1.

Persoana juridică reprezintă un subiect:

a. de drept civil;

b. colectiv de drept civil;

c. individual de drept civil.

2. Persoana juridică:

a. este o formă de organizare;

b. poate fi subiect activ într-un raport juridic civil;

c. nu poate fi subiect pasiv într-un raport juridic civil.

3. Organizarea de sine stătătoare reprezintă:

a. un element constitutiv al persoanei juridice;

b. un mijloc de identificare a persoanei juridice;

c. un caracter juridic al persoanei juridice.

4. Patrimoniul persoanei fizice, asociat într-o persoană juridică:

a. este identic cu patrimoniul persoanei juridice;

b. este distinct de patrimoniul persoanei juridice;

c. poate fi adus ca aport la capitalul social al persoanei juridice.

5. Scopul persoanei juridice reprezintă:

a. singurul element constitutiv al persoanei juridice;

b. obiectul de activitate al persoanei juridice;

c. un atribut de identificare a persoanei juridice.

6. Este valabil scopul:

a. licit chiar dacă nu este în acord cu interesul general;

b. licit şi moral;

c. şi dacă este în acord cu interesul general.

7. Patrimoniul persoanei juridice:

a. este afectat realizării scopului pentru care s-a constituit;

b. nu este întotdeauna distinct de patrimoniul persoanei fizice (asociat);

c. include numai drepturi de creanţă.

8. Patrimoniul persoanei juridice este format:

a. şi din drepturi reale;

b. si din obligaţii patrimoniale;

c. şi din datoriile persoanelor fizice care alcătuiesc persoana juridică.

9. Patrimoniul persoanei juridice:

a. nu poate fi divizat;

b. poate face obiectul unei afectaţiuni;

c. este format dintr-o latură activă şi o latură pasivă.

10. Patrimoniile de afectaţiune pot fi:

a. mase patrimoniale fiduciare constituite în condiţiile legii;

b. şi cele afectate exercitării unei profesii;

c. patrimoniile persoanelor juridice afectate realizării scopului pentru care s-au constituit.

11. Scopul persoanei juridice, lato sensu este stabilit prin:

a. lege şi actul de constituire;

b. lege;

c. actul de constituire.

12. Scopul persoanei juridice, stricto sensu este stabilit prin:

a. act normativ;

b. actul de constituire;
c. lege.

13. Reprezintă un caracter juridic al elementelor constitutive:

a. legalitatea;

b. specificitatea;

c. exclusivitatea.

14. Caracterul exclusivităţii elementelor de constituire priveşte:

a. necesitatea şi suficienţa acestora;

b. faptul că sunt reglementate prin lege;

c. faptul că se regăsesc la orice persoană juridică.

15. În funcţie de regimul lor juridic persoanele juridice pot fi:

a. de drept public şi de drept privat;

b. cu scop lucrativ şi fără scop lucrativ;

c. principale şi secundare.

16. Partidele politice sunt persoane juridice:

a. de drept public;

b. de drept privat;

c. fără scop lucrativ.

17. Sindicatele sunt persoane juridice:

a. de drept privat;

b. de drept public;

c. fundamentate pe proprietatea publică.

18. Fundaţiile sunt persoane juridice:

a. cu scop lucrativ;
b. de drept privat;

c. fără scop lucrativ.

19. Societăţile comerciale sunt persoane juridice

a. de drept public;

b. de drept privat;

c. cu scop lucrativ.

20. Naţionalitatea unei persoane juridice este determinată:

a. de locul unde se află sediul principal al acesteia;

b. de modul de înfiinţare;

c. de cetăţenia persoanelor fizice care o alcătuiesc.

21. Persoana juridică se poate înfiinţa:

a. numai prin actul de înfiinţare al organului competent;

b. şi prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat în condiţiile legii;

c. şi în orice alt mod dacă este reglementat de lege.

22. Instituţiile publice se înfiinţează prin:

a. actul de înfiinţare/dispoziţie al organului competent;

b. actul de constituire;

c. înmatriculare.

23. Actul de înfiinţare/dispoziţie al organului competent poate fi:

a. legea;

b. numai hotărârea de Guvern;

c. hotărârea consiliului local.

24. Autorizarea prealabilă este:

a. un aviz cu efect constitutiv;

b. necesară în cazul înfiinţării unei fundaţii;

c. o condiţie prealabilă la înfiinţarea oricărei persoane juridice.

25. Autorizarea prealabilă este dată de:

a. instanţa judecătorească;

b. un organ de specialitate;

c. nu are efect constitutiv.

