George Bacovia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă

sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

George Bacovia

George Bacovia

Date personale

Nume la naștere George Andone Vasiliu 

Născut 4/16 septembrie 1881 

Bacău, Regatul României[2] 

Decedat 22 mai 1957 (75 de ani)[3][2][4]

[5]
 
București, Republica Populară
Română[6][2] 

Înmormântat Cimitirul Bellu 

Căsătorit cu Agatha Bacovia 

Naționalitate  română

Cetățenie  România 

Ocupație scriitor
poet 

Limbi limba română[1]  

Studii Universitatea din București  

Activitatea literară
 Activ ca scriitor literatura română interbelică

Mișcare/curent literar simbolism[*]  

Operă de debut Plumb

Literatura română
Influențe[ascunde]
Pe categorii
Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Arthur Rimbaud, Paul
Verlaine, Alexandru Macedonski Istoria literaturii române
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
 Membru post-mortem al Academiei Române Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
Modifică date / text  Curente în literatura română
Umanism - Clasicism
George Bacovia (născut George Andone Romantism - Realism
Vasiliu) n. 4/16 septembrie 1881, Bacău, Regatul Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
României[2] – d. 22 mai 1957,[3][2][4] Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
[5]
 București, Republica Populară Română[6][2]) a fost Suprarealism - Proletcultism
un scriitor român format la școala simbolismului Neomodernism - Postmodernism
literar francez. Este autorul unor volume de versuri Scriitori români
și proză scrise în baza unei tehnici unice în
Listă de autori de limbă română
literatura română, cu vădite influențe din marii lirici Scriitori după genuri abordate
moderni francezi pe care-i admira. La început văzut Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
o receptare favorabilă, mergând până la Literatură pentru copii
recunoașterea sa drept cel mai important poet
Portal România
simbolist român și unul dintre cei mai importanți
poeți din poezia română modernă. Portal Literatură
Proiectul literatură

 v • d • m 
Cuprins

 1Biografie
o 1.1Copilăria
o 1.2Studiile
o 1.3Perioada interbelică
o 1.4După război
 2Opera
o 2.1Volume antume
o 2.2Ediții postume (selectiv)
 3Premii și distincții
 4Note
 5Bibliografie critică selectivă
 6Legături externe
 7Fragmente audio si citate

Biografie[modificare | modificare sursă]
Copilăria[modificare | modificare sursă]
George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu
pe actuala stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să
învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău.
În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu
absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din
Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul
bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet,
scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem
celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai
Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun
executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se
evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii
române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Și
toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.
Studiile[modificare | modificare sursă]

George Bacovia - Bust de Milița Petrașcu

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru,

neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902.
În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în
1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților
din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la
Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului literar al
lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.
Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes.
Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București.
Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în
1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie
poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I.
Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai
târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul
timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în
baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul
literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie
a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine
ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.
Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]
În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul
literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în
colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe
pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.

Casa Bacovia din București, astăzi muzeu

În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul

Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este
trimis cu arhiva direcției sale în evacuare la Iași.
În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine șef de birou clasa a III-a
în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa a I-a în același minister. Se
îmbolnăvește de plămâni și demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de
desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.În 1925 devine primul director
al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul Scântei
galbene. Îi apare și volumul Bucăți de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între
1926-1928 funcționează ca profesor suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială
de băieți din Bacău.

Masa de lucru a poetului

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa

era profesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub titlul Poezii, la
Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit
referent la Direcția Educației Poporului. Îi apare volumul Cu voi.... Din noiembrie 1930
până în octombrie 1933, locuiește în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naște unicul fiu,
Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.
Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1934 i
se tipărește volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i
se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de pensii a
scriitorilor, de unde obține o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul
intitulat Opere, care reunește toate scrierile sale publicate anterior.
După război[modificare | modificare sursă]
În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat în 1946
volumul Stanțe burgheze, pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la
index, dar la mijlocul anilor '50 este repus în circulație. E sărbătorit ulterior de Ministerul
Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22
mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului).

Opera[modificare | modificare sursă]

Muzeul Bacovia din Bacău

Despre George Bacovia s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat

ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Dacă în primul său
volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din Primul Război Mondial se
dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare,
în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne,
apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George
Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică
insuficientă. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, poezia sa este afiliată curentelor
de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite
curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau
chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc.
Volume antume[modificare | modificare sursă]

 Plumb, București, 1916
 Scîntei galbene, Bacău, 1926
 Bucăți de noapte, București, 1926
 Poezii, București, 1929
 Cu voi..., București, 1930
 Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934
 Comedii în fond, București, 1936
 Opere, București, 1944
 Stanțe burgheze, București, 1946
 Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)
Ediții postume (selectiv)[modificare | modificare sursă]

