Adverbul

Clasa a VII-a

http://www.free-powerpoint-templates-design.com
Ne bucurăm de existența tehnologiei, pentru că
profesorii pot fi alături de noi în continuare.

Astăzi facem cunoștință cu A D V E R B U L - o

parte de vorbire neflexibilă - care arată o
caracteristică a unei stări sau a unei acțiuni. După
înțeles acestea sunt împărțite în adverbe de timp
(azi, după-amiază, devreme), de mod (simplu,
românește, așa) și de loc (acolo, deasupra, jos).
Acum mă gândesc că e bine să mergem acolo.

TIMP, MOD, LOC. Da?

NEFLEXIBIL ! 
 După alcătuire, adverbele sunt simple (așa, bine,
mâine etc.) ori compuse prin alăturare sau prin
subordonare(acasă, altădată, astă-vară, departe etc.)

Unele adverbe pot fi obținute prin derivare cu sufixele – ește, -iș, -âș,
-mente sau cu prefixul ne-: românește, cruciș, târâș, raramente, nefiresc
etc.
Sunt și adverbe obținute din alte părți
de vorbire (adjective – Cântă frumos;
verbe la participiu – Vorbește sacadat;
substantive care denumesc anotimpuri,
zilele săptămânii, părțile zilei – Învăț
mai bine dimineața.)
Unele sunt SEMIADVERBE…
prea

mai numai

doar măcar
chiar

cam
nici

și ( A venit și el.)

…deci nu au funcție
sintactică în propoziție.
Asemenea adjectivului, unele adverbe au GRADE DE COMPARAȚIE...
POZITIV: departe
de superioritate: mai departe

COMPARATIV de egalitate: tot așa de departe/ la fel de departe

de inferioritate: mai puțin departe

de superioritate: cel mai departe

SUPERLATIV RELATIV
de inferioritate: cel mai puțin departe
ABSOLUT: foarte departe, tare departe
… inclusiv MIJLOACE EXPRESIVE DE REDARE A SUPERLATIVULUI :
derivare
cu:
grozav de departe din cale-afară de departe
extra-
prea-
depaaaaaaarte de-par-te răs-
Ce departe! arhi-
super-
copleșitor de departe supra-
stră-
-isim
ADVERBE NEHOTĂRÂTE: UNDEVA, CÂNDVA, CUMVA,
ORIUNDE, ORICÂND, ORICUM etc.

LOCUȚIUNEA ADVERBIALĂ (grupul unitar de cuvinte care este

sinonim cu un adverb și se comportă în propoziție ca adverbul) poate
fi:
- DE LOC: în spate, din loc în loc, ici și acolo, de jur împrejur etc.
- DE TIMP: din vreme în vreme, când și când, pe înserat etc.
- DE MOD: fără îndoială, cu de-a sila, talmeș-balmeș etc.
- DE CAUZĂ: de aceea, pentru aceea, de asta, pentru asta;
- DE SCOP: de aceea, pentru aceea, de asta, pentru asta
 F U N C Ț I I S I N TA C T I C E :

Nume predicativ: E bine că vii. Nu e în zadar tot efortul.

Circumstanțial de loc: L-am văzut acolo. L-am căutat peste tot.
Circumstanțial de timp: Venim acum. Mai sună din când în când.
Circumstanțial de mod: Am înțeles bine lecția. Știe rolul pe de rost.
Circumstanțial de cauză: Pleacă fratele meu, de aceea mă grăbesc.
Circumstanțial de scop: De aceea plec singur, pentru a nu deranja prea mult.
Atribut adverbial: Pune cartea pe raftul de jos. Raftul din față este deja plin.
Bibliografie: Cartea mea de gramatică. 7, Dobra, Sofia, Ed. Art Educațional, București, 2019
Gramatica limbii române pentru gimnaziu, coord. Pană Dindelegan, Gabriela, Ed. Univers Enciclopedic Books,
București, 2019
https://manualedigitaleart.ro/biblioteca/art-r7