TEMA: Abraham Maslow

Cuprins
1. Biografie
2. Psihologia umanistă în teoria lui Abraham Maslow
3. Teoria personalității și piramida nevoilor
4. Conceptul de autoactualizare (self-actualization)
 1. Biografie
Născut în anul 1908 în Brooklyn, Abraham Maslow a avut o influență considerabilă în ceea
ce privește schimbarea concepției referitoare la natura umană și la posibilitățile individului, în
comparație cu oricare alt psiholog american din ultimii cincizeci de ani. Maslow a fost cel mai
mare dintre cei șapte copii ai familiei sale. Tatal său, având meseria de dogar, a emigrat din
Rusia in America în tinerețe.

Maslow a ales să studieze dreptul în cadrul City College din New York (CCNY).
Dezvoltându-și profund interesul pentru psihologie, acesta a decis să se mute la Universitatea din
Wisconsin, unde l-a găsit ca și mentor pe psihologul Harry Harlow, astfel că Maslow a obținut
toate cele trei diplome în psihologie (licență, masterat și doctorat) în cadrul Universității din
Wisconsin. (Cherry)

A. H. Maslow a fost multă vreme extrem de timid, nevrotic și chiar depresiv, având o părere
extrem de proastă față de el. Acesta afirmă faptul că ,,Dată fiind copilăria mea, mă mir că n-am
ajuns psihotic. Eram micul evreu dintr-o comunitate nonevreiască. Era aproximativ ca și cum aș
fi fost primul negru înscris la o școală a albilor. Eram izolat si nefericit. Am crescut prin
biblioteci, fără prieteni, înconjurat de cărți.” (Maslow, 2007)

Dragostea față de învățătură a lui A. Maslow, împreună cu inteligența sa ieșită din comun, au
făcut din el un student deosebit, cu o serie de rezultate strălucite. Ceea ce nu este foarte cunoscut
este faptul că, IQ-ul său a fost evaluat la 195, acesta fiind al doilea dintre cele mai mari scoruri
înregistrate până în acea perioadă. Maslow a explorat cu mare interes viața culturală din New
York, îndrăgostindu-se iremediabil atât de teatru, cât și de muzica clasică, astfel că obișnuia să
meargă la două concerte pe saptamână la Carnegie Hall.

În anul 1928, Maslow s-a transferat la Universitatea din Wisconsin, unde s-a înscris la
Psihologie. În cadrul acelui program de formare, el a dobândit cunoștințe solide de cercetare
experimentală de la unii dintre cei mai pricepuți psihologi experimentaliști. Astfel, Harry Harlow
a devenit profesorul principal al lui Maslow. Harry a fost primul dintr-o serie de distinși savanți
atrași de acest tânar genial, ajutându-l în parcursul său profesional.

Imediat după obținerea doctoratului, prima funcție ocupată de Maslow a fost aceea de
cercetător asociat lângă distinsul comportamentalist Edward Thomdike. A. Maslow a fost
profund impresionat de potențialul comportalismului, exemplificat de convingerea optimistă a lui
John B. Watson cum că psihologia științifică poate fi folosită pentru a instrui pe oricine sa devină
orice își dorește - "doctor, avocat sau șef de trib".

Însuși Maslow afirmă ,,Minunatul program al lui Watson m-a apropiat de psihologie. Dar
neajunsul fatal al acestuia consta în faptul că se aplica muncii de laborator și era gândit pentru ea,
dar îl îmbrăcai și-1dezbrăcai ca pe un halat. [...] Nu reușea să creeze o imagine a omului, o
filosofie de viață, o concepție despre natura umană. Nu este un ghid existențial, un ghid al
valorilor sau al alegerilor. Este un mod de a aduna informații despre comportament, ceea ce poți
vedea, simți și auzi prin intermediul simțurilor. Dar comportamentul uman constituie o cale de
apărare, un mod de a ascunde gânduri și motive, așa cum limbajul poate fi un mod de a-ți
ascunde gândurile și a inhiba comunicarea. Dacă te comporți cu copiii acasă la fel cum o faci cu
animalele în laborator, soția va fi în stare să-ți scoată ochii din cap. Soția mea m-a avertizat cu
fermitate să nu fac experimente pe copiii ei.” (Maslow, 2007)

