Alexandru A. Macedonski (n.

14 martie 1854,[2][3][4] București, Țara Românească[5]

[6] – d. 24 noiembrie 1920,[2][3][4] București, România) a fost un poet, prozator,
dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din
literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura
română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut
modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii.
Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața[7] și au rămas
notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri[8][9], Mihai Eminescu [10][11] și Ion
Luca Caragiale.[11]

Pe de altă parte, Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor

scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor
Vianu, pe care i-a publicat în revista sa Literatorul, iar în revista Liga ortodoxă
debutează, printre alții, Tudor Arghezi și Gala Galaction.

Alexandru Macedonski a fost ales (în 2006) membru post-mortem al Academiei Române.
[12]

Cuprins
1 Biografie
1.1 Familia și copilăria
1.2 Anii de debut și călătoriile prin Europa
1.3 Procesul din 1875 și activitatea politică
1.4 Primii ani ai Literatorului
1.4.1 Polemica cu Alecsandri
1.4.2 Polemica cu Eminescu
1.5 Poezia viitorului
1.6 Revista Liga ortodoxă, scandalul Caion
1.7 Călătoriile la Paris și experiențele științifice
1.8 Perioada Primului Război Mondial și sfârșitul
2 Comemorări
3 Opera
3.1 Poezie
3.2 Proză
3.3 Teatru
4 Galerie imagini
5 Note
6 Bibliografie
7 Lectură suplimentară
8 Legături externe
Biografie
Familia și copilăria
Familia poetului din partea tatălui a emigrat în Țara Românească la începutul
secolului al XIX-lea. Având origini slave de la sud de Dunăre, sârbi, bulgari[13]
sau aromâni[14], membrii familiei susțineau că au origini de revoluționari sârbi
din Macedonia, ocupată de Imperiul Otoman.[14] Dimitrie, bunicul poetului, și
fratele acestuia Pavel au participat la Revoluția din 1821, susținând Eteria
împotriva regimului fanariot. Dimitrie și Pavel au făcut parte, alături de Eterie,
din complotul împotriva lui Tudor Vladimirescu.[15] Din anul 1830, în timpul
guvernării ruse, fraților Macedonski li s-a recunoscut statutul de aristocrați
valahi[16] și au primit ranguri militare în armata țării. Dimitrie se căsătorește
cu Zoe, fiica unui ofițer rus sau polonez, iar fiul lor Alexandru, tatăl poetului,
după o educație militară în Imperiul Rus, urcă pe scara ierarhică militară până la
funcția de Ministru de Război în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după
Unirea Principatelor Române.[17] În timpul studiilor din Rusia, tatăl poetului,
pentru a câștiga respectul colegilor, își croiește „un arbore genealogic gigantic”,
declarându-se descendent din familia Biberstein-Rogala, care domnise în Lituania.
[14] Datorită slujbei tatălui, familia poetului se muta des.
Mama poetului, Maria Fisența (Vâcenț sau Vicența), provenea dintr-o familie de
boieri din Oltenia,[18] a fost fiica lui Emanuel Fisența, posesorul unei averi
mari, și a Ecaterinei Urdăreanu-Brăiloiu, fiica mai puțin avută a unei familii din
vechea boierime. Tatăl Mariei a murit la scurt timp după nașterea acesteia, iar
mama sa s-a recăsătorit cu pitarul Dimitrie Pîrîianu, la 12 februarie 1848.[19]

Memoriile scrise de mama poetului sunt „pagini vrednice de a fi cunoscute atât

printr-un adevărat dar de a povesti, plin de umor și culoare, cât și prin mărturia
acelui acelui patetism în care gustul romantic se amestecă cu un fel de natural de
a fi, prevestind pe al poetului.”[19]

Alexandru A. Macedonski s-a născut la București, fiind cel de-al treilea copil al
familiei.

Sora sa cea mare Ecaterina, căsătorită cu un Ghica și mai apoi cu Leboef, publică
versuri în limba franceză în Literatorul. Fratele mai mare maiorul Dimitrie
Macedonski a fost veteran războiului din 1877, iar fratele mai mic Vladimir, avocat
în București, publică și el schițe și nuvele în Literatorul.[19]