Medicina neconvențională

Ace plasate pe punctele de acupunctură ale gâtului.

Medicina neconvențională ( MNC ) ( de asemenea , numit medicina alternativa , medicina

alternativa , medicina holistică , medicina naturala , medicina alternativa sau pseudo-
medicamente ) includ sute de practică de tratament a căror eficiență nu este dovedit, că este, - nu
spune testat, nu superior placebo sau insuficient demonstrat, de unde calificativul pseudo-
medicamentelor care li se aplică. Prin urmare, acestea se disting de medicina bazată pe dovezi ,
uneori denumită „convențională”, a cărei eficacitate a fost dovedită științific. În Franța , termenul
de terapii complementare (THC) este recomandat de Academia Națională de Medicină . Consiliul
Ordinului Medicilor foloseste expresia alternativa si medicina complementara (CAM) , în timp ce
indică faptul că „mass - media folosesc [a acestor termeni], în special în ceea ce
privește homeopatie , susține o ambiguitate care este o sursă de dispute confuzie și interpretare“ .
Un număr de cerere medicina neconvențională la tradiții vechi și apoi sunt considerate
ca medicamente tradiționale ( de exemplu, medicamente pe bază de plante ,
The acupunctura sau Ayurveda ), dar altele au apărut la sfârșitul XVIII - lea  secol sau în timpul XIX
- lea  secol (cum ar fi hipnoza , osteopatia , homeopatia , naturistul sau chiropractica ). Unele terapii
susțin că sunt „  holistice  ”, pretinzând că examinează individul în ansamblu, inclusiv istoria și modul
de viață al acestuia.
Aceste practici neconvenționale sunt lipsite de orice bază științifică și nu pot fi comparate cu, sau
înlocuitoare, cu medicina adecvată, deși uneori pot fi utilizate în plus, ca „tehnici
empirice” sau „metode adjuvante” . Acestea sunt controlate diferit de organisme oficiale și, în funcție
de țară, tradițiile și legile lor sunt mai mult sau mai puțin răspândite și recunoscute. Ele se dezvolta
ca o completare sau alternativă la medicină și este utilizată de 20 până la 50% dintre persoanele în
mai multe țări din Comunitatea Europeană în conformitate cu rezultatele sondajelor de opinie de la
sfarsitul anilor XX - lea  secol , sau cu aproape 4 din 10 francezi, mai ales bolnavii de cancer . Sunt
uneori folosite în spitale, dar acest lucru nu constituie recunoașterea validității lor.
Conceptul de „  medicină integrativă  ” a fost inventat pentru a desemna utilizarea simultană a
medicamentului cu eficacitate dovedită și terapii alternative în îngrijirea unui pacient . Cu toate
acestea, prin definiție, acestea din urmă nu au niciun efect benefic dincolo de efectul placebo , cu
foarte puține excepții care au demonstrat o eficacitate specifică, dar scăzută. Acțiunea lor specifică
poate provoca efecte secundare și poate avea efecte negative prin interferența cu tratamentele
eficiente, în special în tratamentul cancerului . Problemele pot apărea atunci când se utilizează
tratamente alternative în locul unei îngrijiri eficiente dovedite, în special în funcție de gravitatea bolii.
Mișcările fac obiectul supravegherii de către autorități din cauza riscului de fraudă, abuz de
slăbiciune și deriva sectară legată de utilizarea anumitor metode, diete și terapii
alternative: „  șarlatanismul și amatorismul pot avea consecințe grave pentru persoanele fizice și
psihologice slăbit de patologii grave și / sau cronice ” .
 rezumat
 

 1Origini
o 1.1Originea denumirii
o 1.2Originea și istoricul medicamentelor grupate sub această denumire
 1.2.1Influențe antice și orientaliste
 1.2.2End XVII - lea - XX - lea secole
 1.2.3 Dela New Age contemporanului (XX - lea - XXI la începutul mii de
secole)
 2Tipologia practicilor
 3Convențional, neconvențional, o abordare diferită
o 3.1Tradiția naturală și cea veche
o 3.2Interpretarea tulburărilor
o 3.3Postulatele
 4Aspect juridic
o 4.1Europa
o 4.2Franța
 4.2.1Caz de fitoterapie și fitoterapie
o 4.3Elveția
o 4.4Germania
 5Utilizarea medicamentelor alternative
o 5.1Franța
o 5.2Statele Unite
o 5.3Țările în curs de dezvoltare
o 5.4În Europa
 6Practica medicinei neconvenționale în Franța
o 6.1De către medici, în spitale
o 6.2Caracteristicileproblematiceale anumitor terapii
 7O economie publică
 8Cercetare
o 8.1Abordarea științifică
o 8.2Relațiile dintre medicii convenționali și neconvenționali
 9Afaceri
 10Note și referințe
 11A se vedea, de asemenea
o 11.1Bibliografie
o 11.2Articole conexe
o 11.3Legături externe

