Pantilie Ionut

Documentarea

În procesul cercetării o importanţă deosebită îi revine documentării cât mai complete în

informaţiile deja existente pe fiecare domeniu . Ca urmare a creşterii volumului informaţional, a
diversificării ştiinţelor, a apariţiei mai multor sisteme de cunoştinţe, problema documentării
devine din ce în ce mai dificilă şi în acest moment continuă să capete o importanţă din ce în ce
mai mare, iar informatica documentară se transformă într-un sistem de cunoştinţe necesar cu
aspect evolutiv de trecere într-o disciplină aparte ca fiind “o concepţie ştiinţifică modernă cu
privire la procesul emiterii, înmagazinării, prelucrării şi transferului de informaţie…”
Acceptând faptul existenţei unui volum enorm de informaţie, având bine stabilită o
problemă de cercetare, este necesar să identificăm şi să folosim corect informaţia.
Am stabilit ulterior că orice demers ştiinţific are un sens în cazul când cercetătorul cunoaşte bine
toate sursele literar-ştiinţifice de importanţă majoră cu referire la problema supusă cercetării.
Documentarea este o etapă necesară a cercetării şi are drept scop cunoaşterea experienţei
ştiinţifice în domeniul supus investigaţiei, în domeniile afiliate şi în celelalte domenii de
cunoaştere a realităţii. În istoria dezvoltării cunoaşterii ştiinţifice sunt cunoscute situaţii de
substituire chiar a tehnicilor de cunoaştere (O. de Balzac prin operele sale a făcut cunoscută
istoria dezvoltării sociale mai elocvent decât prin orice manual de istorie).
Documentarea este indispensabilă cercetării oricărui cercetător. Cu ajutorul şi graţie
documentării putem face cunoştinţă cu fondul de bază, cu noile concepţii, cu 
Cercetarea propriu-zisă cu publicarea rezultatelor (noile descoperiri în dezvoltarea ştiinţifică).
problemele domeniului mai mult sau mai puţin cercetate, cu noile publicaţii ştiinţifice, cu
ipotezele noi ş.a.
În acest mod are loc o reordonare a cunoştinţelor existente în tema abordată (concepte, definiţii,
ipoteze), sensibilizarea unor deficienţe în abordarea anterioară a domeniului supus investigaţiei,
sugerarea unor noi aspecte de cercetare etc.
O condiţie de bază a cercetării şi documentării în domeniu este cunoaşterea profundă a
limbajului ştiinţific, metodelor şi metodologiei de cercetare, cunoaşterea logicii dezvoltării
domeniului, analiza critică a realizărilor din domeniu.
·Etape:
– informarea generală asupra temei de cercetare: identificarea surselor, realizarea accesului la
surse, procurarea materialelor bibliografice, adnotarea superficială a materialelor şi ordonarea
acestora;
– cercetarea surselor: parcurgerea atentă şi listarea ideilor, argumentelor, demonstraţiilor,
ipotezelor, sistemelor conceptual-metodologice, enunţurilor, explicaţiilor şi concluziilor;
– prelucrarea şi interpretarea ideilor din bibliografia utilizată: ordonare, sistematizare, analiza
comparativa si de continut.
·Surse posibile:
– documente primare periodice (reviste, anuare, editoriale, ziare) sau neperiodice (manuale,
monografii, tratate, publicaţii aplicate, standarde, brevete, cataloage comerciale, prospecte,
rapoarte de cercetare, teze de doctorat, evidenţe contabile, rapoarte statistice, analize specia le
etc.);
– documente secundare – rezultate din prelucrări sistematizoare asupra documentelor primare
(reviste de referate, reviste de titluri, enciclopedii, dicţionare, bibliografii, indexuri bibliografice,
cataloage bibliografice, sinteze documentare, ghiduri bibliografice, sinteze de traduceri, sinteze
de referate etc.);
– microformate: filme, fotocopii, benzi şi discuri magnetice propriu zise etc.; această ultimă
sursă devine foarte puternică prin facilităţile de comunicare informaţională oferită de diferite
sisteme naţionale şi internaţionale de computere conectate (E-mail, Internet etc.).
·Forme:
– informare directă (biblioteci, E-mail, Internet, arhive, tezaure etc.) ;
– prin mediere (coordonator cercetare, specialişti din domeniu, bibliografie şi indexuri tematice
ale lucrărilor deja studiate etc.).

