Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Fizica DPM - 2015 - c01 - Marimi Fizice - ST
Curs Fizica DPM - 2015 - c01 - Marimi Fizice - ST
2014-2015
Scopul fizicii este de a descrie, explica şi prevedea fenomenele naturii, pentru a le putea
stăpâni şi folosi.
=> Fizica stabileşte legi pe baza observaţiilor şi a experimentelor ştiinţifice.
- Legile fizicii exprimă legătura necesară şi esenţială între fenomene, legătura între cauză şi
efect, care condiţionează o dezvoltare determinată a fenomenelor.
Fizica s-a dezvoltat in stransa corelatie cu dezvoltarea altor domenii ale cunosterii umane:
Matematica, Chimia, Biologia si Stiintele tehnice.
------------------------------------------------------
Fizica = Univers al cunoaşterii şi înţelegerii fenomenelor naturale
Fizica = Premiză a dezvoltării ştiinţelor tehnice
Fizica = Beneficiar al realizărilor din domeniul tehnic
Domeniul de studiu al marimilor fizice (ordine de mărime)
Ordin de mărime Dimensiune (m) Timp (s) Energie (J)
1030
Diametrul Pămantului An
Inălţimea Everestului Zi Energia cinetică a unei maşini
Inălţimea unui copac
100 Omul Perioada unui sunet audibil
Observaţia
Observaţia este studiul fenomenului în condiţiile sale naturale de desfăşurare
Experimentul
Experimentul ştiinţific este reproducerea fenomenului în diverse condiţii create artificial, cu scopul
de a descoperi legităţile fenomenului.
Teoria
Scop:
sistematizarea conoştinţelor
elaborarea unor modele teoretice şi legi generale
In studiul teoretic al fenomenelor naturii se impune să simplificăm, să „schematizăm” procesele
studiate, să creăm „modele” teoretice ale obiectelor şi fenomenelor utilizand un aparat matematic
riguros.
Un model corect trebuie să ia în considerare particularităţile principale ale fenomenului (obiectului,
procesului) studiat în problema pusă, lăsând la o parte trăsăturile secundare, neesenţiale,
necaracteristice. Astfel se pot stabili legi generale şi relaţiile cantitative = formule fizice.
Nota. Orice teorie trebuie sa fie validata prin verificare experimentala
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
Definitie
Mărimile fizice sunt concepte cu ajutorul cărora se descriu proprietăţile fizice ale
corpurilor, respectiv fenomenele fizice.
a) mărimi măsurabile:
- Valabile op. de adunare si egalitate , ceea ce face posibila definirea raportului a
2 marimi
- Ex: masa, lungime, timp, intensitate curent electric, intensitate luminoasa, etc.
b) mărimi reperabile
- Nu este valabila operatia de adunare , ceea ce face imposibila definirea raportul
a 2 marimi
- Pentru masurare se aplica metoda compararii (reperarii) cu alte marimi.
- Ex: temperatura se compara cu lungimea unei coloane de lichid (pentru
termometre), tensiunea termoelectromotoare (pentru termocuple), etc.
3.2. Marimi masurabile
A n
i i 1 A1 , A2 ... Ak ,... An
Ai
i , ( i 1,n ) (1)
a
În particular, marimea Ak va avea valoarea
k 1
3.3. Formule fizice
Legile şi teoremele fizice exprimă prin formule fizice, care reprezinta legături
esenţiale între diferitele mărimi ce intervin în producerea unui fenomen.
Kelvinul (K) este egal cu fracţiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului
triplu al apei
Candela (cd) este intensitatea luminoasă în direcţie normală a unei suprafeţe de 1/600.000
m2 a unui corp negru la temperatura de solidificare a platinei sub o presiune de 101 325 N/m2
(1967)
Molul (mol) este cantitatea de substanţă a unui sistem care conţine exact atâţia constituenţi
câţi atomi se află în 0,012 kg de 12C
Radianul (rd) este unghiul cuprins între două raze care delimitează pe circumferinţa unui
cerc un arc de lungime egală cu raza cercului
Steradianul (sr) este unghiul solid care având vârful în centrul unei sfere delimitează pe
aceasta o arie egală cu pătratul razei .
Tehnici de masurare ale marimilor fizice. Exemple.
1) Masurarea timpului
Ex.1-Ceasul atomic cu Cesiu Ex.2 - Ceasul logic cuantic
(instalatie maser)
Exemple:
3.5. Regulile de calcul cu mărimi fizice
Referitor la relaţiile sau formulele utilizate în fizică şi pe baza cărora se determină
unităţile derivate trebuie consemnat faptul că operaţiile de egalitate şi adunare a două
mărimi fizice au sens numai dacă acestea sunt marimi de aceeaşi natură.
În plus, două mărimi fizice pot fi adunate numai dacă în definiţia lor intervine
alegerea arbitrară a originii.
Regulile de calcul cu mărimi fizice sunt următoarele:
a) A1 + A2 = α1·[a] + α2·[a] = (α1 + α2)·[a], (1.3)
b) An = (α·a)n = (α n)·[a n], (1.4)
c) A . B = ( ·a) ( ·b) = ( ·)·[a·b]. (1.5)
Aceste operaţii conduc la obţinerea unor mărimi cu
- valoarea marcata in paranteză rotundă ( )
- unitatea de măsură marcata în paranteza dreapta [ ].
3.6. Dimensiunea unei mărimi şi relaţia dimensională
Utilitate
- Stabilirea unităţii de măsură a unei mărimi derivate,
- Verificarea omogenităţii unei formule
Schimbarea unităţilor de măsură a mărimilor fundamentale:
Admitem o schimbare a unitatilor pentru marimile fundamentale, de ex.
“lungime, masa, timp, ...” din unitatile initiale “, , , …” in noile unitati
“’, ’ şi ’, ...”, conform urmatorilor factori de transformare:
' ' '
Kl ; Km ; Kt ; ... (1.6)
In consecinta, rezulta o schimbarea unităţii derivate din “a” in “ a’ ” cu
factorul de transformare:
a'
Ka (1.7)
a
- Schimbarea unităţilor fundamentale nu se poate face arbitrar, ci numai în aşa fel
încât raportul a două mărimi de aceeaşi natură să rămână invariant . Aplicand
aceasta conditie, intre factorii de transformare a marimii derivate si cei ai marimilor
fundamentale rezulta o relatie de forma