Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
documentării ştiinţifice
I. Definiții ......................................................................... 2
II. Motivaţia şi obiectivele documentării ........................ 5
III. Standarde în organizarea bibliotecilor ..................... 7
3.1. Structurarea Documentelor Secundare – repertorii
bibliografice ............................................................................. 11
3.2. Structurarea cataloagelor şi indexurilor (în format tipărit sau
electronic)................................................................................. 11
3.3. Serviciul automatizat prin teledocumentare ...................... 12
IV. Centrul de documentare........................................... 13
4.1. Fazele documentării .................................................... 13
4.2. Tipuri de documente .................................................... 16
4.3. Formele documentării - învăţării ................................... 16
4.3.1. Documentarea bibliografică - livrescă ...................................... 17
4.3.2. Documentarea directă ................................................................ 20
4.3.3. Documentarea prin consultarea specialistilor ........................... 21
4.3.4. Documentarea la distanţă. Utilizarea internetului în
documentarea la distanţă ...................................................................... 23
BIBLIOGRAFIE ............................................................. 24
I. Definiții
2
d) informaţia este un factor de schimb între oameni, agenţi etc.;
e) informaţia este un motor al creaţiei, al adaptării şi inovării.
Documentarea - învăţarea constituie o latură importantă a creaţiei ştiinţifice:
a învăţa înseamnă a repeta aceleaşi trasee, pe aceleaşi conexiuni;
a crea înseamnă a urma alte trasee (circuite) informaţionale, alte
conexiuni.
Documentarea - învăţarea se întemeiază, deci, pe două concepte diferite:
3
Complexitatea documentării rezultă din împletirea informării cu documentarea
propriuzisă, care este de fapt procesul de învăţare, de însuşire activă a tuturor
informaţiilor procurate despre tema aleasă.
Ca beneficiari ai sectorului de informare trebuie să ne însuşim un minim de
cunoştinţe pentru a avea o unitate de limbaj cu personalul reţelelor de informare -
documentare; trebuie să cunoaştem reţeaua de informare, locul unde se află serviciile
pe care ni le asigură.
4
II. Motivaţia şi obiectivele documentării
6
III. Standarde în organizarea bibliotecilor
Fondul de carte
manual/cursuri
tratate
monografii
atlase
albume
lucrări cu caracter biografic şi/sau istoric
teze de doctorat
rapoarte de cercetare internă
dicţionare
enciclopedii
7
Manualul
Definiţie (MDE, 1978): carte care cuprinde elementele fundamentale ale unei
ştiinţe (…), utilizată mai ales în instituţiile de învăţământ.
Adesabilitate: studenţi (caracter didactic).
Obiectiv: instruire de bază într-un domeniu mai larg, bine precizat.
Structură:
uzual corespunde tematicii abordate în cadrul unor prelegeri/cursuri,
conţinând mai multe informaţii clasice actualizate, în general fără referiri
la problematica cercetării în domeniu;
referinţele bibliografice permit aprofundarea anumitor detalii şi include
materiale apreciate pentru claritatea expunerii, interesul istoric, valoarea
de îndrumare.
Tratatul
8
Monografia
Definiţie (MDE, 1978): studiu ştiinţific asupra unui subiect, tratat detaliat şi
multilateral.
Adresabilitate: doctoranzi, specialişti, cercetători (caracter stiinţific).
Obiectiv: acoperirea în mod exhaustiv a unei singure ramuri (domeniu îngust)
de cunoaştere.
Structură:
lucrare erudită, foarte documentată, focalizată pe problematica cercetării;
corelează într-o manieră sintetică informaţiile existente, prin prisma
experienţei personale din aria ştiinţifică abordată;
referinţele bibliografice: articole cu caracter clasic, articole de dată foarte
recentă, alte monografii cu subiect similar/apropiat.
