ISTORIE

Trianonul si inconsistenta antirevizionismului romanesc

Nestiinta - factor peren al politicii internationale
Hotararile Conferintelor de pace de dupa primul razboi mondial au fost viciate de urmatorii
factori: 1) conditia de invingator/ invins, 2) interesele economice, 3) dezinformarea si 4)
nestiinta. Viciate, in sensul indepartarii lor de un optim, din punct de vedere al principiului
proclamat al autodeterminarii popoarelor. Toti acesti factori au insotit de-a lungul istoriei
negocierile ce urmau dupa terminarea conflictelor. Singura problema care se pune este
greutatea acestor factori de viciere si ponderea fiecaruia in alterarea unor decizii istorice.
Recunoscand dezinformarea si nestiinta ca factori de viciere a deciziilor tratatelor de la
Versailles, Saint-Germain, Trianon, Sèvres, Neuilly recunoastem implicit dorinta Conferintei
de a stabili o pace cat mai dreapta. Prin dezinformare intelegem actiunile active ale
guvernelor si structurilor statale de inducere in eroare a decidentilor, iar prin nestiinta -
necunoasterea datelor geografice, istorice si demografice in conditii de buna-credinta. In
continuare ne vom opri numai la acea latura a nestiintei care a parcurs deceniile pana astazi.
Vina pentru aceasta situatie o poarta lasa si slugarnica noastra clasa politica dimpreuna cu
intelectualitatea, vai, mult prea oportunista. Iata cateva exemple de nestiinta:
1930 1977 1982# crestere 1930-1982
unguri, secui, maghiarizati in Trans. 1,3 mil. 1,6 mil 2,5 mil.## >90%
Total populatie Transilvania 5,3 mil. 7,5 mil. I 42%
#cel mai apropiat recensamant a fost in 1977, ## conform Rezolutiei 147 a Camerei
Reprezentantilor SUA din 1982

1) Intr-un articol din Financial Times (17/18 iulie 1999), autorul britanic Niall Ferguson afirma
ca 770 000 de germani au parasit teritoriile pierdute, 270 000 de bulgari au parasit Grecia,
Turcia, Iugoslavia si Romania, de asemenea 200 000 de unguri au parasit Romania. Ne
oprim asupra celei din urma afirmatii. Ultimul recensamant unguresc, in mod traditional viciat,
din 1910, stabilea 1,66 milioane de unguri, secui si maghiarizati, inclusiv evrei in Transilvania.
Primul recensamant riguros stiintific si liber, din 1930, inregistra 1,35 mil. unguri, secui si
maghiarizati si 178 de mii de evrei (care, in 1910, au fost inregistrati ca unguri dupa limba
vorbita), adica, daca socotim „ungureste“, in 1930 erau 1,528 mil. Daca acceptam ca intre
1914 si 1919, datorita razboiului, populatia a scazut, iar intre 1920 si 1930 populatia a
crescut, fara a sti exact cu cat, putem, cu o eroare mica, sa ne permitem sa-i comparam pe
cei 1,48 mil. unguri, secui si maghiarizati din 1910 cu cei 1,35 mil. din 1930. Vedem ca lipsesc
130 de mii de secui, unguri si maghiarizati, adica aproximativ numarul functionarilor superiori,
ai administratiei, politiei si cadrelor armatei cu familiile lor, daca nu mai putin, intrucat multi
romani, svabi sau slovaci nu au mai fost inregistrati ca unguri!

2) Acelasi autor, vorbind despre Iugoslavia, afirma ca ea este in fapt negarea principiului
autodeterminarii si enumera popoarele cuprinse in Iugoslavia: sarbi, croati, bosniaci
musulmani, albanezi si unguri. Cercetatorul britanic se pare ca n-a auzit de romanii (vlahii) de
pe Valea Timocului si de numerosii aromani - cei mai vechi, alaturi de albanezi, locuitori ai
Peninsulei Balcanice! Chiar daca Romania, aliata NATO, n-a pus problema drepturilor
culturale ale romanilor din Valea Timocului, un cercetator nu poate invoca considerente
politice de neoportunitate.

3) Rezolutia Camerei Reprezentantilor din SUA nr. 147 din 1982 vorbeste de 2,5 mil. de
unguri in Transilvania! Daca in 1982 am fi avut la ambasada din Washington nu numai
securisti, ci si oameni de stiinta, sau daca Camera Reprezentantilor din acea perioada si-ar fi
supus propriile rezolutii unei rigori stiintifice in locul unui joc politic documentul ar fi evitat
neplacuta situatie de a fi considerat, de cunoscatori, cel putin ilogic. Sa comparam datele
statistice:

Prin urmare ungurii, secuii si maghiarizatii nu au dus-o asa de rau cum se zice in Rezolutie
din moment ce, in fapt, au pus mana pe Partidul Comunist din Romania, pe procuratura,
militie si securitate, imediat in 1945, si, conform Rezolutiei, au „crescut“ asa de mult in
comparatie cu populatia Transilvaniei, chiar maghiarizand svabii din zona Satu Mare si pe
romanii de pe valea Nirajului si din Harghita si Covasna. Nici dupa 1985 componenta
ungureasca a PCR n-a fost mai putin puternica.

