Delfin

Delfinii sunt mamifere cetacee marine înrudite cu balenele și marsuinii (Phocoena

phocoena). Există în jur de 40 de specii existente de delfini în 17 genuri diferite. Delfinii
variază ca dimensiune de la 1,7 m lungime și 50 kg (delfinii Maui), ajungând până la 9,5 m și
10 tone orca sau balena ucigașă. Unele specii prezintă dimorfism sexual, unde masculii sunt
mai mari decât femelele.

Delfinii sunt răspândiți în întreaga lume, în special în apele puțin adânci din zonele de coastă.
Sunt animale carnivore, hrănindu-se cu pește și calmari. Delfinii cuprind familiile existente
Delphinidae (delfinii oceanici), Platanistidae (delfinul raului Indian), Iniidae(delfinul râului
Amazon) și Pontoporiidae și cea disparută Lipotidae (delfinul chinezesc sau baiji). Delfinii pe
lângă alte cetacee, fac parte din încrengătura Chordata. Cele mai apropiate rude vii ale
cetaceelor sunt hipopotamii care s-au abătut cu 40 de milioane de ani în urmă.

Originea numelui
Denumirea provine din greaca veche δελφίς (delphís - delfin),[1] cuvânt înrudit cu δελφύς -
delphys (buric).[2] Prin urmare, numele acestui animal poate fi interpretat ca „pește cu buric”.
[3]

Descriere
Anatomie

Delfinii au corpul fusiform, hidrodinamic, adaptat înotului rapid. Înotătoarea puternică îi

ajută la propulsie în timp ce aripioarele pectorale și sistemul muscular al cozii asigură
controlul direcției. Aripioara dorsală, în cazul speciilor care au o asemenea aripioară,
contribuie la menținerea stabilității în timpul înotului.

Deși nu sunt la fel de flexibili ca focile, unii delfini pot să înoate cu o viteză de 55,5 Km/h.
Delfinii își folosesc dinții conici pentru a captura prada rapidă. Ei au un auz foarte bine
dezvoltat, adaptat atât pentru aer cât și în apă și este atât de bine dezvoltat încât unii dintre ei
pot supraviețui chiar dacă sunt orbi. Unele specii sunt foarte bine adaptate pentru scufundări
la adâncimi foarte mari. Aceștia au un strat de grăsime sub piele pentru a le ține cald în apa
rece. Majoritatea speciilor preferă apele mai calde a zonelor tropicale, dar câteva, ca delfinul
balenă( Right whale dolphin) preferă climatele reci.

Deși variază în funcție de specie, culorile delfinilor se încadrează într-un tipar de bază
compus din tonuri de gri, de obicei cu partea dorsală de culoare mai închisă.

Creierul delfinilor este mare și foarte complex; și este diferit după structură de cele ale
majorității mamiferelor terestre.[4]

Delfinii se pot recupera rapid de la rănile suferite (cum ar fi mușcături de rechin) și doar în
foarte rare cazuri pot căpăta o infecție.[5]
Fiziologie

Perioada de gestație la delfini variază de la o specie la alta; la specia Sotalia fluviatilis ea

durează 11–12 luni,[6] iar la orcă este de circa 17 luni.[7] De obicei, femela naște un singur pui
de 50—60 cm.[8] Delfinii cresc încet și ajung la o durată de viață de 20—30 de ani.

Somnul

În general delfinii dorm doar cu o emisferă a creierului odată, apoi cu cealaltă, astfel
menținându-și conștiința necesară pentru a respira și a veghea de posibili prădători sau alte
primejdii.[9][10][11][12] În captivitate, s-a observat că delfinii pot intra în somn total, stare în care
ambii ochi le sunt închiși și individul nu reacționează la stimuli externi. În acest caz respirația
este automată și un reflex de bătaie din coadă menține individul cu orificiul nazal deasupra
apei dacă este necesar. Delfinii anesteziați inițial prezintă reflexul de a da din coadă.[13]

Taxonomie
Subordinul Odontoceti - „balene cu dinți”

 Familia Delphinidae, delfini oceanici


o Genul Delphinus:
 Delphinus capensis
 Delphinus delphis


o Genul Tursiops:
 Tursiops truncatus
 Tursiops aduncus


o Genul Lissodelphis:
 Lissodelphis borealis
 Lissiodelphis peronii


o Genu Sotalia:
 Sotalia fluviatilis


o Genul Sousa:
 Sousa chinensis
 Sousa chinensis chinensis
 Sousa teuszii


o Genul Stenella:
  Stenella frontalis
 Stenella clymene
 Stenella attenuata
 Stenella longirostris
 Stenella coeruleoalba


o Genul Steno:
 Steno bredanensis


o Genul Cephalorynchus:
 Cephalorhynchus eutropia
 Cephalorhynchus commersonii
 Cephalorhynchus heavisidii
 Cephalorhynchus hectori