Din punctul de vedere al lui Maslow, teoria freudiana constituie o contribuție majoră la
înțelegerea ființei umane, cu precădere pentru evidențierea rolului central al sexualității în
comportamentul și reacțiile umane. Drept urmare, în anul 1936, la Universitatea Columbia a dat
naștere unei controverse de mare amploare intervievând studentele despre viața lor sexuală. De
menționat este faptul că în acea perioadă încă nu se auzise nimic despre cercetările și studiile
referitoare la sexualitate, fapt de a contribuit semnificativ la controversa creată. Este foarte
posibil ca Maslow sa îl fi inspirat pe cercetătorul Kinsey, ce și-a început activitatea doi ani mai
târziu în acest sens. Maslow a constatat faptul că, activitatea sexuală are legatură cu "dominația",
trasătură pe care o studiase anterior în laboratorul lui Harlow.

Acceptând postul de profesor de psihologie la Brooklyn College, Maslow a predat acolo

vreme de 14 ani, astfel molipsindu-și studenții cu dragostea sa de cunoaștere și cu entuziasmul
față de psihologie. Multi dintre elevii săi erau imigranți, și nu se simțeau deloc în largul lor în
acel mediu academic cu totul nou. La Brooklyn College, Maslow era unul dintre cei mai iubiți
profesori.

Dat fiind faptul că, orașul New York era unul dintre principalele centre ale intelectualității pe
vremea aceea, adapostea multi dintre cei mai mari savanți europeni, care fugiseraă de
persecuțiile naziste. Printre mentorii lui Maslow la The New School for Social Research din New
York se numărau nume mari precum Alfred Adler, Erich Fromm, Karen Horney dar și Margaret
Mead. Max Wertheimer, întemeietorul psihologiei gestaltiste a devenit ulterior, pe lângă
îndrumătorul lui Maslow, un foarte bun prieten.

Maslow a fost profund influențat atât de Max Wertheimer cât și de Ruth Benedict. Ei erau nu
doar savanți străluciți, creativi și productivi, ci și niște oameni calzi, afectuoși și maturi. Maslow
a început să țină chiar și însemnări despre ei, încercând să analizeze în cel mai mic detaliu ce
anume îi făcea să fie ființe atât de extraordinare. Maslow i-a pus în opoziție, în antiteză pe
Benedict și Wertheimer cu Hitler ca și exponenți ai omenirii la extrema binelui și a răului.

,,Investigațiile mele asupra actualizării sinelui nu au fost concepute ca o cercetare și nici nu

au început astfel. Ele au început ca efortul unui tânar intelectual de a-i înțelege pe doi dintre
profesorii pe care îi iubea, îi adora și îi admira, care erau cu adevărat niște oameni extraordinari.
Era un fel de devotament cu IQ ridicat. Nu mă puteam mulțumi să ador, voiam și să înțeleg de ce
acești doi oameni erau atât de diferiți de oamenii obișnuiti. E vorba de Ruth Benedict și Max
Wertheimer. Ei mi-au fost profesori după care am venit cu un doctorat din vest în New York
City, și erau niște ființe cu totul remarcabile. Părea că nu sunt doar oameni, ci mai mult decât
oameni. Demersul meu de cercetare a început ca o activitate preștiințifică. Am făcut descrieri și
însemnări despre Max Wertheimer și am ținut însemnări despre Ruth Benedict. Încercând să-i
înțeleg, să mă gândesc la ei și să scriu despre ei în jurnal și în însemnările mele, mi-am dat
seama, într-un moment minunat, că cele două tipare pot fi generalizate. Vorbeam despre un tip
de persoană, nu despre doi îndivizi ce nu puteau fi comparați între ei. Asta mi-a trezit un
entuziasm minunat. Am, încercat să văd dacă mai pot găsi și în altă parte același tipar și l-am
găsit, la noi și noi oameni.” (Maslow, 2007)

Un aspect foarte interesant referitor la Maslow a fost evidențiat la începutul celui de-al
Doilea Razboi Mondial atunci când, mișcat fiind până la lacrimi de o paradă militară, s-a hotarât
să renunțe la cariera sa în cercetarea experimentală și să încerce să înțeleagă pe cât posibil
cauzele psihologice ale urii, prejudecății și războiului.