4) Publicistul american Robert Kaplan publica o carte, „Balkan Ghost“, in 1994, pe cat de
interesanta si credibila pentru necunoscatori, pe atat de plina de inexactitati in ceea ce
priveste Romania. Intre multe alte neadevaruri se afla si acesta: „Dupa razboi, PCR care a
guvernat Transilvania a reintrodus sistemul de apartheid medieval, dar de data aceasta cu
romanii ortodocsi deasupra“. E uimitor, intrucat tot un american, Robert King, a publicat, la
Hoover Institution Press, o istorie a Partidului Comunist din Romania. Robert King constata
ca „Partidul comunist a lucrat in Transilvania prin Uniunea Populara Maghiara...“. Fapt
confirmat, in 1990, intr-un articol din Le Figaro (nr. 14120 din 18 ianuarie) de Gaspar Tamas,
originar din Transilvania, ajuns deputat la Budapesta in 1990.

5) Suspinele unui presedinte francez senil, la Budapesta, pentru pierderea de catre Ungaria a
Croatiei, Slovaciei si Transilvaniei, au o legatura si cu nestiinta, dar nu numai.
6) În dictionarul Le petit Larousse din 1993 sunt mai multe articole parca aduse direct din
laboratoarele Kominternului: „Kun Bela, revolutionnaire hongrois. Il instaura en Hongrie la
republique de Conseils (1919) qui ne put résister à l’invasion roumaine. Réfugié en URSS,
membre du Komintern, Bela Kun fut exécuté. Il fut réhabilité en 1956“ s.a. Am dat si aceste
exemple de nestiinta, intrucat nu operele stiintifice ale unui David Prodan sau Seton-Watson
vor fi citite de guvernantii de la Washington, Londra sau Berlin, ci carti usoare, de calatorii, de
eseistica de tipul celor citate.

Stipulatiile flagrante ale tratatelor de pace

Iata cateva dintre hotararile flagrante ale Conferintelor de pace din 1919-1920:

1) O decizie plina de consecinte este aceea a abandonarii a 3,3 mil. de germani in noul stat
cehoslovac alaturi de 3 mil. de slovaci si 6,68 mil. de cehi (cf. recensamantului cehoslovac din
1930); germanii fiind situati la granitele Germaniei si Austriei. Problema sudetilor era o
problema reala si doar formal dificila - germanii sudeti au apartinut istoric marcii Boemiei si
Moraviei, ulterior, inglobate in posesiunile habsburgice. Nedreptatea Kakaniei care siluia zeci
de popoare, inclusiv pe cehi, n-a fost rezolvata in sens wilsonian, ci doar translata.

2) Romanii din Valea Timocului au fost si ei uitati nu numai de decidenti, prin nestiinta, ci si de
negociatorii romani, uitati intentionat cu gandul la integritatea Banatului. Penibila si lipsita de
morala judecata! Nu numai ca n-au obtinut Banatul intreg, el fiind la ora Conferintei ocupat de
trupele sarbe, ci au pierdut doua plase cu majoritati romano-germane covarsitoare: Varset si
Biserica Alba. Au mai fost complet uitati aromanii, e drept foarte raspanditi. Din surse ale
organizatiilor vlahilor sud-dunareni ei ar numara astazi peste doua milioane.

3) Romanii din Transnistria, primii care au cerut, in 1917, drepturi nationale, au fost si ei uitati
de negociatorii romani, probabil si din nestiinta. E de pomenit aici „Statutul pentru stabilirea
de catre Rusia si Turcia a granitei Moldovei pe Bug“ din 12 septembrie 1740 si mai ales
constatarile trimisului guvernului rus din 1766 in Transnistria, ofiterul Andrei Constantinov. In
raportul facut de ofiter, acesta arata ca nu a intalnit nici un rus si a auzit doar vorba
moldoveneasca si tatarasca!* O alta dovada irefutabila a existentei romanilor dincolo de
Nistru este chiar crearea Republicii Autonome Sovietice Moldovenesti, in Transnistria in
1924.**

4) Romanii ramasi in Campia Tisei. Dupa Stefan Manciulea, un exeget al problemei, in 1920
au mai ramas in Ungaria 65 000 de romani nemaghiarizati in zona de granita. Faptul a fost
confirmat indirect si de comisia de experti britanici care a stabilit granita de demarcatie etnica
cu 10-15 km mai la vest de actuala granita, aproape de linia convenita in tratatul semnat de
Romania cu Antanta, in 1916. In 1936, in Campia Tisei mai supravietuiau 32 de parohii cu
136 de filii romanesti ortodoxe si greco-catolice.*** Prin bula „Christi fidei Graece“, din 1912,
de infiintare a episcopiei unguresti greco-catolice de Haidudorog, pe care cercurile sovine
maghiare o smulg Vaticanului, se termina cu istoria romanilor nemaghiarizati din Campia
Tisei. Azi sunt inregistrati in episcopia de Haidudorog peste 500 000 de greco-catolici complet
maghiarizati. Intr-o carte a maghiarizarilor din Campia Tisei pe langa greco-catolici ar mai
trebui socotiti: romanii calvinizati (haiducii) de la nord de raul Barcau,**** svabii si slovacii si ei
complet maghiarizati.