 Gaudeamus. Versuri. Versi. Ediție bilingvă româno-italiană, Di Felice Editore, 2015

 Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție,
traducere, biobibliografie și eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
 Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecție, traducere, biobibliografie și
postfață de Geo Vasile, București, Editura Ideea Europeană, 2007.
 Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Muzeul
Literaturii Române, 2001.
 Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit,
variante de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978.
 Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației
Culturale Române, 1994.
 Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Editura Univers
Enciclopedic, 2001.
 Opere, București, Editura Semne, 2006.
 Plumb. Versuri și proză, prefață de Nicolae Manolescu, București, Editura pentru
Literatură, 1965.
 Plumb / Plomo, ediție bilingvă româno-spaniolă, București, Editura Minerva, 1974.
 Plumb / Lead, ediție bilingvă româno-engleză, București, Editura Minerva, 1980.
 Plumb, Iași, Editura Junimea, 1982.
 Plumb, Timișoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
 Plumb, Iași, Institutul European, 1997.
 Plumb (poezii, proză), București. Editura Albatros, 1998.
 Plumb / Plomb, ediție bilingvă româno-franceză, Pitești, Editura Paralela 45, 1998
(reed. 2004).
 Plumb, ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta
Lăsconi, București, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
 Plumb, București & Cnișinău, Litera Internațional , 2001.
 Plumb, București, Editura Humanitas, 2007.
 Plumb de iarnă / Lead of winter, ediție bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga.,
Criterion, 2002.
 Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediție bilingvă româno-franceză, Cluj,
Editura Dacia, 1988.
 Poeme alese / Poemi scelti, ediție bilingvă româno-italiană, București Editura
Fundației Culturale Române, 2002.
 Poezii, ediție îngrijită și repere istorico-literare de Cornelia Botez, București, Editura
Minerva, 1980.
 Poezii, Galați, Editura Porto-Franco, 1991.
 Poezii, București, Editura Universal Dalsi, 2001.
 Poezii / Versek, ediție bilingvă româno-maghiară, București, Editura Gramar, 2003.
 Poezii . Proză, postfață și bibliografie de Ion Bogdan Lefter, București, Editura
Minerva, 1983 (reed. 1987).
 Proză, București, Editura Minerva, 1980.
 Rar, poeme rostite la radio, București, Casa Radio, 2005.
 Scrieri alese, prefață de Ov. S. Crohmălniceanu, București, Editura pentru
Literatură, 1961.
 Stanțe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și câteva ciorne, Bacău,
Look Design, 2000.
 Versuri, București, Editura Saeculum, 1996.
 Versuri și proză, ediție îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice și bibliografie
de Ion Nistor, prefață de Mircea Anghelescu, București, Editura Albatros, 1985 (reed.
1987, 1990).
 Versuri și proză, București, Editura Eminescu, 1987.
 Blei und andere Gedichte. Dionysos, Boppard, ins Deutsche: Christian W. Schenk,
2018, ISBN 978-1-9807-2919-8.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

 În 1923 a fost premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb.
 În 1925 primește premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români, ex
aequo împreună cu Lucian Blaga
 În 1934 Premiul Național de poezie este acordat lui George Bacovia și lui Tudor
Arghezi

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  10 octombrie 2015
2. ^ a b c d e f Баковия Джордже,  Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  10 octombrie 2015
4. ^ a b George Bacovia, SNAC, accesat în  9 octombrie 2017
5. ^ a b George Bacovia,  Brockhaus Enzyklopädie
6. ^ a b „George Bacovia”,  Gemeinsame Normdatei, accesat în  31 decembrie 2014

Bibliografie critică selectivă[modificare | modificare sursă]

La Wikisursă există texte originale legate de George Bacovia

 Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia (viața poetului), București, Editura pentru

Literatură, 1962.
 Mihail Petroveanu, George Bacovia, București, Editura pentru Literatură, 1969.
 Gheorghe Grigurcu, Bacovia, un antisentimental, București, Editura Albatros, 1974.
 Ion Caraion, Bacovia. Sfârșitul continuu, București, Editura Eminescu, 1975; ediția
a II-a, București, Editura Cartea Românească, 1979.
 Dinu Flamând, Introducere în opera lui G. Bacovia, București, Editura Minerva,
1979.
 Daniel Dimitriu, Bacovia, Iași, Editura Junimea, 1981.
 Alexandra Indrieș, Alternative bacoviene, București, Editura Minerva, 1984.
 Mircea Scarlat, George Bacovia - nuanțări, București, Editura Cartea Românească,
1987.
 Vasile Fanache, Bacovia. Pitești, Editura Paralela 45, 2001.
 Constantin Trandafir, Poezia lui Bacovia, București, Saeculum, 2001.
 Mihai Cimpoi, Secolul Bacovia, București, Editura Fundației Culturale Ideea
Europeană, 2005.