UNIVERSITATEA DE VEST ,,VASILE GOLDIȘ’’ ARAD

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

MODULUL I PSIHOPEDAGOGIC

Referat la disciplina ,,FUNDAMRNTELE PEDAGIGIEI’’ cu tema:

,,REFORMA CURRICULARĂ – COMPONENTĂ DINAMICĂ A PROCESULUI

DE ÎNVĂȚĂMÂNT’’

Întocmit,
Cursant Modulul I Psihopedagogic
CIUREL IONELA ALINA

ARAD,
2020

1
 INTRODUCERE

În orice proces de reformă a învăţământului, preocupările privind

elaborarea unui nou curriculum ocupă un rol central. Reforma curriculară este o
componentă esenţială şi, totodată, o garanţie a reuşitei la nivelul strategiei
globale de reformă a învăţământului românesc.
Aşteptat deopotrivă de segmentele interesate ale societăţii civile şi de
agenţii educaţionali direct implicaţi (elevi, profesori, învăţători şi părinţi),
procesul de reformă a curriculum-ului îşi propune, pe de o parte, să răspundă la
necesităţile educaţionale actuale şi de perspectivă ale societăţii româneşti, iar pe
de altă parte, să participe la compatibilizarea de ansamblu a acesteia cu
structurile europene.
Reforma curriculum-ului şcolar se fundamentează pe expertize interne şi
internaţionale, iar opţiunile ei de bază au fost supuse dezbaterii publice de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de Consiliul Naţional pentru Curriculum.
Curriculum-ul Naţional descris în acest document este proiectat să
răspundă în mod adecvat la provocările fără precedent pe care secolul următor le
rezervă tinerilor aflaţi cum pe băncile şcolii.

Contextul actual al elaborării Curriculum-ului Naţional

Cultura curriculară propriu-zisă a apărut în România după 1990. Aşa cum
se ştie, până la aceea dată se discuta exclusiv despre programe şcolare strict
disciplinare, adică despre aşa-numitele programe analitice. Într-un asemenea
context, preocupările privind realizarea unui cadru curricular coerent şi unitar, în
care disciplinele să fie privite ca parte integrantă a unui Curriculum Naţional
sistemic, au fost nesemnificative. Curriculum-ul se confunda cu elementele de

2
conţinut ale învăţării, consemnate în programele şcolare izolate unele de altele,
esenţialmente mono disciplinare şi academice.
Ulterior s-a produs o mutaţie semnificativă, prin alinierea domeniului
dezvoltării curriculare la rezultatele recente ale cercetării şi ale practicii în
materie pe plan internaţional.
Curriculum-ul reprezintă un concept cheie nu numai în ştiinţele educaţiei,
dar ţi în cadrul practicilor educaţionale contemporane. În sens larg, procesual, se
desemnează prin curriculum ansamblul proceselor educative şi al experienţelor
de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar.
În sens restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de
tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele
educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului. Acesta
poartă, de regulă, denumirea de curriculum formal sau oficial.
În contextul reformei curriculare din România, procesul de elaborare a
noului curriculum pentru învăţământul obligatoriu a avut în vedere trei repere
fundamentale:
 raportarea la dinamica şi la necesităţile actuale, precum şi la finalităţile de
perspectivă ale sistemului românesc de învăţământ, generate de evoluţiile
societăţii şi formulate în diverse documente de politică educaţională;
 raportarea la tendinţele actuale şi la criteriile internaţionale general
acceptate în domeniul reformelor curriculare;
 raportarea la acele tradiţii ale sistemului românesc de învăţământ care sunt
pertinente din punctul de vedere al reformei în curs.
Alături de reperele enunţate mai sus, reforma curriculară are în vedere
construirea programelor şcolare pe baza următorilor indicatori:
 nivelul, varietatea şi complexitatea intereselor educaţionale ale elevilor;
 ritmul multiplicării permanente a domeniilor cunoaşterii;
 exigenţele formării personalităţii elevului într-o lume în schimbare.
Elaborarea noului Curriculum Naţional a urmărit, totodată:

3
  adecvarea curriculum-ului, în ansamblul său, la contextul socio-cultural
naţional;
 permeabilitatea curriculum-ului faţă de evoluţiile în domeniul înregistrate
pe plan internaţional;
 coerenţa, manifestată atât la nivelul relaţiei dintre curriculum şi
finalităţile sistemului de învăţământ, cât şi la nivelul diferitelor
componente intrinsece ale acestuia;
 pertinenţa curriculum-ului în raport cu obiectivele educaţionale;
 transparenţa curriculum-ului din punct de vedere al tuturor agenţilor
educaţionali implicaţi;
 articularea optimă a fazelor procesului curricular în ansamblul său:
proiectare, elaborare, aplicare, revizuire permanentă.

