METODE DE INTENSIVIZARE A REPRODUCŢIEI.

Pentru creşterea numerică a efectivelor de animale, ca şi pentru

ameliorarea rapidă a acestora, atât pe plan mondial, cât şi în ţara
noastră se folosesc diferite procedee de intensivizare a reproducţiei. Cu
ajutorul acestor procedee biotehnologice, procesul de reproducţie este
scos din mersul său autonom, adeseori neregulat şi nesigur.
Principalele metode biotehnologice de intensivizare a reproducţiei
sunt: inducerea estrului, sincronizarea estrului, provocarea poliovulaţiei,
inducerea parturiţiei, transferul de embrioni, etc.

1. Inducerea estrului
Acest procedeu constă în provocarea apariţiei căldurilor la o
femelă sau un grup de femele în vederea scurtării perioadei de anestru.
Substanţele utilizate pentru inducerea estrului pot fi:
- gonadotropine: PMSG, FSH+HCG – cu scopul finalizării
maturării foliculilor ovarieni şi a stimulării ovulaţiei;
- substanţe steroide: gestageni, estrogeni+androgeni. În cazul
asocierii dintre estrogeni şi androgeni, mecanismul de acţiune
este următorul: acţiunea estrogenilor se bazează pe un feed-
back estrogenic pozitiv, care stimulează secreţia
gonadotropinelor hipofizare, iar androgenii au efect luteinizant
periferic;
- releasing-hormon – Gn-RH.
La taurine inducerea estrului se poate realiza în două moduri şi
anume:
- inducerea cuplată cu sincronizarea estrului efectuată cu scopul
scurtării intervalului între fătări şi la un număr mare de animale;

351
 - inducerea estrului fără sincronizare – efectuată pentru scurtarea
anestrului postpartum sau pentru a transforma căldurile şterse
în călduri bine evidenţiate, care sunt uşor de observat.
La suine inducerea estrului se poate aplica atât la scrofiţe, cât şi la
scroafele adulte. Declanşarea căldurilor la scofiţe nu dă întotdeauna
rezultate satisfăcătoare, dar apariţia primelor călduri poate fi grăbită prin
administrarea de gonadotropine, prin biostimulare (flushing) şi folosirea
vierilor încercători.
Apariţia căldurilor la scroafele adulte, în condiţiile unei alimentaţii şi
îngrijiri corespunzătoare, după o perioadă de alăptare de 42-56 zile, nu
necesită o stimulare hormonală suplimentară. Dar, carenţele alimentare,
stresul sau înţărcarea mai timpurie a purceilor, la 28-35 zile, impune
administrarea de PMSG. Concomitent, este bine să fie folosite şi
uterotonice, care influenţează favorabil involuţia uterină. Uneori se
practică inducerea estrului în timpul alăptării purceilor, fiind necesară
separarea purceilor de scroafă în zilele 21, 22 şi 23, câte 12 ore/zi şi
administrarea în ziua a 23-a de PMSG.
La ovine inducerea estrului se face fie în sezonul natural, fie în
afara acestuia, cu scopul de a obţine fătări grupate şi cu posibilitatea
scurtării intervalului între fătări; în final se determină creşterea numărului
de fătări/an/femelă, deci o exploatare intensivă a acestora.
La această specie se practică inducerea estrului extrasezon, pe
grupe de femele, pentru a se obţine fătări într-o perioadă anume. Acest
procedeu dă bune rezultate atunci când sunt folosite substanţe
gestagene (administrate per os, sub formă de injecţii sau de pesarii)
asociate cu serul de iapă gestantă (SIG). Gestagenele se administrează
timp de 10-11 zile blocând ciclul sexual, iar în ziua a 11-a se utilizează
SIG, care va stimula maturarea foloculilor ovarieni şi producerea
ovulaţiei.

352
 Inducerea estrului pentru scurtarea intervalului între fătări se aplică
în ferme specializate pentru producerea industrială de miei.

2. Sincronizarea estrului
Constă în declanşarea căldurilor şi ovulaţiei la un grup de femele,
la o dată previzibilă, pentru aceasta fiind necesară modificarea
desfăşurării stadiilor ciclului sexual.
Prin sincronizare se produce blocarea temporară a centrului
sexual, urmată de inhibarea secreţiei de FSH-RH şi implicit a FSH-ului
responsabil de maturarea foliculilor ovarieni. Repausul sexual obţinut
astfel este urmat, după întreruperea tratamentului, de apariţia estrului şi
a ovulaţiei, aproape simultan la întregul efectiv tratat.
După încetarea utilizării substanţelor sincronizatoare, apare aşa-
numitul efect “Rebound”, când hipotalamusul scapă de blocada
medicamentoasă şi elimină cantităţi sporite de FSH-RH, care vor stimula
hipofiza pentru secreţia de FSH.
Metoda se sincronizare a estrului se aplică la ovine, suine şi pe
scară mai redusă la taurine; este fie o metodă de sine stătătoare, fie o
metodă ajutătoare, dar obligatorie în cazul transferului de embrioni.
Prezintă numeroase avantaje şi anume:
- la taurine:
- permite aplicarea unor metode de muncă raţionalizate, cu
economisirea forţei de muncă;
- elimină nesiguranţa legată de controlul căldurilor;
- grupează căldurile şi fătările în sezoane preferenţiale;
- asigură o bună planificare şi realizare a producţiei de
lapte;
- permite respectarea procesului tehnologic din maternitate;
- asigură o creştere raţională a tineretului;
- asigură raţionalizarea acţiunilor sanitar-veterinare;