o Genul Grampus:
 Grampus griseus


o Genul Lagenodelphis:
 Lagenodelphis hosei


o Genul Lagenorhyncus:
 Lagenorhynchus acutus
 Lagenorhynchus obscurus
 Lagenorhynchus cruciger
 Lagenorhynchus obliquidens
 Lagenorhynchus australis
 Lagenorhynchus albirostris


o Genul Orcaella:
 Orcaella heinsohni
 Orcaella brevirostris


o Genul Peponocephala:
 Peponocephala electra


o Genul Orcinus:
 Orcinus orca


o Genul Feresa:
  Feresa attenuata


o Genul Pseudorca:
 Pseudorca crassidens


o Genul Globicephala:
 Globicephala melas
 Globicephala macrorhynchus

 Familia Platanistoidea - delfini de fluviu


o Genul Inia:
 Boto (delfinul amazonian), Inia geoffrensis


o Genul Lipotes:
 Lipotes vexillifer (specie dispărută)


o Genul Platanista:
 Platanista gangetica
 Platanista minor


o Genul Pontoporia
 Pontoporia blainvillei

Șase specii din familia Delphinidae sunt numite „balene”, deși, strict vorbind, sunt delfini.
Acestea sunt:

 Peponocephala electra
 Orcinus orca
 Feresa attenuata
 Pseudorca crassidens
 Globicephala melas
 Globicephala macrorhynchus

Evoluție
Delfinii, împreună cu balenele și marsuinii, sunt descendenții unor mamifere terestre, cel mai
probabil din Ordinul Artiodactyl. Strămoșii delfinilor moderni s-au adaptat la viață acvatică,
cu aproximație, acum 50 de milioane de ani, în Eocen.

Scheletele delfinilor actuali prezintă în zona pelviană oase de dimesiuni mici, despre care se
crede că sunt vestigii ale membrelor inferioare. În octombrie 2006 a fost capturat în apele
Japoniei un delfin neobișnuit - acesta prezenta mici aripioare de o parte și de cealaltă a zonei
genitale, ceea ce i-a determinat pe cercetători să considere că acestea reprezintă o dezvoltare
mai proeminentă a oaselor vestigiale ale membrelor inferioare.

Specii de delfin din fauna României

Singurele trei specii de delfin care pătrund în Marea Neagră sunt Phocoena phocoena
(marsuinul, focena sau porcul de mare), Tursiops truncatus (afalinul sau delfinul mare sau
delfinul cu bot gros) și Delphinus delphis (delfinul comun). În zona litoralului românesc, cel
mai frecvent au fost întâlniți în zona Gura Portiței, pe adâncimi cuprinse între 35-45 m și în
zona Lacului Techirghiol pe adâncimi cuprinse între 30-40 m. Primăvara se apropie foarte
mult de țărm, intrând uneori după hrană în incinta portului Midia.

Până la ora actuală, au fost monitorizate în apele românești aproximativ 2300 de exemplare
de delfini din toate cele trei specii existente în Marea Neagră. Astfel, au fost observate în
decursul expedițiilor știintifice 500-700 exemplare de afalin (Turpsiops truncatus ponticus),
700-1000 exemplare de marsuin (Phocoena phocoena relicta) și 400-600 exemplare delfin
comun (Delphinus delphis ponticus).[14]

Anual, în jur de o sută de delfini eșuează pe litoralul românesc, majoritatea acestora deoarece
sunt prinși în năvoadele braconierilor.[15]

Delphinus delphis

Delphinus delphis are spatele sur-negricios cu reflexe verzui, laturi cenușii, abdomen
albicios. Botul este potrivit de alungit, mandibula depășește maxila, iar fruntea este puțin
turtită în partea anterioară. Se hrănește cu crustacei și cefalopode. Urmărește bancuri de pești
de tipul : sardine, hamsii și pești zburători. Are o lungime cuprinsă între 1,5-1,8 m și o
greutate de până la 55 kg (în cazuri excepționale poate ajunge la 100 kg). Durata maximă de
viață a indivizilor acestei specii este de 22 de ani (masculi) și 20 de ani (femele). Trăiește de-
a lungul coastei, la adâncime mică.[16][17]

Tursiops truncatus

Delfinul cu bot gros (Tursiops truncatus) are botul evident turtit, iar fălcile de aproximativ
aceeași lungime. Spatele și laturile corpului sunt negre, abdomenul având și o zonă mai
deschisă, cenușiu alburie sau albă. Deasupra ochilor are o pată rotundă, cenușie. Are o
lungime cuprinsă între 1,9 m și 2,5 m. Greutatea exemplarelor mature nu depășește 150–
200 kg (în cazuri excepționale, delfinul cântărește 400 kg). Are o viteză de deplasare de 28–
33 km/oră și poate coborî la adâncimi de până la 90–100 m. Pot rămâne în imersiune 15
minute, timp în care își reduc până la jumătate viteza ritmului cardiac. Se orientează prin
ecolocație