REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr.

1(4)/2000

Mircea Ştefan Minea, Elena Potcoavă

IMPUNEREA GLOBALĂ A VENITURILOR REALIZATE DE CĂTRE

PERSOANELE FIZICE

Aprecierea globală, a veniturilor obţinute de către persoanele fizice în vederea impozitării

lor, reprezintă o tendinţă clar evidenţiată în aproape toate statele lumii moderne de trecere –
treptată - la un mod diferit de prelevare către buget a unor venituri publice.
Într-un asemenea context general par fireşti şi căutările legiuitorului român de a găsi şi
pune în aplicare un sistem flexibil, eficient şi deci perfecţionat de impunere a veniturilor
persoanelor fizice.
Privind retrospectiv, putem observa evoluţia reglementărilor consacrate, în ţara noastră,
modernizării sistemului de impozitare a veniturilor realizate de către persoanele fizice. Astfel, de
la impunerea strict separată – pe cedule – a fiecărei categorii de venit obţinute s-a trecut, treptat,
la impunerea mai multor categorii laolaltă, iar pentru viitor se preconizează aprecierea globală –
în vederea impunerii – a tuturor veniturilor persoanelor fizice.1
Noua reglementare referitoare la impunerea veniturilor persoanelor fizice – Ordonanţa
Guvernului României nr. 73/19992 – defineşte şi clasifică veniturile impozabile, stabileşte reguli
comune şi specifice de determinare a acestora, precizând – totodată – şi drepturile, respectiv
obligaţiile contribuabililor, precum şi ale altor persoane implicate în punerea în operă a sistemului
de impozitare.
Noul sistem de impunere vizează venitul anual global impozabil care reprezintă suma
veniturilor nete realizate de către contribuabili din activităţi independente, din salarii, din
cedarea folosinţei unor bunuri, precum şi a veniturilor (având aceeaşi natură) obţinute din
străinătate, din care se scad pierderile fiscale reportate şi deducerile personale.
Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt grupate – potrivit legii –
astfel: a. venituri din activităţi independente; b. venituri din salarii; c. venituri din cedarea
folosinţei unor bunuri; d. venituri din dividende şi dobânzi; e. alte venituri

1
A se vedea Mircea Ştefan Minea, Regimul juridic al finanţelor publice în România, editura
“Argonaut”,Cluj-Napoca, pag. 138-150
2
Ordonanţa Guvernului României nr. 73/1999 privind impunerea veniturilor persoanelor fizice a
fost publicată în M.Of., Partea I, nr. 419 din 31 august 1999 şi urmează să intre în vigoare de la data de 1
ianuarie 2000.

27
REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr. 1(4)/2000

Nu sunt considerate venituri impozabile şi, prin urmare, nu se impozitează următoarele

categorii, limitativ enumerate prin lege: a. ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu
destinaţia specială, acordate din bugetul public naţional sau primite de la terţe persoane; b.
sumele încasate din asigurări (de bunuri, de accident, de risc profesional etc.) şi primite drept
compensaţie pentru paguba suportată; c. sumele primite drept despăgubiri pentru pagube
suportate ca urmare a unor calamităţi naturale, precum şi pentru cazurile de deces ori invaliditate
produse datorită unor acţiuni (conflicte) militare; d. sumele fixe de îngrijire acordate
pensionarilor încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile de orice fel; e. sumele sau
bunurile primite sub formă de sponsorizări sau mecenat; f. veniturile obţinute ca urmare a
transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor (mobile şi/sau imobile) corporale din
patrimoniul personal; g. drepturile în bani şi/sau în natură primite de militarii în termen ori cu
termen redus; h. bursele sau soldele primite de persoanele care urmează orice formă de
şcolarizare sau perfecţionare profesională într-un cadru instituţionalizat; i. sumele ori bunurile
primite cu titlu de moştenire şi/sau donaţie; j. veniturile din agricultură sau silvicultură; k. sumele
reprezentând contravaloarea echipamentului individual de protecţie, alimentaţie de protecţie sau
antidot etc.; l. sumele primite de salariaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport, cazare,
diurnă acordate pe perioada delegării sau detaşării într-o altă localitate.
În conformitate cu noile prevederi legale sunt scutite de la impozitare următoarele
categorii de venituri: a. veniturile obţinute pe teritoriul României de membrii misiunilor
diplomatice străine, sub condiţia reciprocităţii, precum şi sumele nete acordate în valută
personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate; b. veniturile obţinute în România
de persoanele fizice străine care desfăşoară în ţara noastră activităţi de consultanţă în cadrul unor
acorduri de finanţare gratuită încheiate de Guvernul României cu alte guverne sau cu diferite
organizaţii internaţionale; c. veniturile obţinute în România de corespondenţii de presă străini, sub
condiţia reciprocităţii; d. premiile şi orice avantaje în bani şi/sau în natură obţinute de elevi şi
studenţi la concursuri interne şi internaţionale; e. sumele reprezentând plăţi compensatorii
acordate persoanelor ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a unor
concedieri colective, precum şi alte venituri expres prevăzute de lege.
Venitul net obţinut din bunuri şi/sau drepturi de orice fel deţinute în comun este considerat
ca fiind realizat de proprietarii, respectiv titularii sau alţi deţinători legali ai acestora şi se atribuie
proporţional cu cotele-părţi pe care ei le deţin în proprietate sau în mod egal, atunci când nu se
cunosc respectivele cote.

