Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport de Curs Drept Comercial PDF
Suport de Curs Drept Comercial PDF
!
CAPITOLUL I
!
DEFINIŢIA, OBIECTUL, NATURA, CARACTERELE ŞI
IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL
!
Secţiunea 1 Definiţia dreptului comercial
!
Având în vedere accepţiunea juridică a noţiunii de comerţ, dreptul
comercial are o sferă mai cuprinzătoare, acesta reglementând activitatea
comercială, definită ca o activitate de producere şi circulaţie a mărfurilor.
Prin urmare, dreptul comercial reprezintă ansamblul de reguli juridice
speciale care reglementează raporturile izvorâte din comerţ.
Secţiunea 2. Natura dreptului comercial
!
Raporturile născute din comerţ privesc economia naţională şi economia
comunitară, iar efectele de natură economică separă raporturile de natură
comercială de cele de natură civilă. În acest profil, dreptul comercial a
dobândit autonomie ştiinţifică având natura unei discipline de sine
stătătoare.
Din acest punct de vedere, dreptul comercial nu se confundă cu „dreptul
afacerilor”, „dreptul comunitar al afacerilor”, „dreptul economic”,
„dreptul întreprinderilor” sau „ dreptul societăţilor comerciale”.
Secţiunea 3. Obiectul dreptului comercial
Obiectul dreptului comercial este comerţul.
Reunind un corp de reguli particulare referitoare la exercitarea unei
profesii şi la actele juridice încheiate de comercianţi, în legătură cu
bunurile destinate exercitării comerţului, dreptul comercial este dreptul
privat aplicabil comercianţilor, actelor şi faptelor comerciale.
!
Secţiunea 4. Trăsăturile caracteristice dreptului comercial
§ 1. Simplitatea şi celeritatea normelor juridice
§ 2. Protecţia creditului
!
În obligaţiile comerciale respectarea scadenţei este mai importantă decât
„forma” în care obligaţia a luat naştere.
Dreptul comercial protejează cu precădere creditorul faţă de debitor,
tocmai pentru a favoriza derularea rapidă a operaţiunilor comerciale.
!
§ 3. Securitatea şi transparenţa tranzacţiilor comerciale
!
Simplitatea formelor şi mecanismelor de contractare este compensată prin
măsuri de siguranţă oferite creditorului.
Din acest punct de vedere, raporturile comerciale de credit sunt asigurate
prin gaj, ipotecă, drept de retenţie, scrisoare de garanţie, şi prin alte
mecanisme cum ar fi, inopozabilitatea excepţiilor derivate din raportul
fundamental faţă de purtătorul cambiei, biletului la ordin sau cecului,
inadmisibilitatea acordării termenului de graţie, interdicţia retractului
litigios, etc.
!
Pentru ca protecţia creditului să devină eficace, legea obligă creditorul la
îndeplinirea unor formalităţi de publicitate, evidenţiind un anumit
formalism al dreptului comercial.
!
§ 4. Vocaţia transfrontalieră a dreptului comercial
Relaţiile de afaceri se extind între parteneri din ţări diferite, astfel că
dreptul comercial are vocaţie transfrontalieră, această trăsătură generând
adaptarea, armonizarea şi uniformizarea regulilor aplicabile în acelaşi
spaţiu de derulare a afacerilor.
!
Secţiunea 5. Izvoarele dreptului comercial
§ 1. Legislaţia codificată
a). Codul comercial român
b). Codul civil
Regulile dreptului sunt aplicabile în materie comercială dar nu într-o
manieră principală. Prin urmare, dreptul civil are caracter subsidiar, fiind
aplicabil numai dacă normele comerciale sunt lacunare în materie sau
dacă trimit explicit ori implicit la normele civile.
!
§ 2. Legislaţia necodificată şi legislaţia complementară
!
a) Uzanţele comerciale
Uzanţele comerciale sunt practici neânserate într-o lege dar însuşite şi
respectate de o categorie profesională sau de o colectivitate dintr-un
anumit areal, localitate sau loc.
Uzanţele pot varia de la un loc la altul sau, de la o profesie la alta.