Origini
Originea denumirii
Termenul „medicină neconvențională” este cel folosit de Comisia Europeană . Acest termen
desemnează conform raportului Parlamentului European: „Toate sistemele medicale și disciplinele
terapeutice acoperite de denumirea de„ medicină neconvențională ”au în comun faptul că
valabilitatea lor nu este recunoscută sau este recunoscută doar parțial. „ Denumirea de„ medicină
neconvențională ”este, de asemenea, construită în opoziție cu definiția„ medicinei convenționale ”,
un medicament cu eficacitate dovedită, așa cum este definit de Ministerul Solidarității și
Sănătății  : „ Medicina convențională se bazează pe tratamente care au obținut întotdeauna
validarea științifică , fie prin studii clinice, fie pentru că beneficiază de un puternic consens
profesional. Studiile clinice sunt supuse autorizațiilor și controalelor riguroase în termeni de etică,
condiții de performanță și relevanță științifică. Consensul profesional este obținut după mai mulți ani
de retrospectivă, cu acordul și experiența majorității profesioniștilor din disciplina în cauză. Condițiile
de utilizare a tehnicilor sunt definite cu precizie acolo. Bazându-se pe această metodologie
riguroasă, eficacitatea medicinei convenționale este dovedită.  „ Prin urmare, acest termen califică
metodele de îngrijire numite uneori și„ medicină alternativă ”,„ medicină complementară ”,„ medicină
naturală ”,„ medicină alternativă ”,„ medicină alternativă ”sau„ medicină holistică ”. Medicina
convențională este în general menționată de susținătorii anumitor medicamente neconvenționale
sub termenul de medicină alopată (un termen derivat din homeopatie ).
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) include medicina complementară și alternativă în medicina
tradițională. Ea a clarificat: „Termenul„ medicină complementară ”sau„ medicină alternativă ”este
utilizat în mod alternativ cu„ medicina tradițională ”în unele țări. Acestea se referă la o gamă largă de
practici de îngrijire care nu fac parte din tradițiile țării și care nu sunt integrate în sistemul dominant
de sănătate. "
Cu toate acestea, alegerea termenilor induce adesea părtiniri. Într-adevăr, a vorbi despre „medicină
alternativă” pare să însemne că ar exista două concepții echivalente despre medicină care implică
două sisteme de îngrijire care funcționează independent unul de altul, cu același grad de eficiență și
științificitate: pacienții ar avea deci posibilitatea de a alege între două terapii pe care le pot considera
ca alternative și competitori sau ca complementare unele cu altele. Pe de altă parte, denumirea de
„medicină moale” pare să considere ca fiind agresive practicile medicinei convenționale: potrivit lui
Jean Brissonet „utilizarea adjectivului„ moale ”fiind acolo doar pentru a face medicina să pară„ dură
” .modernă . De fapt, o tehnică medicală nu este nici „dură”, nici „moale”, este sau nu este
eficientă. Apoi, este vorba despre utilizare și raportul eficacitate / risc. " . Ideea de „medicină
naturală” se bazează pe o presupunere rousseauistă conform căreia natura este bună și lucrările
omului sunt rele și că anumite metode terapeutice sunt mai apropiate de această presupusă
armonie naturală. Spunând „medicină alternativă”, considerăm aceste practici de îngrijire ca
înlocuitori, prin urmare susceptibile de a înlocui o abordare terapeutică clasică și convențională. Alții
vor prefera să vorbească despre pseudo-medicamente sau pseudo-științe pentru a evita acest
efect retoric .
Termenul „medicină complementară” favorizează ideea asocierii tratamentelor care implică diferite
„filozofii terapeutice”, dar capabile să coopereze în interesul pacientului.
Academia Națională de Medicina franceză recomandă într - un raport de 2013 denumirea „terapii
complementare“ ( „THC“): . „ANM reamintește că practicile numite adesea medicina complementara
nu sunt“ medicamente“, dar tehnici empirice de tratament , care pot oferi anumite servicii pe lângă
terapia științifică a medicinei în sine. Prin urmare, recomandă desemnarea acestora prin denumirea
de terapii complementare, care corespunde mai bine naturii lor. "
În orice caz, aceste nume grupează un număr mare de practici cu baze științifice foarte variabile și
rareori controlate de organisme oficiale. Lista MeSH include astfel 17 categorii de terapii
complementare, iar MIVILUDES listează 400 de practici „terapeutice”. Unele dintre ele sunt atent
monitorizate de autoritățile publice din cauza posibilelor pericole pe care le prezintă pentru sănătate
sau a riscului de aberație sectară.
Originile și istoricul medicamentelor grupate sub acest nume
Influențe antice și orientaliste
Occidentul a fost marcat timp de câteva secole de teoria stărilor de spirit ale lui Hipocrate, care
rămâne în prezent considerată „părintele medicinei occidentale” . O paralelă notabilă poate fi trasă
între medicina europeană din epoca medievală și sistemele de medicină tradițională
chineză și Ayurveda din India: părțile corpului și organele sunt asociate în mod similar cu
anotimpurile, semnele astrologice sau ale elementelor . Aceste teorii au reapărut într - o serie de
practici paramedicale , deoarece XIX - lea  secol , și fac obiectul unui moft în unele trimestre.
Un anumit număr de practici neconvenționale disponibile în Europa de astăzi susțin că sunt inspirate
mai mult sau mai puțin direct de tradițiile antice asiatice (chineze, indiene, tibetane  etc. ) sau uneori
africane sau amerindiene și pretind că se bazează pe filozofiile și culturile acestor țară. Promovarea
lor se poate baza apoi pe argumentul eronat al „chemării la tradiție” sau „  argumentului istoricității  ”
care susține că, deoarece aceste practici există de mult timp, ele au fost dovedite și sunt valabile și
astăzi.
Unii folosesc termenul „medicină occidentală” pentru a califica medicina modernă , chiar dacă de
fapt a provenit din surse extrem de diverse de-a lungul istoriei sale îndelungate, și nu numai
occidentale (în special egiptene și arabe). În plus, majoritatea asiaticilor care au acces la aceasta au
recurs la medicina modernă, iar cercetătorii din toate țările contribuie acum la progresul medicinei
mondiale: noțiunile de medicină „occidentală” sau „estică” ca fixitate în timp ( „tradițiile” ” Evoluează)
nu reflectă, așadar, pentru unii autori, diversitatea internă semnificativă a diferitelor tradiții istorice
ale țărilor invocate.
Sfârșitul XVII - lea - începutul XX - lea secole
La sfârșitul XVII - lea  secol , The Moxibustie a apărut în Europa, virtuțile sale sunt lăudate de scriitori
precum Hermann Busschof  (de) și Willem zece Rhijne  (în) lupta
împotriva meniurile . Acupunctura este , de asemenea , explicat de către Willem zece europeni
Rhijne următoarele observații Japonia medicilor și documente. Naturalistul Engelbert Kaempfer va
studia, de asemenea, aceste două terapii, remarcând și efectele lor aparente, dar cu o privire mult
mai critică asupra teoriei meridianelor pe care se bazează. Istoricul Roberta Bivins remarcă faptul că
această integrare a terapiilor tradiționale chinezești în afara cadrului lor cultural original ar fi putut
părea improbabilă, totuși acestea sunt folosite și astăzi în Occident.
Două pseudo-medicamente de la sfârșitul XVIII - lea  secol , The homeopatie și mesmerism , în special
popular în SECOLUL AL XIX - lea  secol , sunt exemple de terapii care se bazeaza pe experienta
subiectiva ca singura dovada de eficacitate.
În ciuda apelurilor recurente pentru moșteniri milenare, majoritatea practicilor neconvenționale care
supraviețuiesc astăzi își au originea în teoriile occidentale relativ recente. De
exemplu, naturopatie născut în Germania în 1885, și se dezvoltă cu moda
de Lebensreform germanic XIX - lea  secol , care oferă un forum pentru mai multe teorii alternative
anterior , mai mult sau mai puțin confidențiale sau experimentale, care sunt în curs de dezvoltare în
Occident între sfârșitul XIX - lea și la începutul XX - lea  secol  : osteopatie (SUA,
1874), Chiropractic (Statele Unite ale Americii, 1895), aromaterapie (Franța, 1910), medicina
antropozofică (Germania, 1920), elixire florale Bach (Anglia, 1936) ... Unele Para-medicamentele
asiatice populare în Occident datează din aceeași perioadă, în special în Japonia
cu shiatsu (dezvoltat în 1919 de Tenpeki Tamai) sau reiki (dezvoltat de omul de afaceri japonez
Mikao Usui din 1922).
Cele mai multe sisteme medicale care au fost încă utilizate în XIX - lea  secol nu supraviețuiesc la
dezvoltarea medicinii științifice moderne , care începe la sfârșitul XIX - lea  lea a industrializa XX
- lea  secol. Cu toate acestea, un anumit număr au avut timp să intre în Statele Unite, o țară încă
foarte înapoiată din punct de vedere medical și în care medicamentele arhaice și șarlatane
prosperă: acolo se nasc chiropractica și osteopatia, iar naturopatia se confruntă cu un al doilea
boom (și rapid devine o marcă înregistrată, de către omul de afaceri de origine germană Benedict
Lust). În 1910, Carnegie Foundation for the Advancement of Teaching a comandat un vast audit al
practicilor de sănătate din Statele Unite, condensat în Raportul Abraham Flexner  : acesta este
condamnat și evidențiază enormul decalaj de sănătate dintre americani încă în esență sub influența
pre -medicina științifică și europenii care începeau să beneficieze în acel moment de multe
medicamente moderne (cum ar fi penicilina ), reducând drastic majoritatea bolilor și mortalității. Prin
urmare, progresul orbitor al medicinei moderne importate din Europa îi conduce pe americani din Est
treptat să renunțe la unele dintre practicile lor periculoase, chiar dacă persistă în vest și pe coasta
Pacificului.
În Germania, un anumit număr de practici alternative au recucerit în anii 1920-30 o parte a publicului
german în favoarea modei post-romantice și anti-științifice, pregătită de ideologia reformei
lebensre și esoterismul teosofic , culminând cu diferite curente mistice în vogă în acest moment,
cum ar fi antroposofia lui Rudolf Steiner, care a dezvoltat medicina antroposofică . Punând capăt
„libertății de a trata” ( kurierfreiheit ) în vigoare atunci din 1871 și permițând oricui să ofere îngrijiri
medicale fără pregătire specială, Germania nazistă a fost primul stat european care a
instituționalizat practica medicinei non-științifice printr-o lege din 1939 ( Heilpraktikergesetz    (de) )
care stabilește profesia de „  heilpraktiker  ” . După război, naturopatia și homeopatia au rămas
populare în Elveția și Bavaria și s-au stabilit treptat în Anglia și Franța, cu o întreagă procesiune de
teorii asociate.
De la New Age contemporanului ( XX - lea - începutul anului XXI - lea secole)
Un al doilea val de creare a teoriilor alternative a avut loc în Statele Unite din anii 1960,
răspândindu-se prin Coasta de Vest sub impulsul mișcării New Age  : renaștere , multiple „  practici
energetice  ” , diverse psihoterapii, cum ar fi „  terapia primară  ” , „  analiză bioenergetică  ” sau
chiar programare neurolingvistică (PNL). Multe practici noi proliferează în acest fel, în ciuda criticilor
constante din partea instituțiilor medicale cu privire la lipsa efectului demonstrat pentru majoritatea
tratamentelor oferite. În 1968, un raport al Departamentului pentru Sănătate și Servicii Umane al
Statelor Unite a denunțat astfel absența fundamentelor empirice și teoretice pentru majoritatea
teoriilor alternative aflate în vogă atunci în America, precum și lipsa lor de eficacitate clinică și
solicită evacuarea lor din sistemele de securitate socială.
Doar o parte din aceste teorii au supraviețuit anilor 1980, care au văzut, de asemenea, adoptarea
unei mode pentru terapiile presupuse de înaltă tehnologie (cum ar fi așa-numita „  medicină
cuantică  ” ), precum și apariția regimurilor pseudo-terapeutice și a antrenamentului în
practică . „  dezvoltarea personală  “ , cu o mulțime de introducere pe piață .
La începutul XXI - lea  secol , o sursă de structură se găsește în Occident în jurul valorii de o parte, o
serie de discipline destul de populare ( homeopatie , osteopatie , acupunctura ,  etc. ) , cât și în
căutarea de respectabilitate instituționale (crearea de școli, diplome, certificare, folosită în spitale
ca „terapie complementară” ), adesea susținută de un aparat industrial foarte profitabil în ciuda
absenței rezultatelor clinice cu adevărat satisfăcătoare și, pe de altă parte, o proliferare de sub-
discipline mai mult sau mai puțin ezoterice, adesea bazate pe opoziție dogmatică medicina științifică
și din ce în ce mai legată de mișcarea conspirației (în special în jurul controversei privind
vaccinarea ) sau de diverse aberații sectare. Între cele două, există o mare diversitate de practici
terapeutice mai mult sau mai puțin bine identificate, adesea cu o durată scurtă de viață, deoarece
acestea se bazează în esență pe carisma promotorului lor, care uneori îi dă numele disciplinei (cum
ar fi „ tehnica Alexander ” ).   " , „  Metoda Vodder  " sau chiar sofrologia caycediană a lui Alfonso
Caycedo ).

Tipologia practicilor
Peste 400 de practici terapeutice „alternative”, „complementare” sau „tradiționale” au fost identificate
de OMS .
OMS și Inserm disting patru familii de practici:
  Terapii biologice, folosind produse naturale derivate din plante, minerale sau animale
(ex. Fitoterapie, aromoterapie).
 Terapii manuale (ex. Osteopatie, chiropractică, reflexoterapie).
 Abordări corp-minte (de exemplu, hipnoză medicală, meditație, sofrologie).
 Sisteme bazate pe baze teoretice specifice (de exemplu: acupunctură, homeopatie).

Convențional, neconvențional, o abordare diferită

Tradiția naturală și cea veche
Există două principii invocate frecvent de promotorii medicinei neconvenționale și care ar face
diferența cu medicina convențională:

 recurgerea la „Natura” , referirea la natural; faptul că o substanță este „naturală” ar fi o

garanție a calității. Cu toate acestea , dezastrele naturale , bolile, ciupercile otrăvitoare și
majoritatea toxinelor sunt, de asemenea , naturale și nu benefice. De fapt, multe
medicamente au ca principiu activ molecule extrase din plante sau alte organisme, pur și
simplu izolate, purificate și mai mult sau mai puțin concentrate ( aspirina este un
exemplu). În schimb, noțiunea de „medicină naturală” (concepută ca un tratament bazat
pe utilizarea unui organism așa cum este, cum ar fi o plantă) are limite terapeutice,
substanța activă fiind fie diluată printre alți compuși care sunt uneori toxici sau inhibitori,
fie prezente în concentrații non-terapeutice, adică toxice sau insuficiente pentru a aduce
un beneficiu pentru pacient;
 referire la „tradiție”; acestea sunt în principal tradiții atribuite mai mult sau mai puțin pe
bună dreptate Asiei ( Chinei , Indiei , Tibetului ...), Africii sau Americii Latine, legate de
filosofiile și culturile acestor țări și a căror vechime anunțată ar fi o garanție a eficacității
(vezi vindecătorul tradițional , medicina tradițională ). Jurnalistul științific Florian
Gouthière amintește, totuși, că „vechimea unei practici nu este niciodată o dovadă, în
sine, a validității acesteia” și că poate exista un atașament la principiile pseudo-științifice,
cum ar fi teoria meridianelor, în cazul acupunctura, care a cunoscut , de asemenea , un
secol de nefolosire, The XIX - lea  secol, cu care se confruntă progresul disecție înainte de
a fi „resuscitat“ în XX - lea  secol (într - un scop politic și patriotic).
Interpretarea tulburărilor
Terapiile neconvenționale și medicina convențională diferă în ceea ce privește interpretarea
tulburărilor. De exemplu, naturopatia dezvoltă conceptele de detoxifiere / detoxinare ( toxinele în
cauză nu sunt întotdeauna specificate), în timp ce acestea nu au definiție în medicina clasică. Alții
vor vorbi în termeni de karma , „energie” sau chiar stări de spirit, așezându-se astfel într-un cadru
conceptual fără bază științifică.
Postulatele
Medicina neconvențională se bazează pe anumite ipoteze:

 medicina de energie ( acupunctura , qi gong , shiatsu ...) presupune că ființa umană are

un aflux vital ( prana în India, ki în japoneză sau Qi în chineză) , care poate curge lin,
boala este o perturbare această armonie care are nevoie a fi reechilibrat;
 homeopatia se bazează pe principii care:
 răul provine dintr-o problemă inerentă persoanei , „pământul” este ceea ce
asigură vindecarea și acest pământ trebuie tratat,
 tratamentul se efectuează în conformitate cu principiul similarității: se
administrează o substanță cunoscută că provoacă un simptom pentru
tratarea simptomului menționat,
  cu cât un produs este mai diluat și „energizat” (agitat puternic) cu atât este
mai activ,
 osteopatică presupune că tulburarea dintr - un blocaj al structurilor anatomice împreună,
funcționare defectuoasă „mecanică“. Se bazează pe patru principii: structura guvernează
funcția, structura modelelor funcționale, unitatea corpului și artera este supremă.
 centrul spa își asumă beneficiile apei și băilor, metoda de hidroterapie de adus.
Alții apelează la teorii pre-științifice, cum ar fi teoria stărilor de spirit , sau la principii mai mult sau
mai puțin oculte (cum ar fi Karma ).