28
REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr. 1(4)/2000

Impozitul pe venitul anual global reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru
veniturile realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea cotelor de impunere asupra
venitului anual global impozabil.
Au calitatea de subiecte impozabile sau contribuabili şi datorează impozit pe venitul anual
global următoarele categorii de persoane:
– persoanele fizice române, pentru veniturile obţinute atât din România, cât şi din străinătate;
– persoanele fizice rezidente în România, pentru veniturile realizate în România prin
intermediul unei baze fixe situată pe teritoriul ţării noastre;
– apatrizii, pentru veniturile obţinute în România.

Perioada de timp pentru care se apreciază global veniturilor persoanelor fizice în vederea
impozitării este, în principiu, anul fiscal; venitul impozabil realizat pe o fracţiune de an se
consideră venit anual impozabil.
Impozitul anual se calculează prin aplicarea îmbinată a unor cote fixe şi procentuale (care,
potrivit legii, alcătuiesc baremul anual de impunere) asupra venitului anual global impozabil
împărţit pe tranşe de venit. Astfel, pentru venitul anual global impozabil de până la 11.000.000 lei
se datorează un impozit de 11%; pentru venitul anual cuprins între 11.000.000 şi 27.000.000 lei
impozitul stabilit este de l.980.000 plus 23% pentru ceea ce depăşeşte 27.000.000 lei; venitul
anual cuprins între 27.000.000 – 43.000.000 lei este supus unui impozit de 5.660.000 lei plus
28% pentru ceea ce depăşeşte 27.000.000 lei; între 43.000.000 – 60.000.000 lei venit anual
impozitul este în sumă de 10.140.000 lei plus 34% pentru ceea ce depăşeşte 43.000.000 lei; în
fine, pentru venitul anual global ce depăşeşte suma de 60.000.000 lei impozitul datorat este de
15.920.000 plus 40% pentru ceea ce depăşeşte 60.000.000 lei.
Pentru calculul lunar al impozitului aferent veniturilor din salarii Ministerul Finanţelor
trebuie să elaboreze un barem lunar care se va actualiza semestrial prin hotărâre de Guvern, în
funcţie de indicele inflaţiei. Odată cu aprobarea baremului lunar aplicabil în semestrul II al anului
fiscal Guvernul este dator a aproba şi baremul mediu anual care se utilizează pentru determinarea
impozitului pe venitul anual global impozabil realizat.
În vederea determinării venitului net impozabil3, pentru cheltuieli sunt aplicabile –
indiferent de natura venitului – următoarele reguli comune:
– cheltuielile aferente venitului sunt cele efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul
realizării acestuia şi recunoscute ca atare în limitele stabilite de legislaţia în vigoare;

3
Venitul net impozabil este reprezentat de diferenţa între venitul brut şi cheltuielile deductibile
aferente realizării acelui venit (a se vedea disp. art. 1 lit. d şi art. 10 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.
73/1999 privind impozitul pe venit).