Sunt edificatoare regulile uniformizate aplicabile în raporturile din
comerţul internaţional, rezultat al efortului unui colectiv de specialişti din
diferite ţări, reuniţi într-un Comitet Special. În anul 1990 Camera de
Comerţ şi Industrie Paris a publicat în Broşura nr.460, uzanţele codificate
cu titlul INCOTERMS „Termeni comerciali internaţionali”,
(International Comercial Trems) în ediţie bilingvă (franceză şi engleză).
1 România a ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului prin Legea nr.30/18 mai 1994.
Legea nr.30/1994 a fost publicată în M.Of. nr. 135/31 mai 1994, Partea I.
comunitar se aplică în legislaţia internă1. Convenţia a fost amendată şi
completată prin mai multe protocoale.
Fiind ratificată (împreună cu protocoalele) de România, Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului poate fi invocată de părţi şi de
judecătorul naţional, în oricare situaţie în care, sub aspect substanţial sau
procedural, legislaţia internă nu oferă soluţii corespunzătoare respectării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale în cadrul unui proces.
!
d) Jurisprudenţa şi doctrina
Jurisprudenţa nu constituie un adevărat izvor formal al dreptului,
dar nu poate fi negată contribuţia hotărârilor judecătoreşti la elaborarea
dreptului, deoarece jurisprudenţa interpretează, completează, precizează
şi adaptează legea comercială noilor condiţii ale realităţii sociale
Studiile şi munca interpretativă a juriştilor orientează evoluţia
normelor de drept comercial, contribuind la completarea dreptului.
!
Secţiunea 5. Raportul dreptului comercial cu celelalte ramuri de drept
Relaţia dreptului comercial cu celelalte ramuri de drept sau,
interferenţa normelor de natură juridică diferită este reflectată în practica
afacerilor şi în jurisprudenţă, studierea conceptelor şi instituţiilor juridice
într-o manieră interdisciplinară prezentând importanţă şi pentru
dezvoltarea teoriei dreptului.
!
CAPITOLUL II
!
DOMENIUL DREPTULUI COMERCIAL:
COMERCIANTUL (ÎNTREPRINZĂTORUL), ACTELE DE
COMERŢ ŞI FONDUL DE COMERŢ
Secţiunea 1. Statutul juridic al comerciantului
!
§ 1. Calitatea de comerciant şi de întreprinzător
În materia dreptului comercial distincţia între comerciant şi
întreprinzător prezintă interes în stabilirea drepturilor şi obligaţiilor cu
caracter specific, cuvenite fiecăreia din cele două categorii ale
comercianţilor.
Întreprinzătorii individuali şi asociaţiile familiale au statutul juridic
guvernat de Codul comercial şi de Legea nr.300/2004.
Persoanele fizice, în calitate de întreprinzători sau comercianţi
individuali desfăşoară comerţul sau producţia pe baza investiţiilor proprii,
prestând activitatea comercială personal şi pe cont propriu.
Asociaţia familială are caracterul unei mici întreprinderi formată din
rude şi afini până la gradul IV care colaborează şi muncesc pe picior de
egalitate cu scopul de a obţine venituri, activitatea lor reflectând cu
prevalenţă, acţiuni executive.
Întreprinzătorii cu vocaţie la personalitate juridică sunt:
- societăţile comerciale de dimensiuni reduse, denumite impropriu
micro- întreprinderile;
- societăţile comerciale şi societăţi cooperatiste de dimensiune
medie, denumite impropriu , întreprinderi mijlocii;
societăţile comerciale, companiile naţionale, grupuri de interes
economic, de dimensiuni considerabile, denumite impropriu
!
§ 2. Definiţia comerciantului şi a întreprinzătorului
Conform art. 7 din Codul comercial, comercianţii sunt acele persoane
care săvârşesc acte de comerţ, având comerţul ca o profesiune
obişnuită.
Întreprinzătorii sunt persoanele care exercită activităţi comerciale
organizate cu scopul schimbului sau producţiei de bunuri
!
§ 3. Condiţiile şi momentul dobândirii calităţii de comerciant/
întreprinzător de către persoana fizică şi asociaţiile familiale.
!
● Exercitarea unei activităţi economice de producţie sau de schimb al
mărfurilor sau serviciilor
Este comerciant sau întreprinzător, cel care desfăşoară cu titlu profesional
o activitate conformă cu legea, de durată, stabilă şi sistematic organizată
cu scopul de a fabrica, de a produce, de a crea noi bunuri, sau cu scopul
de a se interpune în schimbul sau circulaţia produselor şi serviciilor
existente.