Aspect juridic
În funcție de țară, medicamentele neconvenționale sunt recunoscute sau tolerate numai. Cu toate
acestea, unele țări necesită un titlu medical sau paramedical pentru practicarea anumitor abordări.
Europa
Potrivit Comitetului pentru afaceri sociale, de sănătate și familie al Consiliului Europei  :
„Medicamentele alternative au devenit acum adevărate industrii. De atunci încolo, abuzurile și
abuzurile sunt posibile, unele fiind mereu ispitite, din gustul puterii sau din spiritul profitului, de a
folosi aceste medicamente în scopuri deturnate. Prin urmare, există anumite riscuri de a vedea
aceste medicamente exploatate de șarlatani, grupuri sectare etc ..., toate având în ele un profit
imediat.
Pentru secte, sănătatea este o temă promițătoare: o folosesc pentru a atrage noi adepți și sunt
tentați să folosească aceste medicamente alternative pentru a-i întrerupe pe adepții din lumea
medicală din afara sectei. În măsura în care susțin inutilitatea medicinei tradiționale și necesitatea de
a opri orice tratament, inclusiv în cazul bolilor grave precum cancerul și SIDA, pericolele sunt
considerabile pentru indivizi. Mass-media a făcut ecou la mai multe cazuri de adepți care sufereau
de cancer și care au murit după ce au abandonat orice terapie. "

Franţa
Comisia Nicolas din 2002 a permis recunoașterea acupuncturii și a homeopatiei ca practici medicale
legale. Titlul profesional de osteopat a fost recunoscut, precum și cel de chiropractor , prin legea4
martie 2002. Cu toate acestea, aceste recunoașteri ale titlurilor profesionale nu sunt pentru toate
validările acestor teorii, iar Academia de Medicină consideră că „inserarea ThC [terapii complementare,
în acest caz pentru acest document acupunctura , hipnoza , osteopatia și tai chi ] în îngrijirea acordată de
spitale, în special CHU-uri, pare să fie de real interes dacă este înțeleasă nu ca o recunoaștere și
evaluare a acestor metode, ci ca un mijloc de a le specifica efectele., pentru a clarifica indicațiile lor
și pentru a stabili reguli bune pentru utilizare. " . Drept urmare, un anumit număr din aceste practici
terapeutice au fost adăugate la lista medicamentelor de practică specială , practicate în mod
subsidiar de către medicii generaliști, dar care nu sunt recunoscute de securitatea socială . Dintre
acestea, putem număra în special acupunctura, homeopatia, medicina geriatrică sau nutriția.
Prezentare generală neexhaustivă a situației juridice, în 2017, pentru cea mai obișnuită utilizare a
medicinei neconvenționale (MNC):

 Acupunctura poate fi exercitat în mod legal numai de către medici și moașe care au

dobândit o diplomă universitară (DU) sau Inter ( DIU ) eliberate de școlile medicale  ;
 Homeopatia este rezervat pentru medici, moașe, dentiști și medicilor veterinari care
dețin o diplomă de la o universitate sau institut autorizat de către stat.
Cei Farmaciștii care au obținut un certificat în homeopatie, poate recomanda sa nu
homeopatie prescrie;
  Osteopatie și chiropractic . Medicii, kinetoterapeuții , moașele și asistentele medicale au
acces la o diplomă în osteopatie (DO) eliberată de universități sau institute autorizate.
Reprezintă un titlu, dar nu o diplomă de stat;
 De „  atingere terapeutică  “ sau masajul relațională poate fi practicat de fizioterapeuți,
asistente medicale si psihomotorii terapeuți , fără condiție de diplomă;
 Pentru hipnoză , există multe cursuri de formare universitară și un institut privat
(Institutul francez de hipnoză). Instruirea în hipnoterapie este dedicată personalului
medical, dar nu este necesară nicio pregătire sau diplomă de stat, în timp
ce jurisprudența consideră că hipnoza este un act medical.
Potrivit articolului 39 din codul de etică medicală și al articolului R4127-39 din codul de sănătate
publică: „Medicii nu pot oferi pacienților sau anturajului lor ca benefic sau fără pericol un remediu
sau un proces iluzoriu sau insuficient testat. Orice practică a șarlatanismului este interzisă ” . Codul
de etică și codul de sănătate publică implică potențiale ordinale, precum și sancțiuni penale pentru
practicarea metodelor insuficient testate, chiar dacă anumite practici alternative sigure rămân de fapt
tolerate.
Potrivit întrebării parlamentare nr .  11662 intitulată „Sănătate holistică și riscuri de aberații
sectare”: „Ministerul reamintește că practicile cunoscute sub numele de„ medicină alternativă ”, dacă
nu sunt exercitate de membrii profesiei medicale, trebuie să rămână strict în domeniul bunăstării și
relaxării. Orice act de diagnostic sau terapeutic poate fi efectuat numai de membrii profesiei
medicale. "
Programarea neuro-lingvistică este uneori propusă, în Franța, profesioniștii din domeniul sănătății
(inclusiv paramedici) în timpul studiilor lor. Acesta este prezentat acolo ca fiind inspirat
din „recomandările Înaltei Autorități a Sănătății  ” și finanțat datorită instruirii fondurilor de asigurare
a profesiei medicale, de către formatori calificați ca „experți”. Este afișat ca
asimilat psihologiei aplicate în timp ce este necunoscut acestei științe.
Caz de fitoterapie și fitoterapie
Datorită existenței unor componente active potențial periculoase în multe plante, utilizarea plantelor
medicinale este foarte reglementată în Franța. „În Franța, medicamentele pe bază de plante sunt
eliberate exclusiv în farmacii datorită existenței monopolului farmaceutic. Cu toate acestea, există
posibilitatea de a lăsa unele dintre aceste medicamente disponibile în mod liber clienților; accesul
gratuit este limitat la anumite specialități farmaceutice cu indicații terapeutice foarte precise definite
prin decret. [...] Anumite plante foarte active, deci potențial toxice, sunt înregistrate pe una dintre
listele (I sau II) ale substanțelor otrăvitoare și, prin urmare, pot fi livrate în farmacii numai pe bază de
prescripție medicală . » Prin urmare, plantele trebuie utilizate cu precauție: un ulei esențial poate
conține până la 2.000 de ingrediente active. Un anumit număr dintre aceste ingrediente active au
proprietăți interesante din punct de vedere medical, dar utilizarea lor trebuie controlată deoarece, la
fel ca în cazul oricărei substanțe care are un efect asupra metabolismului, o dozare proastă sau o
utilizare proastă poate avea efecte nedorite grave. Prin urmare, este important să respectați doza și
durata aportului și, dacă este posibil, să fiți supravegheați de un specialist calificat.
Astfel, sunătoarea , ginkgo-ul sau grapefruitul pot determina o scădere sau o creștere a efectului
terapeutic al altor medicamente prin interacțiunea medicamentoasă . La fel, pelinul sau tuia pot fi
toxice pentru sistemul nervos: acesta este motivul pentru care în Franța anumite uleiuri esențiale pot
fi distribuite doar de către un farmacist.
Un regim derogatoriu este prevăzut pentru ierburi , iar aproape o treime din plantele medicinale
enumerate în farmacopee , considerate sigure la doze rezonabile, au fost liberalizate în 2008.
Majoritatea medicamentelor pe bază de plante sunt disponibile fără prescripție medicală în Franța,
dar pot fi, de asemenea, prescrise.
elvețian
Elvețian a decis înIulie 1999, Integrarea testării a cinci medicamente alternative noi (după succesul
chiropracticului) în rambursarea asigurărilor de sănătate: homeopatia , terapia
neuronală , medicina pe bază de plante , medicina antroposofică și medicina tradițională chineză .
După evaluare, aceste medicamente s-au dovedit a fi ineficiente și procesul a fost oprit din
cauzaIunie 2005. În plus, utilizarea acestor medicamente nu a redus consumul altor medicamente.
Asa ca3 iunie 2005, Pascal Couchepin (consilier federal) a decis deci să excludă aceste metode de
la asigurarea de bază. Potrivit ATS - Le Temps , „nu s-a dovedit suficient că cele cinci metode
suplimentare îndeplinesc criteriile economiei, dar mai presus de toate eficacitatea și adecvarea
conform legii privind asigurările de sănătate ( LAMal ). "
După o întrerupere a rambursării în Iunie 2005, s-a decis reluarea rambursării temporare a acestor
medicamente complementare din 2012, pentru o perioadă de probă de 5 ani . Propunerea de a
include „luarea în considerare a medicamentelor complementare” în Constituție a fost, de
asemenea, acceptată de 67% dintre alegători în timpul votului popular al17 mai 2009.
Prin decizia Consiliului federal din16 iunie 2017, serviciile medicale de medicină antroposofică,
homeopatia clasică, medicina tradițională chineză, medicina pe bază de plante și acupunctura
urmau să fie rambursate definitiv prin asigurarea de sănătate de bază din 1 st august 2017. Noile
prevederi plasează astfel medicina complementară administrată de medici pe picior de egalitate cu
alte discipline medicale convenționale. Prin această decizie, guvernul recunoaște că medicina
complementară îndeplinește cerințele legale, în special cele din articolul 32 din legea privind
asigurările de sănătate, care „permite rambursarea numai a serviciilor eficiente, adecvate și
economice”. Serviciile controversate și / sau noi vor fi examinate la cerere, în caz de problemă sau
îndoială, de către o Comisie federală pentru beneficii și principii generale (CFPP).
Germania
În Germania și în anumite cantoane elvețiene, există un statut oficial al „  Heilpraktiker  ” din 1939 ,
care reunește practicieni din diferite școli alternative selectate pe baza unui examen de admitere
(utilizat în principal de către naturopati și anumiți psihanaliști din școlile marginale).

