MANAGEMENTUL RESURSELOR

Scop
• aprofundarea ideilor expuse despre managementul resurselor
umane, informaţionale şi financiare

Obiectivele operaţionale
După ce vor studia această unitate de curs, studenţii vor putea să:
•expună noţiunile aferente recrutării şi selecţiei de personal dintr-o
organizaţie;
•prezinte tipurile de relaţii interpersonale, şi modalităţile de supervizare şi
evaluare a activităţilor;
•descrie ce este şi din ce se compune sistemul informaţional dintr-o
organizaţie;
•expună din ce este compus bugetul de venituri şi cheltuieli al unei instituţii.
 1. Managementul resurselor umane

Managementul resurselor umane reprezintă procesul de îmbunătăţire continuă a

activităţilor desfăşurate de toţi angajaţii unei organizaţii în scopul realizării
obiectivelor propuse.
În gestionarea resurselor umane întâlnim două tipuri de obiective:
- obiective strategice (pe termen lung, având în vedere organizarea şi
planificarea resurselor umane);
- obiective operaţionale (pe termen scurt, de natură administrativă şi tactică, ce
vizează conducerea zilnică).
Activitatea de manageriat a resurselor umane asigură recrutarea şi angajarea
personalului, elaborarea programelor de calificare şi de perfecţionare adecvate
obiectivelor organizaţiei, elaborarea sistemelor de stimulare nefinanciară,
integrarea rapidă a noilor angajaţi, antrenarea în sistemul decizional a celor care
dovedesc competenţă profesională şi nu în ultimul rând integrarea
managementului resurselor umane în managementul general al organizaţiei.
 Procesele ce stau la baza managementului resurselor umane sunt:
- recrutarea, selecţia, păstrarea, calificarea şi perfecţionarea continuă a
personalului;
- plasarea fiecăruia la locul potrivit, în aşa fel încât să favorizeze atingerea
obiectivelor organizaţiei;
- acţionarea permanentă asupra grupurilor de muncă în mod eficace şi creator.
Recrutarea şi selecţia personalului
Recrutarea reprezintă în esenţă atragerea prin selecţionare a unei persoane
într-o anumită activitate. Din punct de vedere managerial, prin recrutare se
urmăreşte identificarea persoanelor care au aceleaşi caracteristici solicitate de
posturile ce ar trebui ocupate din cadrul unei organizaţii.
Selecţia personalului reprezintă procesul prin care se aleg indivizii cu
anumite caractere şi aptitudini ce acoperă cerinţele posturilor vacante fiind
procedura de bază utilizată pentru o decizie de angajare. Prin selecţie se realizează
o triere a candidaţilor pe baza unei examinări ce ţine seama de nivelul de
pregătire, de aptitudini, de capacităţile lor.
 Activităţile de selecţie a personalului sunt: angajarea, promovarea,
retrogradarea, păstrarea personalului şi evaluarea activităţilor. Dar pentru a ajunge
la angajare trebuie să parcurgem o serie te etape ce presupun realizarea unui proces
de selecţie riguros:

• întocmirea curriculum-ului vitae;

• întocmirea memoriului de activitate;
• verificarea referinţelor;
• completarea formularului de angajare;
• interviul;
• testarea;
• angajarea.

Fişa postului reprezintă documentul ce conţine informaţii despre calificările

necesare prestării muncii respective, activităţile ce trebuiesc desfăşurate în
cadrul postului respectiv, responsabilităţile şi competenţele postului.
 Relaţiile interpersonale din cadrul unei organizaţii
Funcţionarea în bune condiţii a oricărei organizaţii are la bază relaţiile
interpersonale, comunicarea fiind procedeul de bază în funcţionarea relaţiilor.

