CUPRINS

Argument........................................................................................................................2

Capitolul 1 – Aspecte teoretice privind ambalarea, marcarea, depozitarea și

transportul mărfurilor.....................................................................................................4

1.1 Depozitarea mărfurilor....................................................................................4

1.2 Ambalarea mărfurilor......................................................................................9

1.2.1 Funcțiile ambalării..................................................................................10

1.2.2 Clasificarea ambalajelor.........................................................................13

1.3 Marcarea mărfurilor.......................................................................................15

1.3.1 Rolul și funcțiile mărcii..........................................................................16

1.3.2 Componentele și formele marcării-etichetării mărfurilor......................17

1.3.3 Semne folosite ca mărci.........................................................................18

1.3.4 Clasificarea mărcilor. Tipuri de mărci...................................................18

1.4 Transportul mărfurilor...................................................................................21

Capitolul 2 – Aspecte practice privind ambalarea, marcarea, depozitarea și transportul

mărfurilor la SC Blacteea-Com Srl..............................................................................24

2.1 Prezentarea societății comerciale Blacteea-Com Srl..........................................24

2.2 Studiu de caz......................................................................................................25

Concluzii......................................................................................................................30

Bibliografie...................................................................................................................32

1
 Argument

Am ales această temă „Ambalarea, marcarea, depozitarea și transportul mărfurilor”

deoarece aceste patru etape în procesul de gestionare al unei unități comerciale ce are
ca și obiect de activitate comerțul cu amănuntul sau cu ridicata este vital. Este foarte
important pentru o asemenea entitate să știe ce tip de ambalaj să folosească, modul în
care aceștia marchează, depozitează și transportă marfa deoarece aceste patru
elemente oferă o imagine produsului comercializat iar dacă nu se cunosc și nu se ține
cont de ele atunci există riscul să scadă imaginea entității pe piață.

Depozitarea și păstrarea mărfurilor, buna gospodărire a fondului de marfă existent și

pregătirea adecvată în scopul vânzării se realizează în spații special amenajate, și
anume, în depozite.

Depozitul de mărfuri, element de bază a comerţului cu ridicata este o unitate

comerciala operativa cu sau fără personalitate juridică, care are rolul principal de
acumulare, păstrare și livrare a mărfurilor. Fluxul mărfurilor și al ambalajelor în
unitățile comerciale este format din următoarele procese: primirea, descărcarea,
depozitarea, transportul și vânzarea.

Ambalarea mărfurilor este definită, conform STAS 5845/1-1986, ca fiind „operația,

procedeul sau metoda prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului, protecția
temporară a produsului in decursul manipulării, transportului, depozitării, contribuind
și la înlesnirea acestora până la consumarea sau până la expirarea termenului de
garanție”.

Comercializarea produselor este de neconceput, în cele mai multe cazuri, fără

existența ambalajelor. Lipsa ambalajelor ar face schimbul de mărfuri costisitor,
ineficient şi chiar imposibil.

Marca este un element important în strategia comercială a unei firme, deoarece

permite identificarea ofertei agentului economic respectiv şi diferențierea acesteia în
raport cu concurența. Pe de altă parte, marca oferă consumatorilor posibilitatea de a se

2
orienta spre produsele de calitate superioară, puse la dispoziție de către producătorii
care şi-au câștigat deja un renume pe piaţă.

Transportul constituie un factor important în procesul de circulație a mărfurilor,

contribuind la o repartiție teritorială rapidă a acestora, în vederea satisfacerii
trebuințelor consumatorilor.

Transportul mărfurilor se referă la perioada de circulație a mărfurilor de la

întreprinderea producătoare/comercială la unitatea de desfacere.

Lucrarea de față este structurată pe două capitole care surprind aspectele teoretice
referitoare la tema abordată precum și aspectele practice în ceea ce privește
ambalarea, marcarea, depozitarea și transportul mărfurilor.

Primul capitol cuprinde partea teoretică a lucrării și este structurată pe patru

subcapitole. Primul subcapitol surprinde într-o manieră plăcută aspecte referitoarea la
depozitarea mărfurilor în unitățile de comerț și la etapele care trebuie parcurse pentru
a le depozita. În cel de-al doilea subcapitol am abordat modul în care sunt ambalate
mărfurile, am identificat funcțiile pe care le are ambalarea și de asemenea și tipurile
de ambalaje folosite. Subcapitolul al treilea cuprinde elemente teoretice privind
marcarea mărfurilor unde am discutat despre rolul și funcțiile pe care le au mărcile,
din ce este formată o marcă, ce semne se pot folosi pentru a realiza o marcă și de
asemenea am realizat și o clasificarea a mărcilor. Ultimul subcapitol surprinde modul
în care este realizat transportul mărfurilor în unitățile de comerț.

Cel de-al doilea capitol cuprinde partea practică a atestatului și este structurat pe două
subcapitole. Primul subcapitol cuprinde prezentarea unității economice Blacteea –
Com Srl unde am prezentat obiectul de activitate, sediul, etc. Studiul de caz prezintă
aspectele teoretice cu privire la tema aleasă și le transpune în practică într-o manieră
cât mai plăcută și ușor de înțeles.

3
4
 Capitolul 1 – Aspecte teoretice privind ambalarea,

marcarea, depozitarea și transportul mărfurilor

1.1 Depozitarea mărfurilor

Din punct de vedere tehnic, depozitarea presupune existența unor spații special
amenajate pentru primirea materialelor și produselor de tot felul. Efectiv
integrată în sistemul logistic al unei întreprinderi, depozitarea facilitează viteza de
desfășurare a activităților logistice și ușurează fluxul materiilor prime, materialelor și
produselor de la sursa la destinație.

La început depozitarea era privita ca un rău necesar, crescând costurile distribuției

produselor, fără a contribui semnificativ la creșterea valorii oferite consumatorilor.
Accentul a fost pus succesiv pe producție, vânzări și produs. Importanța depozitării,
ca activitate creatoare de valoare pentru client a fost evidențiată abia odată cu
impunerea orientării către consumator, specifica marketingului.