Este impresionant cum el însuși vorbește despre emoțiile copleșitoare resimțite

atunci ,,Priveam cu lacrimile șiroind pe obraji. Simțeam că nu înțelegem nimic. Nici pe Hitler;
nici pe germani, nici pe Stalin, nici pe comuniști. Nu-i înțelegeam pe nici unii. Simțeam că dacă
i-am înțelege, am putea face progrese [... ]. Eram prea bătrân ca să mă înrolez în armată. Acela a
fost momentul când am înțeles că trebuia sa-mi dedic restul vieții descoperirii unei psihologii
care să servească păcii. Voiam să dovedesc că ființele umane sunt capabile de lucruri superioare
războiului, prejudecății și urii. Voiam să fac știința să se ocupe de toate problemele pe care le
analizaseră până atunci alți oameni decât savanții - religia, poezia, valorile, filosofia, arta. Am
început prin a încerca să-i înțeleg pe oamenii mari, cele mai reușite exemplare ale omenirii pe
care le-am putut găsi.

În anul 1951 Maslow a părăsit Colegiul Brooklyn pentru a se muta la nou-înființata

universitate Brandeis. A devenit primul șef al catedrei de Psihologie de acolo, dedicându-se
complet dezvoltării și evoluției universității. Maslow a rămas la Brandeis pâna în 1969, cu un an
înainte de a muri. În această perioadă și-a rafinat considerabil ideile, având mereu ca și scop
alcătuirea unei teorii cât mai complete asupra naturii umane, astfel că în 1962 a contribuit la
înființarea Asociatiei de Psihologie Umanistă, împreuna cu un grup de colegi eminenți, între care
se numărau Rollo May si Carl Rogers. Continuând astfel să exploreze adâncimile potențialului
uman, Maslow a inspirat și întemeierea Revistei de psihologie transpersonală. De asemenea, a
scris despre aceste două psihologii următoarele aspecte: ,,Trebuie să recunosc că am ajuns să
consider tendința umanistă în psihologie drept revoluție în cel mai adevărat și mai vechi sens al
cuvântului, sensul în care Galileo, Darwin, Einstein, Freud și Marx au făcut revoluții, adică noi
moduri de a percepe și gândi, noi imagini despre om și societate, noi conceptii despre etică și
valori, noi direcții în care să ne îndreptăm.” (Maslow, 2007)
 2. Psihologia umanistă în teoria lui Abraham
Maslow
Psihologii umaniști privesc comportamentul uman nu numai prin ochii observatorului, ci și
prin ochii persoanei care se comportă. Aceștia susțin ideea potrivit căreia comportamentul unui
individ este legat de sentimentele sale interioare și de imaginea de sine.

Psihologii umaniști studiază modul în care oamenii sunt influențați de percepțiile lor de sine
și de semnificațiile persoanei atașate experiențelor lor. Psihologii umaniști nu sunt preocupați în
primul rând de pulsiunile instinctuale, răspunsurile la stimuli externi sau experiențele trecute.
Mai degrabă, ei consideră că alegerile conștiente, răspunsurile la nevoile interne și
circumstanțele actuale sunt importante în modelarea comportamentului uman.

Abraham Maslow este considerat a fi părintele psihologiei umaniste, astfel că teoria sa se

bazează pe filozofiile umanismului care au propus că experiența unică a individului este cel mai
important fenomen în studiul și analiza comportamentului uman. (The Psychology notes hq)

Maslow a fost un optimist incurabil, menținând o viziune extrem de pozitivă asupra

oamenilor și prețuind bunătatea, demnitatea și inteligența omului. La fel ca Freud, Maslow a
recunoscut existența inconștientului. Spre deosebire de Freud, însă, care credea că o mare parte
din ceea ce suntem este ascuns, fără a fi la îndemână, Maslow a argumentat că oamenii sunt
foarte conștienți de pulsiunile și motivele lor în încercarea lor constantă de auto-înțelegere și
acceptare de sine.

Maslow a fost cel mai faimos pentru propunerea sa conform căreia motivația umană se
bazează pe o ierarhie a nevoilor. Principiul fundamental din spatele acestei ierarhii este că
oamenii se nasc cu anumite nevoi, a căror îndeplinire ne permite să mergem mai departe și să
îndeplinim alte nevoi mai complexe. Maslow a mai propus că omul are multe nevoi diferite,
dintre care unele au prioritate față de celelalte.

Maslow credea că îndeplinirea nevoilor (în ordinea corespunzătoare) ar permite indivizilor

să devină persoane împlinite, pe deplin capabile. Deci, numai după ce nevoile fiziologice de bază
(cum ar fi hrana, adăpostul, căldura) sunt îndeplinite, indivizii pot trece la etapele următoare;
nevoia de a te simți în siguranță, de a fi iubit și acceptat etc.

