UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢA

Facultatea de Litere
Specializarea: Jurnalism

ROLUL REPORTERULUI ÎN TELEVIZIUNE

Coordonator ştiinţific: Absolvent:

Lect.univ.drd. ANA-MARIA MUNTEANU

Constanţa
 2010
CUPRINS :

INTRODUCERE…………......……………………………………………………….....

CAPITOLUL I
1. Dimensiunea structurală/relaţională.........................................................................
.Rolul reporterul în Departamentul de ştiri....................................................................

CAPITOLUL II
2. Dimensiunea informaţională......................................................................................21
2.1. Jurnalul de ştiri ca “gen de comunicare”....................................................................21

CAPITOLUL III
3. Dimensiunea comunicatională...................................................................................29
3.1.Paradigme ale comunicării .........................................................................................29
3.2.Acces la real si evenimenţializare..............................................................................34
3.3.Structura ştirilor in televiziune din perspectiva limbii şi discursului.........................39
4.4.Funcţia bardică............................................................................................................41

CAPITOPUL IV
4. Studiu de caz...............................................................................................................44

ANEXE.............................................................................................................................53
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................69

INTRODUCERE

2
 Televiziunea reprezintă astăzi una dintre cele mai importante surse de informaţii
disponibile în societatea noastră. Ore în şir, un flux continuu de cuvinte şi imagini
pătrunde pe ecranele televizoarelor în majoritatea caselor oamenilor, în sufragerii şi
dormitoare şi în mentalul individual şi colectiv.
Televiziunea crează poveştile, motivele de îngrijorare şi divertismentul,ne poartă
în lumi diferite şi ne obligă să ne stabilim poziţia faţă de ele.
Jurnalul de ştiri dă tonul în ,,orchestra” din care fac parte zecile şi chiar sutele de
canale şi funcţionează ca un veritabil sistem nervos central al socialului. Însă lucrurile
devin, brusc, complicate de îndată ce încercăm stabilirea unor repere clare, în virtutea
cărora informaţia brută e susceptibilă de a deveni o informaţie televizuală, integrată în
,,genul” ştirii de televiziune ţinând cont de faptul că receptarea mesajului audiovizual este
prin excelenţă instabilă, selectivă şi subiectivă, fapt care influenţează o structurare
distinctă şi precisă a informaţiei ce urmează să devină ştire de televiziune.
Pe baza acestei cercetări mi-am propus să revalorizez munca reporterului de teren
în televiziune în condiţiile în care viteza fluxului de informaţii produce modificări
substanţiale în componenţa redacţiilor, accentul căzând pe citizen journalism, respectiv
modalităţi interactive de colectare a informaţiei. Cred că aceste mutaţii sunt în
defavoarea investigaţiilor jurnalistice şi a sistemului de comunicare pe care jurnalistul şi
întreaga echipă deplasată în teren îl instalează pentru a valorifica sursele de informaţie
într-un cadru metodologic şi tehnic în care autenticitatea, verificarea informaţiei şi
decupajele problematice trebuie să rămână elemente componente ale output-ului
informaţional. Pe de altă parte reporterul ar trebui să conştuentizeze riscurile de
distorsiune a informaţiei în diversele momente şi praguri ale procesului de comunicare
,,locurile” în care subiectivitatea şi obiectivitatea se confruntă în procesul de selecţie a
informaţie şi de redactare a ştirii. Cercetarea întreprinsă de mine este un mod de a-mi
dezvolta o perspectiva mai clară asupra acestui proces interuman redus adesea la o
succesiune de operaţii de tip maşină şi la o prezentare în cadru (stand-up) care să asigure
impactul. În procesul de comunicare reprezentat de construcţia ştirii intervin variabile
care modifica traiectoria sensului şi scad credibilitatea reporterului.