Depozitarea a devenit parte integranta a unor sisteme moderne de gestiune precum JIT
( Metoda „Just in Time”). Aceasta tehnică urmărește în principiu reducerea stocurilor
de materiale și produse.

Anii ’70 au marcat preocupări pentru aplicarea noilor tehnologii în domeniul

depozitarii. Echipamentele moderne de manipulare a mărfurilor și dezvoltarea unor
metode moderne de ambalare au fost repede îmbrățișate de responsabilii cu
managementul spațiilor de depozitare.

În anii ’80 accentul s-a mutat asupra proiectării și amenajării spatiilor de depozitare,
pentru ca în anii ’90 preocupările de eficientizare a activităților de depozitare sa se
focalizeze asupra aplicațiilor tehnologiei informației, precum codul cu bara și
schimburile electronice de date.

5
Depozitarea și păstrarea mărfurilor, buna gospodărire a fondului de marfă existent și
pregătirea adecvată în scopul vânzării se realizează în spații special amenajate, și
anume, în depozite.

Depozitul de mărfuri, element de bază a comerţului cu ridicata este o unitate

comerciala operativa cu sau fără personalitate juridică, care are rolul principal de
acumulare, păstrare și livrare a mărfurilor. Fluxul mărfurilor și al ambalajelor în
unitățile comerciale este format din următoarele procese: primirea, descărcarea,
depozitarea, transportul și vânzarea. Schematic mai jos:

Primirea

Descărcarea

Depozitarea

Transportul

Vânzarea

Depozitarea mărfurilor se face în spațiul pentru rezerva de mărfuri – depozit – cu

scopul de a asigura continuitatea procesului de vânzare.

Există câteva reguli minime de organizare interioară a depozitului, precum:

 Ordine și siguranță
 Respectarea vecinătății admise;
 Identificarea cu ușurință a fiecărui articol;

6
  Acces la fiecare produs, fără deplasarea altor produse în vederea verificării
calității sau pentru transportul în sala de vânzare;
 Aplicarea principiului FIFO „First in, first out” adică „primul intrat, primul
ieșit” la preluarea mărfurilor în vederea transportului în sala de vânzare;
 Condiții de igienă

Spațiile de depozitare care pot să existe la nivelul unei unități economice sunt:

 fixe - depozite propriu zise;

 mobile - mijloace de transport.

Păstrarea este considerată temporară (cca. 2–20 zile) și este specifică produselor
alimentare perisabile sau de lungă durată, când se depășește aceasta perioadă limită,
pentru produse industriale (aparatura electro-casnica, încălțăminte și îmbrăcăminte).

Importanța păstrării mărfurilor în bune condiţii este subliniată și de obligativitatea

supunerii unor produse (ex: electronice și electrice) încercărilor de depozitare în
vederea verificării capacitații de a rezista la transport sau depozitare în condiţii
climatice și mecanice specifice.

Produsele fiind sensibile la modificările de microclimat din timpul păstrării, există

posibilitatea deprecierii calitative și inevitabil posibilitatea apariției litigiilor.

Efectuarea expertizelor merceologice ale spețelor rezultate presupune cunoașterea

aprofundată a caracteristicilor produselor și, de multe ori, reconstituirea condițiilor
mediului ambiant (considerat cel mai dificil tip de expertiza merceologică).

Depozitele se clasifică după mai multe criterii, și anume:

1. După caracterul operațiilor:

 de achiziție (depozite în care se primesc mărfuri pentru completarea
sortimentului comercial);
 de repartiție (are loc divizarea loturilor de mărfuri pentru transmiterea către
magazine);
 de transportare (depozite în care se primesc mărfuri care ulterior vor fi
transferate)

7
  de păstrare care pot fi:
o după durata de păstrare (pentru păstrarea sezoniera și pentru păstrarea
de lunga durata)
o după construcție (obișnuite și speciale – silozuri, frigorifice)
2. După produsele depozitate:
 specializate;
 combinate;
 universale.

3. După natura constructivă sunt depozite:

 deschise (platforme neacoperite, depozite pentru materiale pentru construcții)
 semideschise (platforme acoperite, șoproane pentru legume-fructe)
 închise (construcții speciale cu unul sau mai multe niveluri).
4. După gradul de dotare:
 neutilate (simple)
 utilate:
o cu ventilație mecanică;
o frigorifice;
o cu atmosferă controlată;
o mixta (frigorific + ventilație mecanică).
5. După durata de utilizare:
 pierdute (nerefolosibile);
 de recondiționat;
 ambalaje materiale.

În funcţie de mărimea şi profilul magazinului suprafața comercială este formată din :

 Suprafața destinată vânzării: în care are loc procesul de vânzare

 Suprafața destinată păstrării în care are loc păstrarea mărfurilor pe anumite
perioade de timp
 Suprafața auxiliară:
o suprafaţa destinată primirii și recepționării mărfurilor;
o spațiul destinat ambalării perspectiv depozitării ambalajelor;

8
 o spațiul pentru repararea produselor de folosință îndelungată;
o vestiare, dușuri
o birouri
o spații tehnice (centrale termice, centrale telefonice, centrale de aer
condiționat)

Sisteme de depozitare în cadrul unităților economice. În cazul depozitelor există trei

variante de flux ale mărfurilor:

 circulația mărfurilor în linie dreaptă atunci când zonele de recepție şi expediție

sunt paralele
 circulația mărfurilor în arc de 90 grade atunci când zonele de recepție și
expediție sunt amplasate perpendicular de două laturi ale depozitului.
 circulația mărfurilor în arc de 180 grade atunci când zonele de recepție şi
expediție sunt amplasate pe aceeaşi latură a depozitului

În cadrul depozitului se întâlnesc trei zone:

 Zona 1: este situată în vecinătatea căilor principale de acces unde se livrează

cantități de mărfuri mai mari şi cu frecvență mai mare.
 Zona 2:se situează în vecinătatea primei zone şi este destinată păstrării
mărfurilor în cantități medii şi cu frecvență medie.
 Zona 3:este destinată păstrării mărfurilor cu circulație lentă

Dimensionarea raioanelor presupune repartizarea suprafețelor de vânzare pe raioane.