Utilizarea de medicamente alternative

Franţa
Există puține statistici privind utilizarea acestor medicamente de către populație. Un
sondaj SOFRES în 1985, CSA în 1988, un sondaj al persoanelor spitalizate în 1993, un studiu
realizat de CREDES în 1997 și cifrele din raportul OMS din 2002 despre medicina tradițională sunt
punctele de referință pentru această întrebare. Rezultatele fluctuează, OMS acordă o rată de 75% și
49% în același raport, dar în general se susține că jumătate din populația franceză folosește
medicamente neconvenționale și că femeile sunt cele mai numeroase care le folosesc. Potrivit unui
articol din mass-media La Tribune, aproape 60% dintre francezi au folosit un specialist în medicina
alternativă în 2019.
Revista Science et Vie deianuarie 2015arată că „măsurarea științifică a eficacității medicamentelor
alternative se confruntă cu multe dificultăți pe care proliferarea studiilor nu reușește să le rezolve cu
adevărat. Dar această incertitudine științifică nu pare să afecteze încrederea francezilor în aceste
terapii. Astfel, 40% dintre aceștia îl folosesc și 78% consideră că sunt eficienți atunci când sunt
utilizați în prevenire și 72% consideră că, chiar și în cazul cancerului, medicamentele
complementare sunt importante pe lângă tratamentele medicale convenționale. "
Academiei Franceze de Medicina a publicat în 2013 un raport intitulat „terapii complementare -
acupunctura, hipnoza, osteopatie, tai chi - loc între grija resurselor“ . Acest raport, care se bazează
pe un rezumat al bibliografiei disponibile pe această temă, remarcă faptul că „interesul arătat pentru
acestea, după cum arată și numărul mare de publicații referitoare la acestea, creșterea numărului de
proiecte de cercetare din țara noastră. datele clinice care le privesc, precum și cunoștințele
în neurobiologie care fac posibilă abordarea mecanismului lor îi obligă să fie considerați cu
seriozitate, chiar dacă eficacitatea lor este menționată doar într-un număr limitat de situații și pe
baza unui nivel insuficient de probă. Acest lucru nu justifică însă entuziasmul probabil excesiv al
publicului în favoarea lor. Aceste practici trebuie să rămână la locul lor adecvat: cel al metodelor
adjuvante care pot completa mijloacele medicamentului. "
Misiunea Interministerială pentru Vigilența și lupta împotriva abuzurilor sectare (MIVILUDES) a pus
la dispoziție gratuit în său Ghid pentru sănătate și aberații sectare o foaie intitulată „Cum să
recunoască un șarlatan sau un terapeut sectar pseudo?“ " . Printre principalele trăsături recurente
care definesc un pseudo-terapeut, misiunea constată denigrarea sistematică a medicinei
convenționale, promisiunea unei cure miraculoase, evidențierea beneficiilor imposibil de evaluat sau
măsurat (în termeni de karma, aura, energetică etc.) ), promisiunea unei îngrijiri cuprinzătoare
(revendicare holistică ) care acționează la fel de mult asupra corpului ca mintea sau chiar sufletul și
utilizarea unui vocabular tehnic opac ( „unde cosmice, cicluri lunare, dimensiune vibratorie,
purificare, energii, cosmos) , conștiință ... ” ).
Medicul și criminologul Jean-Marie Abgrall este autorul mai multor sondaje pe această temă
(precum Mecanica sectelor în 1996 sau Charlatans of Health în 1998). El descrie fenomenul după
cum urmează:
„Profitând de atracția publicului în creștere pentru terapii alternative și medicină naturală, cele mai
diverse grupuri investesc, de câteva decenii, dar și mai mult astăzi în proporții îngrijorătoare, în
domeniul sănătății și bunăstării printr-o multitudine de oferte de îngrijire și sprijin pentru dezvoltarea
personală, însoțit de promisiuni de vindecare și viață armonioasă aici dedesubt și chiar dincolo.
Acest succes generează diverse riscuri, de la înșelăciunea directă la deriva „terapeutică”, chiar
sectară în sensul criteriilor adoptate de autoritățile publice. "
În martie 2018, 124 de medici și profesioniști din domeniul sănătății publică un apel "împotriva"
medicinei alternative "pe care o califică drept "  medicament fals  " (" medicament fals "), care
avertizează împotriva riscului de înșelăciuni, șarlatanism și aberație sectară și denunță lipsa de etică
a persoanelor care oferă îngrijire a cărei eficiență nu este dovedită. Ei cer excluderea acestor
discipline din domeniul medical, în fața observării unui entryism din ce în ce mai pronunțat.
Filosoful Roger-Pol Droit indică în concluzia unei analize pe această temă:
„De fapt, în spatele dezbaterii„ medicina reală ”versus„ medicina falsă ”, apar mai multe întrebări
decât vedem pentru prima dată. S-ar putea să indice un simptom major al crizei contemporane din
practica medicală. A decide dacă medicina este o știință sau o artă este o întrebare care se întinde
pe parcursul secolelor. A uita că trebuie să fie amândoi este o trăsătură a noastră. "

Statele Unite
În Statele Unite, cincizeci și șapte la sută dintre femeile cu cancer de sân ar recurge la medicamente
alternative și cu cât persoana se simte mai bolnavă, cu atât ar avea tendința de a multiplica aceste
tratamente. Pe lângă tratamentele biologice (fortifiante), cele mai frecvente metode sunt terapiile de
relaxare a capului și corpului, muzica sau casetele video.
Încă în contextul cancerului de sân, studiile preliminare se concentrează asupra
clasicului Feverfew al bunicilor noastre, a cărui substanță, partenolida , ar permite in vivo lupta
împotriva rezistenței celulelor la tamoxifen .
În 2008, Asociația Spitalelor Americane  (în) a reprezentat 37% din spitalele de stat care pun la
dispoziție utilizarea terapiilor complementare și alternative. Deși apreciate de unii pacienți, aceste
practici nu sunt întotdeauna bine primite de către medici în spitale.
Un studiu clinic din 2017 a arătat că, în cadrul cancerelor tratabile, utilizarea medicamentelor
neconvenționale ( „  medicamente alternative  ” ) fără niciun tratament convențional împotriva
cancerului ( „  tratamentul convențional al cancerului  ” ) a redus drastic șansele de supraviețuire. Cu
toate acestea, acest scenariu rămâne rar.
Tari in curs de dezvoltare
Potrivit OMS  : „Până la 80% dintre persoanele din țările în curs de dezvoltare se bazează pe
medicina tradițională pentru asistența medicală primară, fie din cauza tradiției culturale, fie din lipsa
altor alternative. "
In Europa
O revizuire sistematică publicată în 2018 a identificat factorii predictivi care îi determină pe oamenii
din populația generală din Europa să apeleze la medicina alternativă și complementară. Factorii care
prezic utilizarea medicilor din aceste medicamente sunt faptul că sunt femei și care raportează boli
cronice. Cu toate acestea, starea civilă nu este un factor predictiv. A fi femeie este, de asemenea,
un predictor al recursului la produse din medicina alternativă și complementară. Autorii
concluzionează, totuși, că acești predictori nu sunt diferiți de cei pentru utilizarea medicilor mai
convenționali.

Practica medicinei neconvenționale în Franța

De medici, în spitale
Cele mai actualizate Juramantul lui Hipocrate state care medicul trebuie să le respecte „ , toți
oamenii [...] , fără nici o discriminare în funcție de starea lor sau de convingerile lor. Cu toate
acestea, utilizarea medicamentului neconvențional de către un medic, posibil în cadrul unui spital, nu
este o formă de validare a metodei. Din punct de vedere legal, medicii nu ar trebui să dezvăluie în
cercurile medicale un nou proces de diagnosticare sau tratament care este insuficient testat fără a
însoți comunicarea lor cu rezervele necesare. Aceștia nu trebuie să facă astfel de dezvăluiri
publicului non-medical. Medicii nu pot oferi pacienților sau celor din jur ca fiind benefici sau fără
pericol un remediu sau un proces iluzoriu sau insuficient testat. Orice practică a șarlatanismului este
interzisă. Din punct de vedere pragmatic, atâta timp cât metoda aduce bunăstare și confort
pacientului, medicul o poate folosi uneori chiar dacă este convins că efectul este
doar placebo (medicina convențională folosește frecvent alte placebo). În același sens, prezența
locurilor de rugăciune și capelanii în cadrul unui spital nu indică faptul că personalul care alăptează
este credincios, ci că respectă credințele pacienților și sunt de acord să pună în aplicare orice nu
este dăunător și aduce confort.
Unele medicale ( medic , moasa ) și paramedical ( asistentă medicală , fizioterapeut ,
etc.) , profesioniștilor din domeniul sănătății , uneori recurg la practici neconvenționale într - un
mediu spitalicesc. Dar aceste practici pot fi oferite și de oameni care nu sunt nici medici, nici
paramedici. Unii practicanți nu pot efectua nicio procedură medicală, cum ar
fi diagnosticarea , terapia sau prescrierea medicamentelor . Confruntându-se cu diversitatea acestor
practici neconvenționale cu practicieni foarte eterogeni, se încearcă punerea în aplicare a unor
încercări de reglementare și control, în special pentru a monitoriza aberațiile sectare din afara
spitalelor publice. Prof. Loïc Capron, președintele Comisiei medicale pentru înființarea asistenței
publice - Spitale din Paris , a declarat în 2015: „Există o continuitate între aceste pseudo-terapii și
secte, care pot pătrunde astfel în spital. Ca responsabil pentru calitatea și siguranța îngrijirii, lupt
împotriva oricărui lucru care nu este bazat pe dovezi . "
Potrivit unui raport al Academiei Franceze de Medicină , utilizarea acestor practici în spitalele
publice, „și în special în CHU , este acceptabilă în măsura în care spitalul nu este considerat a
garanta eficacitatea acestora, ci ca un loc de practică exemplară și un spațiu deschis cercetărilor
care le privesc. Experiența acestor unități ar trebui să contribuie în cele din urmă la dezvoltarea unui
ghid de bune practici destinat tuturor părților interesate publice și private ” . Raportul recomandă ca
aceste practici să rămână „la locul lor cuvenit: cel al metodelor adjuvante care pot completa
mijloacele medicamentului”. Acestea ar trebui recomandate numai în cazurile în care utilitatea lor
este plauzibilă și la sfârșitul unei proceduri medicale prin care s-a asigurat că nu există, printre
mijloacele dovedite de terapie, o soluție mai necesară sau mai recomandabilă. În consecință,
pacientul nu ar trebui niciodată ales ca soluție de primă instanță și nici ca soluție alternativă care ar
expune erorilor sau întârzierii diagnosticului și pierderii norocului. O atenție specială trebuie
acordată, de asemenea, riscului de complicații (în special manipulări cervicale), riscului de
diseminare necorespunzătoare a metodelor de utilitate improbabilă (cum ar fi osteopatia craniană
preventivă a nou-născutului) și riscul de deviere sectară. Cu o plecare definitivă din medicina
convențională, care este deosebit de formidabilă în oncologie. "
Un inventar în 2013 al terapiilor complementare utilizate la Assistance publique - Hôpitaux de
Paris indică faptul că acestea sunt „puse în practică, în 95% din cazuri, de către profesioniștii din
domeniul sănătății: medici, moașe, asistente medicale, asistente medicale anesteziste,
fizioterapeuți, psihoterapeuți, psihologi. Medicii permanenți care sunt implicați în această îngrijire
practică doar cu jumătate de normă. Observăm, totuși, că, în 5% din cazuri, practicile
complementare sunt efectuate de intervenienți nedeterminati, profesioniști din domeniul sănătății
sau nu, eventual lucrând pe bază voluntară. "
Caracteristici problematice ale unor terapii
Unele terapii neconvenționale pot împărtăși o serie de caracteristici  :