Interpunerea în schimbul sau circulaţia bunurilor, serviciilor sau
lucrărilor, respectiv exercitarea efectivă şi repetată a actelor de comerţ,
este o condiţie necesară pentru ca persoana fizică şi asociaţia familială
să poată dobândi calitatea de comerciant.
!
● Săvârşirea actelor de comerţ cu titlu de profesie
!
Art.7 din Codul comercial exige fapte, adică săvârşirea obişnuită şi cu
titlul profesional a actelor de comerţ, iar art. 9 consideră că încheierea
sporadică de contracte sau efectuarea de operaţiuni ocazionale nu
conferă calitatea de comerciant2.
●Săvârşirea în nume propriu a actelor de comerţ
Această condiţie diferenţiază între comerciant şi mandatarul sau prepusul
ori comisionarul acestuia la care se trimite art. 374, art. 392, art. 396 şi
art.405 din Codul comercial, în concepţia cărora:
● Exploatarea unui fond de comerţ la care se rataşează clientela
proprie şi actuală.
Este o altă condiţie necesară dobândirii calităţii de comerciant se referă
la obligaţia ca persoana să exploateze un fond de comerţ la care se
rataşează clientela proprie şi actuală .
Dacă nu deţine bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale
pe care comerciantul să le fi destinat exploatării comerciale, şi în
absenţa unor persoane care să apeleze frecvent, aproape permanent la
produsele sau serviciile ofertate, calitatea de comerciant nu poate fi
dobândită.
§ 4. Dobândirea calităţii de comerciant/ întreprinzător de către
societăţile comerciale
Conform doctrinei, „Societăţile comerciale se nasc comercianţi”3.
În ce ne priveşte apreciem că dispoziţia trebuie interpretată prin prisma
operaţiunilor de constituire care nu sunt simple activităţi preparatorii, ci
reprezintă acte de tip organizatoric caracteristice creării entităţii
colective spre a dobândi calitatea de comerciant.
În acest profil, teza a II-a a art.7 din Codul comercial, nu trebuie
interpretată în sensul că societatea comercială se naşte comerciant.
● Calitatea de comerciant a altor persoane juridice
Societăţile cooperatiste sunt comercianţi deoarece desfăşoară activităţi de
producere şi desfacere de mărfuri, de prestări de servicii şi de efectuare
lucrări în diverse domenii ale economiei.
Art. 1 alin (2) şi art.12 din Legea nr. 26/1990 instituie şi în sarcina
societăţilor cooperatiste obligaţia de a se înmatricula în registrul special
destinat acestor comercianţi, ţinut de oficiul registrului comerţului de la
sediul principal al acestora.
Societăţile agricole comerciale fac parte din categoria întreprinzătorilor
şi dobândesc această calitate la data la care se constituie.
§ 5. Persoane care nu au calitatea de comercianţi/ întreprinzători
!
2 Dar orice litigiu derivat din acele contracte sau operaţiuni este supus legii comerciale.
3 Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Bucureşti 1994 (apud Ion Turcu, op cit.).
Din rândul acestor persoane fac parte, salariaţii, mandatarii, meseriaşii şi
meşteşugarii, agricultorii, avocaţii, medicii, profesorii şi alte persoane
care exercită profesii liberale, asociaţiile şi fundaţiile, şcolile,
grădiniţele, colegiile, facultăţile sau alte entităţi al căror statut este
guvernat de legea civilă iar actele comerciale ale acestora au caracter
sporadic, Statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale.
!
● Dovada calităţii de comerciant/întreprinzător
Calitatea de comerciant a persoanei fizice este o chestiune de fapt, şi se
probează prin mijloace din care rezultă săvârşirea efectivă, în nume
propriu, obişnuit şi cu titlu profesional a actelor sau faptelor prevăzute de
legea comercială, descrise exemplificativ de art. 3 Cod comercial.
Calitatea de comerciant a societăţii comerciale, a societăţii cooperatiste,
a grupului de interes economic şi a altor entităţi se probează prin actul de
constituire întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi/sau
prin certificatul de înmatriculare în registrul comerţului a societăţii
comerciale.