Acest proces se realizează în funcţie de următoarele criterii

1) volumul şi structura sortimentului de mărfuri

2) tipul şi dimensiunile mobilierului
3) formele de etalare şi de vânzare a mărfurilor
4) obținerea clienților
5) amplasarea magazinului

Etapele parcurse în dimensionarea raioanelor:

9
 1) stabilirea numărului de referință pentru fiecare raion. Referința: reprezintă
un produs de o anumită marcă, o anumită culoare o anumită mărime;
2) stabilirea stocului de etalare din sala de vânzare;
3) stabilirea normei de încărcare cu mărfuri pe mp pe suprafaţa de etalare;
4) calcularea raportului dintre suprafaţa de etalare şi cea ocupată de mobilier;
5) determinarea lungimii linearului pentru fiecare raion;

Există două tipuri de lineari:

a) la sol: când lungimea de prezentare a mobilierului este măsurat la sol;

b) liniar dezvoltat când lungimea totală de prezentare se realizează pe etaje;

1.2 Ambalarea mărfurilor

Ambalarea mărfurilor a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în timp, ca urmare a

tehnologiilor avansate folosite atât în producția de mărfuri, cât şi în obținerea de noi
materiale pentru ambalaje, de noi tipuri de ambalaje şi de metode de ambalare din ce
in ce mai perfecționate, care să mențină calitatea produselor şi a mediului înconjurător
la un nivel ridicat.

De asemenea, exigențele consumatorilor faţă de ambalaj şi de ambalarea mărfii au

crescut odată cu evoluțiile înregistrate în modul de viață şi de consum. Producătorii de
mărfuri şi de ambalaje s-au aliniat acestor exigențe şi chiar au venit în întâmpinarea
cerințelor consumatorilor.

Ambalarea mărfurilor este definită, conform STAS 5845/1-1986, ca fiind „operația,

procedeul sau metoda prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului, protecția
temporară a produsului in decursul manipulării, transportului, depozitării, contribuind
și la înlesnirea acestora până la consumarea sau până la expirarea termenului de
garanție”.

Ambalajul mărfurilor poate fi definit din punct de vedere tehnic şi economic.

10
  Din punct de vedere tehnic, conform STAS 5845/1-1986, ambalajul este „un
mijloc (sau un ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un
produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecția temporală din
punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul menținerii calității
şi integrității acestora în stare de livrare, în decursul manipulării, transportului,
depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului
de garanție”.
 Din punct de vedere economic, ambalajul poate fii considerat un produs finit
oarecare cu o anumită destinație, pentru care s-au realizat cheltuieli cu materii
prime şi cheltuieli de obținere.

Comercializarea produselor este de neconceput, în cele mai multe cazuri, fără

existența ambalajelor. Lipsa ambalajelor ar face schimbul de mărfuri costisitor,
ineficient şi chiar imposibil.

1.2.1 Funcțiile ambalării

Rolul şi importanța ambalajului se reflectă în cele trei funcții ale acestuia:

 conservarea şi protecția produselor şi a calității acestora;

 manipularea, transportul, depozitarea;
 promovarea vânzării mărfurilor şi informarea consumatorului.
A. Funcția de conservarea şi protecția produselor şi a calității acestora

Această funcţie presupune protejarea produsului de mediul extern (factorii fizici,

chimici, biologici) şi este considerata funcția de bază a unui ambalaj.

Protecția împotriva factorilor fizici, precum

 solicitările mecanice (trepidațiile din timpul transportului) – pot comprima,

tasa produsul în ambalaj, creând-se un spațiu între produs şi ambalaj şi ca
urmare produsul nu mai este protejat împotriva solicitărilor mecanice
ulterioare;

11
  lumina - produce decolorări şi degradări ale mărfurilor. Exemplu : - produsele
care conțin coloranți naturali se decolorează sub acţiunea luminii sau prezintă
pete şi culoare neuniformă. Pentru a opri pătrunderea luminii în interiorul
ambalajului se folosește ambalajul opac ca, de exemplu cel obținut din
aminoplaste (materiale plastice) – pentru medicamente – sau din materiale
complexe – pentru lapte, sucuri.
 temperatura - ambalajul trebuie sa protejeze produsul de temperaturile ridicate
sau scăzute ori de variații de temperatură; se folosesc în acest scop ambalaje
din materiale plastice, lemn, folii de aluminiu, protecții suplimentare din
rumeguș;
 pentru a asigura protecția produsului, ambalajul trebuie se fie rezistent la
temperaturi ridicate (dacă produsul necesită sterilizare) sau la temperaturi
scăzute (dacă produsul este conservat prin congelare).

Protecția chimică trebuie să răspundă necesității unor produse de a nu veni în contact

cu anumite substanţe chimice agresive: H2, NH3, SO2, CO2. În acest scop, ambalajul
joacă un dublu rol:

 rolul de barieră la transferul de gaze din exterior către interiorul ambalajului;

 rolul de barieră la oxigen şi vapori de apă pentru protecția produselor sensibile
la oxigen (riscul dezvoltării mucegaiurilor sau bacteriilor aerobe; riscuri
datorate oxidării produselor, riscul formării de soluții saturate cu produse
zaharoase sau sărate);
 rolul de barieră la transferul gazos din interior către exterior, pentru a evita:
 pierderea aromelor specifice produsului;
 deshidratarea produsului;
 pierderea gazelor sau amestecul gazos care a fost introdus în interiorul
ambalajului în scopul conservării produsului (CO2, N2, vapori de alcool).;

Protecția biologică vizează menținerea calității igienice şi microbiologice a

produselor alimentare. În acest scop, ambalajele trebuie să împiedice atât pătrunderea
microorganismelor existente în atmosferă sau care pot fi preluate la contactul cu
anumite suprafețe, persoane etc., cât şi crearea condițiilor favorabile apariției şi
dezvoltării germenilor patogeni.