Componente
În contextul celor discutate, noul Curriculum Naţional în România
reprezintă ansamblul experienţelor de învăţare prin care instituţia şcolară asigură
realizarea idealului educaţional şi a finalităţilor învăţământului, aşa cum sunt
statuate acestea la nivelul Legii Învăţământului. Prin acest ansamblu,
Curriculum-ul Naţional oferă fiecărui tânăr şanse reale pentru identificarea şi
valorificarea deplină a propriilor aptitudini şi interese.
Începând din anul şcolar 1998-1999, în România, Curriculum-ul Naţional
cuprinde:
 Curriculum Naţional. Cadru de referinţă (document reglator care asigură
coerenţa, în termeni de procese şi de produse în elaborarea
componentelor sistemului curricular);
 Planurile-cadru de învăţământ pentru clasele I-XII/XIII, document care
stabileşte ariile curriculare şi obiectele de studiu, alocând – totodată –
resursele de timp necesare abordări acestora;

4
  Programele şcolare, care stabileşte obiectivele cadru, obiectivele de
referinţă, exemplele de activităţi de învăţare, conţinuturile învăţării,
precum şi standardele curriculare de performanţa prevăzute pentru fiecare
disciplină existentă în planurile cadru de învăţământ;
 Ghiduri, norme metodologice şi materiale suport care descriu condiţiile
de aplicare şi de monitorizare a procesului curricular;
 Manualele alternative.

Programa şcolară
Programa şcolară este parte a Curriculumului Naţional. Termenul de
curriculum derivă din limba latină şi înseamnă în esenţă drum către. Filosofia
contemporană a educaţiei a evidenţiat diferenţa dintre o educaţie bazată pe
curriculum, adică având ca element central la toate etajele sale activitatea de
proiectare şi programa analitică, care are în centrul activităţii didactice ideea de
programe a traseului elevului către un ţel cunoscut şi impus doar de către adulţi.
De aceea, programa analitică era posesoarea în mod absolut şi univoc a
tuturor componentelor procesului instructiv-educativ stabilit la nivel central.
Profesorul şi elevul erau doar simpli executanţi şi pacienţi ai unui program de
instruire menit să reproducă social o stare de fapt. Desigur, au existat numeroase
excepţii de la ceastă regulă, datorită efortului şi profesionalismului a numeroşi
învăţători şi profesori, care au ştiut să ţină seama de caracteristicile psiho-
pedagogice, de interesele şi aptitudinile specifice ale elevilor.
Actualele programe şcolare subliniază importanţa rolului reglator al
achiziţiilor elevilor în plan formativ. Concentrarea pe obiective/competenţe
reprezintă unica modalitate prin care sintagma centrarea pe elev să nu rămână
o lozincă fără conţinut. Programa şcolară descrie oferta educaţională a unei
anumite discipline pentru un parcurs şcolar determinat.

5
 Etapele proiectării didactice
Lectura programei
În contextul noului curriculum, conceptul central al proiectării didactice
este demersul didactic personalizat, iar instrumentul acestuia este unitatea de
învăţate. Noul Curriculum Naţional accentuează faptul că documentele de
proiectare didactică sunt documentele administrative care asociază într-un mod
personalizat elementele programei – obiective de referinţă, conţinuturi, activităţi
de învăţare – cu alocarea de resurse (de timp şi materiale) considerată optimă de
către profesor pa parcursul unui an şcolar.
În acest sens, programa şcolară – element central în realizarea proiectării
didactice – nu este privită ca „tabla de materii” a manualului sau ca un element
de îngrădire pentru profesor. Ea reprezintă un document reglator în sensul că
stabileşte obiective, adică ţintele ce urmează a fi atinse prin intermediul
activităţii didactice. Programele claselor I- a IX- a se citesc „pe orizontală”, în
succesiunea următoare:

Obiectiv → Obiective de → → Activităţi de

cadru ← referinţă ← Conţinuturi ← învăţate

În programa şcolară, fiecărui obiectiv cadru îi sunt asociate obiective de

referinţă. Atingerea obiectivelor de referinţă se realizează cu ajutorul
conţinuturilor, care se regăsesc în ultima parte a programei. Învăţătorul/
profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin

6
programă sau poate propune alte activităţi adecvate condiţiilor concrete din
clasă.

