Republica Moldova în perioada recentă

La 27 august 1991, Republica Moldova și-a proclamat independenţa. Constituţional, Republica Moldova
este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil. Municipiul Chișinău, constituit din 35 de
localități și o populație de 814 100 de locuitori (2016), este capitala Republicii Moldova. Are o suprafață
de 123 km², aria metropolitană fiind de 563,3 km². Populația Republicii Moldova este de 3 550 852 de
locuitori 2 (2017). După numărul populației este al 129 stat din 195 evaluate (2015). Densitatea medie a
populației constituie 117 locuitori/km² (2016). Lungimea totală a frontierei de stat a Republicii Moldova
este de 1 906 km (sectorul acvatic – 951 km, sectorul terestru – 955 km). Frontiera Republicii Moldova
cu România pe râul Prut are o lungime de 684 km din vecinătatea satului Criva (raionul Briceni) până la
vărsarea Prutului în fluviul Dunărea (la 0,5 km sud-vest de satul Giurgiulești, raionul Cahul). Frontiera cu
Ucraina se întinde pe o distanţă de 1 222 km, între satele Criva și Naslavcea, continuând pe fluviul Nistru
până la satul Nimereuca (raionul Soroca), apoi, încadrând teritoriul de la est de Nistru până la satul
Palanca (raionul Ștefan-Vodă), traversează spaţiul interfluviului Nistru–Prut până la fluviul Dunărea.
Lungimea sectorului terestru al frontierei moldo-ucrainene este de 955 km, lungimea sectorului acvatic
– 267 km, inclusiv pe fluviul Nistru – 204,3 km. Partea nordică a sectorului frontier moldo-ucrainean este
de 297,3 km. Partea estică a sectorului moldo-ucrainean constituie 453,4 km și partea sudică – 471,3km.

La sfârșitul anilor 1980, pe fundalul crizei sistemului totalitar comunist, are loc redeșteptarea conștiinţei
naţionale în RSS Moldovenească. Ideea armonizării relaţiilor interetnice prin politica „perestroikăi” s-a
dovedit a fi una utopică. La 27 august 1989, la Chișinău, cca 500 000 de oameni au susținut printr-un
miting de proporții adeziunea la principiile renașterii naționale și procesul de democratizare a societății.
La această manifestare s-a specificat faptul că „poporul s-a adunat nu să cerșească, ci să confirme un
drept – dreptul la limbă, la ființă, la demnitate”. La 31 august 1989, în perimetrul mișcării pentru
decretarea limbii române drept limbă de stat și trecerii la alfabetul latin, al marilor adunări naționale,
Sovietul Suprem al RSSM a adoptat Legea cu privire la statutul limbii de stat și revenirea ei la grafia
latină. La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al RSS Moldova a adoptat Legea cu privire la Drapelul de Stat.
La 23 iunie 1990 a fost adoptată Declaraţia cu privire la suveranitatea RSS Moldova. În aceeași zi a fost
adoptată Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Moldova cu privire la Avizul Comisiei Sovietului Suprem al
RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune și a
Protocolului adițional secret din 23 august 1939, precum și a consecințelor lor pentru Basarabia și
Bucovina de Nord. S-a decis instituirea zilei de 31 august drept sărbătoare națională „Limba noastră”,
anulându-se, totodată, sărbătorirea zilei de 28 iunie. În scopul consolidării suveranității, la 27 iulie 1990
legislativul a adoptat Decretul cu privire la puterea de stat, care prevedea că „întreaga putere în
republică aparține poporului”. În acest fel s-a subminat rolul Partidului Comunist în viața politică. O altă
acțiune, reieșind din principiul suveranității, a fost instituirea la 3 septembrie 1990 a funcției de
președinte al Republicii Sovietice Socialiste Moldova; primul președinte ales de deputați a devenit
Mircea Snegur.

