FIZIOLOGIA OBOSELII MUSCULARE SI ROLUL DETERMINANT AL EFORTULUI IN ANTRENAMENTUL SPORTIV

Asistent cercetare Sorana MOTATAIANU Institutul National de Cercetare pentru Sport

Cuvinte cheie: oboseala musculara, efort, supracompensare

Rezumat In antrenamentele sportivilor, este esential sa cunoastem sistemele cu care avem de-a face pentru a intelege modul lor de organizare si legile care le guverneaza. Acest lucru favorizeaza depasirea anumitor limite de performanta umana si sportiva. Departamentul de fiziologie din cadrul Institutului National de Cercetare pentru Sport incearca sa aduca in prim-planul antrenamentului sportiv ideea ca omul trebuie considerat ca un ansamblu de sisteme, definite ca mu!time de subsisteme aflate in interactiune, cu o dinamica si o finalitate proprie. Lucrarea de fata este o abordare teoretica a notiunii de efort si a efectelor ce deriva din el oboseala si supracompensarea.

O" #ea!a mu#cu!a$a Oboseala musculara este un sindrom fiziologic, reversibil, care apare in urma unei activitati fizice, insotita de o scadere a capacitatii functionale si o stare de disconfort. Este un sindrom datorita faptului ca este insotit de mai multe semne, lucru ce implica mai multe structuri ale organismului. Este fiziologic pentru ca nivelul solicitarii nu depaseste un anumit plafon numit "pessimum". Orice depaseste acest plafon se atribuie asa-numitei oboseli patologice care poate fi acuta (supraincordare sau cord fortat) sau cronica (surmenaj). Oboseala care nu depaseste plafonul fiziologic se numeste "oboseala fiziologica". Este reversibila, disparand treptat dupa incetarea activitatii. Cateva teorii cauta sa explice natura oboselii fiziologice Te $ia !ui Sc%iff & teoria epuizarii substantelor energetice din musc!i "#$, C$, glicogen. "ceasta teorie a fost repede combatuta deoarece oboseala apare de multe ori inainte ca rezervele energetice sa fie epuizate. Te $ia !ui 'i!! #i P%!u(e$ ) teoria intoxicarii cu acid lactic. "ceasta se bazeaza pe faptul ca in timpul activitatii musculare se acumuleaza mult acid lactic care perturba procesul contractiei musculare. %ozari atente de acid lactic arata aparitia oboselii inaintea cresterii nivelului sau in musc!i. Te $ia !ui *eic%a$dt ) teoria toxinei oboselii numita c!enotoxina. #eoria a fost descrisa plecandu-se doar de la experimentele pe animale& pe om nu s-a reusit identificarea substantei. Te $ia %ete$ c$ ni#mu!ui ) a tulburarii de excitabilitate neuromusculara care poate aparea in timpul oboselii. 'ntre nerv si musc!i, in mod normal, exista un izocronism (excitabilitatea musculara si nervoasa este egale). #oata aceasta teorie demonstreaza ca oboseala este un fenomen foarte complex si ca mecanismul aparitiei sale trebuie evaluat in functie de mecanismul

normal al contractiei musculare. %e aceea, aparitia oboselii depinde si de contextul relatiei om ( mediu inconjurator. 'n principal, urmatoarele etape pot fi afectate in cursul contractiei musculare, etape ce constituie momente distincte in aparitia unui anumit tip de oboseala.

excitabilitatea motoneuronilor din centrii motori corticali& conducerea excitatiei din centrii superiori spre organul efector& excitabilitatea neuronilor motori periferici (din coarnele anterioare ale maduvei spinarii)& transmiterea excitatiei de la nervul motor periferic la musc!i (sinapsa neuromusculara)& cuplarea excitatiei sosita la musc!i cu contractia musculara propriu-zisa& aportul energetic necesar contractiei musculare (proteine, glucide, lipide, oxigen).

