PERIOADA PUERPERALĂ

Perioada puerperală (puerperium) este intervalul de timp după

fătare, în care are loc involuţia completă a aparatului genital, până la
starea avută înainte de gestaţie. Ea reprezintă etapa cea mai critică din
viaţa genitală a femelei, care este expusă unor riscuri la îmbolnăvire,
datorită spolierii ei din timpul gestaţiei, consumului mare de energie din
momentul parturiţiei, lactaţiei, care intensifică metabolismul.
Evoluţia fiziologică a puerperiumului este pregătiră încă din partea
a doua a gestaţiei, prin asigurarea unor condiţii optime de furajare şi
întreţinere, precum şi prin procesele de autoapărare ale femelei faţă de
infecţiile puerperale.
După fătare, în organismul matern se produc însemnate modificări
generale şi locale. Modificările locale se referă la aparatul genital şi în
special la uter şi ovare. Perioada de timp necesară refacerii aparatului
genital este influenţată de o serie de factori: vârsta, starea de întreţinere
a femelei, modul în care a decurs fătarea, calitatea ajutorului acordat la
fătare şi igiena fătării.
În timpul fătării se produc unele leziuni la nivelul căilor genitale, mai
ales în cazul distociilor. După fătare, în cavitatea uterină se găsesc
lichide fetale, sânge rezultat din ruperea cordonului ombilical, resturi de
învelitori fetale, care la temperatura corporală favorizează dezvoltarea
florei microbiene. De aceea, este necesară supravegherea desfăşurării
perioadei puerperale pentru a diminua riscul apariţiei infecţiilor
puerperale.
Procesele care au loc la nivelul aparatului genital în perioada
puerperală sunt: involuţia uterină, eliminarea loşiilor, dispariţia proceselor
infiltrative, reluarea activităţii ciclice ovariene.
 1.Involuţia uterină.
Involuţia uterină este procesul fiziologic prin care uterul, care în
timpul gestaţiei a suferit modificări de volum, formă şi topografie, revine
treptat la forma, dimensiunile şi poziţia avută înainte de gestaţie.
În timpul involuţiei uterine, se produce atrofia şi resorbţia
progresivă a vaselor sangvine de neoformaţie, degenerarea celulelor
epiteliale endometriale şi retracţia miometrului, ceea ce duce la
reducerea volumului uterului de 2-3 ori. Reapar cutele longitudinale ale
uterului, pereţii lui se îngroaşă de 4-5 ori, iar datorită şi scurtării
ligamentelor largi, uterul revine la topografia anterioară gestaţiei, adică
pe planşeul bazinului.
Odată cu involuţia uterului are loc şi închiderea cervixului, care
decurge mai rapid în primele zile după fătare şi apoi mai lent, până la
închiderea completă. Concomitent are loc şi regenerarea endometrului,
mai ales la speciile cu tip de placentă deciduată şi semideciduată.
Procesul de involuţie uterină se desfăşoară datorită contracţiilor
ritmice uterine, care continuă după parturiţie, dar cu frecvenţă şi
intensitate mai reduse decât în timpul expulzării fătului şi anexelor fetale,
ca şi datorită modificărilor hormonale (schimbarea raportului
progesteron/estrogeni în favoarea estrogenilor) şi a celor
neurovegetative provocate de expulzarea fătului şi anexelor fetale.
Durata perioadei în care se realizează involuţia uterină variază în
raport cu o multitudine de factori: specia, individul vârsta, regimul de
furajare, condiţiile de întreţinere, mişcarea, exploatarea. Când această
perioadă se prelungeşte peste durata caracteristică fiecărei specii, apare
tulburarea cunoscută sub denumirea de “subinvoluţie uterină”.
2.Eliminarea loşiilor.
Loşiile reprezintă lichidele care se elimină din aparatul genital
femel după parturiţie, pe durata a 3-14 zile în funcţie de specie.
 În alcătuirea loşiilor intră: lichidele fetale (alantoidien şi amniotic),
sânge provenit din ruperea vaselor ombilicale, resturi de învelitori fetale
neeliminate,detritusuri celulare rezultate în urma proceselor degenerative
de la nivelul endometrului şi mucus secretat de glandele uterine.
Principalele caracteristici ale acestor scurgeri sunt: volumul,
culoarea şi mirosul; acestea se modifică pe măsura îndepărtării de
momentul fătării. Astfel, la început loşiile se elimină în cantitate mare, au
culoare roşie-brună imprimată de sânge şi miros de sânge. Treptat, se
reduc în volum, devin galben-opalescente şi apoi transparente, cu
aspect mucos şi inodore.
Între eliminarea loşiilor şi involuţia uterină există o strânsă legătură,
datorată faptului că la acest proces participă contracţiile uterine şi
reducerea dimensiunilor uterului. Prelungirea involuţiei uterine este
însoţită de menţinerea scurgerilor loşiale în uter, ele devin opalescente şi
constituie un mediu favorabil pentru dezvoltarea florei microbiene, care
poate provoca apariţia infecţiilor puerperale