 lipsa pregătirii medicale pentru practicieni: deși anumite metode bine stabilite, cum ar fi
osteopatia, beneficiază în prezent de formarea recunoscută de stat (care nu implică în
niciun fel recunoașterea eficacității metodei), un anumit număr de medicamente
neconvenționale sunt practicate de către persoane fără pregătire medicală (sau cu
pregătire care nu are legătură cu tehnica în cauză, care este cazul „medicilor
homeopati” ) și, în general, s-au instruit de o simplă mână de stagii instituționale inutile.
Astfel, „Lipsa recunoașterii de către stat a cursurilor de formare și a diplomelor eliberate
[...] poate induce un amatorism din partea anumitor pseudo-terapeuți. Mai ales că oricine
se poate declara „kinesiolog” sau „maestru reiki” și poate preda aceste tehnici. [...] Este
posibil să devii un maestru de reiki în trei sau patru cursuri de formare accelerată în
weekend ” . Pentru MIVILUDES, această ușurință de a se ridica în rang face parte din
strategia multor mișcări suspecte: „Adeptul este, de asemenea, legat de posibilitatea de
a deveni el însuși„ practicant ”sau chiar antrenor, ceea ce este în sine foarte
recompensator și reconfortant. o persoană care își pierde rolul ” . De fapt, majoritatea
medicamentelor neconvenționale sunt oficial „accesibile fără o diplomă
specifică” conform fișierului Roma K1103 de la Pôle Emploi , chiar dacă unele institute
emit diplome, care sunt adesea costisitoare și nu au valoare instituțională.
Potrivit Ministerului Afacerilor Sociale și Sănătății , „predarea acestor practici
[neconvenționale] nu dă naștere la diplome naționale , cu excepția acupuncturii . Cu toate
acestea, anumite cursuri fac obiectul diplomelor universitare (DU) sau diplomelor
interuniversitare (DIU) plasate sub responsabilitatea exclusivă a uneia sau mai multor
universități. Aceste diplome nu implică, ipso facto , că eficacitatea și inofensivitatea tehnicii
sunt dovedite. Acestea sunt diplome complementare care, prin ele însele, nu oferă dreptul
de a exercita o profesie de sănătate. Anumite cursuri de instruire sunt, de asemenea, oferite
în cadrul organizațiilor private, fără niciun control de către instituțiile publice în ceea ce
privește conținutul acestora și fără recunoașterea de către stat a diplomelor acordate. „ Le
Canard enchaîné a remarcat în 2015 anumite diplome universitare îndepărtate de medicina
bazată pe dovezi și oferite la prețuri ridicate de unele universități și povestește trimiterea
unei scrisori în același an (a rămas fără răspuns) către miniștrii sănătății și educației
naționale, semnată de o duzină de personalități medicale și științifice care cer
abolirea „acestor diplome universitare referitoare la domeniul medical, înființate la nivel local
și, prin urmare, fără evaluare națională” .
  absența dovezii eficacității tratamentului: orice metodă terapeutică care și-a dovedit
eficacitatea și inofensivitatea este rapid integrată în medicamentul cunoscut
aici „convențional” . Astfel, medicina neconvențională grupează tehnici a căror
eficacitate nu a fost demonstrată, cu câteva excepții, sau care prezintă un risc de
rănire (vezi secțiunea „  Cercetare  ” de mai jos). De exemplu, ca și în
cazul homeopatiei , ineficacitatea metodei a fost dimpotrivă demonstrată în
numeroase ocazii , dar promotorii metodei găsesc întotdeauna artificii retorice
pentru a discredita dovezile științifice .
 utilizarea conceptelor fără definiție: multe tehnici se bazează pe concepte vagi și
fără definiție concretă, indiferent dacă sunt împrumutate din religiile asiatice (karma,
ki ...), din teoriile europene ale secolelor trecute (dinamizare, stări de spirit ...) sau la
un jargon științific deturnat (val, energie, „  misticism cuantic  ” ...). Sunt folosiți și alți
termeni pur și simplu vagi, precum afirmația „holistică” sau „orientală” ,
promovarea „  bunăstării  ” , o „purificare” misterioasă (sau „  detoxifiere  ” ) sau mai
presus de toate apelul la „natură”. » , Care poate justifica totul și opusul său.
Menținerea acestei neclarități are ca efect reunirea sub aceleași bannere
simple „remedii ale bunicii” , escrocherii organizate, grupuri New Age și mișcări
sectare, adesea dificil de distins. Un anumit număr dintre aceste practici sunt
structurate comercial și se infiltrează în special în rețele ecologice și organice pentru
a disemina sub masca metodelor fanteziste „naturale” în cel mai bun caz ineficiente
și în cel mai rău caz periculos: o veritabilă antologie este prezentă în special în
fiecare an la Salon Marjolaine . , dedicat inițial agriculturii ecologice.

Avertisment din partea autorităților franceze cu privire la abuzurile anumitor terapii neconvenționale:
semn afișat la salonul Marjolaine, organizat de Nature et progress .

 recurgerea la gândirea magică: confruntați cu absența dovezilor științifice ale

eficacității unei tehnici, promotorii „tratamentelor minune” vor apela adesea
la gândirea magică , adică la credința în mecanismele oculte că știința modernă nu
ar fi capabilă să detecteze în timp ce practicantul, el însuși, stăpânește arcana
datorită procesului său inițiatic. Acest mecanism face posibilă discreditarea studiilor
științifice referitoare la metoda în cauză și justifică absența necesității terapeutului de
a-și dovedi afirmațiile. În cele din urmă, aceasta constituie, de asemenea, o cale de
evadare ad hoc , deoarece ineficiența metodei poate fi pusă pe seama pacientului
( „neîncrezător” , purtător de „vibrații proaste” ...), mai degrabă decât practicantului.
 riscul de influență psihologică sau deriva sectară: multe terapii neconvenționale apar
ca alternative nu numai terapeutice, ci și ontologice, asigurându-se că acestea se
bazează pe un sistem de gândire radical diferit de cel al științei și, prin urmare, invită
pacienții să nu îmbrățișeze nu o simplă tehnică de grijă, dar o viziune întreagă
asupra lumii, adesea calificată drept „holistică” sau atribuită „estului” . De acolo,
riscul de influență psihologică este major, iar Misiunea interministerială pentru
vigilență și lupta împotriva abuzurilor sectare avertizează în mod regulat împotriva
numeroaselor abuzuri existente, cel mai adesea constând în „evaluarea victimei
 pentru a se așeza mai bine. terapeut. Va fi vorba de a-l convinge pe urmăritor că
este excepțional și că, pentru a se îmbunătăți și a-și recâștiga energia, joie de vivre
și tot potențialul său, va trebui să se separe de soțul său, să se rupă de prietenii săi
și mai mult toți urmează stagii, în general costisitoare, dar necesare pentru
accesarea bunăstării. [...] Încetul cu încetul relația se va baza pe admirația
pacientului față de terapeutul său, care va putea să-și impună toate cerințele,
mergând până la supunerea totală a adeptului care va fi supus unor presiuni
repetate pentru a schimbă judecata sa ” .

O economie publică
Studiile efectuate în ultimii ani arată o îmbunătățire a confortului utilizatorului, o reducere a
utilizării metodelor convenționale și o reducere a costurilor pentru sănătate.
Unii recunosc că practicile neconvenționale sunt rambursate de asigurările de sănătate în
Franța pentru a realiza o reducere a cheltuielilor de sănătate. Potrivit lui Frédéric Adnet, profesor
de medicină de urgență la Universitatea Paris-XIII  : „Dacă securitatea socială rambursează
anumite tratamente lipsite de baze științifice, acesta este cel mai probabil rezultatul unui calcul
mercantil. Aceiași pacienți ar putea deveni - în cazul nerambursării - consumatori excesivi de
îngrijiri grele în căutarea ajutorului psiho-emoțional, care este mult mai penalizant în ceea ce
privește finanțele publice și probabil mai periculos în ceea ce privește iatrogenitatea . Prin
urmare, această stare de fapt nu este șocantă. "
Experiența Elveției între 1999 și 2005 pare să arate că rambursarea medicamentelor
neconvenționale nu generează economii sau costuri suplimentare. Ele au reprezentat doar
0,16% din cheltuielile de asigurare obligatorie, dar multe cheltuieli sunt acoperite de pacienți sau
din ce în ce mai mult de asigurarea lor sau de mutualele complementare.
Există posibile efecte nocive: astfel pacienții care apelează exclusiv la terapii a căror eficacitate
nu a fost dovedită nu vor putea beneficia de un diagnostic precoce de către medicina științifică,
punându-și viața în pericol.

Cercetare
Potrivit OMS  : „Există date empirice și științifice care arată beneficiile acupuncturii , medicinii
manuale și mai multor remedii pe bază de plante în tratamentul bolilor cronice sau ușoare. " .
Într-un aviz de lectură pentru cartea Medicină alternativă: informații sau intoxicație? de Simon
Singh și Edzard Ernst , care se prezintă ca „cea mai cinstită și mai corectă evaluare a medicinei
alternative din lume” Martin Brunschwig pentru Știință și pseudo-științe consideră
că „provocarea este strălucită: S. Sing și E Ernst oferă într-adevăr o lucrare de o rigoare și
bogăție exemplară, intercalată cu explicații și referințe la studii care au făcut posibilă furnizarea
de dovezi ale eficacității anumitor tratamente mai mult decât altele ”  ; el indică în continuare
că „medicamentele alternative sunt în mare măsură evaluate și un număr mic dintre ele au
dovedit un efect specific, dar slab. De asemenea, autorii indică, pe bună dreptate, că atunci
când acest lucru este cazul, în loc să „se agațe” de o eficacitate foarte scăzută, pentru anumite
efecte, la limita demonstrabilului (pe care susținătorii medicinei alternative nu vor eșua într-o
ciupire) , ar fi mai bine, în toate cazurile, să apelăm la tratamentele convenționale, care sunt mai
eficiente. "
În cazul acupuncturii , colaborarea Cochrane citează un caz în care eficacitatea se dovedește a
fi ușor superioară placebo, dar respinge sau nu poate concluziona, din lipsa dovezilor pentru
alte indicații în care acupunctura a fost evaluată științific. Știm, totuși, că experiența care a
lansat moda pentru acupunctură în Statele Unite în anii 1970 a fost falsificată de serviciile
chineze. Există, de asemenea, cazuri de acupunctură iatrogenă în literatură.
În Statele Unite, Centrul Național de Medicină Complementară și Alternativă (NCCAM), care
depinde de Institutul Național de Sănătate , are misiunea de a finanța și de a efectua cercetări
științifice riguroase în domeniul medicinei complementare și alternative. Institutul a fost înființat
în 1991 sub numele de Office of Alternative Medicine (OAM) înainte de a deveni NCCAM în
1998, bugetul său era de 2 milioane de dolari la început, a ajuns la 50 de milioane de dolari în
1999 și 128,8 milioane de dolari. NCCAM pentru lipsa de rezultate semnificative, în ciuda
bugetului său mare și promovarea pseudo-științelor din motive politice și demagogice.
Revista științifică a medicinei alternative este o revistă americană evaluată de colegi , susținută
de Comisia pentru medicină științifică și sănătate mintală , dedicată studiului
medicinii alternative .
Din anii 2000, baza de date MEDLINE a introdus indexarea pentru a facilita cercetarea pe tema
medicinei complementare și alternative. Biblioteca Cochrane  (în) are o bază importantă de
date de testare controlate și revizuiri sistematice.
Există din ce în ce mai multe studii despre medicina alternativă în literatura științifică, cu toate
acestea metaanalizele arată că unele dintre aceste studii sunt de o calitate prea scăzută pentru
a fi semnificative din punct de vedere științific și sunt uneori finanțate de conglomerate de
practicanți în scopuri publicitare (vezi junk articol științific ), sau chiar în cazul medicinei
tradiționale chineze de către un stat în scopuri politice.
În 2018, un studiu publicat în Oxford Journal al Institutului Național al Cancerului arată că
pacienții cu cancer care folosesc doar terapii „alternative” în locul tratamentului medical
convențional au semnificativ mai multe șanse de a muri decât alții.
Abordarea științifică
Medicina convențională aplică un tratament dacă eficacitatea acestuia este dovedită (sau în
unele cazuri pare dovedită, deoarece metoda științifică poate trata uneori logica mercantilă sau
culturală), dacă are o superioritate față de fiziologia homeostaziei puse în ele. Condiții mai bune
( placebo efect ). Eficacitatea unui tratament este măsurată utilizând criterii de măsurare: un
parametru biologic (de exemplu: zahăr din sânge), psihologic (de exemplu: anxietate),
epidemiologic (de exemplu: supraviețuire la cinci ani, mortalitate). Este astfel posibil să se
utilizeze molecule care au trecut testele experimentale fără a cunoaște, inițial, mecanismele
biochimice ale acțiunii terapeutice a acestor substanțe (exemplu: aspirină , penicilină ).
Explicația acțiunii lor ar evolua prin avansarea cunoștințelor științifice, acest lucru nu ar schimba
nimic în rezultatul măsurătorilor experimentate.
În general, faptul că o teorie, o concepție a priori , este adevărată sau falsă este independent de
rezultatul obținut; un fapt real poate fi explicat printr-o teorie falsă, iar faptul că teoria este falsă
nu îl împiedică să fie adevărat. De exemplu, în Evul Mediu , am știut să producem fier și săpun ,
totuși teoria care a explicat transformările materiei, alchimia , nu mai este recunoscută astăzi ca
adevăr.
Asa de :