12
 B. Funcția de manipulare, depozitare, transport

Se consideră că, pe parcursul circuitului tehnic, mărfurile şi ambalajele lor sunt

supuse la circa 30-40 operații de manipulare, deci unor solicitări mecanice care le pot
deteriora. Pentru a înlesni operațiile de manipulare, depozitare, transport, ambalajele
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

 să faciliteze manipularea produselor, prin formă, greutate, volum, prezența

unor
 orificii care să permită prinderea lor;
 să asigure securitatea operatorilor şi stabilitatea încărcăturii;
 să fie ușor de stivuit;
 să fie precizate condițiile în care pot fi manipulate;
 să reziste la variații de temperatură şi umiditate în spatii deschise;
 să fie adaptate la normele de transport;
 să prezinte un raport optim volum-greutate;
 să poată fi adaptate la unitățile de încărcare utilizate (palete, camioane,
vagoane).

Ambalajul oferă o serie de informații cu privire la condițiile de manipulare,

depozitare, transport, printr-o serie de simboluri.

În perioada actuală s-au raționalizat procesele de manipulare, depozitare, transport

prin operațiuni de paletizare, containerizarea, modulare.

Paletizarea permite manipularea, deplasarea, stivuirea produselor grupate pe unități

de încărcare, folosindu-se palete şi electrostivuitoare.

Containerul este un utilaj pentru transportul economic al mărfurilor, construit din

materiale rezistente, flexibile eventual, care permit plierea după utilizare, asigura
foarte bine integritatea şi calitatea mărfurilor.

C. Funcția de promovare a produselor alimentare

În condițiile economiei de piaţă, ambalarea a devenit un instrument de marketing

foarte eficient. Ambalajul modern nu se mai limitează doar la protejarea produsului, ci
constituie un mijloc de comunicare între produs şi client, devenind un element

13
strategic al întreprinderii pentru comercializarea produselor proprii. Pentru a îndeplini
acest rol de intermediar, ambalajul trebuie să asigure o informare cât mai completă
asupra produsului respectiv, contribuind la creșterea sentimentului de încredere în
calitatea oferită de producător. Un ambalaj estetic şi care este purtătorul unor
informații utile despre produs (caracteristici, mod de utilizare, termen de valabilitate
etc.) atrage atenția cumpărătorilor şi favorizează luarea deciziei de cumpărare.

Pentru îndeplinirea funcției de promovare a produselor şi implicit de creştere a

volumului vânzărilor, ambalajul trebuie să îndeplinească anumite condiţii, precum:

 să atragă atenția cumpărătorului potențial care trebuie să identifice în mod

clar şi spontan produsul şi marca;
 să fie ușor de recunoscut prin formă, grafism, culoare, vizibilitate, lizibilitate
sugerând o idee precisă despre produs; s-a demonstrat că, în momentul
vizualizării produsului, cumpărătorul sesizează mai întâi culoarea, apoi
desenul şi marca; în cazul mărfurilor alimentare, culoarea ambalajului, este
bine să fie asociată cu anumite caracteristici ale produsului; grafica trebuie să
fie simplă, expresivă, compatibilă cu produsul reprezentat punând în valoare
unele elemente utile precum: denumirea produsului, modalități de utilizare,
marca fabricantului etc;  forma ambalajului trebuie să ţină cont şi de modul de
utilizare (consum) al produselor, condițiile de păstrare, modul de recuperare
al ambalajului;
 să permită situarea produsului în grupa de referință căreia îi aparține (produs
alimentar) cât şi în universul specific mărcii al cărei purtător este;
 schimbarea ambalajului trebuie să contribuie la creșterea încrederii clienților
tradiționali, atrăgând totodată noi consumatori;
 să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului, pentru a fi ușor
deosebit de celelalte produse similare;
 să existe o perfectă concordanță între ceea ce prezintă şi ceea ce conține,
pentru a nu induce în eroare cumpărătorul;

1.2.2 Clasificarea ambalajelor

14
Ambalajul este un material (hârtie, carton, masă plastică etc.) în care se împachetează
ceva pentru a fi păstrat sau transportat.

Ambalajele se clasifică în funcție de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent în
practică:

a) după modul de folosire:

 de unică folosință
 refolosibile (returnabile)
b) după materialul folosit în confecționarea ambalajelor:
 ambalaje din hârtie și carton;
 ambalaje din sticlă;
 ambalaje din metal;
 ambalaje din materiale plastice;
 ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn și împletituri;
 ambalaje din materiale textile;
 ambalaje din materiale complexe.
c) după sistemul de confecționare:
 ambalaje fixe;
 ambalaje demontabile;
 ambalaje pliabile.
d) după tip:
 plicuri;
 pungi;
 plase;
 lăzi;
 cutii;
 flacoane;
 borcane etc.
e) după domeniul de utilizare:
 ambalaje de transport;
 ambalaje de desfacere și prezentare.
f) după specificul produsului ambalat:
 ambalaje pentru produse alimentare;

15
  ambalaje pentru produse nealimentare;
 ambalaje pentru produse periculoase;
 ambalaje individuale;
 ambalaje colective.
g) după gradul de rigiditate:
 ambalaje rigide;
 ambalaje semirigide;
 ambalaje suple.
h) după modul de circulație al ambalajului:
 ambalaje refolosibile;
 ambalaje nerefolosibile – tip pierdut.
i) după sistemul de circulație:
 sistem de restituire a ambalajelor;
 sistem de vânzare – cumpărare a ambalajelor.
j) după sistemul de confecționare:
 ambalaje fixe;
 ambalaje demontabile;
 ambalaje pliante.
k) după căile de transport:
 ambalaje pentru transport terestru;
 ambalaje pentru transport fluvial-maritim;
 ambalaje pentru transport aerian.
l) după destinație:
 ambalaje pentru piața externă;
 ambalaje pentru piața internă.