Forme ale relaţiilor interpersonale:

- relaţii de comunicare (asigură vehicularea unor conţinuturi informaţionale de
la o persoană la alta);
- relaţiile afective (dau „culoare” vieţii sociale şi ne determină să ne orientăm
spre persoanele pe care le preferăm sau să evităm ori chiar să respingem alte
persoane);
- relaţiile de dominare sau supunere (au la bază conceptul de putere şi
determină poziţionarea persoanelor în funcţie de aceasta);
- relaţiile de cooperare (implică existenţa unui scop comun şi canalizarea
energiilor membrilor unei organizaţii în vederea atingerii acestuia);
- relaţiile de competiţie (sunt determinate de sentimentele de rivalitate putând
avea atât efecte pozitive pentru viaţa organizaţiei cât şi negative);
- relaţiile conflictuale (sunt de regulă generate din cele de competiţie fiind
determinate de poziţionarea la poli opuşi a partenerilor şi de menţinerea acestei
poziţionări).
 Supervizarea personalului şi evaluarea activităţii
Supervizarea personalului reprezintă procesul prin care managerii
îndeplinesc funcţia de coordonare a întregii activităţi prestate de un grup de
persoane, activitate orientată spre un ţel comun.

Supervizarea se poate realiza prin consiliere, inspecţie, aplicarea unui set de

întrebări sau diferite metode creative şi prezintă următoarele tipuri de
acţionare:
- supervizarea individuală;
- supervizarea de grup;
- supervizarea de echipă (echipă formată din persoanele ce intervin în
realizarea aceleiaşi sarcini);
- supervizarea organizaţiei (confruntarea aspectelor particulare ale muncii
peroanelor dintr-o organizaţie cu cea a organizaţiei).
Evaluarea activităţii reprezintă procesul prin care se estimează calitatea
muncii prestate de către o persoană sau grup de persoane, în funcţie de
aşteptările propuse, având ca scop identificarea zonelor deficiente şi evitarea
eşecurilor.
 2. Managementul resurselor informaţionale
Procesul de manageriat are la bază folosirea informaţiei şi
comunicarea. Folosirea informaţiei în actul de conducere se realizează în cadrul
legăturii proceselor de informare, decizie şi de acţionare. Procesul de
management este condiţionat de volumul şi calitatea informaţiilor. Culegerea,
stocarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor sunt esenţiale în activitatea de
conducere a organizaţiilor.
Sistemul informaţional reprezintă totalitatea elementelor (oameni,
echipamente, software, procese şi date, informaţii, etc.) implicate în procesul
de colectare, prelucrare şi transmitere de informaţii. Rolul acestui sistem
este de a transmite informaţia între diferite elemente din cadrul reţelei.
Acest ansamblu de informaţii face posibilă cunoaşterea de către manager a
tuturor aspectelor activităţii organizaţiei, dar ca să fie utile ele trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe:
- să fie în concordanţă cu realitatea;
- să fie corecte şi să conţină cât mai multe date;
- să fie de actualitate.
Sistemul informaţional prezintă următoarele caracteristici:
- are la bază o circulaţie a informaţiilor pe scară ierarhică;
- este alcătuit din subsisteme coordonate şi integrate într-un tot unitar cu
scopul de a transmite informaţii (curente, operative, strategice);
- are nevoie de o bază de date actualizată şi bine pusă la punct;
- presupune implicarea permanentă a resurselor umane.

Cele mai importante componente ale unui sistem informaţional sunt: datele,
informaţiile şi fluxul informaţional.
În prezent sistemul informaţional se bazează tot mai mult pe ajutorul
tehnicii de calul. Culegerea, prelucrarea şi transmiterea automată a datelor, prin
utilizarea calculatorului alcătuiesc sistemul informatic. Aşadar acest sistem este
alcătuit din calculatoare, sisteme de transmitere a datelor, componente hardwer şi
softwer, datele prelucrate, personalul care este implicat în tehnica de calcul, etc.
 3. Managementul resurselor financiare