Planificarea calendaristică

Planificarea calendaristică este un document administrativ care asociază

elemente ale programei (obiective de referinţă şi conţinuturi, respectiv
competenţe specifice şi conţinuturi) cu alocarea de timp considerată optimă de
către învăţătoare/ profesor pe parcursul unui an şcolar.
În elaborarea planificărilor, se recomandă parcurgerea următoarelor etape:
Realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi,
respectiv dintre competenţele specifice şi conţinuturi.
Împărţirea în unităţi de învăţare.
Stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare.
Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în
concordanţă cu obiectivele de referinţă/competenţele specifice şi conţinuturile
vizate.
roiectarea unităţii de învăţare – ca şi a lecţiei – începe prin parcurgerea
schemei următoare, care precizează elementele procesului didactic într-o
succesiune logică, în vederea atingerii obiectivelor de referinţă. Elementele
procesului sunt aceleaşi, oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

De ce Ce voi Cu ce Cum Cât s-a

voi → face? → voi → voi → realizat?
face? face? face?
↓ ↓ ↓ ↓ ↓
Identificarea Selecta Analiza Determina Stabilirea
obiectivelor/ rea resurse rea instrumente
competenţe conţinuturi lor activităţilor lor de

7
 lor lor de învăţare evaluare
↑ ↑

Idealul educaţional şi finalităţile sistemului

Idealul educaţional şi finalităţile sistemului reprezintă un set de aserţiuni

de politică educaţională, care consemnează la nivelul Legii învăţământului
profilul de personalitate dezirabil la absolvenţii sistemului de învăţământ, în
perspectiva evoluţiei societăţii româneşti. Acestea au un rol reglator, ale
constituind un sistem de referinţă în elaborarea Curriculumului Naţional.
Finalităţile pe niveluri de şcolaritate (primar, gimnazial şi liceal)
constituie o detaliere a finalităţilor sistemului de învăţământ pentru diversele
niveluri ale acestuia. Finalităţile descriu specificul fiecărui nivel de şcolaritate
din perspectiva politicii educaţionale. Ele reprezintă un sistem de referinţă atât
pentru elaborarea programelor şcolare cât şi pentru orientarea demersului
didactic la clasă.

Ciclurile curriculare
Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii , grupând mai
mulţi ani de studiu, uneori chiar din niveluri şcolare diferite (de exemplu,
preşcolar, primar-gimnazial, respectiv clasele III- VI), care au în comun anumite
obiective. Aceste periodizări ale şcolarităţii se suprapun peste structura
sistemului de învăţământ cu scopul de a focaliza obiectivul major al fiecărei
etape şcolare şi de a regla procesul de învăţământ prin modificări curriculare
(care nu afectează structura).
Introducerea ciclurilor curriculare se exprimă la nivel de:
 obiective ale ciclurilor, care particularizează finalităţile grădiniţei, ale
învăţământului primar şi ale învăţământului secundar;

8
  metodologie didactică specifică.
Introducerea ciclurilor curriculare devine operativă prin:
 modificări în planul de învăţământ privind:
- gruparea obiectelor de studiu;
- momentul introducerii unei anumite discipline;
- ponderea disciplinelor în economia planului;
 modificări conceptuale la nivelul programelor şi al materialelor şcolare;
 modificări de strategie didactică (condiţionate de formarea profesiilor).
Ciclurile curriculare ale învăţământului primar şi gimnazial sunt:

Vârsta 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Clasa Gr. I II III IV V VI VII VIII
pregăt.
Ciclul Achiziţii Dezvoltare Observare şi
curricular fundamentale orientare

Fiecare ciclu curricular oferă un set coerent şi clar de obiective de

învăţare, care consemnează ceea ce ar trebui să atingă elevii la capătul unei
anumite etape a parcursului lor şcolar. Prin obiectivele şi conţinuturile pe care le
propun, ciclurile curriculare conferă diverselor etape ale şcolarităţii o serie de
dominate care se vor reflecta la nivelul programelor şcolare.

Curriculum-ul nucleu şi curriculum-ul la decizia şcolii

Curriculum-ul Naţional are, începând cu anul şcolar 1998-1999, două
segmente: curriculum nucleu şi curriculum la decizia şcolii.
Curriculum-ul nucleu corespunde numărului minim de ore de la fiecare
disciplină obligatorie prevăzută în planurile cadru de învăţământ, drept
consecinţă, noile programe şcolare pe discipline cuprind obiectivele cadru,
obiective de referinţă, conţinuturi şi standarde curriculare de performanţă,