O insulta la adresa romanilor

Antirevizionismul romanesc este o simpla reactie defensiva, subtire si de moment, cronicizata
insa, la atitudinea provocatoare a Ungariei fasciste, comuniste si actuale. Prostia
antirevizionista romaneasca consta in aceea ca respingea de plano orice punere in discutie a
tratatelor de pace. Prin aceasta atitudine a reusit penibila si deloc corecta pozitie de a pune
pe acelasi plan o problema reala - „problema sudeta“ - cu o problema inventata - asa-zisa
problema transilvana. In schimb, Ungaria, care si-a lichidat una din cele mai mari minoritati,
svabii dunareni, fara sa intampine vreo reactie germana, a beneficiat, tot timpul, de asistenta
politica si economica a Germaniei pentru pozitia sa care punea in cauza tratatele de pace. Cu
alte cuvinte, antirevizionismul romanesc a „legitimat“, cel putin in ochii germanilor, intr-un fel,
pretentiile Ungariei rasiste si sovine in Transilvania, lipsite de fundament demografic si istoric.
Ungaria i-a indus la vremea sa in eroare pe Bismarck, Hitler si Kohl. Revizionismul unguresc
fiind unul din fructele culturii rasiste si xenofobe maghiare, al culturii urii. Antirevizionismul
romanesc a fost si mai este o insulta la adresa milioanelor de romani din Bulgaria, Serbia,
Macedonia, Ungaria si Ucraina ramasi la dispozitia unor nationalisme devastatoare. O insulta
plina de consecinte iremediabile. Un prim rezultat al pozitiei traditionale: nici dupa razboiul din
1999, din Serbia, mediile de decizie politica din Occident n-au aflat de existenta romanilor din
Valea Timocului!

In loc de concluzii

Pana acum literatura noastra de specialitate s-a ocupat de malversatiunile revizionismului

unguresc fara sa abordeze si scaderile noastre in administrarea acestui contencios. La baza
antirevizionismului romanesc a stat si sta lasitatea. La lasitatea, aproape congenitala, a
paturii politice (vezi comportamentul din 1940) se adauga, mai nou, „castigul“ din perioada
comunista - slugarnicia. Lectia de barbatie, demnitate, devotament si patriotism a Reginei
Maria, din prima conflagratie mondiala, n-a servit nimanui in Romania! Nu propunem
inlocuirea penibilului antirevizionism de stat, dintotdeauna, cu un revizionism de stat, ci
propunem inlocuirea lui cu:

1) apararea ferma a minoritatilor romane din jurul granitelor;

2) initierea unui proces european de dezasimilare a minoritatilor asimilate;
3) tratarea critica a conferintelor de pace din sec. XX, care n-au desavarsit unitatea tuturor
romanilor;
4) combaterea la nivel european a rasismului, xenofobiei si sovinismului.

Octavian Capatana

* Ca o ironie, in 1792, cand rusii trec Bugul, pentru prima data, la Tiraspol aparea un volum
de poezii al lui Ion Cantacuzino.
** Cu ocazia conflictului din Transnistria lumea civilizata se va fi intrebat ce-i cu Cosnita si
Cocieri, cele doua localitati din Transnistria care au avut demnitatea si curajul de a infrunta cu
succes complexul militar rus.
*** La sud de Crisuri erau ortodocsii, la nord greco-catolicii. Greco-catolicii din Campia Tisei,
de la Uniatie pana in 1834, au apartinut episcopiei rutene de Muncaciu maghiarizatoare. In
1834, Episcopia greco-catolica de Oradea capata jurisdictia partii de sud a zonei discutate si
Episcopia de Gherla obtine si ea jurisdictia ecleziastica a partii de mijloc in 1856, partea
nordica insa ramane sub jurisdictia episcopilor greco-catolici de Muncaciu. Prin aceasta se
franeaza intrucatva procesul de maghiarizare.
**** In special dupa 1634, cand isi pierd episcopii calvini romani, acestia fiind inlocuiti cu
episcopi neromani care nu numai calvinizau, ci si maghiarizau. Dupa Reforma, romanii au
fost in parte calvinizati; dupa Uniatie, cei ramasi au devenit greco-catolici