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare pentru

realizarea unor anumite obiective economico-sociale, într-un anumit domeniu, pe o
anumită perioadă de timp.
Pe plan naţional resursele financiare sunt structurate astfel:
A) RESURSE FINANCIARE PUBLICE:
- ale administraţiei centrale şi locale;
- ale asigurărilor sociale;
- ale instituţiilor publice cu caracter autonom;
- ale unităţilor economice publice.
B) RESURSE FINANCIARE PRIVATE
- ale unităţilor economice private;
- ale organizaţiilor fără scop lucrativ;
- ale populaţiei.
Instrumentul de bază pe linie economico-financiară dintr-o organizaţie se numeşte
buget de venituri şi cheltuieli. Bugetul reprezintă un plan de coordonare a
resurselor şi consumurilor organizaţiei, activitatea în sine fiind denumită bugetare.

Pe scurt, bugetul este lista care însumează totalitatea veniturilor şi cheltuielilor unei
organizaţii.
În cadrul sistemului de educaţie fizică, sport şi kinetoterapie din ţara noastră
următoarele instituţii îşi planifică anual bugetele de venituri şi cheltuieli:
- Ministerul Educaţiei Naţionale;
- Comitetul Olimpic şi Sportiv Român;
- Direcţiile pentru sport ale judeţelor;
- Federaţiile sportive;
- Ligile profesioniste;
- Cluburile şi asociaţiile sportive;
- Complexele sportive naţionale;
- Centrele de recuperare
- Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport;
- Institutul Naţional de Medicină Sportivă.
Bugetul este alcătuit din surse de venituri şi natura cheltuielilor. Într-o organizaţie
cu profil sportiv acestea pot fi împărţite astfel:

Surse de venituri
venituri din bugetele de stat:
- alocaţii de la bugetul de stat şi locale;
- sume acordate de organele administraţiei publice centrale şi locale pentru
finanţare pe bază de programe (proiecte)
venituri proprii:
- sponsorizări;
- cotizaţii, contribuţii ale membrilor unităţii sportive în cauză;
- închiriere bază sportivă, echipament şi materiale;
- vânzarea de bilete la manifestări sportive;
- reclamă, publicitate;
- organizarea de acţiuni ce aduc venituri;
- alte venituri
Natura cheltuielilor
cheltuieli pentru desfăşurarea activităţilor sportive
- pentru pregătirea sportivilor (cantonamente, alimentaţie, transport, asistenţă
medicală, cazări, chirii, etc.);
- pentru participarea în competiţii (competiţii oficiale, amicale şi de verificare,
- cazare, hrană, transport, taxe de participare, etc.)
- procurare de echipament şi materiale sportive;
- premieri;
- dotarea şi funcţionarea cabinetelor medicale;
- popularizare.
pentru gestionarea bazelor sportive
- întreţinerea, dotarea şi modernizarea bazelor sportive;
- cheltuieli de funcţionare a bazelor sportive;
- cheltuieli cu reparaţiile curente;
- reparaţii capitale sau investiţii în baze noi.
pentru salarii şi deplasări interne
- salarii tarifare;
- contribuţii la bugetele de stat (asigurări sociale, şomaj, etc.)
- deplasări interne.
cheltuieli administrative
- întreţinere, consumabile, cheltuieli cu mijloace auto proprii.
 TEMĂ DE LUCRU
Întocmiţi un buget al unei organizaţii la alegere, specificând natura
veniturilor şi cheltuielilor pe un an de zile.

Bibliografie:
Ghenadi, V., „Management în A.F.S. – note de curs”, Biblioteca CID, Bacău
Raţă, B., 2002
Niculescu, O., „Management”, Ed. Economica, Bucureşti, 1999
Verboncu, I.,
Raţă, B., „Management şi marketing în educaţie fizică şi sport – curs
studii de licenţă”, Ed. Alma Mater, Bacău 2009
Voicu, Al., V., „Legislaţie management şi marketing în educaţie fizică şi sport
– curs pentru studenţii facultăţii de profil”, Cluj-Napoca, 2005
www.scribd.com/doc/2882341/Modelcadru-pentru-fisa-postului (accesat 2.04.09.)