Ce înseamnă nanotehnologia - ce beneficii și pericole

reprezintă pentru industra alimentară

https://www.libertatea.ro/stiri/nanorobotii-din-
mancare-1622015
NANO-CIPURILE - ultima frontiera pentru a ne controla
https://www.youtube.com/watch?
time_continue=6&v=NjSoGO2dW7g
https://vk.com/wall474558339_3822

Ce înseamnă nanotehnologia - ce beneficii și pericole

reprezintă pentru industra alimentară
https://www.libertatea.ro/stiri/nanorobotii-din-
mancare-1622015

“Matrix-ul este un noul testament pentru un nou mileniu,

o parabolă religioasă a unei a doua veniri a lui Mesia,
aşteptat de omenire într-o epocă ce este tot atât de setoasă
de mântuire ca oricare alta. ” la Pag 13
http://documents.tips/documents/glenn-yeffeth-matrix-
stiinta-filozofie-si-religie-55c8198e9188a.html

bill-gates-finanteaza-vaccinuri-bazate-pe-nanotehnologie
https://saccsiv.wordpress.com/2010/05/29/bill-gates-
finanteaza-vaccinuri-bazate-pe-nanotehnologie/

Procuratura din Torino anchetează „substanțe

suspecte” din vaccinul hexavalent
http://www.activenews.ro/externe/Mai-vreti-vaccinare-
obligatorie-Procuratura-din-Torino-ancheteaza-
%E2%80%9Esubstante-suspecte-din-vaccinul-
hexavalent-143320
"Bill Gates care face, drege& Domnule, nu există
așa ceva!"
https://ziaristii.com/video-interviu-2-cristian-
diaconescu-demonteaza-teoriile-conspirationiste-de-
genul-bill-gates-ne-vaccineaza-cu-forta/ SAU
https://www.facebook.com/permalink.php?
story_fbid=2552899731594637&id=2164135647137716

“NANOTEHNOLOGIA nu este un domeniu unitar, în

care se învârt în exclusivitate NANOTEHNOLOGii. Ea
este pur şi simplu rezultatul inevitabil la care s-a ajuns ca
urmare a tendinţei de miniaturizare, derulate deja pe
parcursul a multe decenii. Mai jos se află un grafic al
creşterii exponenţiale a puterii de calcul, proiectat în
secolul XXI. În momentul de faţă, computerul vostru de
o mie de dolari se găseşte undeva între creierul unei
insecte şi al unui şoricel. Creierul uman are aproape o sută
de miliarde de neuroni, între doi neuroni realizându-se
cam o mie de conexiuni. Acestea operează foarte încet,
cam cu două sute de calculaţii pe secundă, dar o sută de
miliarde de neuroni la un ritm de o mie de conexiuni
creează un paralelism de ordinul a o sută de trilioane.
Multiplicând această cifră cu două sute de calculaţii pe
secundă vor rezulta douăzeci de milioane de miliarde de
calculaţii pe secundă, sau, în termenii tehnologiei
informaţiei, douăzeci de miliarde de MIS (milioane de
instrucţiuni pe secundă). Până în anul 2020 vom obţine
douăzeci de miliarde de MIS pentru o mie de dolari. Dar
aceasta nu ne va oferi automat niveluri umane de
inteligenţă, pentru că organizarea, programul, conţinutul
şi cunoştinţele inerente sunt la fel de importante. În cele
ce urmează mă voi referi la scenariul în care întrevăd
obţinerea programului de operare al inteligenţei umane,
dar cred că este clar faptul că vom deţine puterea de
calcul necesară. Până în 2050, un computer în valoare de
o mie de dolari va echivala cu un miliard de creiere
umane. S-ar putea să greşesc cu un an sau doi, dar secolul
XXI nu va duce lipsă de resurse în ceea ce priveşte
puterea de calcul. Să ne gândim la anul 2029 şi să
combinăm tendinţele evolutive pe care le-am discutat.
Până în acel moment, vom deveni capabili să construim
nanoboţi, roboţi microscopici care vor putea pătrunde prin
capilare şi călători în creier pentru a-l scana pe dinăuntru.
Chiar şi azi aproape că am putea construi acest gen de
circuite. Nu le putem face foarte mici, dar le putem face
destul de mici. Ministerul Apărării realizează dispozitive
robotice minuscule intitulate „Smart Dust.” Nanoboţii pe
care îi prevăd pentru anul 2029 nu vor avea nevoie de
sisteme de navigaţie individuale. S-ar putea mişca
involuntar prin fluxul sanguin şi, pe măsură ce circulă pe
diverse structuri nervoase, comunică prin aceeaşi metodă
prin care noi comunicăm cu diverse locaţii din interiorul
unei reţele de telefonie celulară. Rezoluţia scanării
cerebrale, vitezele şi costurile explodează exponenţial.
Fiecare generaţie rafinează din ce în ce mai mult
rezoluţia. Există astăzi o tehnologie care ne permite să
observăm cele mai importante detalii ale creierului
uman.” Pag 215-216
http://documents.tips/documents/glenn-yeffeth-matrix-
stiinta-filozofie-si-religie-55c8198e9188a.html

