Personalitate proeminentă a muzicii noastre, Doru Popovici atinge corzile sensibile

ale sufletului prin lirismul când incandescent ca un apus de vară, când transparent
ca un răsărit de toamnă. Crezul său în puterile melodiei, cu adânci rădăcini în
cântul bizantin, l-a singularizat în rândul generaţiei din care face parte (Wilhelm
Georg Berger, Tiberiu Olah, Pascal Bentoiu, Anatol Vieru, Dumitru Capoianu, Myriam
Marbé, Dan Constantinescu…) ca un spirit contemplativ şi un arhitect al esenţelor.
Un caracter imnic predomină în partiturile compuse în ultimele decenii şi care sunt
răspândite în toate genurile (operă, simfonie, lied, muzică instrumentală şi
corală).

Şi-a început studiile muzicale la Timişoara sub îndrumarea compozitorului şi

muzicologului Liviu Rusu; la Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din
Bucureşti i-a avut profesori pe Mihail Jora şi Mihail Andricu, iar specializările
de la Darmstadt l-au atras pentru scurtă vreme în zona muzicii post-expresioniste.

În 1953, la 21 de ani, obţinea primul premiu de compoziţie dintr-un şir de 19

distincţii, cu Sonatina pentru pian, editată ulterior la Lepzig. În 1954 a devenit
membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, unde a activat în
comisiile de cor şi în cele de muzică de camera şi simfonică. În 1968 a fost
angajat la Societatea Română de Radiodifuziune; timp de peste 40 de ani a pledat
aici în favoarea tinerilor interpreţi, compozitori şi muzicologi şi, nu în ultimul
rând, pentru valorile naţionale; Piese instrumentale şi Corespondenţe spirituale de
Doru Popovici se numără printre cele mai longevive cicluri de emisiuni ale
instituţiei noastre. După 1990 a fost profesor asociat la Universitatea Naţională
de Muzică şi la Universităţile particulare "Luceafărul" şi "Spiru Haret" din
Bucureşti.

Având un temperament vulcanic, cultură imbatabilă şi o putere de muncă

impresionantă, Doru Popovici a incomodat de foarte multe ori generând "furtuni" la
nivelul ideilor, dar şi între cei din jurul lui; de aceea vă ofer câteva
caracterizări:

"De la liedul graţios la opera în linia gravă beethoveniană Doru Popovici se

ilustrează ca un maestru al componisticii naţionale." (Eugen Barbu)

"Caracter prin excelenţă expansiv, dinamic, el nu are astâmpăr, atitudinea sa

combativă formulându-se cu curaj şi spirit polemic în dezbateri la care intervenţia
e întotdeauna incitantă." (Octavian Lazăr Cosma)

"…Nu poţi rămâne supărat pe Doru pentru că te dezarmează cu imensa lui voinţă de
bine şi pasiune pentru muzică." (Pascal Bentoiu)

"Deşi debordând de propria lui muzică, e un generos susţinător al colegilor săi şi

îi port recunoştinţa unor prime audiţii." (Myriam Marbé)

"Creaţia lui Doru Popovici pare ca peisajul patriei sale: vie, colorată, solară,
cuceritoare prin parfumul esenţelor naturale, extrase din florile de tei, de măr şi
de crin." (Viorel Cosma)

La Radio România Muzical îl aniversăm pe Doru Popovici difuzând câteva dintre

lucrările sale emblematice. În partea a doua a Polifoniilor ,de la ora 13.10,
Sorina Bobeico vă prezintă "Omagiu lui Sadoveanu" - pentru violoncel şi orchestră,
"Trei madrigale bănăţene" pe versuri de Alexandru Jebeleanu, Cvartetul de coarde
nr. 1 şi Suita "Codex Caioni" - una dintre cele mai cântate lucrări româneşti. De
la 23.30, la Sunete contemporane vă invit să ascultaţi opera "Mariana Pineda" op.
20 (prezentată în anul Federico Lorca şi în Spania sub conducerea lui Octavian
Calleya)