Din perspectiva lui Maslow, dorința de a învăța este intrinsecă. Scopul învățării este acela de
a realiza autoactualizarea, iar obiectivele educatorilor ar trebui să includă acest proces. Învățarea
contribuie la sănătatea psihologică. Maslow și-a propus alte scopuri ale învățării, inclusiv
descoperirea vocației sau a destinului cuiva; cunoasterea valorilor; Realizarea vieții ca prețioase,
dobândirea experiențelor de vârf, simțul împlinirii, satisfacerea nevoilor psihologice,
conștientizarea frumuseții, controlul impulsurilor, dezvoltarea alegerii și confruntarea cu
problemele existențiale critice ale vieții. (UKEssays, 2018)
 3. Teoria personalității și piramida nevoilor
Ierarhia nevoilor lui Maslow este una din teoriile psihologiei care explică motivația umană
bazată pe urmărirea diferitelor tipuri de nevoi. Teoria afirmă că oamenii sunt motivați să-și
îndeplinească nevoile într-o ordine ierarhică. Această ordine începe cu nevoile de bază înainte de
a trece la nevoi mai avansate. Scopul final, conform acestei teorii, este atingerea celui de-al
cincilea nivel al ierarhiei: autoactualizarea.

Teoria Maslow se învârte cu precădere în jurul a două aspecte fundamentale: nevoile și

experiențele noastre . Altfel spus, ceea ce ne motivează și ceea ce căutăm în decursul vieții, ceea
ce se întâmplă cu noi pe această cale, ceea ce trăim. Aici se formează personalitatea noastră,
astfel că Maslow este considerat unul dintre marii teoreticieni ai motivației. (Yes therapy helps,
2021)

Teoria personalității lui Maslow are două mari nivele, respectiv unul biologic (nevoile de
bază pe care le avem cu toții) și cel personal (ce cuprinde nevoile pe care le au indivizii, care
sunt rezultatul dorințelor și al experiențelor trăite). Fără îndoială, Maslow este asociat cu
conceptul de auto-realizare (autoactualizare), deoarece în teoria sa el vorbește adesea despre
nevoile pe care oamenii le dezvoltă, către atingerea potențialului maxim. Potrivit acestui lucru,
oamenii au o dorință înnăscută de a se împlini de sine având capacitatea de a-și atinge obiectivele
în mod autonom și liber, fără niciun fel de constrângere.

Unul dintre multele lucruri interesante pe care le-a observat Maslow în timp ce lucra cu
maimuțele la începutul carierei sale a fost că unele nevoi au prioritate față de altele. De exemplu,
dacă ți-e foame și sete, vei avea tendința să ai grijă mai întâi să îți satisfaci nevoia de sete, astfel
foamea ca și nevoie cade în plan secund. Setea este o nevoie „mai puternică” decât foamea, așa
cum afirmă Maslow. Acest lucru a ajutat considerabil mai târziu la realizarea ,,Piramidei
nevoilor” sau ,,Piramida trebuințelor”. (Boeree, 2006)

Maslow a conceput o diagramă în formă de piramidă, pentru a-și exprima ideile, astfel că în
partea de jos a acesteia a pus motivele bazale/biologice, iar în partea de sus erau nevoile
superioare, spirituale. Între acestea există chiar o serie de alte nevoi adiacente. (SCIENTIA,
2017)

1. Nevoi de bază:

A. Nevoi fiziologice (ex- apă, hrană, căldură și odihnă).

b. Nevoi de siguranță (ex- siguranță și securitate).

2. Nevoi psihologice.

A. Nevoi de apartenență (ex-relații apropiate cu cei dragi și prieteni).

 b. Nevoi de stima (fostul sentiment de realizare si prestigiu).

3. Nevoia de autoactualizare (realizarea întregului potențial al cuiva).

,,Maslow a argumentat că, pe măsură ce fiecare nevoie mai mică este îndeplinită, nivelul
imediat superior devine mai atrăgător.” (SCIENTIA, 2017)
Ierarhia motivației umane a lui Maslow este o referință adesea citată în articolele despre
practica psihoterapiei. „Când întrebăm ce vrea un om de la viață, avem de-a face cu însăși esența
lui”, potrivit lui Maslow. În timp ce Maslow recunoaște că un act are de obicei mai multe
motivații, el continuă să construiască o ierarhie a motivației umane prin care apariția unei nevoi
se bazează de obicei pe satisfacerea anterioară a unei alte nevoi.