9
obligatorii pentru toate şcolile şi pentru toţi elevii, asigurându-se astfel egalitatea
în contextul învăţământului public. Curriculum-ul nucleu reprezintă unicul
sistem de referinţă pentru diversele tipuri de evaluări şi examinări externe
(naţionale) şi pentru realizarea standardelor curriculare de performanţă.
Curriculum-ul la decizia şcolii acoperă diferenţa de ore dintre
curriculum-ul nucleu şi numărul maxim de ore pe săptămână şi pe an de studiu,
prevăzute în planurile cadru de învăţământ. Prin urmare, programele şcolare la
disciplinele obligatorii vor avea obiective şi tipuri de conţinuturi marcate cu
asterisc (*) şi tipărite cursiv, a căror parcurgere nu mai este obligatorie.
Mai exact, în completarea curriculum-ului nucleu, şcoala poate opta
pentru una din variantele de curriculum la decizia şcolii,respectiv curriculum
nucleu aprofundat (CNA), curriculum extins (CE) şi curriculum elaborat în
şcoală (CES). Şcoala are libertatea de a propune o ofertă foarte variată prin
aceea că, în funcţie de fiecare situaţie concretă, schema orară a unei clase poate
include toate tipurile de curriculum la decizia şcolii (de exemplu: CE pentru aria
curriculară 1, CNA pentru aria curriculară 2, CES pentru ariile 3 şi 4 şi 5).
Curriculum nucleu aprofundat presupune realizarea obiectivelor şi
însuşirea conţinuturilor obligatorii din programa disciplinei (exclusiv, deci, a
ceea ce nu este marcat prin asterisc), prin diversificarea activităţilor de învăţate
până la acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a disciplinei
respective. Această variantă de curriculum la decizia şcolii se poate realiza cu
elevii ale căror interese nu sunt orientate spre respectiva disciplină şi/ sau arie
curriculară; ea ar putea fi relevantă şi pentru elevii în cazul cărora numărul de
ore alocat trunchiului comun nu este suficient pentru însuşirea acestuia.
Curriculum extins presupune parcurgerea în întregime a programei,
respectiv a segmentelor obligatorii şi a celor suplimentare marcate prin asterisc.
Se lărgeşte astfel oferta de învăţare, în ceea ce priveşte cunoştinţele, capacităţile
şi atitudinile, până la acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a
disciplinei respective. Această variantă de curriculum la decizia şcolii se poate

10
realiza cu elevii care manifestă interese pentru anumite discipline sau arii
curriculare.
Curriculum elaborat în şcoală implică diverse tipuri de activităţi
opţionale pe care le propune şcoala (sau, dimpotrivă, le alege din lista avansată
de la nivel central). Proiectarea curriculum-ului elaborat în şcoală va avea ca
repere: resursele umane şi materiale ale şcolii, interesele elevilor, situaţiile
specifice şcolii, necesităţile comunităţii locale. Modelele de proiectare propuse
mai jos ţin seama de structura curriculum-ului nucleu, centrat pe obiective.
Opţionalul la nivelul disciplinei constă în activităţi, proiecte, module, care
reprezintă o ofertă diferită faţă de cea propusă de autoritatea centrală. Aceasta
este elaborată în şcoală, la nivelul catedrei, şi presupune formularea unor
obiective de referinţă care nu apar în programă.
În acest caz vom avea următorul format de proiectare:

Obiectiv cadru Obiective de referinţă Activităţi de învăţare Evaluare

Tabelul va fi urmat de o listă de conţinuturi.

Opţionalul la nivelul ariei curriculare presupune alegerea unei teme care
implică cel puţin două discipline dintr-o arie. În acest caz, pornind de la
obiectivele cadru ale disciplinelor, vor fi formulate obiective de referinţă din
perspectiva temei pentru care s-a optat. Redactarea curriculum-ului pentru un
asemenea tip de opţional se va face pe baza următorului tabel:

Obiectiv pe arie Obiective cadru ale Obiective Activităţi de Evaluare

curriculară disciplinelor de referinţă învăţare
implicate

Opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare poate fi proiectată

pornind de la un obiectiv complex de tip transdisciplinar sau interdisciplinar prin

11
intersectarea unor segmente de discipline aparţinând mai multor arii. În acest
caz, obiectivele de referinţă apar ca specificări ale obiectivelor cadru.

Obiectiv Obiective cadru ale Obiective Activităţi de Evaluare

transdisciplinar disciplinelor de referinţă învăţare
implicate

Decizia privind modul în care va fi abordat acest segment al curriculum-

ului va fi luată la nivelul unităţilor şcolare (catedre, colective de învăţători şi de
profesori), inclusiv prin consultarea elevilor şi a părinţilor, precum şi prin
implicarea treptată a comunităţii locale.

12