Leonid Dimov (n. 11 ianuarie 1926, Ismail, Basarabia - d.

5 decembrie 1987,
București) a fost un poet și traducător român, cu rădăcini evreiești, unul dintre
precursorii Postmodernismului românesc, membru marcant al grupului onirist.

Cuprins
1 Biografie
1.1 Viață de familie
1.2 Viață profesională
2 Opere
2.1 Volume și antologii
2.2 Ediții postume
2.3 Traduceri
3 Premii și distincții
4 Opinii critice
5 Note
6 Bibliografie
7 Legături externe
Biografie
Viață de familie
A fost fiul Nadejdei Dimov, fiică de învățător și nepoată de preot basarabean, și
al lui Naum Mordcovici, fiul unui comerciant evreu de caviar (necesita citare).
Numele Dimov îl ia în 1941, când, pentru a-l proteja de persecuția antisemită,
Nadia îi intentează proces de paternitate lui Naum, proces în urma căruia Leonid e
declarat fiu natural, modificându-i-se numele în certificatul de naștere.[2].
Rădăcinile evreiești, odată conștientizate, i-au pricinuit lui Dimov grele complexe
de inferioritate, făcându-l în tinerețe să se identifice cu ideologia antisemită
legionară.[3]

A absolvit Colegiul „Sfântul Sava” din București, 1944, continuând cu studii (trei
ani) la Facultatea de Filologie din București, facultate pe care a abandonat-o,
însă. La fel a studiat 3 ani de zile biologia, fără a-și lua licența. A mai studiat
în paralel, câte un an sau doi, dreptul, teologia și matematica.

Căsătorit de două ori, prima dată, în 1948, cu Lucia Salam (cu care are un copil,
Tatiana, n. 1952), iar a doua oară, în 1959, cu Ana-Marina Voinescu (pe a cărei
fiică, Ileana - tatăl fiind Teodor Pîcă - o va înfia).

Viață profesională
A fost redactor al revistei România literară.

În 1959 îl cunoaște pe Dumitru Țepeneag, alături de care va teoretiza onirismul

estetic. Grupul oniric îi va include pe Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil
Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu, Florin Gabrea, Vintilă Ivănceanu.

În 1971, după Tezele din iulie, presiunea cenzurii se resimte acut și grupul se
destramă, unii dintre membri plecând în exil (Țepeneag, Gabrea, Ivănceanu), alții
retrăgându-se din zona vizibilă a lumii culturale (Dimov, Mazilescu, Turcea,
Titel).

Relația apropiată a lui Dimov cu Țepeneag și apartenența la Grupul oniric l-a adus
pe poet în atenția Securității, care l-a urmărit ani de-a rândul, după cum o
dovedesc documentele din arhiva CNSAS.[4]

Dimov a murit în urma unui stop cardiac; este înmormântat la Cimitirul Șerban-Vodă
(Bellu).[5]

Opere
Volume și antologii
Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1966 (copertă de El. Mărgineanu)
Pe malul Stixului, Editura Tineretului, București, 1968
7 poeme, Editura pentru Literatură, București, 1968
Carte de vise, Editura pentru Literatură, București, 1969 (conține ciclurile
Hipnagogice, 7 proze, La capătul somnului și Poeme de veghe)
Semne cerești. Rondeluri, Cartea Românească, București, 1970
Eleusis, Cartea Românească, București, 1970 (cu ilustrații de Florin Pucă)
Deschideri, Cartea Românească, București, 1972 (copertă de Harry Guttman)
A.B.C., Cartea Românească, București, 1973
Amintiri, Cartea Românească, București, 1973 (colaborare cu Mircea Ivănescu și
Florin Pucă)
La capăt, Editura Eminescu, București, 1974
Litanii pentru Horia, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975
Dialectica vârstelor, Cartea Românească, București, 1977
Tinerețe fără bătrânețe. Basm (după Petre Ispirescu și nu prea), Editura Albatros,
București, 1978
Spectacol, Cartea Românească, București, 1979 (cu ilustrații de Florin Pucă)
Texte, Colecția "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, București, 1980
(prefață de Mircea Iorgulescu)
Veșnica reîntoarcere, Cartea Românească, București, 1982
Ediții postume
Carte de vise, Editura Eminescu, București, 1991 (selecție și îngrijirea textului
de Marina Dimov)
Baia, Colecția "Poeți români contemporani", Editura Eminescu, București, 1995
(selecție de Marina Dimo și copertă de Daniel Nicolescu)
Carte de vise, Colecția "Biblioteca școlarului", Editura Litera, Chișinău, 1997
(copertă de Isai Cârmu)
Momentul oniric, Cartea Românească, București]], 1997 (texte teoretice de Dimov și
Dumitru Țepeneag strânse de Corin Braga; copertă de Tudor Jebeleanu)
Versuri, Editura Gramar, București, 2000 (ediție îngrijită, postfață, tabel
cronologic și referințe critice de Nicolae Bârna)
Scrisori de dragoste (1943-1954), Colecția "Ego-grafii", Editura Polirom,
București, 2003 (corespondență; ediție îngrijită, studiu introductiv, bibliografie,
notă asupra ediției și note de Corin Braga)
Pe malul Styxului, Colecția "Ediții definitive. Scriitori români. Patrimoniu",
Editura Vinea, București, 2003 (ediție realizată de Nicolae Tzone și prefațată de
Gheorghe Grigurcu)
Poezii (carte la borcan), Editura Humanitas, București, 2003
Opere. Vol. 1, Colecția "Biblioteca românească. Poezie", Editura Paralela 45,
Pitești, 2006 (prefață de Ion Bogdan Lefter)
Onirismul estetic. Antologie de texte teoretice, Nedea Print, Curtea Veche,
București, 2007 (interpretări critice și prefață de Marian Victor Buciu)
Traduceri
A tradus din Marcel Raymond, Pierre Daix, Hugo Friedrich, Curzio Malaparte,
Giambattista Marino, Gerard de Nerval, Andrei Belîi, Mihail Lermontov etc.