Iată ce scrie în cartea MATRIX referitor la

NANOTEHNOLOGIE:

„Nu cred că există posibilitatea să vedem entităţi

NANOTEHNOLOGICE capabile de autoreplicare în mai
puţin de o sută de ani.” Şi într-adevăr, aceasta este o
estimare rezonabilă a muncii necesare. Va fi nevoie de o
sută de ani de progres, la ritmul în care tehnologia
progresează în ziua de azi, pentru a obţine entităţi
NANOTEHNOLOGICE capabile de autoreplicare. Dar
acest ritm nu se va menţine aşa cum îl vedem noi astăzi;
potrivit modelelor mele, se dublează o dată cu fiecare
deceniu. Prin urmare, cei o sută de ani de care vorbea vor
fi obţinuţi în numai cincizeci de ani. Următorii zece ani
vor echivala cu douăzeci, iar următorii douăzeci cu
patruzeci. Secolul XXI va reprezenta douăzeci de mii de
ani de progres – în ritmul actual. Secolul trecut, deşi
revoluţionar, nu a beneficiat de un ritm similar. Secolul
XXI va fi cam de o mie de ori mai măreţ, în ceea ce
priveşte rata schimbării şi a înnoirii paradigmei, decât cel
care tocmai s-a încheiat. Pag 211

Reuşim să facem lucrurile mai mici cu o rată de 5,6 per

dimensiune liniară per deceniu. Bill Joy, în eseul următor,
va îndemna cu tărie la renunţarea la
NANOTEHNOLOGIE. Dar NANOTEHNOLOGIA nu
este un domeniu unitar, în care se învârt în exclusivitate
NANOTEHNOLOGii. Ea este pur şi simplu rezultatul
inevitabil la care s-a ajuns ca urmare a tendinţei de
miniaturizare, derulate deja pe parcursul a multe decenii.
Mai jos se află un grafic al creşterii exponenţiale a puterii
de calcul, proiectat în secolul XXI. În momentul de faţă,
computerul vostru de o mie de dolari se găseşte undeva
între creierul unei insecte şi al unui şoricel. Creierul uman
are aproape o sută de miliarde de neuroni, între doi
neuroni realizându-se cam o mie de conexiuni. Acestea
operează foarte încet, cam cu două sute de calculaţii pe
secundă, dar o sută de miliarde de neuroni la un ritm de o
mie de conexiuni creează un paralelism de ordinul a o
sută de trilioane. Multiplicând această cifră cu două sute
de calculaţii pe secundă vor rezulta douăzeci de milioane
de miliarde de calculaţii pe secundă, sau, în termenii
tehnologiei informaţiei, douăzeci de miliarde de MIS
(milioane de instrucţiuni pe secundă). Până în anul 2020
vom obţine douăzeci de miliarde de MIS pentru o mie de
dolari. Dar aceasta nu ne va oferi automat niveluri umane
de inteligenţă, pentru că organizarea, programul,
conţinutul şi cunoştinţele inerente sunt la fel de
importante. În cele ce urmează mă voi referi la scenariul
în care întrevăd obţinerea programului de operare al
inteligenţei umane, dar cred că este clar faptul că vom
deţine puterea de calcul necesară. Până în 2050, un
computer în valoare de o mie de dolari va echivala cu un
miliard de creiere umane. S-ar putea să greşesc cu un an
sau doi, dar secolul XXI nu va duce lipsă de resurse în
ceea ce priveşte puterea de calcul. Să ne gândim la anul
2029 şi să combinăm tendinţele evolutive pe care le-am
discutat. Până în acel moment, vom deveni capabili să
construim nanoboţi, roboţi microscopici care vor putea
pătrunde prin capilare şi călători în creier pentru a-l scana
pe dinăuntru. Chiar şi azi aproape că am putea construi
acest gen de circuite. Nu le putem face foarte mici, dar le
putem face destul de mici. Ministerul Apărării realizează
dispozitive robotice minuscule intitulate „Smart Dust.”
Nanoboţii pe care îi prevăd pentru anul 2029 nu vor avea
nevoie de sisteme de navigaţie individuale. S-ar putea
mişca involuntar prin fluxul sanguin şi, pe măsură ce
circulă pe diverse structuri nervoase, comunică prin
aceeaşi metodă prin care noi comunicăm cu diverse locaţii
din interiorul unei reţele de telefonie celulară. Rezoluţia
scanării cerebrale, vitezele şi costurile explodează
exponenţial. Fiecare generaţie rafinează din ce în ce mai
mult rezoluţia. Există astăzi o tehnologie care ne permite
să observăm cele mai importante detalii ale creierului
uman. Pag 215-216

