Elementele direct legate de evaluarea performanţei

financiare, prin intermediul contului de profit şi

pierdere, sunt veniturile şi cheltuielile
În înţelesul OMFP 1802/2014, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile,
sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri
ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor;
b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
către acţionari;
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod
credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de creşterea valorii unui activ sau de
scăderea valorii unei datorii.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod
credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de
o creşterea valorii unei datorii.
Conceptul de performanţă este interpretat diferit de utilizatorii de informaţie contabilă în funcţie
de interesele lor. Managerii sunt concentraţi asupra performanţei globale, investitorii actuali şi
potenţiali sunt interesaţi de rentabilitatea investiţiilor lor, salariaţii, de stabilitatea şi rentabilitatea
întreprinderii, creditorii, de solvabilitatea întreprinderii, partenerii comerciali, de stabilitatea
întreprinderii. Rezumând, măsurarea performanţei se face în funcţie de obiectivul utilizatorilor.

Rezultat = Venituri – Cheltuieli

Profitul contabil nu trebuie confundat cu trezoreria întreprinderii. Pentru că, de obicei, există
un decalaj între fluxul de bunuri şi servicii şi fluxul de numerar, momentul recunoaşterii unei cheltuieli
nu se suprapune cu momentul plăţii, după cum venitul nu este recunoscut cu ocazia unei încasări.
Trebuie menţionat că pe lângă cheltuielile / veniturile care au în contrapartidă plăţi/încasări
trecute, prezente sau viitoare există şi o serie de cheltuieli şi venituri care nu au incidenţă monetară (de
exemplu, cheltuieli cu amortizările, cheltuieli şi venituri din ajustări de valoare ale activelor, cheltuieli
şi venituri din provizioane) sau care au în contrapartidă stocuri şi imobilizări (de exemplu, cheltuieli cu
consumul de materii prime etc.).
Conceptele de venit şi cheltuială sunt definite prin raportare la averea proprietarilor. Venitul
este perceput de proprietari ca o sursă de îmbogăţire, în timp ce cheltuiala este un mijloc de sărăcire.
Venitul reprezintă o creştere a beneficiilor economice viitoare, în timp ce cheltuiala este o diminuare a
beneficiilor economice viitoare. Prin raportare la definiţiile activului şi datoriei, o creştere a beneficiilor
economice viitoare are loc odată cu creşterea unui activ sau cu diminuarea unei datorii. Analog,
diminuarea beneficiilor economice viitoare presupune o diminuare de activ sau creşterea unei datorii.
Deoarece capitalul propriu este un element rezidual, creşterea unui activ şi diminuarea unei
datorii vor determina o creştere a capitalurilor proprii, în timp ce diminuarea unui activ şi creşterea unei
datorii vor conduce la o diminuare a capitalurilor proprii.
 Cpr = A-D
unde:
Cpr = capitaluri proprii;
A = activ;
D = datorii.
Prin urmare, variaţiile activelor/datoriilor vor determina variaţii ale capitalurilor proprii.
Rezultatul contabil poate fi determinat în aceste condiţii după relaţia:
Rezultat = CprN - CprN-1 -Ip + Dp
unde:
CprN = capitalurile proprii ale exerciţiului N;
CprN-1 = capitalurile proprii ale exerciţiului N-l;
Ip = investiţiile proprietarilor (de exemplu, aporturi ale acestora);
Dp = distribuiri în favoarea proprietarilor (de exemplu, distribuiri
de dividende).
Elementele care se impută direct în capitalurile proprii
Există însă şi elemente care, deşi corespund definiţiilor veniturilor şi cheltuielilor deoarece
generează creşteri sau diminuări de capitaluri proprii, nu sunt incluse în contul de profit şi pierdere, ci
figurează printre elementele capitalurilor proprii (de exemplu, rezervele din reevaluarea imobilizărilor
corporale). Ca o sinteză a celor expuse anterior, prezentăm în tabelul următor o serie de exemple de
cheltuieli şi venituri care se recunosc cu ocazia înregistrării unor variaţii în masa activelor şi datoriilor:

Recunoașterea cheltuielilor Recunoașterea veniturilor

Când scad activele Când cresc datoriile
- cheltuieli cu - cheltuieli cu salariile
consumul de materii datorate personalului;
prime şi consumabile; - cheltuieli cu
- cheltuieli cu contribuţiile sociale
consumul de suportate de
imobilizări (cu întreprindere;
amortizarea); - cheltuieli cu
- cheltuieli cu impozitele şi taxele de
deprecierea activelor plată (exclusiv cele
(cu ajustările pentru care pot fi recuperate
depreciere); de la autorităţile fiscale
- cheltuieli cu plata de sau de la clienţi);
chirii, dobânzi, - cheltuieli cu lucrările
despăgubiri, amenzi. şi serviciile primite de
la terţi;
- cheltuieli cu
provizioanele pentru
riscuri şi cheltuieli.
Cănd cresc activele Când scad datoriile
- venituri din vânzarea - venituri din
cu încasarea imediată diminuarea sau
sau ulterioară de anularea provizioanelor
stocuri, de imobilizări, pentru riscuri şi
de active financiare; cheltuieli;
- venituri din reluarea - venituri din salarii
ajustărilor pentru acordate în natură;
deprecierea activelor; - venituri din subvenţii
- venituri din încasarea aferente activelor.
de dobânzi, dividende,
chirii, despăgubiri.
 Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din cursul perioadei,
clasificate pe activităţi de exploatare, de investiţii şi de finanţare, (pct. 452 (3)). Fluxurile de trezorerie
sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar, (pct. 453 (1))
Echivalentele de numerar reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide,
care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii,
(pct. 268 (4))