Sisteme Partidiste

Gianfranco Pasquino, în „Curs de ştiinţă politică” analizează sistemele de

partide afirmând că pentru ca un sistem de partide să existe, trebuie să se
realizeze o interacţiune orizontală, concurenţială între cel puţin două partide şi
o interdependenţă verticală între mai multe elemente: alegători, partide,
parlamente şi guverne. Competiţia între partide, aşadar, se desfăşoară, se
defineşte şi are consecinţe pe diferite planuri: electoral, guvernamental, parla-
mentar. Pentru că aceste planuri diferite interacţionează. Respectivele
interacţiuni multiple trebuie să defineasca natura si calitatea diferitelor sisteme
de partide1.
Sistemul partidist are în vedere modul de structurare, de funcţionare a
partidelor politice în cadrul vieţii politice dintr-o societate. El se refera cu
precădere la numărul partidelor politice care există într-o societate şi prin a
căror participare se derulează, se realizează viata politică din cadrul acesteia. De
regula, sistemele partidiste se reduc la numărul partidelor politice din societate,
însă nu putem analiza sistemului partidist dintr-o societate fără a avea în vedere
natura doctrinar - ideologică a fundamentelor politice. În cadrul sistemului
partidist trebuie să intre toate partidele din societate, indiferent de mărimea,
rolul şi statutul lor în societate, de fundamentele şi orientările ideologice.
Sistemul partidist depinde de:
-momentul apariţiei capitalismului şi al afirmării burgheziei;
-natura regimului politic;
-nivelul organizării şi funcţionării vieţii politice în general, a celei
partidiste în special;
-obiectivele şi sarcinile urmărite în plan social, economic, politic sau
national, cum ar fi dezvoltarea, modernizarea social-economică sau politică, în
special cea legata de democratism, sau înfăptuirea unor obiective ale luptei de
eliberare naţională;
-anumite tradiţii istoric-naţionale.
Aşadar, sistemul partidist se structurează şi evaluează în funcţie de două
criterii esenţiale:
1) După numărul partidelor politice dintr-o societate care, prin aceasta dau şi
asigură funcţionalitatea vieţii politice avem:
a) monopartidismul
1
Gianfranco Pasquino, Curs de Ştiinţă Politică, ed.Institutul European, Iaşi, 2002
 b) bipartidismul
c) pluripartidismul
2) După criteriul doctrinar şi ideologic:
a) gruparea partidelor de dreapta,
b) gruparea partidelor de centru,
c) gruparea partidelor de stânga.

Gianfranco Pasquino consideră concepţia lui Giovani Sartori asupra sistemelor

de partide întemeiată, acesta din urmă clasificând sistemele partidiste în:

a)Sisteme de partide concurenţiale - în care alegerile nu numai că se ţin

cu o periodicitate prestabilită, dar sînt decisive pentru a asigura partidului
un număr de locuri şi putere;

b)Sistemele de partide neconcurenţiale - în care alegerile, cînd se ţin.

nu sînt deloc importante. Aceasta fiind un alt criteriu care separă sistemele
monopartidiste şi sistemele cu partid hegemonic de toate celelalte 2.

2
Gianfranco Pasquino, Curs de Ştiinţă Politică, ed.Institutul European, Iaşi, 2002