3.Dispariţia proceselor infiltrative.

În perioada puerperală dispar şi procesele infiltrative de la nivelul
articulaţiilor bazinului şi ligamentelor sacro-ischiatice, se resorb edemele
glandei mamare, ale labiilor vulvare şi ţesuturilor învecinate. Aceste
procese infiltrative se resorb în primele 5-6 zile de la fătare, dar uneori se
prelungesc până la 10-15 zile.

4.Reluarea activităţii ciclice a ovarului

În această perioadă la nivelul ovarului are loc regresia corpului
galben de gestaţie şi creşterea şi maturarea foliculilor ovarieni. Corpii
galbeni de gestaţie sunt prezenţi pe ovare, după fătare până la 14-15
zile, iar regresia lor este dependentă de secreţia de luteolizină.
 Cu cât involuţia uterină este mai rapidă şi regenerarea
endometrului postpartum este mai intensă, cu atât secreţia de luteolizină
este mai pronunţată. Regresia corpului galben de gestaţie, împreună cu
întreruperea activităţii placentei, determină scăderea bruscă a
progesteronului. Ori, se ştie că nivelul redus de progesteron determină
intensificarea activităţii hipotalamice de secreţie a factorului de eliberare
pentru FSH (FSH-RH); acesta stimulează funcţia gonadotropă a hipofizei
anterioare, care începe să secrete FSH. Sub acţiunea FSH-ului se
maturează noi foliculi ovarieni şi femela intră în călduri.
Evoluţia fiziologică a perioadei puerperale depinde de un complex
de factori ca:
- alimentaţia raţională a femelelor, în special în ultima parte a
gestaţiei;
- asigurarea asistenţei la fătare;
- evitarea traumatizării căilor genitale în timpul intervenţiilor
pentru remedierea distociilor;
- supravegherea eliminării învelitorilor fetale şi a loşiilor;
- aplicarea unor tratamente care să stimuleze involuţia uterină
(masaj uterin transrectal, substanţe ocitocice);
- asigurarea unui regim zilnic de mişcare, înainte şi după fătare.