1.3 Marcarea mărfurilor

Marca este un element important în strategia comercială a unei firme, deoarece

permite identificarea ofertei agentului economic respectiv şi diferențierea acesteia în
raport cu concurența. Pe de altă parte, marca oferă consumatorilor posibilitatea de a se
orienta spre produsele de calitate superioară, puse la dispoziție de către producătorii
care şi-au câștigat deja un renume pe piaţă. Considerată deseori ca fiind bunul cel mai

16
de preţ al unei întreprinderi, marca servește atâta producătorului cât şi
consumatorului.

Marca este un semn distinctiv care permite unei persoane fizice sau juridice să
distingă produsele sau serviciile sale, de cele ale concurenților, oferind garanția unei
calități superioare constante.

1.3.1 Rolul și funcțiile mărcii

Rolul mărcii este foarte bine determinat in perioada actuala întrucât contribuie, pe de
o parte, la identificarea produsului și diferențierea acestuia față de produsele
concurente și pe de altă parte, garantează un nivel calitativ constant pentru
consumatori, comunica o serie de informații despre produs făcând și reclamă acestuia.

Marca este considerată in prezent ca un element fundamental al strategiei comerciale,

a întreprinderii, strategie care se bazează pe diferențierea pe care marca o introduce în
oferta de produse și servicii.

Alături de funcțiile considerate clasice:

 de identificare a produselor și serviciilor unor întreprinderi, marca oferă

cumpărătorului posibilitatea orientării sala mai rapide spre anumite produse;
 de garantare al unui nivel calitativ constant al acestora. Produsele de consum
sunt achiziționate în funcţie de marca produsului, de unde rezultă funcția de
garantare a calității;


Se afirmă noile funcții ale mărcii, ca urmare a dezvoltării producției și comerţului,

respectiv:

 funcția de concurenta;
 funcția de reclama.

Funcția de concurență a mărcii, se accentuează în condițiile diferențierii tot mai

accentuate a produselor. De la diferențierea produselor unei anumite întreprinderi,

17
prin calitate sau prezentare, s-a ajuns la o diferențiere a mărcilor aceleiași
întreprinderi, prin multiplicarea modelelor, tipurilor și culorilor (ex. aceeaşi marca de
mașina DACIA, prezinta un număr din ce în ce mai mare de modele).

Dinamismul accentuat al mărcilor, sprijinit de publicitate, a determinat apariția

funcției de reclama a mărcii. Prin forța pe care o dobândește, marca devine un
element autonom al succesului comercial, un bun independent, cu o valoare proprie,
utilizat de întreprindere in cadrul strategiilor sale promoționale.

Fiind un mijloc de identificare a produselor unui anumit producător, marca oferă

cumpărătorului posibilitatea orientării sale rapide, spre produsele verificate din punct
de vedere calitativ, aparținând producătorilor care și-au câștigat o bună reputație.

1.3.2 Componentele și formele marcării-etichetării mărfurilor

Elemente de identificare a produsului:

 denumirea produsului;
 denumirea fabricii producătoare, marca de fabrică;
 calitatea produsului;
 numărul standardului sau al normei tehnice;
 data fabricației, termenul de valabilitate;
 cantitatea ambalată.

Elemente de informare a consumatorului:

 compoziția chimică a produsului;

 condiţii de păstrare;
 indicații de utilizare;
 condiţii de întreținere etc.

Prezentarea elementelor menționate mai sus se realizează prin următoarele modalități

de marcare al acestor elemente:

a. etichetare incluse, etichete litografiate cuprind și fotografia produsului ambalat

18
 b. pe banderole litografiate (la produsele zaharoase)
c. imprimare pe ambalaje de (hârtie, carton, materiale plastice, materiale
complexe)
d. litografiere pe ambalaj de hârtie superioara (cerată, metalizată)
e. ștanțare pe cutii metalice, sticla, mase plastice
f. stanțare și pirogravare pe lemn

1.3.3 Semne folosite ca mărci

I. Numele de marcă - numele unor persoane sau pseudonime, nume

istorice, denumiri geografice, etc (Exemple: Coca-cola, Gilette, Lay’s
etc;) sau denumiri din vocabularul curent sau inventate; acestea
trebuie să fie de fantezie, să aibă o rezonanță plăcută pentru a fi ușor de
recepționat şi memorat;
II. Cifrele şi literele se folosesc alături de numele de marcă şi semnifică
varianta modelului, anul apariției, o caracteristică de calitate (Exemple:
Peugeut 407, Peugeut 307, Mercedes SL55, Mercedes CLK 230, Audi
A6, Audi TT, Porsche Carera GT, etc.)
III. Sigla - reprezintă o prescurtare cu ajutorul inițialelor, a unor nume, a
unor firme sau a unor denumiri facilitând citirea, pronunțarea şi
memorarea acestora. (Exemple: CK(Calvin Klein), XL(Xavier
Laurent), BMW (Bayerische Motoren Wersce), IBM(International
Bussines Machine),etc.)
IV. Reprezentări grafice (reprezentarea grafică a numelui de marcă)
V. Emblemele - sunt semne cu valoare simbolică prin care producătorul
poate sugera obiectul său de activitate, calitatea produsului, ideea pe
care o promovează; se folosesc în acest sens figuri geometrice,
reprezentări din lumea animală sau vegetală, obiecte, personaje, etc.

