UNIVERSITATEA DIN PETROSANI

FACULTATEA DE STIINTE

SPECIALIZAREA : ASISTENTA SOCIALA

ANUL III, GRUPA AS 32

Importanta procesului de interactiune dintre supervizor si supervizat

Student
GHEORMA (PAPUC ) GABRIELA-ANDREEA
 Importanta procesului de interactiune dintre supervizor si persoana supervizata
este data de faptul ca dreptul la autoritate este dat supervizorului de către
organizaţia care îl numeşte în respectiva poziţie. Putem spune ca organizaţia îşi deleagă
autoritatea supervizorului, iar relaţia de supervizare se stabileşte între acest delegat al
autorităţii şi supervizat care acceptă legitimitatea autorităţii cu care a fost investit
supervizorul.
De menţionat faptul că accesul progresiv la o anumită autonomie pe care supervizarea
o facilitează se realizează şi în cadrul relaţiei supervizor-supervizati şi a supervizorului, şi
chiar din relaţia acestora.
Relaţia de supervizare are un impact imens asupra dezvoltării supervizatului şi a
eficienţei supervizării. Astfel, o relaţie pozitivă este probabil să ducă la învăţare productivă
prin experienţă, iar în acest sens, supervizorii ar trebui să implementeze strategii de menţinere
a unei relaţii de supervizare productive, un context în care supervizatul este provocat să
încerce noi aptitudini, comportamente, atitudini .
Dacă exerciţiul puterii este acceptat de către supervizat, consecinţa constă în
schimbarea comportamentului acestuia. Astfel, supervizatul va acţiona conform nevoilor
organizaţiei şi pentru atingerea obiectivelor acesteia.
Supervizorii aşteaptă de la supervizaţi să posede atribute care să contribuie la eficienţa
propriei lor activităţi, şi să aibă următoarele calităţi: să-şi cunoască bine meseria; să nu
favorizeze anumite persoane (să fie cinstiţi); să ajute când intervin schimbări;să facă faţă
situaţiilor neaşteptate.
De aceea putem afirma faptul ca,autorul promovează ideea că supervizarea poate fi
circumscrisă conceptului de formare continuă, reprezentând, în acest context, o relaţie de tip
„dialog creativ” între supervizor şi supervizat, prin care este promovată dezvoltarea
profesională a celui supervizat.
Viziunea presupune o relaţie „deschisă”, în sensul că vizează activităţi profesionale
observabile sau conştientizate de supervizat şi supervizor. Ea pleacă de la mai multe premise
empirice, dintre care sintetizăm câteva: Dezvoltarea personală a angajaţilor este
interdependentă cu dezvoltarea eficienţei lor profesionale; Procesul sporirii şi menţinerii
eficienţei profesionale este unul personalizat; Soluţionarea problemelor din cadrul instituţiei
depinde de eficienţa în comunicare, care la rândul ei, este legată de viaţa privată a membrilor
instituţiei.
În concluzie, autorul menţionează că supervizarea contribuie la realizarea unei
schimbări calitative, în sensul că promovează reflexii asupra activităţii realizate şi că
supervizarea reprezintă un domeniu cu un viitor cert,iar supervizorul trebuie să fie un
specialist bine pregătit care are nevoie atât de teorie, dar, în aceeaşi măsură, şi de o bună
practică. Insa, doar prin îmbinarea teoriei cu practica se asigură capacitatea de orientare în
complexitatea şi unicitatea irepetabilă a fiecărui caz supervizat.