 dacă dovedim că teoria care stă la baza unui medicament dat este falsă, acest lucru
nu implică faptul că tratamentele legate de acest medicament sunt ineficiente
(același principiu epistemologic ca cel menționat pentru săpun și alchimie);
 faptul că un tratament este eficient nu validează însă teoria medicală care îl justifică
(același principiu epistemologic ca cel evocat pentru săpun și alchimie);
 dovada eficacității trebuie făcută prin comparație cu fiziologia în condițiile
unui placebo pozitiv, pe un număr suficient de cazuri, astfel încât să existe o
diferență semnificativă statistic ( cf. studiul clinic )
  Eficacitatea vizibilă a unei tehnici nu justifică neapărat utilizarea acesteia, care poate
avea efecte negative. De exemplu, sifilisul a fost mult timp tratat cu mercur sau prin
inocularea malariei , care a dus la remisie aparentă, dar probabil a ucis indirect mai
mulți pacienți decât boala în sine ( vezi Autorizația de introducere pe piață ).
Relațiile dintre medicii convenționali și neconvenționali
Medicii au fost urmăriți penal în Franța pentru că au folosit metode terapeutice fără validare
științifică. Noțiunea de „ practică ilegală a medicinei  ” condamnă, de asemenea, orice persoană
care s-ar aventura să manipuleze sănătatea unui pacient prin tratamente sau metode invazive
fără a fi dovedit a fi inofensivă și eficientă.
Companiile farmaceutice sunt apoi suspectate că pun presiuni asupra guvernelor pentru a avea
o legislație restrictivă. În schimb, cazul Laboratoarelor Boiron (Franța),
Laboratoarele Lehning (Franța), Heel și DHU Schwabe (Germania), principalii furnizori de locuri
de muncă din Europa și care au obținut de la guvernul francez doar preparatele homeopate sunt
rambursate în 1984 , apoi din partea Europei Uniunea Europeană că aceleași preparate pot
avea o autorizație de introducere pe piață fără a efectua studii clinice.
Efectul placebo și confortul inofensiv pe care anumite metode îl oferă, printre altele, prezintă un
anumit interes. Promotorii anumitor medicamente neconvenționale se bazează pe acest efect
placebo pentru a arăta că psihicul este fundamental în vindecare; cu toate acestea, efectul
placebo poate funcționa chiar dacă se știe că este un efect placebo.

Afaceri
Utilizarea medicinei alternative ar trebui să fie parsimoniosă și adecvată: tratamentul unei boli
grave și avansate care necesită atenție medicală semnificativă poate fi întârziată prin utilizarea
exclusivă a medicinei neconvenționale.
În secolul XXI  , există încă multe boli incurabile și uneori neînțelese, cum ar fi anumite tipuri de
cancer sau chiar boala Alzheimer . Aceste boli pot provoca anxietate mare la pacienți și familiile
lor, precum și un complex dureros de impotență. Această fragilitate emoțională a atras mulți
terapeuți paramedici răuvoitori și alți escroci, care în fața neputinței medicinei moderne oferă
așa-numitele metode „alternative”, facturate la prețuri adesea astronomice. Asistăm astfel la
proliferarea unei pseudo-științe întregi în jurul anumitor boli precum autismul, cauzele ipotetice
ale acestora și așa-numitul tratament, care implică atât de mulți șarlatani simpli, cât și fundații
bogate, precum și anumite mișcări sectare, navigând pe efectele moftului ( cum ar fi dieta fără
gluten ) sau teoria conspirației (a se vedea în special Controversa privind rolul vaccinării în
autism ). Datorită veniturilor semnificative generate de aceste pseudo-terapii, în Statele Unite s-
au format institute puternice pentru a promova și centraliza acest tip de metodă (cum ar
fi Inițiativa Strategică pentru Autism ), susținută de comunicare activă și lobby, implicând
personalități din spectacol. afaceri și unii politicieni populisti, până la Donald Trump . Această
comunicare se bazează, în general, pe mărturii izolate și neverificabile și pe o mare forță de
convingere, uneori însoțită de studii științifice false. Ca răspuns, FDA din SUA a publicat ghiduri
de asistență pentru victime (cum ar fi „  Feriți-vă de revendicările false sau înșelătoare pentru
tratarea autismului  ”) și au apărut asociații de asistență pentru victime, precum Autism Rights
Watch . În Franța, în special Misiunea interministerială pentru vigilență și lupta împotriva
abuzurilor sectare a fost confiscată de această problemă (a se vedea de
exemplu Ghidul său privind sănătatea și aberațiile sectare ).
În Statele Unite , anumite excese în analiza tranzacțională au dat naștere unor procese în
Statele Unite. Aceste cazuri au fost compilate și dezvăluite într-o anchetă publicată în 1996 de
MT Singer și J. Lalich.
În Franța , procesul unui cuplu acuzat de maltratare a copilului lor care a murit în 2000 , în urma
unei deficiențe nutriționale (autopsia a relevat o „infecție acută secundară unei malnutriții cronice
deosebit de severe” ) în timp ce mama sa, kinezolog , a alăptat copil și, în același timp, practica
o dietă vegană , a reînviat dezbaterea despre medicamentele neconvenționale.