Întorcându-ne la realitatea virtuală, haideţi să luăm în

considerare un scenariu care implică în mod direct o
conexiune între creierul uman şi aceste implanturi
NANOBOTIce. Pag 217
În cazul realităţii virtuale totale, vom trimite miliarde de
astfel de nanoboţi să ocupe poziţii pe fiecare fibră
nervoasă provenind de la simţurile noastre. Dacă vrei să
rămâi în realitatea-realitate, pur şi simplu stau şi nu fac
nimic. Dacă vrei să păşeşti în realitatea virtuală, ei
suprimă impulsurile provenite de la simţurile noastre şi le
înlocuiesc cu cele pe care le-ai primi dacă ai fi în mediul
virtual. Pag 218
Prin folosirea implanturilor NANOBOTIce, vom fi
capabili să augmentăm sau să modificăm reacţia
emoţională la diferite experienţe. Aceasta ar putea fi parte
a suprapunerii spaţiilor realităţii virtuale. Vom fi capabili
şi să dispunem de corpuri diferite pentru experienţe
diferite. În cele din urmă, aceşti nanoboţi vor lărgi – în
multe moduri – limitele inteligenţei umane, abilităţile şi
facilităţile noastre. Pag 219

Cele mai puternice tehnologii ale secolului XXI –

industria roboţilor, ingineria genetică şi
NANOTEHNOLOGIA – ameninţă să transforme oamenii
într-o specie pe cale dispariţie. Pag 223

Ştiam că tehnologii de dată recentă precum

NANOTEHNOLOGIA şi ingineria genetică ne ofereau
posibilitatea de a da o altă formă lumii, dar acest scenariu
realist şi iminent cu roboţi inteligenţi m-a uimit. Pag 224

Obişnuiţi să trăim într-un mediu dominat de descoperiri

ştiinţifice de rutină, nu am reuşit să ne acomodăm cu
faptul că cele mai de seamă tehnologii ale secolului XXI –
roboţii, ingineria genetică şi NANOTEHNOLOGIA –
constituie un alt gen de ameninţare decât cele precedente.
Mai ales roboţii, nanoboţii şi organismele obţinute prin
inginerie genetică sunt caracterizate de un factor comun:
sunt capabile de autoreplicare. O bombă explodează o
singură dată – dar un nanobot se poate divide şi scăpa
uşor de sub control. iar NANOTEHNOLOGIA şi
nanomedicina ar putea fi puse în slujba tratării mai multor
afecţiuni. Pag 230
Tehnologiile secolului XXI – genetica,
NANOTEHNOLOGIA şi roboţii – sunt atât de potente
încât pot genera o categorie nouă de incidente şi abuzuri.
Şi ce este şi mai periculos, această categorie de incidente
şi abuzuri este la îndemâna unor indivizi sau a unor
grupuri mici de indivizi. Nu necesită locuri de fabricare
vaste şi nici materii prime imposibil de găsit. Trebuie să
ai numai cunoştinţe pentru a le putea folosi. Ca urmare,
avem la dispoziţie nu numai arme de distrugere în masă,
ci şi distrugere în masă facilitată de cunoaştere, aceasta
din urmă amplificată inimaginabil de puterea auto-
replicării. Prin urmare, nu exagerez cu nimic atunci când
afirm că ne aflăm în momentul de apogeu al perfecţionării
răului suprem, un rău a cărui rază de acţiune o depăşeşte
serios pe cea pe care armele de distrugere în masă au pus-
o la dispoziţia multor naţiuni, şi că diverşi indivizi cu
porniri extreme ţin în mână o putere uimitoare şi teribilă.
Pag 231

Mulţumită progreselor rapide şi radicale din electronica

moleculară – unde atomii individuali înlocuiesc
tranzistorii desenaţi litografic – şi din alte nano-tehnologii
înrudite, ar trebui să depăşim rata de progres predicţionată
de legea lui Moore cu încă treizeci de ani. Pag 235