CAPITOLUL I

3
 Rolul reporterul în Departamentul de ştiri

O redacţie este o instituţie publică/privată, structurată organizatoric potrivit

specificului activităţii pe care o desfaşoară personalul de specialitate – jurnaliştii – în
vederea realizării/apariţiei unei publicaţii. Acestui prim sens, i se mai alatură un al doilea,
acela de sediu al instituţiei de presă. De la termenul redacţie, derivă alţi câţiva, ataşaţi
activităţii de presă: (a) redacta = a compune, a formula în scris un text personal sau al
altor persoane (corespondenţi, colabotatori) în vederea tipăririi (<fr. rédiger, lat.
redigere); redactare = acţiunea de a redacta şi rezultatul ei scris, stilizat; redactor. În
redacţiile mai mari, reporterii se împart în generaliţti şi specializaţi. 1 În principiu şi la
modul general orice redacţie se structurează pe câţiva piloni de rezistenţă, numiţi frecvent
departamente :
1) Departament al managementului (conducerii);
2) Departament jurnalistic (secţii, sectoare, specializări, rubricizări,
corespondenţi/ colaboratori, acreditaţi în interior/exterior);
3) Departament tehnic (secretariatul de redacţie, secţiile foto, grafica,
paginare/editare electronică);
4) Departament economic (costuri, salarii, productivitate, profit,
expediţie/difuzare/retur, prospecţii de marketing).
Profil profesional

În accepţiune generală reporterul se deosebeşte de ceilalaţi jurnalişti prin faptul că

mai tot timpul se află în alergare. Stereotipul reporterului este jurnalistul cu un microfon
şi un cameraman în apropierea sa, asaltând cu întrebări divesre persoane sau încercând să
pătrundă în locuri interzise. Ei bine, acesta este modelul din filme. În realitate se poate
întâmpla ca reporterul să stea zile întregi în redacţie, în faţa telefonului sau computerului.
În spatele acestei faţade a alergătorului avid de senzaţie se află un om care presupune o
pregătire specială, aptitudini de comunicare, experienţă, fler jurnalistic şi o insistenţă de
fier.

1
Lăpuşan Aurelia, Jurnalism, Profesie, profesionalism, profesionalizare, Genurile presei, Ed. Ovidius
University Press, Constanţa. 2002

4
 Pe parcursul evoluţiei şi clasificării muncii jurnalistice s-au realizat mai multe
modele de activitate. Astfel şi reporterii au fost clasificaţi în funcţie de tipul şi
departamentele redacţiei. Există reporteri specializaţi şi generalişti. Cei specializaţi se
ocupă de anumite domenii: economie, social, cultură, sport etc. Cei generalişti pot
acoperi mai multe domenii. Tendinţa prezentă a redacţiilor este de a avea reporteri
generalişti atâta timp cât evenimentele dintr-un anumit domeniu nu oferă o sursă continuă
de informaţii.

Construcţia evenimentului

Există o serie de însuşiri care conferă semnificaţie jurnalistică unui eveniment.

Vorbim în acest caz de capacitatea şi calitatea informaţională transimsă în procesul de
comunicare dintre jurnalist şi public. Prin raportarea mesajului la receptor, ca public ţintă
putem diferenţia şase valori:

1. proximitate temporală;
2. proximitate spaţială;
3. neobişnuitul faptelor;
4. conflictul
5. consecinţele;
6. captarea interesului uman.

Prin considerarea acestor şase valori ca principii şi criterii de constituire a reportajului se

deduce specificul acestuia în raport cu alte genuri jurnalistice.

5
CAPITOLUL II

6
.Jurnalul de ştiri ca “gen de comunicare”

Jurnalul de stiri nu mai este doar un produs informativ, ci o adevarată incursiune

în universul psiho-afectiv al tuturor actorilor implicaţi (prezentatorii, producătorii,
reporterii, redactorii, editorii, personajele ştirii, dar şi telespectatorii).
Telespectatorii - martorii. Se construieşte o bucla atemporală şi aspaţială în care
contează doar sentimentele de moment pe care ştirile le pot stârni. Practic, telespectatorul
- marotrul nu mai trebuie să evalueze sau să ia decizii. Trebuie doar să simtă.
Doi termeni de referinţă: tragedia şi fatalitatea. Jocul este perfid şi exercită o
presiune fantastică asupra publicului care este invitat să îşi asume dramele victimelor sau
ale familiilor acestora şi să accepte că ar putea să cadă în orice moment.