29
REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr. 1(4)/2000

– sumele sau bunurile folosite de contribuabil pentru sine ori pentru familia sa nu sunt
cheltuieli aferente venitului;
– cheltuielile corespunzătoare veniturilor ale căror surse se află pe teritoriul României sau în
străinătate, care sunt neimpozabile sau sunt scutite de la impozitul pe venit, nu sunt
cheltuieli deductibile;
– impozitul pe venit – datorat în ţară sau în străinătate – nu intră în categoria cheltuielilor
deductibile.

Contribuabililor persoane fizice române cu domiciliul în România le este acordat dreptul la

deducerea din venitul anual global impozabil a unor sume sub forma deducerii personale de bază
sau a deducerii personale suplimentare.
Deducerea personală de bază este acea cheltuială deductibilă reprezentând
contravaloarea cheltuielilor minim necesare asigurării traiului zilnic al contribuabilului şi ea
este stabilită – pentru primul an de aplicare a noii reglementări – la suma de 800.000 lei pe lună.
Deducerea personală suplimentară este suma (care poate fi inclusă în categoria
cheltuielilor deductibile) reprezentând contravaloarea celor necesare contribuabilului pentru
întreţinerea membrilor săi de familie; aceasta se calculează – diferenţiat pe categorii de membrii
de familie – în funcţie de deducerea personală de bază, după cum urmează: a. de 0,6 ori
deducerea personală de bază, pentru soţul/soţia aflată în întreţinere; b. de 0,35 ori deducerea
personală de bază, pentru fiecare din primii doi copii şi, respectiv de 0,20 ori deducerea personală
de bază pentru fiecare din următorii copii aflaţi în întreţinere; c. de 0,20 ori deducerea personală
de bază pentru fiecare alt membru de familie aflat în întreţinere4.
Unele categorii de contribuabili pot beneficia şi de alte deduceri personale suplimentare:
astfel, se acordă – potrivit legii, în plus – 1,0 ori deducerea personală de bază invalizilor de gradul
I şi persoanelor cu handicap grav, respectiv 0,5 ori deducerea personală de bază invalizilor de
gradul II şi persoanelor cu handicap accentuat.
Deducerile personale se acordă limitat. Ele se cumulează, astfel că suma deducerilor
personale admise pentru calculul impozitului nu poate depăşi de 2,5 ori deducerea personală de
bază şi se acordă numai în limita venitului realizat5.

4
Nu se consideră “persoane aflate în întreţinere” cei ale căror venituri (impozabile, neimpozabile
ori scutite de la impunere) depăşesc sumele care pot fi acordate unui contribuabil cu titlu de deduceri
personale suplimentare (a se vedea disp. art. 12 alin. 5 din Ordonanţa Guvernului României nr. 73/1999
privind impozitul pe venit).
5
Potrivit legii, deducerile personale nu pot fi acordate personalului român trimis în misiune
permanentă în străinătate (deoarece acestora li se plătesc veniturile salariale în valută, în cuantum net).

30
REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr. 1(4)/2000

Alăturat normelor care constituie cadrul comun pentru determinarea veniturilor

impozabile au fost instituite şi reguli speciale, consacrate exclusiv stabilirii modului de
determinarea a veniturilor din fiecare categorie. Astfel, sunt definite veniturile din activităţi
independente, veniturile din salarii, veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile din
dividende şi dobânzi, precum şi alte venituri, sunt reglementate metodele de determinare a
cuantumului lor net impozabil şi, în sfârşit, le este stabilit baremul de impunere.

A. Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din

profesii liberale, şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual
şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente.
Veniturile comerciale sunt reprezentate de veniturile din fapte de comerţ ale
contribuabililor, venituri din prestări de servicii sau venituri obţinute din practicarea unei
meserii.
Veniturile provenind din exercitarea unor profesii liberale sunt acelea pe care le obţin
avocaţii, notarii publici, medicii, experţii contabili, arhitecţii etc. care îşi desfăşoară activitatea
în mod independent, potrivit legii de organizare a fiecărei profesii liberale.
Veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală sunt cele care provin
din brevete de invenţii, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice,
know-how, din drepturi de autor, inventator sau inovator, precum şi din drepturi conexe
acestora.
Venitul net obţinut din activităţi independente se determină ca diferenţa între venitul brut
şi cheltuielile aferente deductibile.
Venitul brut cuprinde toate sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură6.
Nu sunt considerate – potrivit legii – drept cheltuieli deductibile (şi, prin urmare, nu pot fi
scăzute din venitul brut) următoarele:
– amenzi, majorări de întârziere şi penalităţi având natură extracontractuală;
– donaţii de orice fel;
– cheltuieli de sponsorizare sau mecenat, care depăşesc limitele prevăzute de lege;
– cheltuielile pentru protocol care depăşesc limita legală;
– ratele aferente creditelor angajate, precum şi dobânzile aferente unor credite angajate
pentru achiziţionarea de mijloace fixe;
– sumele sau valoarea bunurilor legal confiscate;
– impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit etc.

31
REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr. 1(4)/2000

Dacă venitul net din activităţi independente este realizat de către persoane fizice în cadrul
unei asociaţii fără personalitate juridică se ia în considerare venitul obţinut la nivelul asociaţiei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, desfăşurându-şi
activitatea singuri (individual), venitul net se determină pe baza unor norme de venit propuse de
către direcţiile generale judeţene ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat şi aprobate
– la începutul fiecărui an fiscal – de către consiliile locale7.
Venitul brut obţinut din drepturi de proprietate intelectuală este reprezentat de totalitatea
încasărilor băneşti şi/sau a echivalentului în lei al veniturilor în natură realizate din drepturi
decurgând din proprietate intelectuală.
Venitul net se determină – de regulă – prin deducerea unei cote de cheltuieli de 25% din
venitul brut. În cazul veniturilor provenind din drepturi de autor aferente operelor de artă
monumentală venitul net se determină prin deducerea unei cote de cheltuieli de 40% din venitul
brut.
Beneficiarii veniturilor obţinute din drepturi de proprietate intelectuală datorează în cursul
anului un impozit de 15% din venitul brut. Acest impozit se calculează, se reţine şi se varsă la
buget de către plătitorii respectivelor venituri.

B. Veniturile din salarii sunt toate sumele (încasări băneşti şi/sau echivalentul în lei a
veniturilor în natură) obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui
contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor
sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de
muncă.
Sunt asimilate salariilor8, în vederea impunerii, următoarele categorii de venituri:
– indemnizaţiile acordate pentru activităţile desfăşurate în exercitarea unei funcţii de
demnitate publică;
– drepturile salariale acordate – potrivit legii – cadrelor militare;
– indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor din
companiile sau societăţile comerciale (la care statul sau o autoritate a administraţiei publice
locale este acţionar majoritar), respectiv din regiile autonome;

6
Sumele de bani primite sub formă de credite nu sunt considerate venituri brute (conform disp. art.
16 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit)
7
În cazul contribuabillor pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit şi care îşi
desfăşoară activitatea pe perioade mai mici de un an, normele de venit se reduc proporţional cu perioada de
timp nelucrată (a se vedea disp. art. 17 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe
venit).
8
Veniturile din salarii sunt denumite prescurtat “salarii”.

32
REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr. 1(4)/2000

– sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie

publică;
– sumele primite de reprezentanţii organelor de conducere colectivă (Adunarea Generală a
Acţionarilor, Consiliul de administraţie, Comisia de Cenzori);
– veniturile obţinute din munca prestată în temeiul unei convenţii civile (de prestări de
servicii) etc.

Venitul brut din salarii este reprezentat de suma veniturilor obţinute de contribuabil la
fiecare loc de realizare a venitului.
Venitul net din salarii se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor
cheltuieli:
– contribuţiile reţinute – potrivit legii – pentru protecţie şi ocrotire socială
– cota de 15% din deducerea personală de bază, acordată suplimentar cu titlu de cheltuieli
profesionale, la locul de muncă.