Abraham Maslow
Se nastre intr-o familie de evrei pe 1 aprilie 1908, familie care migreaza din Rusia catre
America vazand asta ca cel mai bun drum in educatie pentru copii. Maslow a fost un copil mai
singuratic si si-a petrecut timpul cu cartile sale.
A studiat prima data dreptul la City College dupa rugamintele parintilor, dar in cele din
urma s-a concentrat pe psihologie. A fost fascinat de subiect și, prin urmare, când s-a mutat în
Wisconsin, și-a continuat studiile în psihologie. El a fost inspirat de ideile de sănătate mintală și
potențialul uman și a studiat pe larg pe această temă. Maslow și-a primit licența în 1930,
masteratul în 1931, iar doctoratul în 1934 de la Universitatea din Wisconsin; toate gradele erau în
psihologie. Preda ca asistent la universitate si lucra sub psihologul Harry Harlow.
Maslow a avut propriile sale idei pentru a înțelege mintea umană, pe care mai târziu a la
numit „mintea umanistă(humanistic mind)”. El a fost foarte mult influențat de ideile și munca lui
Harry Harlow, mentorul său, Alfred Adler, și Max Wertheimer.
Abraham Maslow și-a început cariera în mediul academic, unde a început să predea în
Brooklyn College în 1937. El a continuat să lucreze ca membru al facultății la același colegiu
până în 1951. Maslow a început să pună sub semnul întrebării modul în care majoritatea
psihologilor au ajuns să tragă concluzii și el a avut propriile sale idei și, deși procesul despre cum
să înțeleagă mintea umană. El și-a numit ideile și noua disciplină „psihologia umanistă”.
 Maslow a fost inspirat de astfel de oameni excepționali și a început să ia notițe cu privire
la aspectele lor comportamentale. Aceasta a constituit baza cercetării sale pe tot parcursul vieții
și a teoriilor sale privind sănătatea mintală și potențialul uman. El a scris pe larg pe aceste
subiecte și a extins activitatea multor alți psihologi din acest domeniu.
Teoriile sale, cum ar fi piramida nevoilor, (peak experience) experiențele de vârf,
metamotivarea(In urma studiului asupra persoanei autoactualizate, Maslow ajunge la
concluzia ca acestea sunt conduse de ceea ce el numea metamotivatii. El afirma ca persoana
autoactualizata nu se straduieste sa obtina ceva ci evolueaza.), metaneziile (cel mai înalt nivel
de nevoie care vine în joc în primul rând după ce nevoile de nivel inferior au fost îndeplinite;
constituie obiectivele de auto-actualizatori și includ nevoile de cunoaștere, frumusețe, și
creativitate.) și auto-actualizarea oamenilor, au continuat să devină fundamentul psihologiei
umaniste. În timp ce majoritatea psihologilor s-au concentrat pe aspecte de natură umană sau
comportament care au fost considerate anormale, munca Maslow sa concentrat pe laturile
pozitive ale sănătății mentale.
-El a refuzat sa fie presedintele asociatiei psihologiei umaniste deoarece el considera ca
organizatia ar trebui sa dezvolte o miscare intelectuala fara lider.
-Maslow a folosit scrierile și realizările lui Einstein pentru a exemplifica caracteristicile
persoanei auto-actualizate
-În 1935 Maslow a participat la Universitatea Columbia ca un coleg Carneige și a lucrat
cu Edward L. Thorndyke. Thorndike a administrat un test IQ pentru Maslow care a marcat un
195 pe test.
-
Abraham Maslow s-a căsătorit cu verisoara sa Bertha Goodman, în 1928, iar cuplul a
ridicat doi copii. Căsătoria a fost împotriva dorințelor părinților Abraham. Maslow a murit de un
atac de cord în 1970.