§ 6. Încetarea calităţii de comerciant
!
● Încetarea calităţii de comerciant a persoanei fizice
Încetarea activităţii comerciale trebuie să fie efectivă, definitivă şi să
evidenţieze intenţia de a se renunţa la calitatea de comerciant.
Radierea înmatriculării din registrul comerţului sau retragerea autorizaţiei
administrative nu sunt suficiente pentru pierderea calităţii de comerciant,
fiind necesară ca persoana să nu mai efectueze acte de comerţ.
Prin urmare, încetarea activităţii comerciale este tot o chestiune de fapt şi
duce la pierderea calităţii de comerciant a persoanei fizice.
5 I. Turcu, op.cit.pag.62.
● Incapacităţi, incompatibilităţi, interdicţii şi decăderi din dreptul
de a exercita activităţi comerciale
- Incapacităţi
Legea aşează în incapacitate minorul, majorii puşi sub interdicţie şi
majorii puşi sub curatelă.
- Incompatibilităţi
Legea consideră că exercitarea comerţului nu este permisă anumitor
persoane aflate din acest punct de vedere în incompatibilitate:
- Decăderi
Ne referim la ipotezele în care, condamnarea penală pentru săvârşirea
unor infracţiuni îl fac pe comerciantul sau întreprinzătorul, individual sau
colectiv, incompatibil cu exercitarea comerţului. În astfel de ipoteze, în
afara pedepsei principale autorului infracţiunii îi este aplicată interdicţia
exercitării comerţului conform art.71-64 Cod penal.
§ 7. Principalele obligaţii ale comercianţilor
!
Indiferent dacă sunt comercianţi sau întreprinzători, persoanele fizice,
asociaţiile familiale şi persoanele juridice, au următoarele obligaţii
profesionale:
● de a se înmatricula şi de a înregistra la registrul comerţului
menţiunile referitoare la elemente semnificative legate persoana lor şi/
sau de organismele lor interne;
● de a organiza şi ţine contabilitatea;
● de a desfăşura activitatea în limitele concurenţei licite;
● de a obţine autorizaţia pentru exercitarea activităţii economice
în mod independent;
● de a obţine autorizaţia legală administrativă.
Secţiunea 2. Actele şi faptele comerciale
!
§1. Actele şi contractele comerciale
●Criterii de distincţie a actelor comerciale de cele civile
- obiectiv care presupune că legea stabileşte caracterul comercial,
independent de calitatea celui care încheie contractele;
- subiectiv care presupune că un contract are caracter comercial datorită
calităţii de comerciant a celui care îl încheie;
- unilateral sau mixt care presupune că un contract are caracter comercial
chiar dacă datorită calităţii părţilor, în aparenţă are o natură juridică
mixtă (civilă şi comercială) deoarece una din părţi este comerciant iar
cealaltă este necomercaint;
- conex sau accesoriu care evocă principiul comercialităţii accesorii şi
presupune că un contract dobândeşte caracter comercial dacă este conex
sau accesoiu unui alt contract comercial principal.
În baza acestor criterii, Codul comercial distinge 4 categorii de acte
juridice comerciale:
1.- acte de comerţ obiective;
2.- acte de comerţ subiective;
3. acte comerţ unilaterale sau mixte;
4.- acte de comerţ conexe sau accesorii.
!
● Alte criterii de identificare a contractelor comerciale
- forma şi clauzele contractului;
- cauza comercială a contractului, sau a obligaţiei;
- obiectul material al contractului;
- destinaţia bunului.
§ 2. Faptele juridice comerciale
1.Faptele juridice comerciale licite
2. Faptele juridice comerciale ilicite
!
Secţiunea 3. Fondul de comerţ
!
§ 1. Definiţia şi natura juridică a fondului de comerţ
Fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile,
corporale şi incorporale utilizate de comerciant în vederea desfăşurării
activităţii sale.
● Elementele corporale ale fondului de comerţ
În această categorie sunt incluse materiale, utilaje, echipamente, imobile,
deci bunurile corporale care servesc comerciantului la activitatea de
comerţ.
