Necesitatea mentoratului prin intermediul instrumentelor de învățare în

spațiul virtual

prof. Oros (Budău) Ioana- Maria

Schimbările la care asistăm în viaţa de zi cu zi, fie că sunt de natură economică,

tehnologică sau culturală vin deopotrivă cu părţi bune şi părţi mai dificile, dar invariabil ele
implică nevoia de adaptare. Cu atât mai mult acum că vorbi despre izolare socială consider că
este necesar ca activitatea de perfecționare și nu numai să continue în mediul online.

Unul dintre aspectele pozitive ale acestui mod de comunicare o reprezintă gestionarea
timpului. Gestionarea timpului mentorului privind planificarea, organizarea cursului, este o
condiţie esențială pentru reuşita în mediul virtual, însă activitatea mentorului nu este limitată
doar la modul de organizare a timpului de lucru al acestuia ci, şi studenţii (practicanții sau
colegii) la rândul lor sunt ajutaţi să îşi gestioneze timpul de învăţare (Pallfoff & Pratt, 2007).
O mare parte din efortul organizaţional este consumat în întâlnirile virtuale. Astfel de întâlniri
dintre membrii comunităţii de învăţare pot avea loc în mod asincron sau sincron, sincron
atunci când au loc conferinţe (audio - video sau chat interactiv). Autori precum, Mason
(Mason, 1991), Salmon (Salmon, 2000) au accentuat rolul mentorului ca moderator în
organizarea conferinţelor virtuale. Priceperea de a modera în mod eficient discuţiile online
este o provocare pentru mentor (Duggleby, 2000), care trebuie să deţină abilitatea de a oferi
răspunsuri potrivite şi relevante la întrebările ridicate de către studenţi.

Tehnologia, în continuă dezvoltare, este văzută de mulţi mentori (cadre didactice) ca o

soluţie pentru problemele educaţionale, atât pentru mediul tradiţional cu atât mai mult pentru
mediul electronic. Tehnologia nu reprezintă un scop în sine, ci aceasta este în slujba educaţiei
(Holmes, 2006). Practic procesul învăţării nu se poate desfăşura în spațiul virtual fără
tehnologie. Dacă tehnologia facilitează învăţarea angajând studentul să găsească soluţii la
problemele date, să construiască învăţarea, atunci aceasta şi-a atins ţinta, deşi relaţia dintre
finalităţile educaţionale şi folosirea tehnologiei nu a fost la început identificată şi nu este nici
acum pe deplin înţeleasă (Garrison & Anderson, 2000; Anderson et al, 2004). De sigur că
putem discuta și de unele neajunsuri precum lipsa aparaturi sau o conexiune precară la
internet, dar în unele cazuri dacă persoanele mentorate nu au o situație economică
satisfăcătoare acest lucru reprezintă o barieră în comunicarea celor doi actori ai învățării și
anume mentorul și mentoratul.
 Din experiența personală atât din timpul facultății cât și din prezent ca și cadru
didactic consider de mare utilitate desfășurarea procesului de mentorat în mediul virtual.
Schimbul de informații într-un timp scurt, feed-backul primit în urma evaluării sunt câteva
dintre aspectele pozitive de care am beneficiat. În timpul facultății am beneficiat din partea
profesorilor de acces la numeroase surse de informație, de la cărți în format electronic, la
diferite platforme sau diferite grupuri de comunicare. Volumul mare de instrumente de
învățare care poate fi transmis oferă posibilitatea studenților de a le folosi în aprofundarea
cunoștințelor, dar și ca bagaj de mijloace și metode în diverse cercetări.