26. În vederea înfiinţării se înscriu în registre speciale:

a. societăţile comerciale;

b. partidele politice;

c. fundaţiile.

27. Prin înmatriculare:

a. de regulă, se dobândeşte personalitate juridică;

b. se poate asigura doar opozabilitatea actului de înfiinţare, în anumite cazuri;

c. se consemnează modificarea sediului persoanei juridice.

28. Radierea priveşte:

a. numai ştergerea unor date referitoare la comerciant;

b. şi scoaterea din evidenţă a comerciantului;

c. pierderea calităţii de subiect de drept a persoanei juridice.

29. Înregistrarea la organul fiscal:

a. are legătură cu înfiinţarea persoanei juridice;

b. este o condiţie specială cerută pentru funcţionarea legală a persoanei juridice;

c. este o etapă premergătoare înfiinţării persoanei juridice.

30. Misiunile diplomatice se înfiinţează prin:

a. lege;

b. hotărâre de Guvern;

c. decret, la propunerea Guvernului.

31. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice poate fi:

a. şi anticipată;

b. şi deplină;

c. numai deplină.

32. Capacitatea de folosinţă anticipată se dobândeşte:

a. de la înfiinţarea persoanei juridice;

b. de la data actului de constituire;

c. după înregistrarea persoanei juridice.

33. Principiul specialităţii capacităţii de folosinţă:

a. se aplică numai în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ;

b. priveşte toate categoriile de persoane juridice;

c. se aplică numai actelor juridice.

34. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice încetează la data:

a. actului prin care s-a dispus încetarea;

b. radierii din registrele în care a fost înscrisă;

c. dobândirii capacităţii de exerciţiu.

35. Până la constituirea organelor de administrare, atribuţiile acestora pot fi exercitate de:

a. fondatorii persoanei juridice;

b. persoane fizice desemnate în acest scop;

c. avocat.
36. Sunt atribute de identificare a persoanei juridice:

a. denumirea şi sediul;

b. cetăţenia;

c. codul unic de înregistrare.

37. Denumirea persoanei juridice:

a. se stabileşte, de regulă, prin actul de înfiinţare;

b. nu este supusă publicităţii;

c. care a fost înregistrată nu mai poate fi utilizată de alte persoane juridice.

38. Sediul persoanei juridice determină:

a. competenţa organului chemat să efectueze înregistrarea sau înscrierea persoanei juridice;

b. cetăţenia persoanei juridice;

c. naţionalitatea persoanei juridice.

39. Este cauză de nulitate:

a. lipsa actului de înfiinţare;

b. lipsa autorizării administrative chiar dacă nu era obligatorie;

c. actul de înfiinţare nu prevede sediul persoanei juridice.

40. Nulitatea relativă a persoanei juridice poate fi invocată:

a. în termen de 1 an de la înfiinţare;

b. în termenul general de prescripţie;

c. până la încetarea acesteia.

41. Nulitatea absolută a persoanei juridice:

a. nu poate fi înlăturată;

b. poate fi înlăturată;
c. se acoperă în toate cazurile dacă se înlătură cauza de nulitate până la încheierea dezbaterilor în faţa
primei instanţe.

42. Efectele nulităţii:

a. se produc de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;

b. constau în încetarea persoanei juridice;

c. retroactivează.

43. Nulitatea persoanei juridice:

a. nu are niciun efect asupra actelor încheiate anterior;

b. are efect asupra tuturor actelor indiferent de momentul încheierii lor;

c. are efect şi asupra actelor anterioare încheiate cu terţul care cunoştea cauza de nulitate.

44. Persoana juridică încetează prin:

a. divizare totală şi parţială;

b. dizolvare;

c. fuziune.

45. Reorganizarea persoanei juridice poate avea ca efect:

a. înfiinţarea unei persoane juridice;

b. numai încetarea persoanei juridice;

c. modificarea persoanei juridice.

46. Prin transformare:

a. are loc o transmisiune universală;

b. ia naştere o nouă persoană juridică;

c. nu încetează persoana juridică existentă ci doar se transformă.

47. Absorbţia produce efectul:

a. extinctiv;

b. transmisiunii universale;

c. transmisiunii parţiale.

48. Divizarea poate fi:

a. totală;

b. şi parţială;

c. numai totală.

49. Împlinirea termenului pentru care au fost constituită persoana juridică este o cauză de:

a. dizolvare;

b. divizare;

c. desfiinţare. 50.

Nu se intră în lichidare în cazul în care persoana juridică încetează prin:

a. transformare;

b. constatarea nulităţii;

c. divizare totală.