1.3.4 Clasificarea mărcilor. Tipuri de mărci

19
Mărcile se pot clasifica după mai multe criterii conform figurii de mai jos:

Destinația mărcilor

Obiectul mărcilor

Criterii de clasificare a mărcilor Titularul dreptului de utilizare

Natura normelor care le reglementează

Compoziția mărcilor

1. După destinație mărcile sunt de două tipuri:

 de fabrică;
 de comerț;

Marca de fabrică, este aplicata de producător pe produsele sale, iar marca de comerț
de întreprinderea care comercializează aceste produse. Întreprinderea producătoare
poate utiliza, în acelaşi timp, marca de fabrica și de comerț, în măsura în care
comercializează ea însăși produsele pe care le fabrică. În prezent, mărcile de fabrică
sunt mai răspândite decât cele de comerț.

2. După obiectul lor distingem:

 mărci de produse;
 mărci de servicii;

Spre deosebire de mărcile de fabrică și de comerț, care sunt mărci de produse,

mărcile de serviciu identifică și protejează prestațiile de servicii. Mărcile de serviciu
sunt de două tipuri:

20
  mărci de serviciu care se aplica pe produse, sau sunt atașate produselor, pentru
a indica pe cel care a prestat serviciul în legătură cu aceste produse (spălătorie,
vopsitorie etc.)
 mărci de serviciu, care identifica în diferite moduri, servicii care nu sunt legate
de anumite produse: serviciile bancare, de asigurări, de transport, de
informații, (agențiile de presa, de emisiuni radiofonice și de televiziune etc).

3. În funcţie de titularul dreptului la marca distingem :

 mărci individuale;
 mărci colective;

Mărcile individuale, aparținând unei persoane (fizice sau juridice) reprezintă categoria
obișnuită de mărci, care face obiectul principal al reglementarii în diferite legislații.

Mărcile colective, aparțin unei persoane juridice (organisme profesionale, asociaţii

Sindicale etc.). Ele sunt destinate, sa garanteze calitatea sau originea produsului și se
aplica, de obicei, împreună cu marca individuală.

4. Din punct de vedere al naturii normelor care le reglementează mărcile pot fi:
 facultative;
 obligatorii;

În principiu, mărcile sunt facultative, dreptul de a decide aplicarea lor aparținând

producătorului, comerciantului sau întreprinderii prestatoare de servicii.

În asemenea cazuri, se stabilește pentru unele produse, obligația marcării lor. Astfel
în majoritatea țărilor este obligatorie marcarea obiectelor executate din metale
prețioase.

5. După compoziția lor mărcile pot fi:

 simple;
 compuse.

Mărcile compuse (din două sau mai multe elemente verbale, sau figurative) sunt
frecvent folosite, pentru ca asocierea unei pluralități de semne, permite sa se asigure
mai ușor caracterul distinctiv al mărcii.

21
1.4 Transportul mărfurilor

Transportul constituie un factor important în procesul de circulație a mărfurilor,

contribuind la o repartiție teritorială rapidă a acestora, în vederea satisfacerii
trebuințelor consumatorilor.

Transportul mărfurilor se referă la perioada de circulație a mărfurilor de la

întreprinderea producătoare/comercială la unitatea de desfacere.

Transportul mărfurilor se realizează cu mijloace rutiere, feroviare, aeriene și

fluviale/maritime. Acestea asigură circulația mărfurilor la un moment dat și în condiții
determinate.

Distribuția fizică a mărfurilor se referă la întreaga perioadă de mișcare a mărfurilor

din momentul preluării acestora de la furnizor (ca unitate producătoare_ și până la
vânzarea către consumator (ca beneficiar final).

Distribuția fizică a mărfurilor include operații precum: manipulare, depozitare,

păstrare și transport.

Fiecare grupă de mărfuri se caracterizează prin anumite condiţii de transport. Aceste

condiţii se stabilesc pe baza:
 proprietăţilor labile ale mărfurilor;
 criteriilor de calitate impuse;
 tuturor aspectelor legate de ambalare, marcare, particularități privind
încărcarea, fixarea şi stivuirea lor în diferitele mijloace de transport.
De asemenea, trebuie să ţină cont şi de procesele ce pot influența starea calitativă şi
cantitativă a mărfurilor pe parcursul transportului ca urmare a acţiunii unei serii de
factori, dintre care putându-se menționa următorii:
 modificările de temperatură;
 modificarea umidității atmosferice;

22
  ambalajul şi sistemul de ambalare;
 amplasarea mărfurilor în mijloacele de transport (criteriul merceologic privind
respectarea vecinătății produselor, rezistența ambalajelor şi natura acestora,
alegerea unor spatii sau zone adecvate etc.)

Operațiile specifice distribuției fizice a mărfurilor se desfășoară în una sau mai multe
verigi, care depind de:

 Caracteristicile organizatorice ale comercializării produselor;

 Modul de aprovizionare;
 Particularitățile teritoriale;
 Specificul mărfurilor, etc.

Astfel, aprovizionarea cu mărfuri a unităților de desfacere se poate face prin:

 Depozitele unităților comerciale cu amănuntul;

 Depozitele unităților comerciale cu ridicata;
 Depozitele unităților producătoare.

Modul în care sunt transportate, modul de aprovizionare cu mărfuri este redat

schematic în figura de mai jos:

Unitatea Unitatea de
T
comercială desfacere

Unitatea Comerț cu Unitatea de

T T
producătoare ridicata desfacere

Unitatea Unitatea de
T
producătoare desfacere

T – mijloc de transport

23
 În funcție de natura și specificul mărfurilor, transportul trebuie organizat astfel
încât să asigure:

 Un consum minim de energie;

 O durată de transport scăzută;
 Rute și condiții de transport optime;
 Cheltuieli minime de manipulare și transport;

În mod obișnuit transportul mărfurilor ambalate se realizează cu:

 Mijloace de transport rutier, utilizate pentru transportul mărfurilor ambalate,

pe destinații mici. Durata redusă a transportului limitează numărul și acțiunea
factorilor de agresiunea asupra mărfurilor transportate. În această situație se
impun măsuri de protecție împotriva prafului, precipitațiilor, radiaților
luminoase, etc.
 Mijloace de transport feroviar, utilizate pentru transportul mărfurilor în vrac
sau ambalate pe distanțe medii și lungi.
 Mijloace de transport maritim/fluvial, utilizate pentru transportul mărfurilor
vrac și ambalate, pe distanțe lungi și cantități mari.
 Mijloace de transport aerian, utilizate pentru transportul mărfurilor cu volum
mic și de valoare mare, pe distanțe medii și lungi.