Nenumăratele minuni ale NANOTEHNOLOGIEI au fost

mai întâi ilustrate de laureatul premiului Nobel Richard
Feynman într-un discurs pe care l-a ţinut în 1959, mai
apoi publicat sub titlul „There’s Plenty of Room at the
Bottom.” Cartea care a avut un impact remarcabil asupra
mea a fost Engines of Creation – apărută la jumătatea
anilor ’80 ai secolului trecut şi scrisă de Eric Drexler – în
care autorul descria magistral felul în care manipularea
materiei la nivelul atomilor poate da naştere unui viitor
utopic opulent, în care aproape totul ar putea avea un preţ
de nimic şi orice boală sau neajuns fizic şi-ar putea găsi
rezolvarea prin folosirea NANOTEHNOLOGIEI şi a
inteligenţei artificiale. Într-o carte de dată mai târzie, la
care Drexler a fost co-autor, Unbounding the Future: The
Nanotechnology Revolution, închipuia unele dintre
schimbările ce s-ar putea petrece într-o lume în care am
folosi „asamblori” moleculari. Ca specialist în tehnologie,
mi-a oferit un sentiment de calm – vreau să spun că
NANOTEHNOLOGIA ne-a demonstrat că progresul
inimaginabil este posibil şi – probabil – chiar inevitabil.
Dacă acest tip de tehnologie chiar constituie viitorul
nostru, atunci nu trebuie să mă chinuiesc să rezolv atâtea
probleme azi. Le descriam deseori minunile
NANOTEHNOLOGIEI celor care nu auziseră de ele.
După ce îi tachinam cu tot ceea ce descrisese Drexler,
adăugam o temă pentru acasă de concepţie proprie:
„Folosiţi NANOTEHNOLOGIA pentru a crea un vampir;
pentru mai multe laude, creaţi şi un antidot.” După cum
am afirmat la o conferinţă despre NANOTEHNOLOGIE
în 1989, „Nu este posibil să ne preocupe doar ştiinţa şi să
rămânem orbi la problemele etice.”8 Prima Conferinţă
despre NANOTEHNOLOGIE din octombrie 1989 – un
discurs intitulat „The Future of Computation.”
 Dar discuţiile ulterioare pe care le-am avut cu alţi
fizicieni m-au convins că este posibil ca
NANOTEHNOLOGIA să fie ineficientă – sau, cel puţin,
nu în viitorul apropiat. Pag 239

Apoi, vara trecută, Brosl Hasslacher mi-a spus că

nanoelectronica moleculară era deja o realitate. Ceea ce
era ştire nemaiauzită – nu numai pentru mine, ci şi pentru
mulţi alţii – care mi-a schimbat opinia despre
NANOTEHNOLOGIE. În momentul în care am citit din
nou cartea lui Drexler, am fost înspăimântat să descopăr
cât de multe lucruri uitasem din capitolul, extins, intitulat
„Pericole şi speranţe”, inclusiv o dezbatere referitoare la
posibilitatea ca NANOTEHNOLOGIILE să devină
„maşini distructive.” (Ca urmare a faptului că anticipase
şi descrisese problemele tehnice şi politice provocate de
NANOTEHNOLOGIE, Drexler a fondat Foresight
Institute la sfârşitul anilor 1980 pentru „a ajuta societatea
să se pregătescă pentru întâmpinarea tehnologiilor
avansate” – şi mai ales a NANOTEHNOLOGIEI.) .)
Folosirea asamblorilor pare o chestiune posibilă în
următorii douăzeci de ani. Electronica moleculară – noul
subdomeniu al NANOTEHNOLOGIEI în care moleculele
individuale funcţionează precum circuite – ar trebui să
ajungă repede la maturitate şi să devină extrem de
profitabilă în deceniul actual, determinând investiţii
masive în toate tipurile de NANOTEHNOLOGIE. Din
nefericire, ca şi în cazul tehnologiei nucleare, este mult
mai uşor să-i găseşti NANOTEHNOLOGIEI întrebuinţări
negative şi nu constructive. Poate fi de exemplu folosită
în domeniul tehnicii militare şi teroriste, şi nici măcar nu
e nevoie să ai tendinţe suicide pentru a detona un
dispozitiv NANOTEHNOLOGic cu o putere foarte mare
– asemenea dispozitive pot fi astfel proiectate încât să
producă distrugeri selective, afectând, de exemplu, numai
o anume zonă geografică sau un anume grup de oameni
diferenţiaţi genetic. O consecinţă neîntârziată a târgului
faustian pe care îl facem cu scopul de a obţine toată
puterea NANOTEHNOLOGIEI este aceea că ne asumăm
riscul de a distruge biosfera – de care depind toate
formele de viaţă. Printre cei care se pricep la
NANOTEHNOLOGIE, această ameninţare a devenit
cunoscută sub numele de „problema lipicioasă gri”. Dar
mai ales puterea auto-replicării distructive în genetică,
NANOTEHNOLOGIE şi industria roboţilor ar trebui să
ne îngrijoreze. Auto-replicarea este modus operandi al
ingineriei genetice – care se foloseşte de mecanismele de
replicare specifice celulei – şi principalul pericol care este
cauza chestiunii gri şi lipicioase din
NANOTEHNOLOGIE. Adevărul este că, ani de zile, am
fost bombardaţi cu avertismente ale pericolelor inerente
răspândirii cunoştinţelor despre genetică,
NANOTEHNOLOGIE şi industria roboţilor – ale faptului
că acestea ar putea facilita distrugerea în masă. Dar aceste
avertismente nu au fost făcute publice; discuţiile pe
această temă erau considerate nepotrivite. Popularizarea
pericolelor nu este deloc profitabilă. Tehnologiile
nucleare, biologice şi chimice folosite în construirea
armelor de distrugere în masă în secolul trecut au fost şi
sunt în mare parte de uz militar, concepute în laboratoare
guvernamentale. Pag 240-241
„Dacă ne-am baza numai pe responsabilitatea personală
drept alternativă la lege, ar fi imposibilă internalizarea
costului riscurilor (distrugerea biosferei) de către orice
practicant, aşa încât, teoretic, activitatea de a promova
NANOTEHNOLOGIA nu ar trebui să fie iniţiată de nici
un muritor.” Analiza lui Forrest ne abandonează în braţele
controlului guvernului pentru a ne proteja – şi acesta nu e
un gând prea liniştitor. Pag 249