De sigur că nu întotdeauna ceea ce am învățat în timpul facultății are și aplicabilitate

de 100% atunci când îți începi domeniul de activitate. În întâlnirea mea cu necunoscutul în
ceea ce privește tainele profesiei de cadru didactic pot să mă consider norocoasă având parte
de mentori din rândul colegilor și coordonatorilor din diferite comisii. Cu ajutorul transmiterii
informațiilor în mediul virtual am fost coordonată de mentori (colegi) nu doar prin schimb de
informații, de materiale didactice, de experiențe pe care le-au trăit, ci și coordonare în ceea
cea înseamnă partea nevăzută a sistemului de învățământ pornind de la rapoarte, până la
îndrumarea în cadrul asistențelor la ore sau inspecții.

De o mare utilitate sunt și grupurile de socializare- o altă metodă modernă de mentorat

în care cadrele didactice își împărtășesc experiențele prin care au trecut de-a lungul anilor în
această frumoasă și solicitantă vocație.

O bună comunicare virtuală nu ar putea fi posibilă fără cel puțin 4 noțiuni importante,
și anume: dialog, implicare, sprijin şi control (Palloff & Pratt, 1999).

• Dialogul apare în multe forme de transmitere: e-mail, chat (asincron şi sincron),

forum de discuţii, etc. Moderatorul iniţiază dialogul, iar mentorații participă cu răspunsuri
adecvate întrebărilor. Dialogul este facilitat prin întrebări care dezvoltă gândirea critică a
participanților.

• Implicarea include în primul rând angajamentul activ în procesul educaţional.

Mentorul este pregătit să întâmpine nevoile de învăţare ale studenţilor. La rândul lor studenţii
încearcă să facă faţă cerinţelor cursului, atingând ţintele propuse în obiectivele de la curs.
Înainte de a se prezenta în fața mentoraților, mentorul trebuie să sintetize cu grijă informația,
pentru a putea disemina informațiile. Chiar dacă comunicarea se face în mediul online nu este
exclusă posibilitatea inserării părților interactive și aplicative pentru a păstra interesul
mentoraților.

• Suportul Nevoia de suport este una dintre elementele de bază ale supravieţuirii într-o
comunitate virtuală. Mentorații au nevoie de suport pedagogic, psiho-social dar şi tehnic.
Mentorii la rândul lor au nevoie de suport din partea instituţiei. Crearea unui mediu favorabil
de colaborare necesită dispoziţia de a ajuta dar şi implicare în rezolvarea problemelor ce pot
apărea.

• Controlul Mentorații sunt încurajaţi să-şi exercite controlul asupra principalelor

activităţi de învăţare. Mentorul încurajează mentorații să își continue activitățile chiar dacă
uneori vor primi feed-back-uri negative, deoarece rolul lor este unul constructiv.

Consider că este utilă îmbinarea metodelor tradiționale de mentorat cu cele moderne.

Desigur că sunt importante grupurile de întâlniri dintre mentori și mentorați, întâlniri în care
au loc discuții sau schimburi de experientă, jocuri de rol și alte activități, dar presați fiind de
timp sau alte dificultăți care nu ne permit interacțiunea față în față unele noțiuni pot fi
consolidate în mediul online. Spre exemplu vizionările momentelor de lecție pot fi efectuate și
acasă și discutate doar la întâlnire sau transmiterea de resurse materiale în mediul online,
utilizarea de diverse platforme, toate aceste metode vin odată în ajutorul mentorului, dar și a
mentoratului.

Bibliografie

Anderson, T. & Elloumi, F. (2004). Theory and Practice of Online Learning.

(Document disponibil la adresa: cde.athabascau.ca/online_book)

Duggleby, J. (2000). How to be an online tutor. London: Cambridge University Press.

Holmes, B. & Gardner, J. (2006). E-learning: Concepts in practice. California: SAGE.

Mason, R. (1992). The textuality of computer networking. În: Robin Mason, Computer
Conferencing: The last Word, Victoria. British Columbia: Beach Holme Publishers.

Palloff, R. & Pratt, K. (2007). Building Online Learning Communities, 2nd Edition.
San Francisco: JosseyBass.

Salmon, G. (2000). E-moderating. London: Kogan Page.