Anton Pann s-a născut în preajma anilor 1796-1798[4] în localitatea Sliven din

Bulgaria, pe atunci raia turcească[5], un târg însemnat așezat la poalele

versantului sudic al munților Balcani, pe malul stâng al râului Tundja.

Tatăl său, de meserie căldărar, avea ca nume de familie Petrov și purta prenumele
Pantelimon, uneori transcris „Pandele”, „Pantoleon” sau „Pantaleon”, cum afirmă
într-un studiu Tudor Vianu. Din partea sa, George Călinescu presupunea că prin
tatăl său, Anton Pann ar fi fost aromân de origine: „Cunoașterea miraculoasă a
limbii noastre e un semn că era român (vlah curat ori cuțovlah), sau că venise aici
în fragedă copilărie”. După Zaharia Matei, numele tatălui, Pantelimon Petrov, a
devenit în românește Petroveanu, iar fiul și-a păstrat numele de Antonie Pantoleon
Petroveanu (Petrovitul), cu care își semna manuscrisele până prin 1837.[6]

Tatăl său moare devreme, în 1806, lăsând în urmă o văduvă și trei orfani. În aceste
condiții grele, văduva Tomaida împreună cu cei trei băieți, trece în Basarabia și
se stabilește la Chișinău, unde intră (la vârsta de 10 ani) în corul Bisericii mari
din această localitate până în 1812.[7] Aici figurează sub numele de Antonie
Pantelimonovici Petrov, învață limba rusă și își fixează vocația de psalt.[8] Cei
doi frați, înrolându-se în armia rusească, sfârșesc eroic în 1809 la asaltul
Brăilei împotriva turcilor.