ne putem imagina cu uşurinţă o cursă a înarmării care se

foloseşte de tehnologiile geneticii,
NANOTEHNOLOGIEI şi roboţilor, aşa cum s-a
întâmplat în secolul ce tocmai s-a încheiat cu tehnologiile
nucleare, biologice şi chimice. Pag 250

Noua cutie a Pandorei – ascunzând genetica,

NANOTEHNOLOGIA şi industria roboţilor – este
aproape deschisă, dar se pare că nu am observat. Ideile nu
pot fi îndesate la loc în cutie; spre deosebire de plutoniu şi
uraniu, nu pot fi rafinate şi apoi copiate după bunul plac.
Dispunem de roboţi animale de casă, de tehnici de
inginerie genetică de vânzare, iar nanotehnicile avansează
rapid. Ţinând cont că dezvoltarea acestor tehnici urmează
un algoritm bine stabilit, nu este neapărat cazul – aşa cum
s-a întâmplat cu Proiectul Manhattan şi cu experimentul
Trinity – ca ultimul pas care duce la naşterea unei
tehnologii să fie de amploare şi urmat de consecinţe
zdrobitoare. Saltul înainte în ceea ce priveşte auto-
replicarea scăpată de sub control în
NANOTEHNOLOGIE, genetică şi industria roboţilor s-ar
putea face brusc, reluând surpriza pe care am trăit-o când
am auzit de clonarea primului mamifer. Cu toate acestea,
consider că speranţa noastră are fundamente puternice şi
solide. Pag 251-252

Tehnologiile geneticii, NANOTEHNOLOGIEI şi

industriei roboţilor nu sunt delimitate din punct de vedere
al uzului militar şi comercial; dat fiind potenţialul lor pe
piaţă, este greu de imaginat că vor fi cercetate numai în
laboratoare naţionale. Verificarea ratei de abandon a
tehnologiilor geneticii, NANOTEHNOLOGIEI şi
industriei roboţilor va trebui exercitată şi în spaţiul
cibernetic, dar şi în facilităţile fizice de producţie. Pag
253

În secolul XXI, se impune vigilenţă şi responsabilitate

personală din partea celor care lucrează cu tehnologiile
discutate – genetică, NANOTEHNOLOGIE şi industria
roboţilor, dar şi cu cele ale armelor chimice, biologice şi
nucleare – pentru a evita apariţia şi folosirea armelor de
distrugere în masă sau proliferarea cunoaşterii referitoare
la distrugerea în masă. Thoreau a spus de asemenea că
„bogăţia noastră se va măsura în funcţie de lucrurile la
care suntem capabili să renunţăm.” Fiecare dintre noi
caută să fie fericit, dar merită să ne întrebăm dacă este
nevoie să ne asumăm un asemenea risc – al distrugerii în
masă – pentru a câştiga mai multă cunoaştere şi alte
beneficii; bunul simţ, dar şi cel practic, ne spun nu numai
că necesităţile noastre materiale au totuşi o limită – dar şi
că un anumit tip de cunoaştere este prea periculos şi că ar
fi mai bine să renunţăm la alte demersuri. Pag 254
Dacă ne auto-distrugem printr-un război nuclear,
catastrofă biologică sau nanotehnică, atunci restul
discuţiei nu îşi mai are rostul. Pag 262