Incidenţa destul de ridicată a ştirilor despre accidente de orice natura. Televiziunile

par hotărâte să aducă argumente în favoarea unei stări de anormalitate care ar defini
societatea în care trăim. Elementul fatalităţii poate fi regasit în ştiri precum: „Viteză
necruţătoare” sau „Urmăriţi de ghinion”.
Clişee legate de iminenţa mortii ( „impact fatal/nimicitor”, „n-au avut nici o
şansă”), dar şi despre dimensiunea nefericitelor evenimente. Minute în şir ecranele
televizoarelor sunt acaparate de secvenţe sacadate extrase din operaţiuni de descarcerare
sau de resuscitare a victimelor.
Ambianţa este întreţinută de coloane sonore funebre, dramatice, dar şi de sunetele
utilajelor de descarcerare sau de sirenele ambulanţelor de la faţa locului.
Dacă în cazul ştirilor ce prezintă accidentele şi victimele acestora primează
factorul predestinării, centrul de greutate se schimbă în ştirile ce prezintă crime sau
victime ale unor morţi violente.
Limbajul jurnalistic suporta registre de atitudine diferenţiate - de la consternare la
compasiune, de la revoltă la acceptare. Toate aceste variaţiuni de comportament poartă
aprenta dramei, tragicului.
Reconstituire în care reporteri reiau firul evenimentelor, fără a se
abţine de la expunerea unor detalii morbide sau de la captarea tensiunii prin care

7
trec apropiaţii victimelor. Ochiul telespectatorului este menajat cu precauţie, urmele de
sânge sau detaliile din scena crimei fiind inserate sugestiv.
Vecinii „înmărmuriţi” şi „nu le vine să creadă” cum a fost posibil ca
vecinul lor pe care îl cunoşteau de o viaţă „să ucidă cu sânge rece”. În alte situaţii,
comunitatea este alarmată şi terifiată deoarece se ştie că undeva există un „Psihopat în
libertate”.
Tipuri de subiecte morbide: sinuciderile şi morţile inexplicabile. Sinuciderile
sunt prezentate în registrul inexplicabilului accentul fiind pus pe absenţa unor elemente
care să descrie factorii ce au dus la o astfel de hotărâre. Tensiunea creşte însă, în cazul
descoperirii unor persoane decedate în condiţii misterioase sau neelucidate.
Conceptul ştirilor Neptun TV se bazează pe info-tainment. În traducere liberă,
informaţie cât mai multă, prezentată cât mai spectaculos. Producătorii pornesc de la ideea
că „viaţa în sine este un spectacol” şi că însăşi România este un spectacol, în care
niciun eveniment nu trebuie pierdut. Ştirile Neptun TV încearcă să arate telespectatorilor
ce se întâmplă important în România şi în lume. Miza programului este de a surprinde cât
mai bine aşa-numitul „spectacol al vieţii”, ambalat cât mai atractiv.

Semnele televiziunii

D. Bougnoux2 analizează diferenţa care se instaurează între lumea realităţilor

şi universul de semne în timp ce îl trecem dintr-un registru de comunicare în altul: de
la indice la icon, apoi de la icon la simbol, se adânceşte din ce în ce mai limpede
deosebirea, ,,ruptura semiotică” între semnul şi realul la care se referă.
Din realitatea căreia îi aparţine, indicele dă într-adevăr un fragment sau un semn
care oferă un contact direct şi tangibil cu ea. Putem spune că el doar o ,,prezintă” şi nu
a ,,reprezintă”. Iconul, în schimb, reprezintă realitatea printr-o figuraţie care semnifică
încă prin asemănarea sa cu ea, dar care se distinge totuşi: imaginea anulează a treia
dimensiune (spaţiul) a realităţii pe care o reproduce. În final, simbolul încheie ruptura
semiotică opunând la învecinarea indicelui şi la asemănarea iconului cu realitatea,
2
Bougnoux D., 1991, La Communication par la bande, Paris, LaDecouverte, apud Lecompte Patrick, 2004,
Comunicare Televiziunea Democraţie, Bucureşti, Ed. Tritonic, p. 30-31