Periodice
cu profil general
de specialitate
de supraspecialitate
9
Exemple:
- revista Medico - Chirurgicală a societăţii de Medici şi Naturalişti
- Nature
- New England Journal of Medicine
- Lancet
- La Presse Medicale
10
3.1. Structurarea Documentelor Secundare – repertorii bibliografice
11
Principiile de structurare se pot aplica pentru fiecare categorie de documente din
colecţia bibliotecii:
- Catalogare/indexare de carte
- Catalogare/indexare de periodice
- Catalogare/indexare de materiale non-carte
- Catalogare/indexare de carte veche şi rară
- Catalogare/indexare de articole din periodice (ocazional)
- Catalogare/indexare de capiole din cărţi (ocazional)
12
IV. Centrul de documentare
Este afiliat unor centre naţionale de cercetare ştiinţifică sau unor institute de
cercetare (Institutul naţional de informare şi documentare, Centre de documentation du
C.N.R.S., Research materials information center, Institute for scientific information,
Centre de documentation des sciences humaines). Centrul de documentare oferă
informaţii complexe, pe baza unei mari diversităţi de documente primare, secundare şi
terţiare.
14
Documentarea nu este un scop în sine, ci se subordonează integral cercetării
ştiinţifice a temei alese; etapele documentării - învăţării nu sunt rigide, ele se adapteaza
şi se diferentiază în funcţie de domeniu, de temă, de experienţa şi vocaţia
cercetătorului, etc.. Discernământul cercetătorului este decisiv pentru asigurarea unei
documentări eficiente.
Documentarea - învăţarea, deşi are un rol vital, nu se poate identifica în vre-un
fel oarecare cu cercetarea ştiinţifică în ansamblu, aşa cum nu se poate confunda partea
cu întregul.
Documentarea începe chiar din procesul alegerii temei (ca o informare sumară)
şi se continuă susţinut în procesul precizării obiectivelor cercetării; în fapt
documentarea, interesul pentru noi surse şi informaţii stiinţifice se păstrează intact şi
continuă în toate celelalte etape ale cercetării;
În procesul de documentare apar idei noi, ipoteze ce urmează să fie verificate
ulterior si chiar anticipaţii ale unor concluzii finale. În consecinţă, aprecierea
documentării ca fază pregătitoare a cercetării si creaţiei ştiinţifice nu poate fi
considerată nici ca o etapă auxiliară sau inferioară, dar nici ca o separare absolută de
celelalte etape de cercetare ştiinţifică;
Cu toate caracteristicile menţionate, documentarea ştiinţifică nu coincide, nu se
suprapune si nu poate fi confundată, în nici un fel, cu cercetarea ştiinţifică, cu actul de
creaţie, de incubare si de iluminare.
15
4.2. Tipuri de documente
16
documentarea directă, are scopul să asigure informarea şi cunoaşterea
fenomenului actual (din zilele noastre) în mod practic; calitatea acesteia
asigură perspective de a contribui la corectarea, perfecţionarea, şi
creşterea zestrei teoretice a ştiinţei;
17
documente secundare, periodice sau neperiodice, rezultate din
prelucrarea documentelor primare; acestea oferă numai informaţii
bibliografice, prin trimitere la documente primare, permiţând regăsirea
acestora (repertorii bibliografice). Exemple: reviste de referate, reviste de
titluri, ghiduri bibliografice, sinteze documentare, fişă de carte, catalog de
bibliotecă, buletin bibliografic, bază de date;
18
liste de semnalare, liste de titluri, buletine de informare, cataloage ş.a. Ca
şi principii de căutare se recomandă:
alegerea celui mai potrivit criteriu de căutare (modalitate de
referire sintetică şi eficientă la subiectul propus) cum ar fi
cuvientele-cheie (exprimă condensat conţinutul unui text/subiect)
sau indexul de subiecte/ de autori;
Alegerea celui mai potrivit instrument de căutare (una dintre sursele
secundare); datorită complexităţii de informaţii furnizate de
instrumentele de căutare, utilizarea lor corectă şi eficientă necesită,
frecvent, o instruire prealabilă;
Căutarea are un caracter mediat – prin documente secundare sau
terţiare, care nu oferă cunoştinţele propriu-zise, ci deschide căi de
acces la documentele primare, susceptibile de a conţine atare
informaţii
Aspectul lingvistic al căutării
19
elaborarea de referate de documentare (pe baza unei singure surse),
de referate documentare de sinteză (pe baza mai multor surse);
elaborarea de note de lectură, conspecte, adnotări şi fişe de idee;
fişa de idee are o importanţă vitală pentru precizia şi eficienţa
cercetării şi pentru economisirea timpului;
În această etapă se citesc integral si cu atenţie toate sursele, pentru a se
descifra bine fondul de idei. Studiul se poate concretiza în următoarele
forme intermediare, până la elaborarea lucrării şi anume:
Note de lectură;
Referate documentare;
Referate documentare de sinteză;
Analiza documentară:
implică lectura completă, aprofundată şi obiectivă a articolelor
selecţionate.