"u fost descrise urmatoarele ti+u$i de " #ea!a, O" #ea!a cent$a! & ne$- a#a (psi!ica) este descrisa in ultimul timp mai frecvent deoarece scoarta cerebrala este bombardata din ce in ce mai mult de stimuli stresanti. "cest tip se numeste stres psi!ocomportamental. )euronii motori corticali obosesc si acest lucru duce la o scadere a numarului de impulsuri ce ajung la organele efectoare. O" #ea!a de t$an#mi#ie de !a ne$- !a mu#c%i. *e stie ca fibrele nervoase sunt "fatigabile", dar trecerea impulsului de la nerv la musc!i poate sa intampine obstacole legate de doua procese patologice a. %aca sosesc frecvente salve de impulsuri, stocul de acetilcolina se epuizeaza. "tunci mediatorul nu-si mai exercita rolul de transmitator spre fibra musculara si aceasta oboseste. b. "cidul lactic acumulat in timpul efortului impiedica actiunea de depolarizare a sarcolemei de catre acetilcolina si astfel puterea de contractie a fibrei scade. *tocul de acetilcolina in mod normal ajunge pentru + ,,, impulsuri-s. Ce depaseste duce la oboseala. "cest tip de oboseala are caracteristic faptul ca stimularea electrica a musc!iului poate duce la o contractie musculara. %esi musc!iul propriu-zis nu este obosit, la el nu ajung impulsurile motorii datorita blocarii de la nivelul sinaptic. O" #ea!a mu#cu!a$a +$ +$iu&zi#a ) apare pentru ca in musc!i au loc fenomene complexe, bioc!imice, bioelectrice etc. in timpul contractiei musculare, deci, de multe ori, este vorba de o sumare a factorilor. #otusi, sunt descrise si tipuri caracteristice de oboseala a. 'n eforturile extrem de intense si scurte asistam la "spolierea" in special pe linia "#$ (adenozin trifosfat) si C$ (creatin fosfat). *e poate observa si prezenta ). / rezultat din metabolismul "0$ (cand rezulta )./ si inozina). b. Oboseala poate sa apara in eforturi submaximale si este insotita de scaderea progresiva a depozitelor de glicogen si acumularea masiva de acid lactic. *e pare ca acesta in!iba combinarea Ca12 cu troponina si impiedica astfel desfasurarea contractiei musculare. c. 'n eforturile aerobe de lunga durata se epuizeaza rezervele de glicogen muscular si se acumuleaza peroxizi. Excesul de oxigen poate duce la oxidarea membranelor celulare care au structura lipoproteica, la distrugerea lor, fenomen ce perturba derularea proceselor de excitatie ( contractie, de aceea este recomandabil sa se consume din abundenta alimente naturale (fructe, legume) bogate in substante antioxidante.

Caracteristic acestui tip de oboseala este faptul ca stimularea electrica a musc!iului obosit nu produce contractie, deoarece nu mai poate realiza potentialul contractil. "cest fenomen se numeste "di# ciatie e!ect$ mecanica/. O" #ea!a mi0ta apare datorita faptului ca in timpul unei solicitari sunt afectate toate structurile cu o anumita preponderenta.

Dia(n #tica$ea " #e!ii %iagnosticarea oboselii este usor de realizat daca se urmareste etapa cu etapa nasterea, conducerea si finalizarea impulsului nervos spre musc!i. La ni-e!u! #i#temu!ui ne$- # 1SN2 ne #tau !a di#+ zi tie

teste de EE3 forma ritmului undelor electrice, frecventa si amplitudinea lor in repaus si la
aplicarea diferitilor stimuli& viteza de reactie timpul minim necesar unui musc!i pentru a raspunde motric la o excitatie (vizuala sau auditiva)& teste psi!omotrice (in special de atentie). Te#te de dete$mina$e a e0cita"i!itatii neu$ mu#cu!a$e. "ceste structuri se exploreaza concomitent reobaza, cronaxia, timpul util (toate se modifica evident in timpul oboselii). 'n oboseala, curba excitabilitatii musculare este deasupra excitabilitatii nervoase, adica intalnim !iperexcitabilitatea musculara si !ipoexcitabilitatea nervoasa. 4a nivelul musc!ilor exista urmatoarele modalitati de diagnosticare