8
ordinea diferenţelor radicale dintre lucruri şi semne şi cel al discriminărilor formale între
semne (într-o limbă, prezenţa unui semn – literă sau cuvânt – într-un loc dat, exclude
orice alt semn în acelaşi loc).

Teoria percepţiei selective3demonstrează că ,, un individ are tendinţa de a se

expune mai mult anumitor mesaje şi că mai multe persoane care vin în contact cu aceleaşi
mesaje nu le percep de fel. Astfel, fiecare individ va citi din ziar numai unele articole,
neglijându-le pe altele”.
Teoria disonanţei cognitive4 arată că, ,,în faţa unei informaţii care vine în
contradiţie cu modul său de a gândi individul are tendinţa de a-şi proteja echilibrul
interior adoptând diferite atitudini, printre care şi aceea de a respinge complet ideea care
îl deranjează”.

3
Werner J. Severin, James W. Tankard.Jr., 2004,op.cit. , p.288
4
ibidem

9
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ

Distribuţia ştirilor pe categorii de evenimente în luna ianuarie 2009

Accidente rutiere

Violente

Hazarde

Evenimente
mondene

Distribuţia ştirilor pe categorii de evenimente în luna februarie 2009

Accidente
Violente
Hazarde
Evenimente mondene

Distribuţia ştirilor pe categorii de evenimente în luna martie 2009

10
 Accidente
rutiere
Violente

Hazarde

Evenimente
Mondene

În urma acestor clasificări după criteriul evenimenţializării, am realizat o statistică pentru

a observa felul în care au evoluat pe parcursul primului trimestru al anului 2009, din patru
categorii:
- accidente rutiere;
- violenţe;
- hazarde;
- evenimente mondene.
.
Criteriul de eşantionare a fost selecţia ştirilor realizate de reporterul de noapte al postului
Neptun TV, în primul trimestru al anului 2009.

11
 50%
45%
40% Accidente
35% rutiere
30% Violente
25%
20% Hazarde
15%
10% Evenimente
5% mondene
0%
Jan-09 Feb-09 Mar-09

TEHNICA FOCUS GRUPULUI

Pentru a determina rolul şi importanţa reporterului în TV am ales să chestionez

doi reporteri cu experientă, a două posturi Tv diferite. Marian Cioacă, reporter şi
corespondent pe judeţul Constanţa al postului de televiziune Kanal D şi Viorel Matei,
reporter şi corespondent pe judeţul Constanţa al postului de televiziune Prima TV.
Materialul obţinut pe acestă cale prezintă câteva aspecte de mare importanţă
pentru înţelegerea evenimentului jurnalistic din interior, din experienţa directă reporteri.
Întrebările care au reprezentat focusul meu în acestă cercetare sunt:

12
- Ce reprezintă contactul direct cu realitatea?

- Relatarea unei experienţă importantă din carieră dumneavoastră de reporter.

- În ce masura este mai apreciat reporterul generalist sau în cel specializat? Motivaţi!

- Presupunând că aţi lucra în media online de unde aţi colecta informaţia?

- Dacă ar fi să alegeţi între o televiziune şi o media online ce aţi alege? De ce

Fişă de înregistrare a răspunsurilor

Marian Cioacă – Reporter Kanal D - Constanţa

1. Ce reprezintă contactul direct cu realitatea?

E foarte important sa nu pierzi contactul cu realitatea. Asta ca sa nu cazi in
ridicol. Cum ar fi sa faci un material despre copiii strazii si in loc sa-i intrebi cand au
mancat ultima oara o ciorba fierbinte, tu ii intrebi cu ce parfum s-au dat dimineata.

13