Un candidat valabil la producerea stingerii noastre este de

exemplu NANOTEHNOLOGIA moleculară, care ar
facilita într-un anume stadiu evoluat construirea unor
nanoboţi capabili de autoreplicare şi de a se hrăni cu
gunoi şi materie organică – un soi de bacterie mecanică.
Asemenea nanoboţi proiectaţi cu scopuri necurate ar
putea provoca sfârşitul oricărei forme de viaţă de pe
planeta noastră. În altă parte am încercat să clasific
principalele riscuri existenţiale care ameninţă omenirea.
Pag 266 http://documents.tips/documents/glenn-yeffeth-
matrix-stiinta-filozofie-si-religie-55c8198e9188a.html

CARTEA MATRIX POATE FI DESCĂRCATĂ ÎN

FORMAT PDF ACCESÂND CELE 3 LINK-URI MAI
JOS:
matrix 1
https://docs.google.com/file/d/0B3pw_yFib5DDSnNvdG
UwSVg0LVE/edit?usp=drive_web

matrix 2
https://docs.google.com/file/d/0B3pw_yFib5DDZjZJLTU
3VDRRSUE/edit?usp=drive_web

matrix 3
https://docs.google.com/file/d/0B3pw_yFib5DDNnJuYml
HcjBUWTQ/edit
italia-scandal-urias-vaccinuri-contaminate-cu-
nanoparticule-metalice-nedegradabile-puse-intentionat-
iin-vaccinul-hexavalent
http://www.cunoastelumea.ro/italia-scandal-urias-
vaccinuri-contaminate-cu-nanoparticule-metalice-
nedegradabile-puse-intentionat-iin-vaccinul-hexavalent/

“Alimente cu „nanoroboți” în România. Aceștia poartă

nume de e-uri: E-171 și E-551
Câştigătorii premiului Nobel de anul trecut, Jean-Pierre
Sauvage, Fraser Stoddart şi Ben Feringa, au realizat,
practic, un robot molecular care poate prinde şi poate
conecta aminoacizii. În viitor, nanomaşinile vor avea
aplicabilitate de la materialele inteligente la noi
posibilităţi de administrare a medicamentelor în interiorul
corpului uman. Acestea ar putea fi aplicate în mod direct
pe celulele canceroase, de exemplu cu roboţii
microscopici.

”Se deschid perspective pentru realizarea de sisteme care

să poată percepe semnale şi să poată interveni la nivel
atomic cu o acuitate de neimaginat până nu demult”, a
spus prof. dr. inginer Eden Mamult, unul dintre cei mai
buni specialişti din România pe acest domeniu.

Profesorul constănţean a explicat că nanotehnologiile

permit manipularea materiei la scară nanometrică (zece la
minis nouă metri). Aceste tehnologii disruptive pot
produce efecte radicale în ceea ce priveşte proprietăţilor
materialelor, a eficienţei de conversie a energiei, a
sistemelor de acumulare a energiei, ale tehnicilor de
tratament medical, în regenerarea de organe, sau… noi
tipuri de plante. Adică dai drumul roboţeilor,iar ei încep
să transforme materia – ceva similar secvenţelor din
filmele SF. Dar…

Ce rău pot face nanotehnologiile?

”Atunci când aceste tehnologii scapă controlului societăţii

civile sau ale forurilor internaţionale competente,
consecintele pot fi dramatice. Nanotehnologiile permit
încapsularea de substanţe în nanoparticule care să fie
eliberate în timp şi să permită creşterea eficienţei
diferitelor efecte cum ar fi efectul antimicrobian şi în
acest fel conservarea alimentelor pentru o perioadă mai
lungă de timp. În 2008, pe piaţa din SUA erau înregistrate
67 de alimente şi băuturi comercializate şi care conţineau
componente obţinute prin nanotehnologii. Probabil că în
prezent, la nivel global sunt de ordinul sutelor. Multe
ingrediente alimentare nanostructurate sunt licenţiate pe
deja cunoscuta codificare cu E-uri şi se referă la micelii,
lipozomi, coloranti, nanoparticule de TiO2 (E-171), SiO2
(E-551) ş.a.m.d. Pentru a recunoaşte aceste tipuri de
alimente, este necesar să devenim mult mai precauţi când
cumpărăm alimente procesate, să citim cu mare atenţie
etichetele şi mai mult, să căutăm pe internet semnificaţiile
diferitelor coduri”, a explicat prof. Eden Mamut.

Alimentele trebuie să avertizeze pe etichete dacă au

conţinut ”nano”

Regulamentului nr. 1169/2011 privind informarea

consumatorilor asupra produsele alimentare impune ca:
”toate ingredientele prezente sub formă de nanomateriale
fabricate trebuie specificate în mod clar în lista
ingredientelor, denumirile acestora fiind urmate de
cuvantul „nano” între paranteze”.
Asta pentru că: ”Nanomaterialele oferă oportunităţi
tehnice şi comerciale, însă pot prezenta riscuri pentru
mediu şi pot ridica probleme de securitate şi sănătate
pentru oameni şi animale, de aceea consumatorii trebuie
informaţi corespunzător”.