E03 globala, in care electrozii sunt aplicati pe suprafata musc!iului. *unt modificari de
frecventa si de amplitudine (creste amplitudinea si scade frecventa). modificarea coeficientului de panta (raportul dintre numarul de potentiale electrice si forta musc!iului)& modificarea tonusului muscular (tonometrie). 5nitatea de masura pentru tonus este miotonul 6,-7, miotoni pentru musc!iul odi!nit& 7,-8, miotoni pentru musc!iul obosit. 0usc!iul obosit prezinta o stare de contractura reziduala, deoarece decontracturarea se face cu greu.

ergografia prezinta 9 aspecte (curba oboselii descendenta si caracteristica, travaliu realizat de

musc!i la solicitarea impusa, puterea musc!iului)& ergometria ( masurarea travaliului general al organismului (cicloergometru, covor rulant, CO)CE$# '', E:3O*'0 etc)& modificari umorale (scaderea glicemiei, cresterea in sange a acidului sialic). Cresterea in sange a acidului sialic, care este un derivat mucoproteic, ne arata ca oboseala afecteaza structura tesutului conjunctiv. %aca observam o mucoproteinurie avem de-a face cu doua procese fiziopatologice afectarea tesutului conjunctiv si cresterea permeabilitatii membranei glomerulare de la nivelul rinic!ilor (in mod normal, nu se elimina proteine prin urina).

Im+ $tanta " #e!ii. Su+$ac m+en#a$ea Oboseala este un proces folositor organismului, in sensul ca permite cresterea plafonului functional de adaptare la efort. Cand organismul este pus in situatia unui efort fizic, in musc!i se declanseaza o serie de fenomene care conduc la cresterea capacitatii de efort. :efacerea este naturala, ritmica. Organismul isi revine la starea initiala si, in anumite conditii bine stabilite se poate realiza supracompensarea functionala si energetica. "ntrenamentul sportiv este definit ca proces desfasurat sistematic cu scopul obtinerii adaptarii organismului la eforturi fizice intense. )oile teorii demonstreaza ca antrenamentul are un grad mare de complexitate, atat prin organizare si dirijare, cat si prin continut si forme de desfasurare. 4a antrenament participa, pe langa antrenorul specialist, medicul, psi!ologul, metodologul si altii, oferind imaginea interdisciplinaritatii. ;%ragnea, +<<6, pg. +,= #ot mai multi autori vorbesc de "antrenamentul total", singurul care poate conduce la performanta sportiva. )u este vorba doar de antrenarea unor grupe musculare, la o dezvoltare biologica bazata doar pe calitati motrice, ci la dezvoltarea intregului sistem bio-psi!o-social. )ivelul inalt al performantelor impune o perfectionare continua a tuturor laturilor pregatirii sportivilor. "nalizand practica si teoria cresterii capacitatii de performanta pe plan mondial, se constata ca exista o serie de factori favorizanti. 5nul dintre acestia este acce!e$a$ea $eface$ii ca+acitatii de ef $t. :efacerea in sport este definita ca fiind restabilirea capacitatii de performanta dupa o sedinta de antrenament sau dup o competitie. Odata cu cerintele privind cresterea volumului si intensitatii efortului, precum si marirea numarului de concursuri, apare pe deplin justificata necesitatea accelerarii refacerii capacitatii de efort a sportivilor. %ictionarul explicativ al limbii romane, defineste efortul ca fiind "o incordare voluntara a puterilor fizice sau psi!ice ale organismului in vederea realizarii unui randament superior celui obisnuit& stradanie, straduinta". ;!ttp --dexonline.ro= *e stie ca musc!iul este considerat un veritabil dispozitiv ce transforma energia c!imica in energie mecanica capabila sa realizeze contractia. 0olecula de "#$ este singura substanta care poate furniza energie pentru contractia musculara. Energia inmagazinata in celelalte substante este folosita pentru resinteza de "#$ astfel incat contractia sa poata continua perioade indelungate de timp. :esinteza moleculei de "#$ se face prin 9 procese metabolice, fiecare avand zone specifice de efort