Beneficiarii veniturilor salariale datorează un impozit lunar, reprezentând plăţi anticipate,

care se calculează, se reţin şi se varsă la buget de către plătitorii de salarii.
Impozitul lunar se determină diferit, după cum urmează:
– la locul de muncă de bază9 – prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul
(determinată prin scăderea din venitul net salarial, aferent unei luni, a deducerilor personale
de bază acordate pentru luna respectivă);
– pentru celelalte venituri salariale – prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul
(determinată ca diferenţă între venitul brut şi contribuţia la asigurările sociale de sănătate,
pe fiecare loc de realizare a acestuia).

Plătitorii salariilor şi ai veniturilor asimilate salariilor le revine obligaţia legală de a

reţine şi vira la buget impozitul aferent veniturilor fiecărei luni10, scop în care ei trebuie să
calculeze impozitul pe baza informaţiilor cuprinse în fişa fiscală11.

9
“Locul de muncă de bază” este acela la care se păstrează carnetul de muncă al salariatului.
10
Reţinerea impozitului se operează asupra drepturilor salariale cuvenite contribuabililor la cea de-a
doua chenzină, vărsarea la buget a sumelor reţinute trebuind să se facă, cel târziu, până la data de 15
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se cuvin respectivele drepturi (conform disp. art. 25 din
Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit).
11
Fişa fiscală se completează de plătitorul de venituri şi ea trebuie să cuprindă: datele personale ale
contribuabilului, menţiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obţinute şi impozitul
reţinut şi vărsat în cursul anului, precum şi rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual din
salarii. Fişa fiscală se păstrează de către plătitorul salariilor pe întreaga durată a angajării (a se vedea art. 26
alin. 3 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, cit.supra.)

33
REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr. 1(4)/2000

C. Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt sumele de bani sau veniturile în natură
provenind din cedarea folosinţei unor bunuri mobile şi/sau imobile, obţinute de către proprietar
sau un alt deţinător legal.
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor se stabilesc pe baza contractului încheiat – în
formă scrisă – între părţi şi înregistrat, în termen de 15 zile, la organul fiscal teritorial competent.
Venitul brut este reprezentat de totalitatea sumelor încasate şi/sau echivalentul în lei a
veniturilor în natură obţinute de către proprietar sau un alt deţinător legal al bunurilor cedate
spre folosinţei unor terţe persoane.
Venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 30%
(considerată ca reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului).

D. Veniturile din dividende şi dobânzi sunt reprezentate de sumele de bani şi/sau bunurile
distribuite pe seama asociaţilor unei societăţi comerciale sub formă de dividende, respectiv de
veniturile băneşti obţinute din titluri de creanţă de orice natură şi orice sume cuvenite pentru
folosirea banilor împrumutaţi, precum şi din titluri de participare la fonduri deschise de investiţii
pentru care preţul de răscumpărare este mai mare decât preţul de cumpărare12.
Veniturile sub formă de dividende se impun cu o cotă reprezentând 5% din valoarea
acestora.
Veniturile din dobânzi sunt supuse unui impozit stabilit la 1% din valoarea acestora.
Impozitul pe veniturile din dividende şi dobânzi se calculează, se reţine şi se virează la
buget de către persoanele juridice care – potrivit legii – distribuie dividendele, respectiv
efectuează plata dobânzilor.

E. În categoria alte venituri se cuprind sumele sau avantajele obţinute din jocuri de noroc,
din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi părţilor sociale13, din premii
şi prime etc.
Sunt scutite de la impunere veniturile obţinute din jocuri de noroc, din premii sau prime a
căror valoare se situează sub plafonul de 3.000.000 lei pentru fiecare câştig realizat, de la acelaşi
organizator sau plătitor, într-o singură zi.