E-171, de pildă, este nanomaterial și este considerat

cancerigen de Agenţia Internațională pentru Cercetare în
Domeniul Cancerului. El se găseşte în zahăr, produse
lactate, făină și produse de patiserie ce necesită o crustă
albă și opacă. De asemenea, poate fi întâlnit și în cremă
de hrean, sosuri, gumă de mestecat și înghețată. Poate fi
găsit și în creme, medicamente, pastă de dinți și sirop.

E-551 se află și el nanomaterial pe lista E-urilor suspecte

şi poate fi prezentă în brânza topită, condimente, ulei, unt
sau margarină.

România cercetează impactul nanoalimentelor asupra

oamenilor

”Este necesar să se urmărească şi să se asigure un control

eficient al dezvoltărilor în diferite domenii de aplicaţie ale
nanotehnologiilor. Ca o extensie a principiului
echivalenţei, cu cât cresc oportunităţile cu atât cresc şi
riscurile în utilizarea unor tehnologii. Nevoia de a face
faţă competiţiei acerbe de pe piaţa mondializată, forţează
companiile să reducă timpul de transfer de la cercetarea în
laborator către produse comerciale şi de multe ori
verificările şi testele în ceea ce priveşte impactul anumitor
substanţe nanostructurate asupra organismului uman, pe
termen mediu şi lung sunt tratate superficial. În cadrul
Universităţii “Ovidius”, împreună cu colegii de la
Facultatea de Medicina, am iniţiat o serie de cercetări în
aceasta direcţie dar fondurile necesare pentru aceste tipuri
de cercetări sunt uriaşe şi necesită un efort concertat”, a
mai spus profesorul constănţean.”
https://vk.com/wall491962643_2307