%escompunerea creatinfosfatului (C$), proces cunoscut ca reactie "#$ ( C$ %escompunerea anaeroba a glicogenului, proces cunoscut sub denumirea de glicoliza. %egradarea oxidativa a glucidelor, lipidelor si aminoacizilor liberi.
>iecare dintre aceste procese metabolice se realizeaza in conditii bine determinate si pe baza lor se poate optimiza managementul efortului in vederea unui antrenament cat mai eficient. %eoarece reactiile bioc!imice sunt in concordanta cu zonele de efort, regula de baza este ca "daca se lucreaza in timpul unui antrenament o anumita zona energetica de efort, in urmatorul antrenament nu se va lucra sub nici un motiv in zonele invecinate, pentru a permite refacerea optima a sursei energetice". ?onele de efort nu sunt total delimitate, ele au anumite portiuni comune si printr-un antrenament neadecvat riscam sa facem apel la acelasi mecanism bioc!imic,

la aceeasi sursa energetica, care, in loc sa se refaca, se va epuiza treptat, producand ulterior mari dezec!ilibre. :efacerea se supune legilor fiziologice si trebuie antrenata. Ea se adreseaza tuturor organelor si sistemelor ce iau parte la efort atat din punct de vedere structural, cat si functional. )umerosi specialisti considera refacerea organismului dupa efort ca factor al antrenamentului, evidentiind importanta ce trebuie acordata acestuia - aceasta fiind o conditie esentiala a progresului in antrenament si a obtinerii performantei sportive. *a nu uitam ca refacerea este o etapa necesara a supracompensarii, fenomen care provoaca o crestere a rezervelor functionale compensand pierderile initiale. "stfel, refacerea devine o faza de compensare (are loc resinteza rezervelor energetice) si este considerata ca un veritabil feedbac@ ce se repercuteaza asupra momentului precedent si un mijloc de sustinere cu rol reglator pentru efortul ce urmeaza. ?atiors@i, referindu-se la supracompensare, ia in calcul doua teorii teoria unifactoriala si teoria bifactoriala. AConform te $iei unifact $ia!e, se considera ca efectul imediat al antrenamentului este constituit de scaderea in circulatia sangvina a anumitor substante bioc!imice. *e considera ca dupa perioada de refacere nivelul acestora creste peste nivelul initial. "cest fenomen poarta denumirea de supracompensare, iar perioada in care se inregistreaza un nivel ridicat al respectivelor substante, faza de supracompensare" (>igura +). ;?atiors@i, +<<B, pg.+/= #rebuie sa se evite intervalele de timp prea scurte sau prea lungi intre sedintele de antrenament, deci sa se stabileasca un interval optim de repaus intre sedintele succesive de antrenament, precum si o sarcina optima de antrenament pentru fiecare sedinta pentru ca supracompensarea sa aiba loc. *copul stabilirii acestor intervale si a sarcinilor de antrenament este ca sedinta de antrenament succesiva sa coincida cu faza de supracompensare.

Fi ura ! " Durata procesului de refacere dupa antrenament conform teoriei supracompensarii. A a verticala corespunde atat cantitatii de substanta, cat si nivelului starii de pregatire !"atiors#i, $%%&, pg.$'(

3Te $ia "ifact $ia!a a antrenamentului este mai complexa decat teoria supracompensarii. Ea se bazeaza pe ideea ca potentialul de performanta al sportivului nu este stabil, variind in timp". ;?atiors@i, +<<B, pg.+6= Exista doua componente care se completeaza cele care se modifica lent (componentele motorii) si cele care se modifica rapid (dispozitia fata de competitie, in crestere sau descrestere). %isponibilitatea sportivului se poate modifica rapid ca rezultat al oboselii, al stresului psi!ologic sau al unei imbolnaviri subite. Conform modelului bifactorial, efectul imediat al antrenamentului reprezinta o combinatie a doua procese

Castigul in conditia fizica rezultat in urma antrenamentului. Oboseala.