12
Este asimilată dobânzilor, potrivit legii şi acea parte a sumelor asigurate obţinută din asigurări de
viaţă prin produsele care au la bază principiul economisirii pure.
13
Ne exprimăm părerea că în categoria “părţilor sociale” (specifice societăţii comerciale cu
răspundere limitată) trebuie considerate ca incluse de legiuitor şi celelalte feluri de fracţiuni ale capitalului
social: părţile de interese (în cazul societăţilor comerciale: în nume colectiv, respectiv în comandită.
simplă) şi acţiunile (pentru societăţile comerciale: pe acţiuni şi, respectiv, în comandită pe acţiuni)

34
REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr. 1(4)/2000

Impozitul pe veniturile obţinute din jocuri de noroc, din premii sau prime este stabilit la
10% din valoarea venitului brut şi el trebuie reţinut prin stopaj la sursă de către plătitorul de
venituri (căruia, în mod evident, îi revine şi obligaţia virării la buget a sumelor reţinute).
Veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare
şi/sau a părţilor sociale se impun – prin reţinere la sursă – aplicându-se cota de 1% la valoarea
tranzacţiei.
Pentru toate celelalte venituri care nu sunt reglementate expres prin prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit s-a instituit un impozit de 10% care se aplică
asupra veniturilor brute realizate.
Categoriile de venituri posibil de realizat de către persoanele fizice (care sunt supuse, după
cum s-a putut observa mai sus, unor regimuri juridice diferite, în ceea ce priveşte modul de
impunere) alcătuiesc venitul global.
Venitul anual global impozabil este format din suma tuturor veniturilor nete obţinute (de
către orice contribuabil) în ţară şi a veniturilor de aceeaşi natură obţinute de persoanele fizice
române din străinătate, din care se scad – în ordine – pierderile fiscale reportate şi deducerile
personale.
Contribuabilii sunt supuşi unor obligaţii declarative, în vederea stabilirii impozitului
global. Astfel, ei sunt obligaţi să întocmească şi să depună la organul fiscal teritorial competent
(cel în raza căruia îşi are domiciliul) o declaraţie de venit global, precum şi declaraţii speciale, în
mod eşalonat până la finele primului trimestru al anului următor aceluia în care a fost realizat
venitul.
Declaraţiile speciale se completează pentru fiecare categorie de venit, respectiv pe fiecare
loc de realizare a acestuia şi se depun la organul fiscal unde se află sursa de venit14.
Impozitul pe venitul anual global datorat potrivit legii se calculează de organul fiscal
teritorial competent, pe baza declaraţiei de venit global depusă de contribuabil, prin aplicarea
cotelor de impunere asupra venitului anual global impozabil.
Organul fiscal are obligaţia de a emite, după ce stabileşte impozitul anual datorat pentru
anul precedent, o decizie de impunere, prin care trebuie să stabilească – pe lângă plăţile anticipate
datorate cu titlu de impozit pentru anul fiscal curent – şi diferenţele de impozit anual rămase de

14
Contribuabilii care realizează venituri dintr-o singură sursă, sub formă de salarii, nu trebuie să
depună declaraţie de venit global. De asemenea, nu este necesar a se depune declaraţie specială pentru
acele venituri a căror impunere este finală.

35
REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr. 1(4)/2000

achitat sau, după caz, de restituit15. Diferenţele de impozit rămase de achitat (conform deciziei de
impunere anuală) trebuie plătite în termen de 30 de zile, pentru sumele restante de până la un
milion de lei, respectiv într-un interval de 60 de zile (în cel mult două rate lunare egale) pentru
sumele care depăşesc plafonul de 1.000.000 lei. În cazul în care din decizia de impunere rezultă
diferenţe de impozit de restituit de la buget, sumele plătite în plus (reprezentând o plată
nedatorată) se compensează cu obligaţii (din anul fiscal curent) neachitate în termen, iar diferenţa
se restituie în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
În ceea ce priveşte plata impozitului pe venit este remarcabilă obligaţia contribuabililor
care realizează venituri din activităţi independente şi/sau din cedarea folosinţei bunurilor de a
efectua plăţi anticipate, cu titlu de impozit, în baza deciziei de impunere.
Cuantumul plăţilor anticipate se stabileşte de către organul fiscal, luându-se ca bază de
calcul fie venitul anual estimat, fie venitul stabilit prin decizia de impunere pentru anul fiscal
precedent.
Plăţile anticipate se efectuează – potrivit legii – în patru rate egale, până la data de 15
inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Organul fiscal este îndreptăţit să stabilească – din oficiu – plăţi anticipate atunci când: a.
contribuabilul nu a depus declaraţia de venit global pentru anul fiscal încheiat; b. contribuabilul
nu conduce o evidenţă contabilă sau datele din contabilitatea condusă nu sunt certe; c.
contribuabilul nu a furnizat date referitoare la venitul estimat.