● Elementele incorporale ale fondului de comerţ
Elementele incorporale ale fondului de comerţ sunt: firma, emblema,
marca, clientela, vadul comercial, drepturile de proprietate industrială,
drepturile de autor, know-how etc.
§ 2. Contracte având ca obiect fondul de comerţ
1.Vânzarea fondului de comerţ
2.Aportul în societate a fondului de comerţ
3.Locaţiunea fondului de comerţ
4.Gajarea fondului de comerţ
5.Donaţia fondului de comerţ
!
CAPITOLUL II
!
OBLIGAŢIILE COMERCIALE
!
Secţiunea 1. Încheirea şi executarea contractului
!
Acordul de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale se
formează prin întâlnirea ofertei cu acceptarea ei.
1.Oferta de a contracta
Încheierea contractului începe cu propunerea de a contracta,
numită ofertă sau policitaţiune. Ea reprezintă mai mult decât promisiunea
de a contracta (care este un antecontract).
2.Acceptarea ofertei
Acceptarea ofertei, este tot un act unilateral de voinţă care
reprezintă cea de-a doua latură a consimţământului provenind de la
destinatarul ofertei
3. Momentul încheierii contractului
Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea
întâlneşte oferta.
§ 2.Obligaţiile cumpărătorului
- plata preţului
- ridicare a bunului.
Secţiunea 5 Felurile contractelor comerciale de vânzare
-vânzarea obligatorie
- vânzarea la termen a titlurilor de credit
-vânzarea lucrurilor viitoare
- vânzarea bunului altuia
- vânzarea pe cale electronică
!
!
CAPITOLUL II CONTRACTUL DE MANDAT ŞI DE COMISION
!
Secţiunea 1 Noţiunea, definiţia şi caracterele juridice al contractului
!
- art. 405 Cod comercial
- sinalagmatic, oneros, consensual.
Secţiunea 2. Efectele contractului de comision
Obligaţiile comisionarului :
- să respecte dispoziţiile comitentului
- să încheie acte juridice, îndeplinind toate actele pe cale le reclamă
realizarea operaţiunii comerciale cu care a fost împuternicit.
- să dea socoetală comitentului
Drepturile comisionarului
-la plata serviciilor
- retenţia şi privilegiul special asupra bunurilor comitentului până
la încasarea sumelor de bani ce i se cuvin.
Obligaţiile comitentului
- să plătească comisionul cuvenit comisionarului.
- să restituie cheltielile făcute de comisionar cu îndeplinirea
însărcinării primite.
Secţiunea 3. Încetarea contractului de comision
- revocarea împuternicirii;
- renunţarea la împuternicire aprimită;
- moartea;
- interdicţia;
- insolvabilitatea ori falimentul părţilor (art. 1552 C.civ.).
!
Secţiunea 4. Convenţia „star del credere”
!
!
- obligaţie de garanţie a executantului din partea comisionarului
sub forma clauzei „star del credere” sau „ ducroire”(garanţia
solvabilităţii).
!
CAPITOLUL III
CONTRACTUL DE CONSIGNAŢIE
!
Secţiunea 1 Noţiunea, definiţia şi caracterele juridice al contractului
!
- art. 1 din Legea nr. 178/1934
- sinalagmatic, oneros, consensual
Secţiunea 2. Efectele contractului de consigaţie
Obligaţiile consignatarului
- să asigure bunurile ce i-au fost încredinţate la o societate
- să execute mandatul dat de consignant.
- să dea socoteală asupra îndeplinirii mandatului său.
- să restituie consignantului bunul încredinţat în consignaţie.
Obligaţiile consignantului
- să asigure bunurile ce i-au fost încredinţate la o societate
acceptată de consignant;
- să restituie cheltuielile făcute de consignatar cu ocazia îndeplinirii
însărcinării primite
- la plata unei remuneraţii în schimbul serviciilor prestate.
!
Secţiunea 3. Consecinţele nerespectării obligaţiilor
- Răspunderea civilă
- Răspunderea penală
!
Secţiunea 4. Încetarea contractului de consignaţie
-revocarea de către consignant a împuternicirii;
-renunţarea la mandat;
-insolvabilitatea ori falimentul părţilor.
!
CAPITOLUL IV
!
CAPITOLUL X
!
CONTRACTUL DE FRANCIZĂ
!