%upa un antrenament, disponibilitatea sportivului se amelioreaza datorita castigului in conditia fizica, dar se deterioreaza din cauza oboselii. :ezultatul final este determinat de suma modificarilor pozitive si negative (>igura 1).

Fi ura # " )odelul *teoria+ bifactorial al antrenamentului. ,fectul imediat al antrenamentului este caracterizat de actiunea cumulata a - procese, castigul la nivel de conditie fizica si oboseala. Disponibilitatea sportivilor se imbunatateste datorita dezvoltarii conditiei fizice si se inrautateste datorita oboselii !"atiors#i, $%%&, pg.$.( ACastigul in conditia fizica rezultat in urma unei sedinte de antrenament este moderat in intensitate, dar are efect de lunga durata. Efectul oboselii este mai ridicat in intensitate, dar relativ scurt ca durata. Evolutia in timp a efectelor imediate ale unui antrenament poate fi explicata conform urmatoarei ecuatii %isponibilitatea C $ 2 (>+ e (@+t) ( (>1 e (@1t) unde $ reprezinta nivelul initial al disponibilitatii inaintea sedintei de antrenament& >+ ( castigul la nivel de conditie fizica& >1 ( efectul oboselii estimat imediat dupa sedinta de antrenament& t ( timpul&

@+ si @1 - restrictii de timp& e ( baza sistemului logaritmilor naturali, aproximativ 1,7+8". ;?atiors@i, +<<B, pg.+<=

C nc!uzii )u putem vorbi de performanta in sport daca nu intelegem ca toate procesele fiziologice pe care le sufera corpul uman in timpul efortului sunt complexe si interdependente, ca fara buna cunoastere a acestora este imposibila evaluarea exacta a oboselii si obtinerea supracompensarii. Este necesar ca intreg antrenamentul sa se bazeze pe ele si sa se incerce o "modelare" cat mai naturala a aptitudinilor sportivului, mergand pe principiul ca performanta inseamna de multe ori +D talent si <<D efort sustinut. Oboseala devine indirect factor determinant al antrenamentului sportiv numai daca efortul este "dozat" dupa criterii stiintifice obiective.

A$stract It is essential, during sportive training, to be familiarized /it0 t0e s1stems t0at /e are dealing /it0, in order to understand t0eir organizing /a1s and t0eir governing la/s. 20is encourages overstepping certain 0uman performance and sportive limits. 301siolog1 Department /it0in t0e National Institute for 4esearc0 in Sport tries to ac#no/ledge for t0e sportive training t0e idea t0at 0umans 0as to be seen as s1stems compound, /0ic0 are defined as interactive subs1stems arra1, /it0 t0eir o/n d1namic and finalit1. 20is stud1 is a t0eoretical approac0 of t0e 5effort5 concept and of t0e derived effects fatigue and overcompensation.

Bi"!i ($afie E"C'5, C., Anatomia functionala si biomecanica aparatului locomotor. ,di tia a '''-a. Eucuresti, Edit. *port-turism, +<77 %:"3)E", "., Antrenamentul sportiv. 6ucuresti, ,dit. Didactica si $edagogica, +<<6 E$5:"), 0., )etodologia cercetarii activitatilor corporale. , ercitii fizice. Sport. 7itness. ,di tia a ''-a. 6ucuresti, Edit. >E*#, 1,,B ."54'C", '., 7iziologie. Eucuresti, Edit. 0edicala, +<<B 0":3')E")5, %. 3., 6iofizica. Eucuresti, Edit. %idactica si $edagogica, 1,,+