Curs 7

Particularitati ale defectarii componentei

In conditiile de mediu si sarctini constate, rezistenta la defectare scade, panta dreptei deteriorarii k e
mai mare sau mai mica in functie de calitatea produsului ce inglobeaza in el toate tehnicile de elaborare
specifica firmei ce l-a livrat. In functie de modul de utilizare si sarcinile pot fi variabile astfel ca in
ansamblu o instalatie avand mai multe subproduse poate avea faze intermediare ale deteriorare partiale
sau totale:

Autoturism 1. Sasiu 2.motor 3.roti 4. Instalatie el 5. Instalatie de frana

Sarcina poate fi:

Mai esita si urmatoarele situatii in care sarcina are un sal brusc:

FAZELE CE SE PARCURG LA REPUNEREA IN FUNCTIUNE A INSTALATIILOR COMPLEXE

1. Aparitia defectului propriu-zis care se produce aleator ca urmare fie a scaderderii rezistentei
componentei, fie ca urmare a unor sarcini lente sau brusc crescatoare
2. Semnalizarea defectarii: fie prin sortarea din functie, fie prin constatarea de personalul operator
ce deserveste sau intretine instala.
3. Amenintarea personalului specializat in ceea ce priveste natura deranjului in functie de
gravitatea situatiei sau exteriorizarea defectului, informatia primita de echipa de service poate
scurta sensibil durata interventiei.
4. Deplasarea persoanelor de intretinere service la locul defectului
5. Constatarea si evaluarea ariei interventiei. Daca exista posibil si piese de schimb
corespunzatoare reparea se poate facce pe loc, daca nu se demonteaza subansamblul defect si
se transporta la un atelier sau lab de service specializat
6. Dupa repare si reintroducere in instala se fac pribe asupra corectitudinii functionarii si numai
dupa aceea are loc punerea in functiune. Pe durata unui defect instalatiile pot functiona la
capacitate redusasa sau se scot total din uz pentru ca t de intretinere sa fie cat mai mic.

PRINCIPALELE MARIMI CE DEFINESC FIABILITATEA COMP SI SIST

Studiile asupra comportarii in timp a oricarui element au inceput sa se faca sistematic dupa 1940 ca
urmare a aparitiei produselor. Initial toate marimile au fost def. statistic plecand de la un nr dat supus
observatiei, functionarea fiind cronometrata la anumite intervale de timp. Considerand ca la t0:N0 comp
valide, dupa delatT1, deltaN1 sunt scoate din functie, dupa delta T2 s-au stricat dN2 ect
S-au elaborat histograme: F*(t) = frecventa statistica a reparatiei defectarilor

Un alt parametru e intensitatea statistica a defectarilor definite asemator c ufrecveta numai ca se face
raportul nu la nr initial ci la nr total ramas valid:

Un alt parametru – proportia defectarilor sau echivalentul static al probabilitatii de defectare ce se

determina prin insumarea pe un anumit interval de timp + functia de fiabilitate

In decursul timpului s-a constatat ca practic Z(t) are urmatoarea evolutie:

In prima parte imediat dupa terminarea procesul de fabricare caderile sunt destul de numeroase in
intervalul 0-t1 => punerea in functiune si rodarea se face si scolarizarea personalului, se aplica prin
legislatie garantia producatorului asupra produsului pentru ca defectele ascunse de fabricatie prin
diferite servicii pot fi inlaturate fara cheltuielile suplimentare de la cumparator

In funct de complexitatea si sarcina t1 poate lua valoarea de la cateva h la cativa ani. La echipamentele
profesionale se forteaza andurarea printr-un rodaj anterior la banc de productie

T1-T2 durata normala de utilizare a produsului in care problema defectarii este foarte mica. Exista caderi
foarte rare in timp. T1-T2 de la cateva mii de ora la cateva zeci de mii

>T2 -> zona uzurii in care componenta imbatranita se defecteaza din ce in ce mai des, scaderile fiind mai
dese si la un numar mare dat cheltuielile pentru reparatii sunt compatibile cu pretul unui echipament
nou. Uzuro fiz e de regula dincolo de intervalul de timp al uzurii morale

In structura de analiza a fiabilitatii se introduc anumiti coeficienti de ajustare a intesitatii la defectare KS

= lambda0/lambdaS. Considerand ca o componenta uzuala are intensitatea defectarii lambda(R) = 10^-7
h^-1 (val obt statistic), durata medie de viata a ei este m = 1/lambda = 10^7 ore

Pe perioada normala de functionare fiabilitatea R(t) a unui sistem se poate determina destul de exact
prin distributia exp R(t) = e^-lambdat pentru fiecare componenta in parte

In general toate schemele electrice concepute sa realizeze o anumita functie sunt dpdv al fiabilitatii
schema cu structura serie de fiabilitate:

Prin proiectarea prin rez R1 R4 se asigura polarizarea bazei si punctul de functionare in colector astfel
incat psf-ul sa lucreze pe dreapta de sarcina incat in lucru tensiunea EC tens de coletor sa aiba o excursie
de 20 Vvv
Se considera ca cea mai sigura structura electrica este conexiunea prin wrappare ( prindere prin
bobinaje cu muchii ascuttie).

Conexiunea prin wrappare e foarte sigura la produce de mare serie, e indeplinita de modul de operare la
realizeaza conexiunii pe cablaj imprimat lambda lipiere = 10^-8 h^-1
Prin cresterea complexitatii schemelor, durata medie de viata scade pentru ca prin insumare lambda
creste:

Se considera ca la CI desi nr de cormp e foarte mare intensitatea defectarilor ramane proportionala cu

numarul conexiunii existente, ansamblul fiind echivalent cu un tranzistor dpdv al fiabilitatii

Acolo unde defectarea unei componente poate crea discontinuitati grave se introduc elemente
suplimentare:

Considerand numai grup. D1,D2 se pierde capacitatea de trecere a curentului daca ambele diode se
defecteaza prin intrerupere. R paralel se obtine prin intermediul rel: RD1+ RD2-RD1*RD2=Rpar

Rel obtinuta prin complementaritatea relatiei R(t)+F(t) = 1

Fiecare dioda aflata intr-o schema se paote defecta in 2 moduri:

- Prin crestere sau scadere ale param lambda D+ sau D=1

Tranzistoare Tiristor

O analiza atenta a CI simple arata ca la fiecare strapungere de jontiune se poate obtine o defectare
partiala.
Se apreciaza ca intr-o structura data cu configuratie fixa la defectari partiale sau totale nu se genereaza
cuv. De cod, pe care le-ar fi produs in stare normala de buna functionare