permite compararea informaţiilor furnizate de două sau mai multe
surse primare, asupra aceleaiaşi teme (ipoteze de lucru,
metodologii, rezultate, concluzii);
permite compararea informaţiilor furnizate de surse primare cu
activitatea proprie în acelaşi domeniu;
conduce la acumularea de cunoştinţe generale/speciale care pot fi
utilizate în activitatea proprie;
20
desfăsurare al documentării şi modelul pe care el şi l-a imaginat sau socotit drept
indispensabil.
Are o importanţă specială vizând cunoaşterea fenomenului real, aşa cum se
prezintă el în practică, în totalitatea însuşirilor şi trăsăturilor lui concrete. Datele
documentării directe pot fi statistice, dar pot fi procurate în urma organizării prin efort
propriu a cercetătorului (anchete, chestionare, etc.).
Calitatea datelor este însă hotărâtoare pentru succesul oricărei cercetări
ştiinţifice:
ele trebuie să aibă relevanţă;
estimările trebuie să fie corecte;
pregătirea datelor să se realizeze în raport cu scopul lucrării;
datele trebuie să asigure comparabilitate perfectă;
statisticile trebuie să fie coerente.
Etapa studierii surselor (documentarea directă) trebuie să se întemeieze pe o
bună observare a datelor; să aprofundeze observarea fenomenului; ierarhizarea,
agregarea, dezagregarea datelor să asigure corelaţia, măsurarea cantitativă şi calitativă
a datelor studiate.
21
Este o etapă de mare eficienţă ce poate fi utilizată în toate etapele elaborării
lucrării (studiului) cu privire la toate aspectele teoretice, conceptuale, metodele de
analiză şi de calcul ca şi interpretarea datelor şi formularea concluziilor. Cel care
efectuează studiul (lucrarea) trebuie să cunoască reţeaua de instituţii care posedă date
statistice, teoretice, efectuează studii şi cercetări, care dispune de toate sursele de
informare teoretică şi practică inclusiv prin internet.
Studiul bibliografic reprezintă studierea tuturor cunoştinţelor existente în
literatura de specialitate pe plan mondial în legatură cu tema de interes - de studiat - şi
constituie o etapă obligatorie în realizarea oricărei lucrări ştiinţifice.
Autorul unei lucrări ştiinţifice trebuie să aibă o preocupare reală faţă de tema
aleasă, să încerce prin scrierea materialului respectiv să îşi limpezească viziunea şi să
capete un plus de informaţie bine asimilată.
Este recomandat (ideal) ca la finele lucrarii să se facă o distincţie între
bibliografia temei şi bibliografia consultată.
În bibliografia temei sunt incluse cărţile, studiile, articolele care au legatură cu
subiectul lucrării de redactat (întocmit), dar pe care, din motive întemeiate, nu le-a
putut fişa; aceste titluri pot fi de folos altor persoane preocupate de tema sau temele
respective.
Bibliografia consultată este cea din care autorul (autorii) a extras idei sau citate
care i-au susţinut propriile argumentaţii, la aceste surse făcându-se trimiteri
bibliografice în locuri precise (“citare în text”).
Cele mai frecvente dificultăţi întampinate în realizarea corectă şi facilă a
studiului bibliografic sunt reprezentate de:
alegerea unei teme la întamplare sau acceptarea unei teme faţă de care nu
are interes (în sens ştiinţific);
de unde caracterul prea vag sau general al acesteia;
de aici decurge impasul bibliografic şi, în cele din urmă,
blocajul redacţional.
22
O condiţie de bază a cercetării şi documentării în domeniu este cunoaşterea
profundă a limbajului ştiinţific, metodelor şi metodologiilor de cercetare, cunoaşterea
logicii dezvoltării domeniului, analiza critică a realizărilor din domeniu.
Îndeplinirea acestor condiţii vor servi la:
susţinerea ipotezelor;
verificarea veridicităţilor;
demonstrarea veridicităţii sau falsităţii teoriei existente;
iniţierea unei noi teorii (teze, concepţii).
23
BIBLIOGRAFIE
24