Partidul politic

Pe marginea definirii partidului politic a existat o diversitate de opinii,

păreri, unele punând accentul pe latura instituţionala, organizatorică, pe
program, funcţii sau rol social, altele reducând partidul politic la putere, la
obţinerea şi menţinerea acesteia. Partidele sunt organizaţii create relativ recent,
fiind, pe cât de importante, pe atât de controversate.
În prima opinie de definire a partidului politic se încadrează şi părerea lui
Max Weber care considera partidul politic „o asociaţie de oameni liberi,
voluntar constituită, necesară societăţii, cu un anumit program, cu obiective
ideale sau materiale”1.
În perioada postbelică accentul în definirea partidului politic se pune atât
pe ideea de organizare, dar mai ales pe rolul şi funcţiile exercitate de acesta şi,
cu precădere, pe aspectul puterii.
O definiţie cuprinzătoare a partidului politic o da Sigmund Neumann:
„Partidul politic este organizaţia închegată a forţelor politice active ale
societăţii, preocupate de controlul asupra puterii guvernamentale; el reprezintă
acea verigă mare care leagă forţele sociale şi ideologiile de instituţiile
guvernamentale oficiale şi le angajează în activitatea politică într-un cadru mai
larg al comunităţii politice”2.
În analiza şi definirea partidului politic cercetătorii au pus accentul pe
putere, principalul interes al activităţii unui partid, în realitate, ideea de a avea
puterea este întotdeauna întovărăşită de un interes, iar interesul nu se poate
satisface fără idee.
Giovanni Sartori ne oferă o definiţia sintetică şi mai precisă: „un partid
este orice grupare politică identificată printr-o etichetă oficială care se prezintă la
alegeri şi este capabilă să îşi plaseze prin alegeri (libere sau nu) candidaţi pentru
funcţii publice”3. Definiţia lui Sartori se axează pe un minimum de trăsături
indispensabile pentru identificarea unui partid din rândul altor organizaţii care îşi
propun să desfăşoare activităţi politice.
Gianfranco Pasquino afirmă că organizaţia definită ca partid ar trebui să
fie:
a) dotată cu a structură care să susţină participarea membrilor săi;
b) în măsură să formuleze un program de politici publice;
1
Max Weber, Etica Protestantă şi Spiritul Capitalismului, ed.Humanitas, 2007
2
Sigmund Neumann, Partidele Politice şi Democraţia, ed. Humanitas, 2007
3
Giovanni Sartori, Teoria Democraţiei Reinterpretată, ed. Polirom, Iaşi, 1999
c) capabilă să reziste mai mult de un ciclu electoral4.
Sintetizând, putem aprecia că partidul politic este o „personalitate
colectivă”, caracterizată printr-o reunire voluntară, cu o gândire şi acţiune
proprie, cu o unitate de scopuri, interese şi idei, toate grupate pe un fundament
politic-ideologic acceptat şi însuşit de membrii săi. Conceptul de partid politic
desemnează, astfel, o grupare de oameni constituită pe baza liberului
consimţământ, care acţionează în comun, conştient şi organizat pentru realizarea
intereselor unor clase, grupuri sociale, comunităţi umane (popoare, naţiuni)
pentru dobândirea şi menţinerea puterii politice în vederea conducerii societăţii,
pe baza principiilor şi normelor cuprinse în platforma – program.

Trăsături şi funcţii ale partidelor politice

Trăsături. Partidele politice se deosebesc de organismele şi instituţiile

statale şi cele extrastatale printr-o serie de trăsături distincte:
 Partidele politice se constituie şi acţionează pe baza voluntarismului, a
liberului consimţământ al membrilor săi;
 Obiectivul fundamental al activităţii oricărui partid politic este puterea,
deţinerea exercitarea şi influenţarea ei. De aceea, într-un stat democratic lupta
pentru putere este o luptă între partide, între doctrinele şi programele politice
promovate de acestea;
 Orice partid politic dispune de o anumită structură organizatorică şi de
conducere, cu organe proprii de conducere locale şi centrale, între acestea
existând o strânsă legătură şi corelaţie. În cadrul organizării şi activităţii
partidelor politice, un rol important îl au statutele, codurile, regulamentele lor.
În ele sunt înscrise principiile şi valorile pe care acesta se întemeiază şi
funcţionează, organele sale locale şi centrale de conducere, durata şi modul lor
de desemnare, drepturile şi obligaţiile membrilor de partid, poziţia, atitudinea
partidelor faţă de principalele probleme interne şi externe, obiectivele şi
sarcinile urmărite de acesta, strategia şi tactica aplicată, relaţiile cu alte
partide şi formaţiuni politice, etc.
 Partidul politic îşi desfăşoară activitatea în baza unui program politic care se
fundamentează pe o anumita doctrină. În program se regăsesc interesele şi
aspiraţiile unei clasei sau grupului social care a stat la baza întemeierii acelui
partid;

