Teme Curs 6.

Pantilie Ionut Bogdan

Psihologie I , grupa 2

1.Ce este senzatia?

Senzatia reprezintă stimularea organelor de simţ prin acţiunea diferiţilor stimuli (forme de
energie care activează un organ de simţ). În contrast cu senzaţia, percepţia este procesul prin care
selectăm, interpretăm, analizăm şi integrăm stimulii la care sunt expuse simţurile noastre.
Senzaţia este primul nivel psihic de prelucrare, interpretare şi utilizare a informaţiei despre
însuşirile obiectelor şi fenomenelor lumii externe şi despre stările mediului extern. Ea este sursa
primară a cunoştinţelor.

2. Caracterizarea generala a procesului psihic primar.

Reactiile organismului sunt reactii de raspuns atat la stimulari interne cat si la stimulari externe cu
pronuntat character adaptive. Atunci cand vorbim de senzatii, automat vorbim despre procesele de
excitatie care se produc in celulele specializate.

3) Legile sensibilitatii.

1.Legea intensitatii

Legile psihofizice ale sensibilităţii prezintă raportul dintre intensitatea fizică a stimulului
şi nivelul sensibilităţii, respectiv al senzaţiei.

Prag absolut minimal: cantitatea minimă de intensitate a stimulului capabilă a produce o

senzaţie. Este reper pentru sensibilitatea absolută, folosindu-se următoarea lege:
So = 1
p
Între sensibilitatea absolută şi pragul absolut minimal există un raport invers proporţional: cu cât
pragul absolut minimal este mai mic, cu atât sensibilitatea absolută este mai mare şi invers, cu
cât el este mai mare, cu atât sensibilitatea este mai mică.
-prag absolut maximal
-prag diferential
-prag operativ

2.Legea adaptarii.

Creşterea sau scăderea sensibilităţii ca urmare a acţiunii repetate a stimulilor sau a modificării
condiţiilor de mediu poartă denumirea de adaptare senzorială.
Exemplu: trecerea bruscă dintr-un mediu în altul (lumină întuneric şi invers).
Procesul de adaptare se realizează gradat.
Adaptarea este un fenomen relaţional: porneşte de la un nivel iniţial al sensibilităţii, ia valori
diferite în funcţie de intensitatea şi durata stimulului şi depinde şi de anumite particularităţi
morfofuncţionale ale organelor de simţ ca şi de locul şi rolul acestora în procesul reflectării
informaţionale.

3.Legea sensibilizarii

Creşterea sensibilităţii datorită intervenţiei unor fenomene de interacţiune. Interacţiunea

poate avea loc în trei situaţii: la nivelul receptorului, între elementele lui structurale diferenţiate
(stimularea bastonaşelor din retină duce la scăderea sensibilităţii conurilor); între segmentele
aceluiaşi analizator (excitarea porţiunii periferice a retinei unui ochi poate duce la creşterea
sensibilităţii porţiunii centrale a celuilalt ochi) şi între analizatori diferiţi (auzul creşte la lumină
comparativ cu întunericul; sensibilitatea cutanată se îmbunătăţeşte sub influenţa stimulării
luminoase a ochilor cu lumică albă; o greutate pare mai uşoară sub influenţa sunetului etc).

4. Legea depresiei

Scăderea sensibilităţii ca urmare a legăturilor funcţionale intraanalizatori sau

interanalizatori. Funcţionează după aceleaşi principii ca legea sensibilizării.

5.Legea semnficatiei fortei de semnalizare a stimului

Accentuează rolul semnificaţiei stimulului pentru subiect: un stimul slab ca intensitate

dar semnificativ pentru organism este mai bine recepţionat decât un stimul puternic dar
nesemnificativ.

6. Legea sintezei

Calităţile senzaţiilor de o anumită modalitate sunt transferate senzaţiilor de o altă

modalitate. Un stimul aplicat unui analizator produce efecte subiective proprii unui alt analizator,
fără ca acesta să fie stimulat. Exemple: stimulii auditivi pot produce efecte de vedere cropmatică
(audiţia colorată); culorilor sau sunetelor le pot fi atribuite calităţi tactile sau gustative (culori
moi sau sunete dulci)

7. Legea compensarii

Insuficienta dezvoltare a unei modalităţi senzoriale sau lipsa ei conduce la perfecţionarea

alteia atât de mult, încât aceasta din urmă preia funcţiile celei dintâi. Compensarea este o lege
generală a psihicului care acţionează nu doar la nivel senzorial. Exemple: cazuri de persoane cu
handicap multiplu care au ajuns, ca urmare a dezvoltării altor forme de sensibilitate la
performanţe deosebite.

8. Legea conditionarii social-istorice

Reflectă superioritatea senzaţiilor la om datorită faptului că ele suportă condiţionarea din

partea factorilor socio-istorici şi culturali.
Există mai multe planuri pornind de la care poate fi evidenţiat acest fenomen de condiţionare:
 Adâncirea, cizelarea, perfecţionarea unor modalităţi senzoriale ale omului (implicarea
omului în diferite profesiuni îi influenţează sensibilitatea); dependenţa organizării şi
funcţionării mecanismelor senzoriale ale omului de particularităţile stimulilor,
sarcinilor, formelor de activitate şi etaloanelor pe care le generează mediul
sociocultural.
 Schimbarea ponderii diferitelor modalităţi senzoriale (dezvoltarea sensibilităţii
vizulae şi auditive);
 Apariţia unor modalităţi senzoriale noi, specific umane (pipăitul, diferite forme de
auz: verbal, muzical)
Condiţionarea social-istorică a senzaţiilor poate fi evidenţiată şi prin diferenţele culturale
şi etnice existente în experienţa senzorială (senzaţiile algice, sensibilitatea culinară, sensibilitatea
cromatică etc.)

4.Ce reprezinta psihofiziologia?

Psihofiziologia este știința care se ocupa cu studiul funcțiilor fiziologice ce constituie baza
materială a manifestărilor psihice. Acest domeniu conține:

- Studiul modalităților și funcțiilor de recepție senzoriale;

- Mecanisme psihice și fiziologice ale unor procese psihice (atenție, limbaj);
- Mecanisme neuronale implicate în reglările adaptative ale comportamentului și
activității motrice, legătura dintre comportament propriu-zis și comportament
neuro-vegetativ;
- Mecanisme ale reglării hormonale a comportamentului;
- Efectele activității asupra funcțiilor neuro-vegetative.