5. Particularităţile perioadei puerperale, pe specii.

La vacă. Durata perioadei puerperale este de 21 zile. Involuţia
uterină începe imediat după expulzarea fătului, astfel încât la 2-3 zile
postpartum, uterul este redus în volum, ceea ce determină o apropiere a
carunculilor între ei. Concomitent, pereţii uterului se îngroaşă şi reapar
cutele longitudinale. Dar, involuţia uterină completă, care include şi
regenerarea endometrului, se termină la vacă la 40-45 zile după fătare.
Cervixul se închide treptat, ceea ce se poate constata prin examen
vaginal, observându-se că la 3-4 zile după fătare prin lumenul cervical s-
ar putea introduce două degete; la 12-14 zile cervixul este complet
închis.
Loşiile se elimină la început în cantităţi mari şi sunt sangvinolente,
se reduc în volum la 6-7 zile, când au aspect mucos şi încetează a se
elimina la 14 zile. În cazul în care datorită unei dereglări hormonale,
cervixul se închide mai devreme de 14 zile, loşiile stagnează în uter şi
favorizează apariţia infecţiilor puerperale.
Corpul galben de gestaţie regresează în 21-28 zile, când reapar
căldurile; uneori datorită regresiei mai rapide a corpului galben, căldurile
pot să apară mai devreme.
Având în vedere faptul că refacerea mucoasei uterine este
terminată după 5-6 săptămâni de la fătare, chiar dacă ovarul îşi reia
activitatea şi căldurile apar înaintea acestei regenerări, nu este
recomandată executarea montei sau a însămânţării artificiale decât la 6
săptămâni postpartum.
La iapă perioada puerperală are o durată mai scurtă, fiind de 7-8
zile, timp în care are loc involuţia uterină şi reluarea activităţii ovariene.
Aceasta se datorează tipului de placentă (epitelio-corială, nedeciduată)
şi regimului foarte activ de mişcare, ce stimulează involuţia uterină.
La această specie, involuţia uterină este completă la 14 zile, iar
loşiile se elimină timp de 3-7 zile, fiind mai abundente şi de culoare brun-
roşcată la început, după care se decolorează treptat.
Activitatea ovarienă se reia foarte rapid, astfel încât în prima
săptămână după fătare, iapa poate intra în călduri. Dar, involuţia uterină
şi regenerarea endometrului se termină la 14-25 zile, iepele pot fi
montate la primul ciclu de călduri pentru că în cazul în care se produce
fecundaţia, produsul de concepţie nu are de suferit deoarece nidaţia are
loc la 30 zile.
La oaie şi capră durata perioadei puerperale este de 17-20 zile, iar
involuţia uterină începe imediat după fătare, regenerarea endometrului
terminându-se la 25-30 zile postpartum. Deşi tipul de placentă este
acelaşi ca şi la vacă (sindesmo-corială, semideciduată), aceste procese
se desfăşoară mai rapid la oaie şi capră datorită regimului de mişcare
foarte intens, care tonifiază musculatura uterină.
Aspectul loşiilor este asemănător cu cel de la vacă, iar cantitatea
lor se reduce treptat, încetând complet la 8-10 zile. Reluarea activităţii
ovariene depinde de rasă şi de lactaţie. La majoritatea oilor, prima
ovulaţie se produce la 20-21 zile postpartum, dar fără semne evidente de
călduri. Intervine apoi starea de anestru, care se prelungeşte până
toamna.
La scroafă perioada puerperală este scurtă (7-8 zile) şi se
suprapune cu alăptarea purceilor; procesele involutive sunt inaparente şi
mai greu de controlat. Loşiile au la început culoarea roz-gălbuie, sunt
tulburi, apoi devin mucoase şi transparente, eliminarea lor încetează la
2-5 zile.
Durata redusă a intervalului de timp în care se elimină loşiile la
scroafă se datorează nivelului crescut de ocitocină, a cărei secreţie este
stimulată de suptul purceilor şi în condiţii de estrogenemie ridicată în
primele 72 ore după fătare.
Regenerarea epiteliului uterin decurge rapid, fiind completă la 21
zile. În primele 7 zile post partum se produce o involuţie intensă a
corpilor galbeni, ceea ce favorizează creşterea altor foliculi ovarieni.
Alăptarea are o acţiune frenatoare asupra apariţiei căldurilor,
datorită antagonismului dintre prolactină, a cărei secreţie este stimulată
de supt şi hormonul de stimulare foliculară. Când alăptarea durează
peste 30 zile, căldurile apar la 7-10 zile după înţărcarea purceilor.
La căţea, involuţia uterină se produce în 10-12 zile, dar refacerea
completă a uterului durează 4-5 săptămâni, datorită tipului de placentă
endotelio-corială, deciduată. Loşiile au culoarea roşie-închisă, cu nuanţă
verzuie datorită transformării hemoglobinei din sânge în biliverdină; se
decolorează treptat şi nu se mai elimină după 4-5 zile de la fătare.
Apariţia primului ciclu de călduri este condiţionată de sezon, căţeaua
fiind o femelă diestrică, de lactaţie, de alimentaţie, etc.
La pisică, involuţia uterină se produce în 8-10 zile de la fătare.
Loşiile au la început culoarea brun-ruginie, datorită oxidării hemoglobinei
şi transformării ei în bilirubină; se decolorează treptat şi încetează după
2-3 zile. Căldurile reapar tot condiţionat de sezon.