Contribuabilii supuşi reglementării pe care o prezentăm pot realiza venituri din categoria
celor impuse atât din ţară, cât şi din străinătate. În scopul delimitării competenţelor statului
nostru în raport cu alte state (în ceea ce priveşte pretinderea şi încasarea impozitului pe venitul
persoanelor fizice), precum şi în vederea determinării în mod corespunzător a venitului global
anual impozabil pentru fiecare contribuabil, altfel spus, pentru evitarea dublei impuneri a fost
instituit creditul fiscal extern16 cu care se va opera pe viitor astfel încât impunerea să se facă
echitabil şi corect.
Veniturile impozabile sunt considerate ca fiind din România dacă locul de provenienţă a
veniturilor persoanei fizice, cel al exercitării activităţii independente sau locul de unde aceasta

15
Respectivele diferenţe se determină, conform legii, prin scăderea, din impozitul anual datorat, a
plăţilor anticipate cu titlu de impozit, a reţinerilor la sursă şi a creditelor fiscale externe pentru veniturile
obţinute din toate categoriile de venituri.
16
Creditul fiscal extern reprezintă suma plătită în străinătate cu titlu de impozit (şi recunoscută în
România) care se deduce din impozitul pe venit datorat în România (a se vedea disp. art. 1 lit. g din
Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit).

36
REVISTA TRANSILVANĂ DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE nr. 1(4)/2000

obţine venituri se află pe teritoriul ţării noastre, indiferent dacă este plătit în România sau în
străinătate.
Contribuabilii persoane fizice române, cu domiciliul în România – care, pentru acelaşi
venit şi în decursul unei aceleiaşi perioade de timp, sunt supuşi impunerii atât pe teritoriul ţării
noastre, cât şi în străinătate – au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a
impozitului plătit în străinătate, suma astfel dedusă reprezentând creditul fiscal extern.
Creditul fiscal extern se acordă numai dacă se dovedeşte că sunt întrunite, cumulativ,
următoarele condiţii:
• impozitul aferent venitului realizat în străinătate a fost plătit;
• impozitul datorat şi plătit în străinătate este de aceeaşi natură cu impozitul pe venit datorat
în România.

Pentru nerespectarea prevederilor cuprinse în actul normativ privind impunerea globală a

veniturilor persoanelor fizice sunt calificate drept contravenţii – dacă, potrivit legii penale, nu
întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracţiuni – şi sancţionate cu amendă următoarele
fapte:
– nerespectarea de către plătitorii de venituri salariale a obligaţiilor privind completarea şi
păstrarea fişelor fiscale;
– netransmiterea fişelor fiscale la organul fiscal teritorial competent în termenul prevăzut de
lege.

Impozitul pe venitul anual global datorat de către persoanele fizice se face venit al
bugetului de stat. Din impozitul pe venit, încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi
administrativ-teritoriale, se vor aloca – însă – lunar anumite cote procentuale la dispoziţia
bugetelor locale17, în scopul echilibrării acestora. Respectivele cote vor putea fi modificate anual
prin legea bugetară anuală.

17
Conform dispoziţiilor art.8 alin. 3 din Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale( astfel
cum a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr.216/1999, publicată în
Monitorul Oficial nr. 650 din 30 decembrie 1999) se alocă o cotă de 40% la bugetele locale ale comunelor,
oraşelor şi municipiilor, 10% la bugetul propriu al judeţului respectiv şi 10% la dispoziţia consiliului
judeţean; pentru municipiul Bucureşti cota este de 60%, ea repartizându-se de Consiliul General al
Municipiului Bucureşti pe bugetele fiecărui sector, respectiv pe bugetul Municipiului Bucureşti

37