ZÂMBEȘTE ȘI ÎNVAȚĂ-ȚI COPILUL SĂ ZÂMBEASCĂ!

„Copilului i-aș a aripi, dar i-aș permite să învețe singur să zboare.”

(Gabriel Garcia Marquez)

ZÂMBETUL ne aduce frumusețe, stare de bine și „un firesc” în atitudine! Un surâs

vorbește lumii despre „inteligenţa inimii şi a relaţiilor sociale”. Acum 3.000 de ani, înțeleptul
Solomon scria: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” Râsul
adaugă bogăție, calitate și culoare zilelor obișnuite. E un dar, o opțiune, o disciplină și o artă. 
Zâmbetul este primul semn de iubire pe care îl transmitem celorlalţi. Zâmbeşte şi învaţă-
ţi copilul să zâmbească. Vei descoperi că viaţa e mai frumoasă. Zâmbetul şi blândeţea, mereu
împreună, nu trebuie să lipsească vreodată de pe chipul şi din sufletul unui părinte. Un zâmbet, o
privire caldă, facilitează deschiderea și socializarea. Zâmbetul ne influenţează întregul
comportament. El se citeşte în vocea și în gesturile noastre. Zâmbetul este modalitatea prin care
comunici că eşti bine şi prin care doreşti ca în universul interior al cuiva să se producă aceeași
reacţie.
Înţelepciunea antichităţii ne-a transmis un mesaj: „Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă
mult. El îmbogăţeşte pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc. El ia numai
o clipă, dar amintirea lui dăinuie uneori pentru totdeauna. Un zâmbet aduce fericire în casă,
bunăvoinţă în muncă şi prietenie între oameni. El dă odihnă celor trudiţi, bucurie celor
descurajaţi, o rază de soare celor trişti şi necăjiţi. Cu toate acestea, zâmbetul nu poate fi
cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat, pentru că el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni
până când nu este dăruit. Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet. Dăruiți-
le voi unul, pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de un zâmbet decât acela care nu-l poate
dărui”.
Zâmbetul venit din inimă transmite mesajul „mă bucur” nu trebuie să lipsească de pe
feţele părinţilor, mai ales atunci când o fac natural şi nu de complezenţă. Însă până la urmă, e
bun şi un zâmbet de complezenţă; în orice caz, e mult mai bun decât o faţă acră. Zâmbetul este
primul semn de iubire pe care îl transmitem celorlalţi. Aşadar, zâmbeşte. Învaţă să zâmbeşti cât
mai des. Zâmbeşte-i mereu copilului tău şi el va învăţa să zâmbească şi va zâmbi la rândul său.
Zâmbeşte-i atunci când îl alăptezi, când îi vorbeşti, când te joci cu el, când îl speli şi îl îmbraci.
Zâmbeşte-i de fiecare dată când îi întâlneşti privirea. Un chip mai mereu posomorât, încruntat,
întunecat va aduce în jurul său, va atrage, exact ceea ce poartă cu sine, adică: posomorâre,
încruntare, întuneric. Un chip zâmbitor, luminos, bucuros, va atrage lângă el exact ceea ce duce
cu sine: zâmbet, lumină, bucurie.
Deci, zâmbeşte şi învaţă-ţi copilul să zâmbească. Vei descoperi că viaţa e mai frumoasă.
Zâmbetul şi blândeţea, mereu împreună, nu trebuie să lipsească vreodată de pe chipul şi din
sufletul unui părinte. (Michiela Poenaru, 2013, pp. 158-159)
Când eșți supărat sau trist, când simți că viață te încearcă peste măsură și că destinul te-a
trădat, jucându-și parcă în fiecare zi ultima carte, privește în ochii nevinovați ai unui copil, joacă-
te cu el și încearcă să pătrunzi acolo, în universul lui și să-ti hrănești spiritul cu inocenta-i încă
neștirbită de răul lumii. Zâmbetul unui copil este cel mai bun leac pentru suflet. De aceea,
încearcă-l, simte-l cum îți încălzește inima, bucură-te de el ca de un dar de preț și protejează-l că
pe o floare rară!
Copiii au darul minunat de a spune și a face lucruri, pe cât de nevinovate pe atât de
impresionante, cu atât mai mult cu cât ei nu sunt deloc conștienți de asta. Atunci când pleci de la
muncă mult prea adâncit în gânduri pentru a te putea bucură cu adevărat de toată frumusețea din
jurul tău, puritatea zâmbetului unui copil poate schimba însă ce mai rămăsese din acea zi