La 27 august 1991, Parlamentul Repub- licii Moldova, convocat în ședință extraor- dinară (grație Marii
Adunări Naționale), a adoptat textul Declarației de Independență a Republicii Moldova, prin votul
unanim al celor 277 de deputați prezenți. Republica Moldova a fost declarată „stat suveran,
independent, democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără niciun amestec din afară, în
conformitate cu năzuințele sfinte ale poporului, în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. În
Declarația de Independență se condamnă înțelegerea sovieto-germană din 23 august 1939 ca nulă ab
initio. În elaborarea acestui text s-a ținut cont și de Declarația Conferinței Internaționale „Pactul
Ribbentrop-Molotov și consecințele sale pentru Basarabia” din 28 iunie 1991. Data de 27 august a fost
declarată Zi a Independenţei și sărbătoare naţională a Republicii Moldova. În spațiul ex-sovietic,
Republica Moldova a fost a șaptea care și-a proclamat independența.

Independența noului stat a fost recu- noscută de România, Georgia, Rusia, Kazahstan, Elveţia, SUA,
Argentina ș.a. În Declarația Guvernului României de re- cunoaștere a independenței Republicii Moldova,
semnată în aceeași zi cu evenimentul evocat, se specifica: „Guvernul României își îndeplinește o nobilă
îndatorire de a saluta actul istoric de autodeterminare a poporului Republicii Moldova, de îndeplinire a
năzuințelor sale legitime spre libertate, democrație și demnitate națională”. La 3 sep- tembrie 1991 și
Parlamentul României a emis un comunicat în legătură cu proclamarea independenței Republicii
Moldova, în care se specifică: „În noile condiții create de declararea independenței, se deschid
perspective favorabile dezvoltării colaborării și legăturilor multiple dintre cele două state vecine, ce
descind din trunchiul unic al poporului român, așa cum acesta s-a format istoricește”. Dacă statul vecin,
România, a recunoscut independența chiar în prima zi, atunci cel de-al doilea stat vecin, Ucraina, a
tergiversat recunoașterea independenței.

La 27 decembrie 1991, independența Republicii Moldova a fost recunoscută de SUA. La 16 ianuarie

1992, Republica Moldova a fost recunoscută de 60 de state, iar actualmente de cca 180 de țări. Au fost
stabilite relații diplomatice cu statele lumii, deschise ambasade, acreditați diplomați etc. Actualmente,
Republica Moldova menține relații diplomatice cu 115 țări. Alături de obiectivul major al recu- noașterii
internaționale a independenței de stat, obiectivele politicii externe vizau și delimitarea de fostul centru
politicoadministrativ, participarea la activitatea instituțiilor internaționale și regionale, stabilirea de
relații oficiale cu statele lumii etc. De exemplu, la 10 septembrie 1991, Parlamentul Republicii Moldova a
adoptat hotărârea de aderare a Republicii Moldova la actele juridice internaționale referitoare la
drepturile omului.

Potrivit experților, sistemul de drept al Republicii Moldova se fundamentează pe doctrina de drept

romano-germanică (continentală, europeană). După instituirea Comisiei pentru elaborarea noii
Constituții din cadrul Sovietului Suprem al RSSM (19 iunie 1990) și după o serie de dezbateri purtate în
spațiul public, la 29 iulie 1994, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Constituția Republicii Moldova.
A fost promulgată în aceeași zi de șeful statului și a intrat în vigoare la 27 august 1994.

Legea Supremă statuează caracteristicile fundamentale ale statului Republica Moldova, suveran și
independent, unitar și indivizibil. A fost declarată neutralitatea permanentă și stipulată neadmiterea
dislocării pe teritoriul său a trupelor militare ale altor state. S-a prevăzut constituțional, Republica
Moldova este un stat de drept și democratic, cu principiile democratismului și pluralismului politic,
separația și colaborarea puterilor în stat. Legea Supremă prevede unitatea poporului Republicii
Moldova, se recunoaște și se garantează dreptul tuturor cetățenilor la păstrarea, dezvoltarea și
exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. Se prevede dreptul la viață și la
integritatea fizică și psihică, dreptul la libera circulație, dreptul de a alege și dreptul de a fi ales, dreptul
la învățământ, libertatea individuală, inviolabilitatea domiciliului etc. Totodată, Constituția prevede
îndatoriri fundamentale ale cetățeanului: devotament față de țară, exercitarea cu bună-credință a
drepturilor și libertăților fundamentale, prestarea contribuțiilor financiare, protecția mediului
înconjurător și ocrotirea monumentelor etc.