În primul rând, în stratul de la baza piramidei, sunt situate nevoile biologice cum ar fi cele de
alimente, odihnă, etc. Toți indivizii trebuie să dispună de aceste lucruri de bază, pentru a trece la
nivelul superior al piramidei.
Nevoile de securitate sau de siguranță sunt cele ce se situează imediat după cele biologice
(exemple: să ai un loc unde să stai, să știi că următoarea ta masă este asigurată și să eviți
pericolul pe cât posibil).
Nevoile de iubire și apartenență se află la al 3-lea nivel al piramidei. Atunci când nevoile
fiziologice și nevoia de siguranță sunt îngrijite, un al treilea strat începe să apară. În viața noastră
de zi cu zi, manifestăm aceste nevoi în dorința noastră de a ne căsători, de a avea o familie, de a
face parte dintr-un comunitate, un membru al unei biserici, etc. Este, de asemenea, o parte din
ceea ce căutăm într-o carieră.
Al 4-lea nivel al ierarhiei nevoilor lui Maslow surprinde stima de sine. Aceasta este strâns
legată de nevoia unei persoane de a obține recunoaștere, statut și de a se simți respectată. Odată
ce individul și-a îndeplinit nevoile de dragoste și apartenență, ei caută să-și împlinească nevoile
referitoare la stima de sine. Maslow a împărțit nevoile referitoare la stimă în două categorii:
nevoia de respect față de ceilalți și nevoia de respect față de sine. Respectul din partea celorlalți
se referă la obținerea faimei, prestigiului și recunoașterii. Respectul față de sine se referă la
demnitate, încredere, competență, independență și libertate. (Corporate Finance Institute)

Al 5-lea și ultimul nivel al ierarhiei nevoilor lui Maslow surprinde nevoia controversată de
autoactualizare. Autorealizarea se referă la realizarea întregului potențial al unui individ. La acest
nivel, oamenii se străduiesc să devină cei mai buni posibil, să își atingă potențialul maxim. Când
toate nevoile de pe primele 4 paliere sunt satisfăcute, atunci și numai atunci sunt activate nevoile
de autoactualizare. Ultima necesitate este actualizarea sinelui sau nevoile de implinire. Aceasta
include creșterea personală intenționată și realizarea deplină a potențialului cuiva. Acesta este
punctul în care oamenii încep să devină pe deplin funcționali, acționând doar din proprie voință
și având o personalitate sănătoasă.

Maslow descrie autoactualizarea ca fiind nevoia unei persoane de a fi și de a face ceea ce

persoana „s-a născut pentru a face”. („Un muzician trebuie să facă muzică, un artist trebuie să
picteze, iar un poet trebuie să scrie.”) Aceste nevoi se fac simțite în semne de neliniște (persoana
se simte nervoasă, tensionată, lipsită de ceva, neliniştită.) Persoana trebuie să fie fidelă propriei
sale naturi, să fie ceea ce ești menit să fii. Maslow credea că foarte puțini oameni ajung la starea
de autoactualizare. Deși toți avem nevoia să ne îndreptăm spre obiectivul de a ne atinge întregul
potențial, alte nevoi pot sta în cale.

Potrivit lui Maslow, motivația de bază la toți oamenii este satisfacerea nevoilor fiziologice
care susțin homeostazia. În continuare, el descrie nevoia de siguranță, care este evidentă în
special la copii, deoarece se bucură și caută o lume previzibilă, ordonată, în care să prospere.
Urmează nevoia de iubire, care implică atât a oferi, cât și a primi dragoste și nu este sinonimă cu
sexul. Atunci când nevoile de mai sus sunt satisfăcute nevoia de stimă, dorința de evaluare
stabilă, solidă, înaltă și respectuoasă a sinelui, devine proeminentă. În cele din urmă, apare
nevoia de autoactualizare.
 4. Conceptul de autoactualizare (self-actualization)
Autorealizarea (denumită și auto-realizare sau auto-cultivare) poate fi descrisă ca realizarea
completă a potențialului cuiva, manifestat în experiențele de vârf care implică dezvoltarea
deplină a abilităților și aprecierea pentru viață Autorealizarea reprezintă realizarea completă a
potențialului cuiva și dezvoltarea deplină a abilităților și a aprecierii pentru viață. Acest concept
se află în vârful ierarhiei nevoilor concepută de Maslow, acesta afirmând că nu orice ființă
umană ajunge la el.

