instituțiilor publice suferă modificări periodice, neputând fi comparabile întotdeauna în timp util.

Acest criteriu este utilizat de cele mai multe ori pentru a repartiza cheltuielile publice pe
ordonatorii creditelor bugetare.

2. Am ajuns și la clasificația economică, aceasta este puțin mai complexă și vizează utilizarea a
doua principii de grupare. Cel dintâi criteriu împarte cheltuielile în cheltuieli curente sau de
funcțioare și în cheltuieli de capital adică cu caracter investițional.
Cel de-al doilea le grupează în cheltuieli ale serviciilor publice(administrative) și de transfer.
A.1. Cheltuielile curente se ocupă de funcționarea în cele mai bune condiții ale instituțiilor
publice, acestea evocă un consum definitiv de produs intern și necesită neînnoirea anuală a
sumelor care merg spre a fi cheltuite deoarece valoarea acestora este cea mai ridicată din totalul
cheltuielilor publice.
A.2. Cheltuielile de capital numite și cheltuieli de investiții se materializează prin achiziționarea
bunurilor destinate sferei materiale producătoare sau dotarea corecpunzătoare a celei nemateriale
cu active fixe, acestea mai departe ajutând instituțiile publice să își modernizeze patrimoniul
public.