353
 - la suine:
- permite raţionalizarea muncii, deoarece fătările,
înţărcarea, tăierea colţilor, creşterea, lotizările, vaccinările,
castrările, însămânţarea artificială, dezinfecţiile se pot
executa planificat;
- se poate stabili momentul optim pentru executarea montei
(însămânţării artificiale);
- permite folosirea vierilor testaţi;
- asigură ameliorarea rapidă a efectivelor;
- permite extinderea însămânţărilor artificiale;
- la ovine:
- determină economisirea forţei de muncă;
- asigură extinderea însămânţărilor artificiale;
- favorizează buna organizare a campaniei de montă;
- reduce manopera greoaie şi obositoare de alegere a oilor
în călduri;
- se poate aplica şi extrasezon;
- grăbeşte ritmul şi gradul de ameliorare a efectivelor;
- face posibilă livrarea de miei unifiormi ca vârstă şi ca
greutate;
- măreşte procentul gestaţiilor gemelare.
Dar, sincronizarea estrului poate avea şi unele dezavantaje:
- nesincronizarea tuturor femelelor tratate;
- distribuirea largă a apariţiei căldurilor;
- uneori, reducerea fecundităţii, apariţia chiştilor ovarieni,
masculinizarea sau feminizarea fetuşilor, scăderea producţiei de
lapte.
Substanţele utilizate, dozele, momentul tratării animalelor în
vederea sincronizării estrului variază în funcţie de specie.

354
 Astfel: – la bovine se utilizează: clormadinonacetat (CAP),
metilacetoxiprogesteron (MAP), melengestrolacetat (MGA),
progestageni, PGF2α, tratamentul putând fi început la 5-15 zile
postpartum;
– la suine se utilizează: metalibur, asociat sau nu cu
PMS sau cu HCG, turisincron, urmate de apariţia căldurilor la 3-5 zile
după încetarea tratamentului;
– la ovine se folosesc gestagenele (naturale sau
sintetice) sub formă injectabilă sau de pesarii vaginale pe durata a 10-12
zile, urmate de administrarea de PMS.

3. Provocarea poliovulaţiei
Această metodă biotehnică are ca scop stimularea maturării unui
număr mărit de foliculi ovarieni, faţă de media rasei sau speciei
respective, într-un ciclu de călduri.
Este o metodă obligatorie în cazul transferului de embrioni, pentru
ca acesta să-şi atingă scopul şi anume – obţinerea unui număr cât mai
mare de produşi de la o femelă foarte valoroasă.
Pentru aceasta se pot utiliza: FSH, LH (dar sunt costisitoare),
prostaglandine, gonadotropine extrahipofizare (serică şi corionică).
Pot să apară, însă şi unele aspecte negative, cum ar fi:
- nu întotdeauna se reuşeşte dozarea cantităţii de hormoni pentru
a nu provoca o reacţie ovarienă brutală, încât o parte din ovule
nu ajung în oviduct, ci cad în cavitatea peritoneală;
- un număr prea mare de ovule fecundate (dacă nu sunt recoltate
pentru transfer) poate afecta implantarea lor urmată de moarte;
- în cazul folosirii repetate a hormonilor foliculostimulatori se
poate ajunge la formarea de anticorpi care blochează efectul
hormonilor.

355
 4. Inducerea parturiţiei
Declanşarea fătării înainte de termen este o modalitate de a
preveni distociile cauzate de exces de volum, la unele specii şi rase sau
în cazul unor maladii fetale sau ale mamei, când se provoacă avortul
terapeutic.
Se cunoaşte că secreţia crescândă de hormoni corticosteroizi de
către corticosuprarenala fătului constituie semnalul pentru încheierea
perioadei de gestaţie. S-a demonstrat că odată cu dezvoltarea fătului
începe în hipotalamus, hipofiză şi suprarenale sinteza hormonilor
steroizi. Ca urmare, hormonii corticosteroizi ajung prin placentă în
sângele femelei gestante, stimulând secreţia prostaglandinelor, care pe
calea uter-ovar determină involuţia corpului galben. În consecinţă,
încetează secreţia de progesteron şi musculatura netedă uterină
recapătă proprietatea de a se contracta, ceea ce duce la declanşarea
parturiţiei.
Pe acest mecanism se bazează utilizarea prostaglandinelor pentru
inducerea parturiţiei. Această metodă biotehnică se aplică la taurine,
ovine, suine. La scroafe inducerea şi sincronizarea parturiţiei se poate
realiza cu ajutorul prostaglandinelor sau a analogilor sintetici
(cloprostenol) şi prezintă numeroase avantaje:
- dă posibilitatea evitării fătărilor de noapte şi a acordării
asistenţei la fătare şi a primului ajutor pentru nou-născuţi;
- permite o bună supraveghere a purceilor după fătare şi controlul
suptului în timpul zilei;
- reduce numărul de purcei fătaţi morţi, cu circa 2%;
- asigură obţinerea unor purcei mai omogeni la înţărcare, prin
repartizarea purceilor supranumerari sau a celor proveniţi de la
scroafe cu agalaxie, la femele sănătoase;
- măreşte numărul de purcei înţărcaţi/femelă;
- scurtează perioada fătărilor la 2-4 zile;

356
 - reduce intervalul de la parturiţie la o nouă gestaţie cu 5,74 zile;
- face posibilă furajarea corectă a scroafelor în ziua fătării induse
şi în următoarele 3-4 zile, pentru declanşarea şi menţinerea
lactaţiei, evitarea hipogalaxiei, refacerea greutăţii corporale a
parturientelor;
- asigură folosirea mai eficientă a spaţiului din maternitate.
În mod excepţional, la scroafă, inducerea întreruperii gestaţiei se
recomandă în cazul bolii lui Aujeszky, în vederea eliminării fetuşilor
mumifiaţi.

357