Secţiunea 1.Definiţia şi caracterele contractului de franciză
!
OG nr. 52/1997 completată prin Legea nr.79/1998.
-obiectul contractului: mărci, semne distinctive.
Secţiunea 2.Efectele contractului de franciză
Francizorul se obligă:
- să furnizeze informatii experienţa dobândită şi transferabilă;
- redevenţa iniţială, redevenţe periodice, redevente din publicitate; taxa de
intrare în reţea, tarifele;
Beneficiarul se obligă:
- să dezvolte reţeaua de franciză şi să protejeze reputaţia acesteia;
- să furnizeze francizorului orice relaţie pentu a asigura o gestiune
eficientă în legătură cu franciza;
- respecte clauza de neconcurenţă şi să protejeze caracterul confidenţial
al afacerii, resspectiv, să nu divulge la terţe persoane know-how-ul
furnizat de către francizor, pe durata contractului de franciză şi ulterior.
Secţiunea 3.Durata contactului, condiţiile reînnoirii , rezilierii, cesiunii
- durata se fixează astfel încât să permită beneficiarului
amortizarea investiţiilor;
- francizorul va notifica beneficiarul înainte de data expirării
contractului, asupra intenţiei de a-l reînnoi;
- prin clauze se stabilesc condiţiile care pot determina o reziliere
fără preaviz;
prin clauze se stabilesc condiţiile în care operează cesiuninea drepturilor
decurgând din contract, în special condiţii de desemnare a unui succesor.
!
CAPITOLUL XI
!
CONTRACTUL DE FACTORING
!
Secţiunea 1.Noţiunea contractului de factoring
facturare
!
- art.3, art. 6 alin.2 şi art. 370-373 Cod comercial;
- !
Secţiunea 2. Caracterele juridice ale contractului de cont curent
!
- comutativ, bilateral, consensual, oneros, cu executare succesivă.
Secţiunea 3. Efectele contractului de cont curent
!
- cedentul:
- transferul dreptului de proprietate, a garanţiilor reale şi
personale şi a documentelor doveditoare ale creditului;
- factorul:
- examinarea preventivă a creditelor oferite spre cesiune;
- furnizarea către cedent a unor servicii colaterale de colaborare
(garantarea solvabilităţii clienţilor);
- să plătească creditorii preluaţi ;
- deschiderea contului curent al cedentului şi înregistrarea în
credit, facturile csionate, în debit prelevări ale cedentului şi
remuneraţia cuvenită factotului.
!
Secţiunea 4. Încetarea contractului de cont curent
!
- la împlinirea termenului
- prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia din părţi.
!
!
!
!
CAPITOLUL XII
!
CONTRACTUL DE EDITURĂ
!
Secţiunea 1.Definiţia şi caracterele contractului de editură
Art.3 Co comercial, Legea nr.4/14 martie 1996 privind drepturi de autor
şi drepturi conexe.
Contractul evidenţiază intermedierea comercială directă sau
indierectă în baza unui mandat dat de autorul operei (cinematografice,
audiovizuale, programe de calculator, de artă plastică, de arhitectură, şi
fotografie, etc.), sau de succesorii acestuia de a reproduce şi a difuza ori
comunica opera prin oricare mijloc tehnic;
- consensual, oneros, sinalagmatic.
Secţiunea 2 Clauzele minime ale contractului de editură
- titlul chiar provizoriu al operei;
- drepturile cedate editorului de către autor;
- numărul minim de exemplare pentru fiecare ediţie;
- compensaţia cuvenită autorului;
- termenele şi modalitatea de plată;
- termenul de predare a operei.
Secţiunea 2 Efectele contractului de editură
Obligaţiile părţilor
Editorul:
- să publice opera, pe contul şi cheltuiala sa, şi să o
comercializeze;
- să plătească autorului drepturile băneşti convenite.