24
Capitolul 2 – Aspecte practice privind ambalarea, marcarea,

depozitarea și transportul mărfurilor la SC Blacteea-Com

Srl

2.1 Prezentarea societății comerciale Blacteea-Com Srl

Denumirea este SC.BLACTEEA-COM.SRL,, în toate documentele si publicațiile care

emana de la societate, denumirea aceștia fiind urmata de inițialele SRL semnificând
forma juridica de societate cu răspundere limitata, cu indicarea numărului de ordine
de la Registrul Comerțului, a capitalului social si a adresei sediului social.

Societatea comerciala “BLACTEEA-COM” SRL se constituie in baza legii nr.

81/1999 privind societățile comerciale, republicata, părțile sociale fiind ale unei
singure persoane, Marțian Radu, având calitate de asociat unic.

Societatea comerciala “BLACTEEA-COM” SRL este persoana juridica romană.

Obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniu social; asociatul unic răspunde numai
pana la concurenta capitalului social subscris.

Societatea se constituie, se organizează si își desfășoară activitatea potrivit legislației

din Romania si in conformitate cu prevederile prezentului statut.

Societatea comerciala “BLACTEEA-COM” SRL s-a înființat in anul 1993, având

numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului J06/655/1993 si codul fiscal
R4730059.

Sediul societăţii “BLACTEEA-COM” SRL este in orașul Năsăud, Cartier Lusca nr.
37 jud. Bistrița – Năsăud.

Scopul societăţii este prestarea si realizarea unor activități economice, conform

obiectului de activitate, pentru promovarea si punerea in aplicare a inițiativei

25
particulare precum si realizarea de profit. Administrarea societăţii se va face de către
asociatul unic Marțian Radu. Administratorul va asigura îndeplinirea tuturor
obligațiilor pentru realizarea scopului propus prin obiectul de activitate al societăţii.

Dreptul de a reprezenta societatea comerciala aparține asociatului unic; dreptul de a

reprezenta poate fi transmis si la alte persoane pe baza de procura speciala. Firma are
35 angajați cu carte de munca, încadrați cu un salariu minim pe economie. Plata
salariilor se face conform statului de plata al unității in ultima zi din luna pe luna in
curs.

Structura organizatorica reprezintă totalitatea persoanelor, compartimentelor de

munca, a verigilor de producție si concepție, modul in care acestea sunt distribuite in
timp si spațiu, precum si relațiile ce se stabilesc intre ele in vederea realizării
obiectivelor de baza ale firmei.

Principalul obiect de activitate al “SC.BLACTEEA-COM.SRL” este comerțul en-

gross si en-detail cu mărfuri alimentare, in principal, si nealimentare. Comerțul en-
gross se desfășoară prin intermediul depozitului en-gross, care aprovizionează in
special lanțul de magazine deschise în orașul Năsăud. Organizarea formei de vânzare
in magazine este bazata pe vânzarea clasică.

2.2 Studiu de caz

În cadrul depozitului nu există produse care se alterează ușor. Cele mai frecvente
produse întâlnite în cadrul depozitului fac parte din categoria de mărfuri alimentare cu
durată mare de viață (produse făinoase, conservele, băuturile, etc) și nealimentare
(șervețele, prosoape, articole de papetărie, etc).

Depozitarea mărfurilor și amenajarea lor la raft se face după următoarea schemă:

26
 Depozit

Mezeluri

Congelate

Congelate

Sucuri

panificație
Ale casei

Cafea

Alcool

legume
Dulciuri C

C
Papetărie

Cosmetice

Igienă
Igienă

diverse
Localizarea acesteia este redată mai jos

Modul în care societatea marchează produsele este unul electronic, pe baza codului de
bară.

27
Agenții transportatori primesc mărfurile (încărcăturile) la transport în baza
contractelor de transport. Ei sunt obligați să pună la dispoziția expeditorului de
mărfuri pentru încărcare mijlocul de transport în stare bună, utilizabil pentru
transportarea mărfurilor de categoria dată, în termenul convenit cu expeditorul de
mărfuri.

Încărcarea mărfurilor în mijlocul de transport, fixarea şi legarea mărfurilor se execută

de către expeditorul de mărfuri

Încărcarea mărfurilor în caroserie este compusă din următoarele operații:

 sosirea autovehiculului la punctul de încărcare;

 staționarea autovehiculului la postul de încărcare;
 primirea încărcăturilor determinată de starea mărfurilor stocate.

Pregătirea stocurilor de mărfuri şi primirea acestora la transport decurge cu

următoarele etape:

1. formarea;

2. acumularea;

3. paletizarea;

4. depozitarea;

5. încărcarea mecanizată;

6. întărirea sau fixarea mărfurilor pentru excluderea permutării mărfii pe

parcurs;

7. reenumerarea;

8. întocmirea documentelor.

Marcarea mărfii în dependență de ambalajul determinat

Marcajul se aplică pe palete – pe una din părțile laterale şi cuprinde următoarele:

28
  semnul destinatarului – denumirea deplină sau prescurtată a destinatarului de
mărfuri, sau semnul distinctiv utilizat de destinatar (la transportul partidelor
mici);
 numărul foii de cerere – comandă;
 locul destinației;
 greutatea unității de marfă – se marchează prin cifre, care determină greutatea
brută şi greutatea netă în kilograme.