Note și referințe
1. ↑ a b c d e f și g Laurent Giordano, „  Hipnoza, acupunctura ...: cine are dreptul să practice
medicina alternativă?   » , Pe Le Figaro ,20 octombrie 2017(accesat la 4 aprilie 2021 ) .
2. ↑ a și b Printre sute de analize sistematice , câteva bine realizate au stabilit că unele terapii
alternative pot avea efecte pozitive. „  Cel mai mare număr de tratamente descrise în
recenzii au fost clasificate ca dovezi insuficiente ale unui efect (n: 82; 56,6 la sută),
urmat de efect pozitiv (n: 36; 24,8 la sută) și posibil efect pozitiv (n: 18; 12,4 la sută )) [...]
Deși terapiile CAM sunt adesea criticate pentru utilizarea lor în ciuda lipsei de dovezi,
sute de analize sistematice au evaluat, de fapt, terapii CAM specifice; dintre acestea,
unele au fost bine conduse și au demonstrat că terapia CAM oferă un beneficiu clar. Cu
toate acestea, sunt necesare mult mai multe cercetări pentru a demonstra în mod clar
dacă alte terapii frecvent utilizate sunt eficiente.  »  : (En) Institute of Medicine
(SUA) Comitetul pentru utilizarea medicamentelor complementare și alternative de către
publicul american. Medicină complementară și alternativă în Statele Unite. Washington
(DC): National Academies Press (SUA); 2005. 5, Starea de dovezi emergente asupra
CAM. Disponibil de pe: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK83790/
3. ↑ a și b (ro) Allison B. Kaufman și James C. Kaufman , Pseudoscience: The Conspiracy
Against Science , Cambridge, MIT Press ,12 ianuarie 2018, 510  p. ( ISBN  978-0-262-03742-
6 , citit online ) , p.  56 : „  Un pseudo-medicament este un tratament care nu produce
beneficii pentru sănătate dincolo de efectul placebo.  "
4. ↑ a b c d e f g h i j k l și m Daniel Bontoux, Daniel Couturier și Charles-Joël Menkès, „  Terapii
complementare - acupunctură, hipnoză, osteopatie, tai-chi - locul lor printre resursele de
tratament  ” , pe academie- medecine.fr ,5 martie 2013.
5. ↑ a b și c "  Ordine des médecins - Webzine n o  3  " , pe www.conseil-
national.medecin.fr ,iulie 2015(accesat la 20 aprilie 2018 )
6. ↑ Consiliul Național al Ordinului Medicilor, "Medicină alternativă și complementară"
7. ↑ (în) Organizația Mondială a Sănătății, „  Statutul juridic al medicinei tradiționale și
medicinii complementare / alternative: o revizuire la nivel mondial  ” ,2001(accesat la 10
februarie 2016 ) .
8. ↑ a și b Parlamentul European: Comisia pentru mediu, sănătate publică și protecția
consumatorilor, „  Raport privind starea de medicamente non-convenționale  “ ,
pe europarl.europa.eu  (accesat 03 aprilie 2011 ) .
9. ↑ National Science Board , Science and Engineering Indicators , Arlington, Virginia,
Division of Science Resources Statistics, National Science Foundation , US
Government ,2002( citiți online [ arhiva de12 martie 2009] ), „Capitolul 7: Știință și tehnologie:
atitudini publice și înțelegere publică, secțiunea: Credința în medicina alternativă”
10. ↑ (ro) CR Joyce, „  Placebo și medicina complementară.  ” , The
Lancet , Elsevier , voi.  344, nr .  8932,1 st noiembrie 1994, p.  1279-1281 ( ISSN  0140-
6736 și 1474-547X , OCLC  01755507 , PMID  7967992 , DOI  10.1016 / S0140-6736 (94) 90757-9 )
11. ↑ (în) J. May, „  Ce este sănătatea integrativă?  ” , British Medical Journal , BMJ
Group ( d ) , vol.  343, n o  jul12 312 iulie 2011, d4372 ( ISSN  0959-8138 , 1756-1833 , 0007-
1447 și 0267-0623 , OCLC  32595642 , PMID  21750063 , DOI  10.1136 / BMJ.D4372 )
12. ↑ a b și c „  Medicină alternativă - informații sau otrăvire? - Simon Singh și Edzard Ernst  ” ,
pe www.pseudo-sciences.org ,2014(accesat la 28 septembrie 2018 )
13. ↑ (în) Ernst E, „  Medicină complementară: concepții greșite comune  ” , Jurnalul
Societății Regale de Medicină , Publicații SAGE , Vol.  88, nr .  5,1 st mai 1995, p.  244-
247 ( ISSN  0141-0768 , 1758-1095 și 0035-9157 , OCLC  03722674 , PMID  7636814 , PMCID  1295191 )  
: „  Presupunând că CM nu are o utilizare specifică (a se vedea mai sus), popularitatea
sa se spune că se datorează pur și simplu unui puternic efect placebo. Acest lucru ar
putea fi adevărat în unele cazuri, dar din nou nu se poate generaliza. Mai multe remedii
 complementare au acțiuni specifice, chiar în măsura în care efectele secundare pot
deveni o problemă.   "
14. ↑ (în) T Zeller, K Muenstedt, C Stoll, J Schweder, B Senf, E Ruckhaeberle, S Becker,
Hubert Serve și J Huebner, „  Interacțiuni potențiale ale medicinei complementare și
alternative cu terapia cancerului la pacienții ambulatori cu cancer ginecologic cancer
center  ” , Journal of Cancer Research and Clinical Oncology , Springer Science +
Business Media , vol.  139, nr .  3,26 octombrie 2012, p.  357-365 ( ISSN  0171-5216 și 1432-
1335 , OCLC  525582786 , PMID  23099993 , DOI  10.1007 / S00432-012-1336-6 )
15. ↑ (în) Eran Ben-Arye, Aaron Polliack Elad Schiff, Tadmor și Tamar Noah
Samuels, „  Consilierea pacienților cu privire la utilizarea suplimentelor nutriționale non-
pe bază de plante în timpul terapiei împotriva cancerului: o nevoie de comunicare medic-
pacient.  ” , Journal of Pain and Symptom Management , Elsevier , vol.  46, nr .  6,23 mai
2013, p.  887-896 ( ISSN  0885-3924 și 1873-6513 , OCLC  12629494 , PMID  23707384 , DOI  10.1016 /
J.JPAINSYMMAN.2013.02.010 )
16. ↑ a b c d e et f Misiunea interministerială pentru vigilență și lupta împotriva aberațiilor
sectare , „  Raport de activitate 2016 și prima jumătate a anului 2017  ” ,
pe www.derives-sectes.gouv.fr ,2017.
17. ↑ DGS , „  Practici de îngrijire neconvenționale  ”, Ministerul Solidarității și Sănătății ,19
februarie 2016( citiți online , consultat la 28 august 2018 )
18. ↑ (în) „  Medicină tradițională: definiții  ” pe www.who.int  (accesat la 11 septembrie 2014 ) .
19. ↑ a b și c Jean Brissonet, „  Ce este homeopatia?  » , Pe pseudo-sciences.org .
20. ↑ Institutul Național al Cancerului Domeniul de aplicare și predarea ofertei și cererii de
medicină neconvențională și medicină alternativă .
21. ↑ Stephen Barret, „Feriți-vă de tratamentele alternative” .
22. ↑ a b c d e și f Misiunea interministerială pentru vigilență și lupta împotriva aberațiilor
sectare , „  Ghidul sănătății și aberațiile sectare  ” , pe derives-sectes.gouv.fr .
23. ↑ Bivins 2007 , p.  11: „  Hipocrate, încă sărbătorit ca„ părintele medicinei occidentale
”chiar și astăzi.  "
24. ↑ Bivins 2007 , p.  15: „  Paralelele dintre sistemul chinez și analogii săi în medicina
clasică și medievală europeană și în textele ayurvedice ale Indiei sunt remarcabile.
Medicii europeni au asociat, de asemenea, părțile corpului și organele la anumite
anotimpuri, semne stelare și elemente, iar cele cinci mari elemente hinduse sunt
indivizibile de aspecte ale corpului și ale obiectelor simțurilor.   "
25. ↑ Guillaud 2016
26. ↑ Philippe Sionneau, „  Scurtă istorie a medicinei chineze  ” .
27. ↑ Collective , Anthropology of Knowledge Review, Vol. 6: 2012 , Arhive Contemporane &
Sté. antropologia cunoașterii,2 iunie 2014( ISBN  978-2-8130-0151-1 , citit online ) , p.  553 și
următoarele
28. ↑ Bivins 2007 , p.  61-66
29. ↑ Bivins 2007 , p.  43: „  Accentul nostru va fi pe două terapii ale căror istorii lungi în
Europa pot părea surprinzătoare: moxabustia și acupunctura. Ambele tehnici depind de
un model al corpului foarte diferit de cele predominante în Europa în secolele XVII și
XVIII și chiar mai diferite de modelul biomedical pe care ne bazăm astăzi. Acesta este
un factor care face ca transmisia lor timpurie (și într-adevăr popularitatea lor
contemporană) să pară puțin probabilă: practicile medicale sunt de obicei specifice din
punct de vedere cultural - adică sunt coerente din punct de vedere intelectual și răspund
practic culturilor în care s-au dezvoltat inițial.  "
30. ↑ Bivins 2007 , p.  39: „  Două dintre cele mai populare inovații medicale occidentale de
la sfârșitul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea depindeau în mare măsură de experiența
subiectivă ca sursă de date și de dovadă. Homeopatia [...]. Și mesmerism.   "
31. ↑ Bivins 2007 , p.  36: „  Până la sfârșitul secolului al XIX-lea,„ medicina științifică ”era
ascendentă (deși nu monolită). Profesionalizarea rapidă, deși importantă pentru
supraviețuirea altor sisteme medicale din secolul al XIX-lea, nu a fost suficientă pentru a
păstra vizibilitatea și statutul pe care l-au atins. [...] Secolul al XX-lea a văzut ceea ce s-
ar putea numi industrializarea medicinei. A fost marcată de creșteri rapide ale
complexității organizării și tehnologiilor medicale și ale numărului de specializări - deja
înfloritoare până la sfârșitul secolului al XIX-lea.  "
32. ↑ a și b (en) Abraham Flexner, „  Educație medicală în Statele Unite și Canada: un raport
către Fundația Carnegie pentru avansarea predării  ” , Fundația Carnegie pentru
avansarea buletinului didactic nr. 4. (orașul NY) ,1910( citește online ).
33. ↑ Gesetz über die berufsmäßige Ausübung der Heilkunde ohne Bestallung
(Heilpraktikergesetz), 17.07.1939.
34. ↑ (în) Geoffrey Cocks , The State of Health: Boala în Germania nazistă , Oxford, Oxford
University Press ,12 ianuarie 2012, 291  p. ( ISBN  978-0-19-969567-6 , citit online ) , p.  53
35. ↑ Edmond Marc, Manual de psihoterapie: abordare, tehnice, fondatorii, locuri , Paris,
2000 ( 1 st ed 1981.); ediție nouă 2008 ( ISBN  978-2-7256-2714-4 )
36. ↑ (în) Hans A. Baer , „  Statutul sociopolitic al naturopatiei SUA la începutul secolului
XXI  ” , Medical Anthropology Quarterly , vol.  15, n o  3,Septembrie 2001, p.  329–
46 ( PMID  11693035 , DOI  10.1525 / maq.2001.15.3.329 )
37. ↑ (în) Jill Russell ( ed. ) Și Amy Rovere ( eds. ), American Cancer Society Ghid complet
pentru terapii complementare și alternative pentru cancer , Atlanta, American Cancer
Society,2009, A doua  ed. , p.  116-119
38. ↑ a și b Comisia pentru afaceri sociale, de sănătate și familie a Consiliului Europei, „  O
abordare europeană a medicinei neconvenționale  ” ,11 iunie 1999.
39. ↑ Centrul de informare și prevenire a psihoterapiilor abuzive și deviante  , „  Sofrologie:
practică, credibilitate, istorie și credințe  ” , pe cippad.com .
40. ↑ a b și c Florian Gouthière, „  Ce poate vindeca acupunctura?  » , Pe curiologie.fr ,26 iunie
2018.
41. ↑ (în) Dara Mohammadi, „  Nu-ți poți dezintoxica corpul. Este un mit. Deci, cum te faci
sănătos?  » , Pe observator ,5 decembrie 2014.
42. ↑ (în) Fisher P, Ward A, "  Medicina complementară în
Europa  " , BMJ , vol.  309, nr .  69471994, p.  107-11. ( PMID  8038643 , PMCID  PMC2540528 , 
citiți online [PDF] ) modifica .
43. ↑ „  Legea nr .  2002-303 din 4 martie 2002 - Articolul 75  ” .
44. ↑ a și b https://www.legifrance.gouv.fr/affichCodeArticle.do?
idArticle=LEGIARTI000006912902&cidTexte=LEGITEXT000006072665&dateTexte=201
21026&oldAction=rechCodeArticle .
45. ↑ http://www.conseil-national.medecin.fr/article/article-39-charlatanisme-263  .
46. ↑ Întrebarea parlamentară nr .  11662 a Madame Marie-France Beaufils, Jurnalul Oficial
din 15 mai 2014.
47. ↑ „  Instruirea PNL oferită de AFML  ” , despre Asociația pentru instruirea medicilor
liberali ,Septembrie 2020(accesat la 26 septembrie 2020 ) .
48. ↑ „  Instruiri PNL oferite de AFML  ” , despre Asociația pentru instruirea medicilor liberali -
stagiu din 10 octombrie 2020 ,Septembrie 2020(accesat la 26 septembrie 2020 ) .