4
Gianfranco Pasquino, Curs de Ştiinţă Politică, ed.Institutul European, Iaşi, 2002
 Partidele politice sunt caracterizate printr-o mare diversitate de fundamente
doctrinar-politice: liberalism, neoliberalism, conservatorism,
neoconservatorism, social-democrat, democrat-creştin. Această diversitate
reflectă atât diversitatea intereselor grupurilor sociale pe care le reprezintă cât
diversitatea de opinii, idei, soluţii, alternative în realizarea lor, în organizarea
şi conducerea vieţii sociale.
 Partidele politice pot apărea sub o diversitate de nume. Ele pot avea în
denumirea lor termenul de partid dar acesta poate fi înlocuit şi cu denumirea
convenţie, front, alianţă, asociaţie. Aceste denumiri pot să exprime de multe
ori fundamentul doctrinar – ideologic al acestor partide, dar nu obligatoriu.
 Partidele politice sunt sisteme politice deschise; în ele pot intra şi ieşi membri
dar totodată pot lua naştere, în interiorul lor diferite fracţiuni care pot
dinamiza, întări sau conserva activitatea partidului, pot impune o noua
orientare politică şi un nou program. Aceste fracţiuni şi datorită unor mari
divergente de opinii pot da naştere unui nou partid politic5.

Funcţii. Partidele politice au un rol major în organizarea şi conducerea

unei societăţi democratice iar acest rol se manifestă prin funcţiile partidelor
politice:
 Funcţia politică
Rolul acestei funcţii este diferit după cum partidele sunt la putere sau în
opoziţie. Partidele politice aflate la putere au rol major în constituirea şi
funcţionarea principalelor instituţii statale (parlament, guvern), în luarea
deciziilor şi aplicarea acestora, în organizarea şi conducerea vieţii social-
politice. Partidele aflate în opoziţie îşi manifestă această funcţie prin
monitorizarea puterii şi încercarea de a o influenţa în interesul lor, dar şi prin a
prezenta opiniei publice, electoratului, eventualele disfuncţionalităţi şi
neîmpliniri ale acesteia sau măsuri şi decizii luate de aceasta care contravin
legii. Astfel, obiectivul principal al oricărui partid aflat în opoziţie este de a
cuceri puterea şi de a o menţine pentru a-şi atinge interesele.
 Funcţia de organizare si conducere
Printr-o bună organizare şi o conducere eficientă un partid politic are
interesul de a menţine o permanentă legătură cu propriile organizaţii, membrii şi
simpatizanţi, informându-i pe aceştia de politica pe care o duce partidul, de
deciziile şi măsurile luate pentru atingerea obiectivului propus. Prin contactul
permanent cu alegătorii şi prin interesul arătat faţă de aceştia, prin exercitarea
5
Alan Ware, Partidele Politice şi Sistemele Partidiste, ed. Institutul European, 2008
acestei funcţii se urmăreşte atragerea unor noi membrii şi simpatizanţi politici.
Un rol importat în organizarea unui partid politic îl reprezintă formarea şi
pregătirea propriilor cadre pentru activitatea de partid şi de stat în vederea
întăririi calităţii membrilor de partid, pregătiţi astfel să conducă în momentul
aflării sau revenirii la putere.
 Funcţia teoretico-ideologică vizează mai multe obiective:
 dezvoltarea şi adaptarea doctrinei la condiţiile social-istorice, la
obiectivele şi sarcinile urmărite de partid;
 elaborarea programului politic, a strategiei si tacticii politice a
partidului;
 organizarea, susţinerea şi ducerea luptei ideologice împotriva altor
partide si formaţiuni politice.
Aceasta funcţie devine deosebit de activă în perioada luptei electorale, ea
organizând, orientând şi conducând lupta politică a partidului.
 Funcţia civică, formativ educativă şi patriotică atât a propriilor membri de
partid cât şi simpatizanţilor6.

6
Alan Ware, Partidele Politice şi Sistemele Partidiste, ed. Institutul European, 2008