Ce înseamnă nanotehnologia – ce beneficii și pericole

reprezintă pentru industra alimentară Pe 5 octombrie s-a
dat premiul Nobel pentru Chimie 2016 pentru
nanotehnologie, respectiv roboți microscopici. Profesorul
Eden Mamut, unul dintre cei mai buni specialiști în acest
domeniu din România, a explicat pentru Libertatea ce
înseamă nanotehnologia, ce beneficii și ce pericole
prezintă, în special în domeniul industriei alimentare. De
Sorin Golea, Duminică, 09 octombrie 2016, 23:00
Câştigătorii premiului Nobel, Jean-Pierre Sauvage, Fraser
Stoddart şi Ben Feringa, au realizat, practic, un robot
molecular care poate prinde şi poate conecta aminoacizii.
În viitor, nanomaşinile vor avea aplicabilitate de la
materialele inteligente la noi posibilităţi de administrare a
medicamentelor în interiorul corpului uman. Acestea ar
putea fi aplicate în mod direct pe celulele canceroase, de
exemplu cu roboţii microscopici. ”Se deschid perspective
pentru realizarea de sisteme care să poată percepe semnale
şi să poată interveni la nivel atomic cu o acuitate de
neimaginat până nu demult”, ne-a spus prof. dr. inginer
Eden Mamult, unul dintre cei mai buni specialişti din
România pe acest domeniu. Profesorul constănţean a
explicat că nanotehnologiile permit manipularea materiei
la scară nanometrică (zece la minis nouă metri). Aceste
tehnologii disruptive pot produce efecte radicale în ceea ce
priveşte proprietăţile materialelor, a eficienţei de conversie
a energiei, a sistemelor de acumulare a energiei, ale
tehnicilor de tratament medical, în regenerarea de organe,
sau… noi tipuri de plante. Adică dai drumul roboţeilor, iar
ei încep să transforme materia – ceva similar secvenţelor
din filmele SF. Dar… Ce rău pot face nanotehnologiile?
”Atunci când aceste tehnologii scapă controlului societăţii
civile sau ale forurilor internaţionale competente,
consecintele pot fi dramatice. Nanotehnologiile permit
încapsularea de substanţe în nanoparticule care să fie
eliberate în timp şi să permită creşterea eficienţei
diferitelor efecte cum ar fi efectul antimicrobian şi în acest
fel conservarea alimentelor pentru o perioadă mai lungă de
timp. În 2008, pe piaţa din SUA erau înregistrate 67 de
alimente şi băuturi comercializate şi care conţineau
componente obţinute prin nanotehnologii. Probabil că în
prezent, la nivel global sunt de ordinul sutelor. Multe
ingrediente alimentare nanostructurate sunt licenţiate pe
deja cunoscuta codificare cu E-uri şi se referă la micelii,
lipozomi, coloranti, nanoparticule de TiO2 (E-171),
SiO2 (E-551) ş.a.m.d. Pentru a recunoaşte aceste tipuri de
alimente, este necesar să devenim mult mai precauţi când
cumpărăm alimente procesate, să citim cu mare atenţie
etichetele şi mai mult, să căutăm pe internet semnificaţiile
diferitelor coduri”, ne-a explicat prof. Eden Mamut.
RECOMANDĂRI Deși știa că e depistat pozitiv cu
COVID-19, managerul spitalului din Tg. Jiu a refuzat
internarea. El a confirmat pentru Libertatea că nu-i în
spital: ”Sunt acasă. De joi, parcă” Alimentele trebuie să
avertizeze pe etichete dacă au conţinut ”nano”
Regulamentului nr. 1169/2011 privind informarea
consumatorilor asupra produsele alimentare impune ca:
”toate ingredientele prezente sub formă de nanomateriale
fabricate trebuie specificate în mod clar în lista
ingredientelor, denumirile acestora fiind urmate de
cuvantul „nano” între paranteze”. Asta pentru că:
”Nanomaterialele oferă oportunităţi tehnice şi comerciale,
însă pot prezenta riscuri pentru mediu şi pot ridica
probleme de securitate şi sănătate pentru oameni şi
animale, de aceea consumatorii trebuie informaţi
corespunzător”. E-171, de pildă, este considerat
cancerigen de Agenţia Internațională pentru Cercetare în
Domeniul Cancerului. El se găseşte în zahăr, produse
lactate, făină și produse de patiserie ce necesită o crustă
albă și opacă. De asemenea, poate fi întâlnit și în cremă de
hrean, sosuri, gumă de mestecat și înghețată. Poate fi găsit
și în creme, medicamente, pastă de dinți și sirop.
RECOMANDĂRI Strop de speranță în criza COVID-19.
Omul care duce cadouri copiilor săraci și-i face să râdă
E-551 se află pe lista E-urilor suspecte şi poate fi prezentă
în brânza topită, condimente, ulei, unt sau margarină.
România cercetează impactul nanoalimentelor asupra
oamenilor ”Este necesar să se urmărească şi să se asigure
un control eficient al dezvoltărilor în diferite domenii de
aplicaţie ale nanotehnologiilor. Ca o extensie a principiului
echivalenţei, cu cât cresc oportunităţile cu atât cresc şi
riscurile în utilizarea unor tehnologii. Nevoia de a face faţă
competiţiei acerbe de pe piaţa mondializată, forţează
companiile să reducă timpul de transfer de la cercetarea în
laborator către produse comerciale şi de multe ori
verificările şi testele în ceea ce priveşte impactul anumitor
substanţe nanostructurate asupra organismului uman, pe
termen mediu şi lung sunt tratate superficial. În cadrul
Universităţii “Ovidius”, împreună cu colegii de la
Facultatea de Medicina, am iniţiat o serie de cercetări în
această direcţie dar fondurile necesare pentru aceste tipuri
de cercetări sunt uriaşe şi necesită un efort concertat”, a
amia spus profesorul constănţean.
Citeşte întreaga ştire: Ce înseamnă nanotehnologia - ce
beneficii și pericole reprezintă pentru industra alimentară
Ce înseamnă nanotehnologia - ce beneficii și pericole
reprezintă pentru industra alimentară
https://www.libertatea.ro/stiri/nanorobotii-din-
mancare-1622015

Manipularea goimii de a o convinge să nu-i fie frică să

accepte să-i fie implantat microcipul sub forma unui bob
de orez https://www.facebook.com/permalink.php?
story_fbid=506947416339574&id=100010729602646

se află doar la începutul progresului

https://www.facebook.com/permalink.php?
story_fbid=524487854585530&id=100010729602646
în cărţile teologice se explică în termeni religioşi în aşa fel
încât se înţelege că dacă omul va accepta să-i fie
implantat microcipul, atunci el nu va mai avea şanse să
scape de el; în teorie şi practică se va putea scăpa de
microcipul implantat ca bobul de orez, dar de
nanotehnologie nu va putea scăpa; faptul că
(nano)tehnologia progresează, este mai mult ca sigur că în
această nanotehnologie vor consta microcipurile care
după ce vor fi introduse în corpul uman, vor prelua
controlul total asupra corpului conectându-l cu
computerul/internetul/wifi:
1) https://www.facebook.com/permalink.php?
story_fbid=491837124517270&id=100010729602646

2) https://www.facebook.com/permalink.php?
story_fbid=524501691250813&id=100010729602646

trăim şi vom trăi vremuri apocaliptice în care omul ori se

va lupta cu sistemul ca să nu devină un animal robotizat,
ori se va supune sistemului şi va deveni un animal
comercial/robotizat
https://www.facebook.com/permalink.php?
story_fbid=369620376738946&id=100010729602646