49. ↑ „  Sprijin pentru formarea lucrătorilor independenți  ” , privind serviciul
public ,1 st ianuarie 2020(accesat la 26 septembrie 2020 ) .
50. ↑ „  Instruire în modulul 2 PNL oferit de AFML  ” , despre Asociația pentru instruirea
medicilor liberali - stagiu din 8 octombrie 2020 ,Septembrie 2020(accesat la 27 septembrie
2020 ) .
51. ↑ Edzard Ernst și Max H Pittler, Medicină alternativă: Ghidul critic , Elsevier
Masson,2005( prezentare online ) , p.  443.
52. ↑ a și b Hélène Lehmann, „  Medicamentul pe bază de plante în Europa: stare, de
înregistrare, de control  “ , cu privire la teza de doctorat în Drept (Universitatea din
Strasbourg) ,2013(accesat la 2 martie 2016 ) .
53. ↑ „  Medicina naturală, o modă confirmată  ”, LExpress.fr ,31 martie 2010( citiți online ,
consultat pe 4 octombrie 2017 ).
54. ↑ Mathilde Damgé și Adrien Sénécat, „  „ Amenințări pentru uleiurile esențiale ”...
inexistența unei petiții de succes  ” , pe Le Monde  .fr ,30 mai 2018.
55. ↑ Ordinul Național al Farmaciștilor, „  Plante medicinale și medicamente pe bază de
plante  ” , pe www.ordre.pharmacien.fr ,2011(accesat la 2 martie 2016 ) .
56. ↑ a și b Homeopatia nu mai este rambursată în Elveția , AFP, 3 iunie 2005 .
57. ↑ „  5 servicii excluse din catalogul de asigurări de bază, recenzie de
presă  ” ( Arhivă • Wikiwix • Archive.is • Google • Ce să faci? ) , Pe www.comparez.ch ,11 ianuarie 2007.
58. ↑ Cinci medicamente alternative nu vor mai fi rambursate , Le Temps ,4 iunie 2005.
59. ↑ Cinci medicamente complementare vor fi rambursate condiționat pentru o perioadă
provizorie de șase ani .
60. ↑ Valentine Zubler, „  Da triumfă, dar adevărata luptă începe astăzi  ” , pe Le Temps ,17
mai 2009(accesat la 30 iunie 2017 ) .
61. ↑ Jean-Luc Martin-Lagardette, "  Recunoașterea medicinii alternative de către Elveția: un
compromis original>  " , onouvertures.net ,29 iunie 2017(accesat la 30 iunie 2017 ) .
62. ↑ „  Medicină complementară: noi reguli de rambursare  ” , comunicate de presă ,
pe www.admin.ch , Oficiul Federal pentru Sănătate Publică OFSP,16 iunie 2017 (accesat la
27 august 2018 ) .
63. ↑ Teza de farmacie despre medicina neconvențională .
64. ↑ „  Sectorul complementar medicina în Franța, în comparație cu medicina tradițională  “ ,
pe La Tribune  (accesat la 1 st septembrie 2020 )
65. ↑ „  Sunt eficiente medicamentele alternative?  » , Despre cultura Franței ,2 ianuarie
2015.
66. ↑ Jean-Marie Abgrall , „  Secte și pseudo-medicamente - Partea 1  ” , pe pseudo-
medecines.org .
67. ↑ „  Apelul a 124 de profesioniști din domeniul sănătății împotriva„ medicinei
alternative  ” , pe Le Figaro ,18 martie 2018.
68. ↑ „  „ Medicină falsă ”: profesioniștii se revoltă împotriva„ medicinei alternative
”  ”, LExpress.fr ,22 martie 2018( citiți online , consultat la 10 septembrie 2018 )
69. ↑ Roger-Pol Droit, „  Ar trebui să fim duri cu medicina alternativă?  » ,
Pe lesechos.fr  (consultat la 27 ianuarie 2019 )
70. ↑ (în) „ Cercetător MSU care leagă pacienții cu cancer de sân de terapii
alternative  ” pe www.eurekalert.org .
71. ↑ (în) „ Cercetătorii GUMC spun că Flower Power poate reduce rezistența la
medicamentul pentru cancerul de sân tamoxifen  ” pe www.eurekalert.org .
72. ↑ (în) Catherine G. Davis , Medicină alternativă , cărțile din secolul XXI ,1 st mai 2012,
112  p. ( ISBN  978-0-7613-8854-8 , citit online ) , p.  84
73. ↑ (în) Skyler B. Johnson, Henry S. Park, Cary P. Gross și James B. Yu, „  Utilizarea
medicinii alternative pentru cancer și impactul său asupra supraviețuirii  ” , JNCI: Jurnalul
Institutului Național al Cancerului , Vol.  110, n o  1,2018( DOI  10.1093 / jnci / djx145 , citiți
online ).
74. ↑ a și b Noi linii directoare ale OMS pentru promovarea utilizării raționale a medicamentelor
alternative , 22 iunie 2004.
75. ↑ (în) Guillaud Albin, Nelly Darbois Allenet Benedict și Nicolas Pinsault, "  Factori
predictivi ai utilizării medicinii complementare și alternative în populația generală din
Europa: o revizuire sistematică  " , Complement Ther Med. , vol.  42,2018, p.  347-
354 ( DOI  10.1016 / j.ctim.2018.12.014 , citiți online ).
76. ↑ Marie-Marthe Montignies, Ghid practic pentru scrierile profesionale în acțiunea socială
și medico-socială: Principii: metodologie - 26 de rapoarte comentate și
corectate , Dunod ,21 aprilie 2010, 320  p. ( ISBN  978-2-10-055329-7 , citit online ) , p.  17.
77. ↑ https://www.legifrance.gouv.fr/affichCodeArticle.do?
idArticle=LEGIARTI000006912875&cidTexte=LEGITEXT000006072665&dateTexte=201
70210 .
78. ↑ a și b "Peck of the" Duck "pe DU de la școlile medicale" fără bază științifică ""  (versiunea din
29 octombrie 2015 pe Internet Archive ) , pe Le Quotidien du Médecin ,28 octombrie 2015
79. ↑ „  Foaia Rome K1103 - Dezvoltarea personală și bunăstarea persoanei  ” ,
pe www.chambre-syndicale-sophrologie.fr .
80. ↑ Ministerul Solidarității și Sănătății, „  Practici de îngrijire neconvențională  ” ,
pe sante.gouv.fr  (accesat la 17 aprilie 2018 ) .
81. ↑ Ediția din 28 octombrie 2015
82. ↑ incluzând profesorul Loïc Capron, președintele Comisiei medicale pentru asistență
publică - Spitalele din Paris și membru al Academiei Naționale de Medicină, Jean-Marie
Lehn , Premiul Nobel pentru chimie, profesorul Jacqueline Godet de la Universitatea
 Claude Bernard Lyon 1, Jean-Michel Ducomte, președintele Ligii Educației, Pierre
Tartakowsky , fost președinte al Ligii Drepturilor Omului
83. ↑ Metoda științifică, "  Pseudo-științele: motivele succesului  " , despre France Culture ,7
septembrie 2017.
84. ↑ Olivier Hertel, „  Salon Marjolaine: locul de întâlnire al falsificat  ” , pe Științe și
Avenir ,29 noiembrie 2018.
85. ↑ Știință și știință de Manuel de Diéguez , Biblioteca de idei; Gallimard, 1970.
86. ↑ (în) Kooreman P. Pacienții ale căror medic știu că medicina complementară tinde să
scadă costurile și să aibă fustă , t.  6, Eur J Health Econ,2012( DOI  10.1007 / s10198-011-
0330-2 ) , p.  769–776.
87. ↑ (în) Smallwood C. Rolul medicinei complementare și alternative în NHS: O investigație
asupra contribuției potențiale a terapiilor complementare obișnuite la asistența medicală
din Marea Britanie , FreshMinds Consultancy2005, 194  p. ( citește online ).
88. ↑ „  Ar trebui să ardem„ medicamente bazate pe credințe ”?  », Le
Monde.fr ,1 st noiembrie 2018( citiți online , consultat la 3 decembrie 2018 )
89. ↑ „  Acupunctură pentru prevenirea atacurilor de migrenă  ” , pe cochrane.org ,28 iunie
2016
90. ↑ „  Cochrane Reviews on Acupuncture  ” , pe cochrane.org ,martie 2018
91. ↑ „  Când acupunctura face pschitt, literalmente  ” ,
pe http://realitesbiomedicales.blog.lemonde.fr ,30 martie 2018(accesat la 4 septembrie 2018 )
92. ↑ Finanțare NCCAM: Istoricul creditelor .
93. ↑ NCCAM este o rușine? , The Scientist, 2002.
94. ↑ Problema permanentă cu Centrul Național de Medicină Complementară și
Alternativă , Anchetator sceptic , 2003.
95. ↑ The Scientific Review of Alternative Medicine, "  About The Scientific Review of
Alternative Medicine  " , la sram.org  (accesat la 3 aprilie 2011 ) .
96. ↑ (în) Ute Kreplin, Miguel Farias și Inti A. Brazilia, "  Efectele prosociale limitate ale
meditației: o revizuire sistematică și meta-analiză  " , Scientific
Reports , Vol.  8, n o  2403,2018( DOI  10.1038 / s41598-018-20299-z , citiți online )
97. ↑ (în) David Cyranoski, „  De ce medicina chineză se îndreaptă către clinicile din întreaga
lume  ” , în Nature ,26 septembrie 2018.
98. ↑ (în) Skyler B Johnson, Henry's Park, Cary P Gross, James B Yu, "  Utilizarea medicinii
alternative pentru cancer și impactul său asupra supraviețuirii  " , JNCI: Jurnalul
Institutului Național al Cancerului , Vol.  110, n o  1,2018( DOI  10.1093 / jnci / djx145 ).
99. ↑ SIFEM 2006 - educație medicală văzută de un filosof ( Michel
Serre ): https://www.canal-u.tv/video/canal_u_medecine/sifem_2006_l_education_medic
ale_vue_par_un_philosophe.2087
100. ↑ Boli ale vaselor Joseph Emmerich, Boli ale vaselor , inițiative de sănătate
DOIN,1998.
101. ↑ Michel-Eugene Chevreul, Cercetare chimică asupra substanțelor grase de origine
animală , Paris, FG Levrault, 1823.
102. ↑ (în) Magda Whitrow, „  Wagner-Jauregg and Fever Therapy  ” , Istoria
medicală , vol.  34,1990, p.  294-310 ( citește online ).
103. ↑ Decret ministerial din 12 septembrie 1984 de stabilire a listei specialităților
farmaceutice rambursabile asigurărilor sociale, Jurnalul Oficial al Republicii Franceze din
29 septembrie 1984, p. 8 945.
104. ↑ Directiva 92/73 / CEE din22 septembrie 1992
„Întrucât, ținând seama de caracteristicile specifice ale acestor medicamente, cum ar fi
concentrația lor foarte mică de principii active și dificultatea de a le aplica metodologia
statistică convențională referitoare la studiile clinice, pare de dorit să se prevadă o
procedură specială simplificată de înregistrare pentru medicamentele homeopate
tradiționale, introduse pe piață fără indicații terapeutice și într-o formă farmaceutică și
într-o doză care nu prezintă un risc pentru pacient; [...]
Că, în special, statele membre cu tradiție homeopatică trebuie să poată aplica reguli
specifice pentru evaluarea rezultatelor studiilor menite să stabilească siguranța și
eficacitatea acestor medicamente, cu condiția să le notifice Comisiei, [ …]]
Articolul 4 […] Cu toate acestea, dovada efectului terapeutic menționat la articolul 28
 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată nu este necesară pentru produsele
medicamentoase homeopate ”.
105. ↑ De exemplu, medicii știu că aspirina durează câteva zeci de minute pentru a
acționa, dar la fel ca oricine altcineva simte confort încă din primele minute după
absorbție.
106. ↑ a b c și d (ro) Administrația pentru alimente și medicamente , „  Feriți-vă de revendicările
false sau înșelătoare pentru tratarea autismului  ” , la www.fda.gov .
107. ↑ a și b "  Autism Rights Watch - propunerile noastre către MIVILUDES pentru a lupta
mai bine împotriva aberațiilor sectare din sănătate și universități  " , pe derive-
sectaire.fr ,14 noiembrie 2012.
108. ↑ C. Millward , Michael Ferriter ( eds. ), S. Calver și G. Connell-Jones , „  Dietele fără
gluten și cazeină pentru tulburarea spectrului autist.  " Cochrane Database Syst
Rev , n o  22008, CD003498 ( PMID  18425890 , DOI  10.1002 / 14651858.CD003498.pub3 ).
109. ↑ (în) Comitetul de revizuire a siguranței imunizării, Comitetul pentru promovarea
sănătății și prevenirea bolilor, Institutul de Medicină , Revizuirea siguranței imunizării:
vaccinuri și autism , Washington, DC, National Academies Press ,2004( ISBN  0-309-09237-
X , citit online ).
110. ↑ Doja A, Roberts W, „  Imunizări și autism: o revizuire a literaturii  ”, Can J Neurol
Sci , vol.  33, nr .  4,2006, p.  341–6 ( PMID  17168158 , DOI  10.1017 / s031716710000528x ).
111. ↑ (în) „  Experții îl condamnă pe Donald Trump pentru că observațiile sunt vaccinate,
autism  ” pe NY Daily News  (accesat la 8 februarie 2016 ) .
112. ↑ Misiune interministerială pentru vigilență și lupta împotriva aberațiilor
sectare , „  Raport către primul ministru - 2006  ” , pe www.derives-sectes.gouv.fr .
113. ↑ (în) MT Singer și J. Lalich, Crazy Therapies: What Are They? Lucrează? ,1996 .
114. ↑ Pe Express .
115. ↑ „    Opt luni închise pentru a-și lăsa copilul să moară de
foame    ”  (  Arhivă  •  Wikiwix  •  Archive.is  •  Google  •  Ce să faci?  ) .