Autorul:
- să predea opera în forma stabilită în contract; să garanteze
editorul de folosinţa liniştită a drepturilor cedate pe toată durata
contractului;
Drepturile părţilor
Editorul sau producătorul de înregistrări
- la reproducerea operei cu numele sau pseudonumul autorului
conform contractului; (producătorul timp de 50 de ani începând
cu 1 ianuarie anului umrător în care a avut loc prima fixare) la
reproducerea, difuzarea prin vânzare, închiriere sau împrumutul
sau alt mode de transmitere a propriilor înregistrări sonore;
- la organizarea şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor
chiar dacă aceasta nu este operă în sensul prevăzut de lege;
- la executare, la reprezentare, la lectura operei;
- la difuzarea operei;
- la distribuţia operei înregistrate sonor purtând menţiunile
referitoare la titlul operei, la autor, artist, interpret, executant,
data fabricării sau editării şi denumirea editorului sau a
producătorului.
Autorul operei sau al programului pentru calculator:
- la compensaţia reprezentând cota procentuală calcualtă asupra
preţului operei raportat la numărul de exemplare vândute (5%
din din preţul de vânzare a suporturilor şi aparatelor fabricate în
ţară sau din valoarea înscrisă în declaraţia vamală pentru cele
importate);
- la paternitatea operei implicând dreptul de a revendica titlul şi
calitatea de autor ;
- la integritatea operei implicând dreptul de a se opune
modificărilor de natură să atingă reputaţia autorului;de a decide
publicarea operei; să cesioneze dreptul de comunicare a operei
prin satelit, cablu fără fir, cu fir, etc;
Secţiunea 3 Durata contractului de editură
- pentru una saumai multe ediţii ale operei;
- pe un anumit timp.
Secţiunea 4. Încetarea contractului de editură
- la expirarea termenului stipulat;
- prin decesul autorului înainte ca opera să fie predată;
- prin retragerea operei din comerţ de către editor, determinată de
imposibilitatea vânzării;
- prin retragerea operei de către autor, determinată de prejudicii
morale sau atingerea reputaţiei suferite prin deformarea,
mutilarea sau modificarea provocate de reproducere,
reprezentare, difuzare, interpretare, etc.
!
● DE LECTURAT CONTRACTELE COMERCIALE:
- DE ÎMPRUMUT;
- DE SPONSORIZARE;
- HOTELIER;
- DE COMODAT ;
- DE CREDIT BANCAR;
- DE ASIGURARE.
!
!
PARTEA a- III-a
SOCIETĂŢILE COMERCIALE
CAPITOLUL I
CONSTITUIREA SOCIETĂŢII
COMERCIALE
!
Secţiunea 1.Noţiunea şi definiţia societăţii comerciale
!
§ 1.Distincţia între societatea comercială şi societatea civilă
!
§ 2.Distincţia între soc.com.şi asociaţia în participaţiune.
!
Secţiunea 2. Formele juridice ale societăţilor comerciale
!
§ 1. Societatea în nume colectiv S.N.C;
!
§ 2. Societatea în cmandită simplă S.C.S.;
!
§ 3. Societatea pe acţiuni S.A.;
!
§ 4. Societatea în comandită pe acţiuni S.C.A.;
!
§ 5. Societatea cu răspundere limitată cu mai mulţi asociaţi S.R.L.;
- Societatea cu răspundere limitată cu un singur asociat (forma
particulară de S.R.L);
§ 6. Grupul de interes economic (G.I.E) şi Grupul European de Interes
Economic, (G.E.I.E.)
!
Secţiunea 3. Condiţiile de validitate ale actului de constituire a
societăţii comerciale
!
§ 1.Condiţiile de fond ale actului constitutiv
- capacitatea asociaţilor;
- consimţământul asociaţilor;
- cauza actului de constituire;
- obiectul de activitate al societăţii;
- autorizarea administrativă (în cazul anumitor activităţi);
- clauzele legale în actul de constituire
!
§ 2.Condiţiile de formă ale actului constitutiv
-în cazul SNC, SCS, SCA;
- în cazul SA, SRL;
- în cazul anumitor aporturi
!
!
Secţiunea 4. Procedura de constituire a societăţii comerciale
- redactarea înscrisului de constituire a societăţii;
- înmatricularea societăţii în registrul comerţului şi publicarea
actului de constituire
!
Secţiunea 5. Efectele juridice ale constituirii societăţii comerciale.
!
§ 1. Raporturile juridice între asociaţi
- recunoaşterea reciprocă a drepturilor ataşate calităţii de asociat;
- opozabilitatea calităţii de asociat în interiroul societăţii;
- supremaţia dreptului majorităţii asociaţilor;