Kurt Goldstein, Carl Rogers și Abraham Maslow sunt trei oameni de știință care au contribuit
enorm la înțelegerea și răspândirea conceptului de auto-actualizare. În prezent, teoria și
conceptul autoactualizării tinde să fie în conformitate mai mare cu viziunea lui Maslow decât cu
perspectivele lui Goldstein sau Rogers.

Potrivit lui Maslow, impulsul intern de autoactualizare ar apărea rareori până când nevoile de
bază sunt îndeplinite. Oamenii ce ajung la acest nivel al autoactualizării au o acceptare a cine
sunt în ciuda defectelor și limitărilor lor și au tendința de a fi creativi în toate aspectele vieții lor.

Chiar dacă aceste persoane pot proveni dintr-o varietate de medii și având o gamă largă de
ocupații, ei au în comun caracteristici notabile, cum ar fi capacitatea de a cultiva relații profunde
și iubitoare cu ceilalți.

Atingerea autoactualizării are la baza implicarea deplină a cuiva în viață și realizarea a ceea ce
este capabil să realizeze. În general, starea de autoactualizare este văzută ca fiind obținută numai
după ce nevoile fundamentale de supraviețuire, siguranță, iubire și stimă de sine sunt îndeplinite.
Maslow, a văzut autoactualizarea ca fiind realizarea potențialului maxim al unui individ.

Abraham Maslow și-a bazat teoria pe studii de caz ale unor figuri istorice pe care le-a văzut ca
exemple de indivizi autoactualizați, inclusiv Albert Einstein, Ruth Benedict și Eleanor Roosevelt.
Maslow a examinat viețile fiecăruia dintre acești oameni pentru a evalua calitățile comune care i-
au determinat pe fiecare să ajungă la nivelul de autoactualizare. Pe baza descrierii lui Maslow, se
pot găsi câteva asemănări izbitoare pe care acești indivizi presupus auto-actualizați le
împărtășesc în comun. Unele dintre astfel de caracteristici care disting indivizii autoactualizați de
restul umanității sunt următoarele: acceptă atât defectele celorlalți cât și propriile lor defecte
adesea cu umor și toleranță, îi acceptă pe deplin pe ceilalți, sunt fideli cu ei înșiși, tind să fie
independenți și plini de resurse, sunt mai puțin probabil să se bazeze pe autorități externe pentru
a-și conduce viața, poate cultiva relații profunde și iubitoare cu ceilalți, are tendința de a emana
recunoștință și de a menține o apreciere profundă chiar și pentru binecuvântările banale din viață,
poate discerne adesea între superficial și real atunci când judecă situațiile, rareori depind de
mediul sau cultura lor pentru a-și forma opiniile, tendința de a vedea viața ca pe o misiune care îi
cheamă la un scop dincolo de ei inșiși.
 Așa cum însuși Maslow afirmă ,,În primul rând, auto-actualizarea înseamnă a trăi pe deplin,
în mod viu, dezinteresat, cu concentrare deplină și absorbție totală. Înseamnă a experimenta.”
(Maslow A. , 1965) În acest moment al experienței, persoana este în întregime și pe deplin
umană. Aceasta este o autoactualizare moment. Acesta este un moment în care sinele se
actualizează.

,,Maslow a anticipat o mare parte din literatura care urma să înceapă să urmeze aproximativ
20 de ani mai târziu despre abuzul asupra copiilor, descriind impactul asupra copiilor al
certurilor părinților, agresiunii fizice, separării, divorțului și morții în familie. El a remarcat că
mulți copiii complet respinși se pot agăța de părinții lor care militând mai mult pentru siguranță
și protecție decât din cauza speranței lor de iubire. Astfel, el a început să anticipeze munca lui
John Bowlby cu privire la atașament când a scris că „oamenii puternici” probabil să fi fost
satisfăcuți de nevoile lor de bază de-a lungul vieții, în special în primii ani, și au dezvoltat puteri
excepționale pentru a rezista prezentului sau viitorului. Cei care au iubit și au fost bine iubiți și
au multe prietenii profunde pot rezista urii, respingerii sau persecuției. Lui Maslow i s-a părut
probabil că cele mai importante gratificări să vină în primii doi ani de viață. Oamenii care au fost
făcuți puternici și în siguranță în primii ani tind să rămână în siguranță și puternici după aceea în
fața oricăror amenințări.” (Healy, 2016)