obositoare și plină de evenimente și trăiri neplăcute. Copiii știu să ne dea adevărate lecții de
viață, în cel mai natural mod cu putință. Atunci când, după o jumătate de oră de joacă în parc,
copilul îți cere să plecați, iar când îl întrebi nedumerit „De ce?", îți explică înțelept: „Orice lucru
făcut de prea multe ori ajunge să te plictisească", nu poți decât să cugeți și să iei aminte la
adevărurile ascunse în spatele vorbelor unui băiețel de 4-5 ani.
Altă lecție gratuită de viață primeșți și atunci când îți scoți la plimbare câinele, care
aleargă fericit în brațele larg deschise ale unui copil necunoscut, întâlnit întâmplător pe stradă. Îi
priveșți cum se bucură unul de celălalt, de parcă s-ar știi dintotdeauna și încerci să-i explici
copilului, reacția prietenoasă a cățelului. „Te iubește", iar el își ridică privirea mirată către ține și-
ti răspunde dezinvolt, nedumerit și încântat deopotrivă: „Da? Deja mă iubește? Și abia ne-am
cunoscut..."
  Când eșți supărat sau trist, când simți că viață te încearcă peste măsură și că destinul te-a
trădat, jucându-și parcă în fiecare zi ultima carte, privește în ochii nevinovați ai unui copil, joacă-
te cu el și încearcă să pătrunzi acolo, în universul lui și să-ți hrănești spiritul cu inoncența-i încă
neștirbită de răul lumii. Îți vei recăpăta (măcar) un pic din liniștea interioară și te vei simți
îndeajuns de bine încât să te eliberezi mai ușor de acele stări și sentimente negative care te
hărțuiesc uneori.
De ce zâmbim atunci când vedem un copil? Poate pentru că avem în faţa noastră pe
cineva care nu are toate acele straturi de protecţie: diplome, titluri, demnitate, statut social ... pe
cineva al cărui zâmbet ştim cu siguranţă că este absolut natural şi neprihănit. Şi atunci ... sufletul
de copil din noi zâmbeşte trist ... în semn de recunoaştere. Într-adevăr, un copil întotdeauna ne
aduce zâmbetul pe buze pentru că are în permanent acea inocența de care noi, adulții, am uitat
demult. Ți se umple sufletul de bucurie atunci când un copil îți spune „TE IUBESC” cu acea
seninătate caracteristică doar lui. Atunci îți dorești să nu fi crescut, să mai ai măcar o secundă
dreptul la copilărie.
Pentru copii dragostea este cel mai important lucru pentru că dragostea părinților, a
educatoarelor, a tuturor celor din jurul lor le păstrează în suflet puritatea, seninătatea și zâmbetul
lor fermecător. Cât de plăcut este când mama citește copiilor povești, când îi mângâie pe frunte
atunci când sunt bolnavi, când singură grijă a noastră, a copiilor este jocul? Mulți adulți nu mai
știu să zâmbească, dar când începe să zâmbească un copil, se schimbă parcă toată chimia sau
energia adulților din jur. Încep și ei să zâmbească! Ce bine ar fi ca atunci când te simți deprimat,
de exemplu, să te duci la un magazin: „un zâmbet de copil vă rog, mă simt foarte deprimat
astăzi… Mulțumesc!” Iei zâmbetul, te uiți bine la el, îl lași să-și facă în mod natural treaba și
destul de rapid vei simți diferența!
Zâmbetul copiilor noștri oferă un climat familial armonios, iar ei vor crește într-un mediu
plăcut. Surâsul unui copil arată cât de frumoase sunt copilăria, puritatea și inocența. Copilăria
este comoara dăruită de părinţii noştri. Copilul e ca o floare gingaşă şi la fiecare petală căzută, el
creşte încă un an. Copiii, înfloresc pământul cu zâmbetul curat, cu taina visului și aduc bucurii şi
prin zâmbetele şi inocenţa lor.
Copilăria este o sfântă sărbătoare, o icoană a sufletului. Lăudați-vă copii și încurajați-i!
Vor ține minte toată viața gândul bun. Vedeți valoarea, apreciați, nu căutați nodul din papură.
După ani și ani mă voi întoarce, te vei întoarce în anii de aur: suspans, aventură, ploaie de vară.
Copilăria vorbește cu bucurie și speranță. Zâmbește copilule de altă vârstă!

Bibliografie:
 Michiela Poenaru, Cum să fii un bun părinte, editia I Eu te-am făcut, eu te omor, Editura
eDidactica, București, 2013.
 http://www.laviniabratu.ro/frumusetea-unui-zambet-ca-un-rasarit-de-soare/