Documentele de transport necesare sunt stabilite prin legislație în funcţie de modul de

transport. În cazul transportului rutier de marfă acestea sunt:

 pentru conducătorul de autovehicul: permis de conducere la categoria dată;

polița de asigurare medicală.
 pentru autovehicul: certificat de înmatriculare; certificat de asigurare RCB;
foaia de parcurs;
 pentru marfă: aviz de însoțire a mărfii, factură, cmr, etc.

Modul de livrare a mărfii

Agentul transportator predă mărfurile în punctul de destinație, indicat în factura de

expediție. Descărcarea lor din autovehicul, scoaterea dispozitivelor de fixare se
execută de către destinatarul de mărfuri.

Descărcarea mărfii se efectuează cu îndeplinirea următoarelor operații:

1. sosirea autovehiculului la destinatar conform documentelor;

2. eliberarea încărcăturilor de întăriri;

3. ridicarea şi transportarea în depozit;

4. reenumerarea şi cântărirea;

5. curățirea materialului rulant;

6. întocmirea documentelor.

29
În ceea ce privește ambalarea mărfurilor, acesta este diferit, în funcție de sortimentul
de marfă achiziționat de client:

 Dacă vorbim despre produsele fabricate din carne sau chiar carne (vrac) se
folosește tipul de ambalaj din hârtie/carton.
 Dacă vorbim despre produsele de panificație (vrac) se folosește tipul de
ambalaj din materiale plastice precum pungile.

De asemenea pentru transportul mărfurilor de la un loc la altul sau din depozit la raft
se folosesc ambalaje din lemn (paletul) pentru a transporta o mare cantitatea de
produse pentru a fi aranjate pentru vânzare.

30
 Concluzii

În abordarea acestei teme am încercat să prezint modalitățile şi lucrurile care trebuie

urmărite în momentul în care încerci să comercializezi produse/mărfuri..

Fiind puși să aleagă dintr-o gamă largă de produse de tot felul consumatorii se
orientează spre acele oferte care corespund cel mai bine așteptărilor şi nevoilor lor.
Decizia de cumpărare bazându-se pe capacitatea de percepție a valorii. Ei vor alege
aceea ofertă care consideră că le va satisface cel mai mult si mai bine nevoile.
Așteptările sau credințele consumatorilor despre ceea ce așteaptă să primească de la
produsele achiziționate; aceste așteptări iau naștere pe baza experienței anterioare, a
afirmațiilor făcute de prieteni şi a afirmațiilor venite din partea firmelor. Pentru
formarea unei reputații bune în rândul clienților, trebuie ca în mod constant să oferiți
produse de o calitate cerută de clienţi.

Ambalajul, marca şi eticheta produsului sunt lucruri care realizează vânzarea

produsului şi ajută la o cunoaștere mai rapidă a produsului căutat faţă de celelalte
produse de acelaşi fel.

Fiecare client dorește ca la cumpărarea unui produs să facă achiziția cea mai bună la
un preţ cât mai mic să cumpere un produs cât mai bun.

Comerțul din zilele noastre este unul bazat pe diversitate şi concurență între produse şi
producători de pe piaţă. Vânzarea produselor nealimentare şi promovarea acestora
către client se realizează mai bine şi mai ușor cu ajutorul acestor trei lucruri foarte
importante marcă, ambalaj, etichetă. Cu cât ambalajul unui produs este mai bine
realizat având un design care iese in evidenţă faţă de produsele similare păstrând
calitatea produsului în condiţii bune şi punându-le în valoare foarte bine cu atât va
avea o mai mare atracție la public; făcându-l pe acesta să achiziționeze acest produs
mult mai ușor decât altele asemănătoare.

Marca este un element important în strategia comercială a unei firme, deoarece

permite identificarea ofertei agentului economic respectiv şi diferențierea acesteia în
raport cu concurența. Pe de altă parte, marca oferă consumatorilor posibilitatea de a se

31
orienta spre produsele de calitate superioară, puse la dispoziție de către producătorii
care şi-au câștigat deja un renume pe piaţă. Considerată deseori ca fiind bunul cel mai
de preţ al unei întreprinderi, marca servește atâta producătorului cât şi
consumatorului.

Eticheta reprezintă un mijloc de identificare a produselor, de informare simplă şi

rapidă a consumatorilor, de educare a acestora, de înlesnire a operațiilor comerciale,
dar şi de promovare a produselor pe piaţă.

În concluzie, forma de prezentare a mărfii are aproape aceeaşi importanță ca şi

produsul în sine, caracteristicile estetice ale ambalajului reprezentând elemente
strategice ale întreprinderilor producătoare, cu o importanță din ce în ce mai mare în
realizarea funcțiilor de marketing.

32
 Bibliografie

1. Valentina Capota, Tantica Petre, Gabriela Simionescu, Gabriela Iordache,

Viorica Dorin, Comerț - clasa a IX-a (filiera tehnologica profil Servicii),
Editura CDPress, 2010
2. Valentina Capota, Tantica Petre, Gabriela Simionescu, Gabriela Iordache,
Viorica Dorin, Comerț - clasa a X-a (filiera tehnologica profil Servicii),
Editura CDPress, 2010
3. Marieta Olaru, Studiul calității produselor si serviciilor. Manual pentru clasa a
IXa.
4. Biro, A.; Dragan, M.; Nistor, R.; Chis, A. : “Bazele merceologiei”; Editura
Casa cartii de stiinta, Bucuresti 1998,
5. Botea, T. : “Ambalaje si tehnologii de ambalare in industria alimentara”;
Universitatea Politehnica, Facultatea de mecanica, Timisoara, 1996
6. Sasu, C. : “Bazele merceologiei”, Editura Polirom 1998,
7. Sraum, G. : ”Bazele merceologiei”, Universitatea crestina Dimitrie Cantemir,
Cluj-Napoca, 1996

33