Muzica în Evul Mediu

perioada anilor 1000-1300

În Evul Mediu, s-a dezvoltat o muzică populară reprezentată prin:

1. cântece vocale cu o tematică bogată şi variată: cântece de război, de iubire, de natură şi viaţă
socială.
2. melodii de dans intonate la instrumente: viella, lăuta, chrotta, theorba.

Din punct de vedere melodic sunt folosite 3 scări muzicale principale, numite moduri. Modurile erau:
ionic-de pe Do, doric-de pe Re şi frigic de pe Mi. Modul ionic este identic cu Do Major, modul doric
avea 6M(re-si), iar modul frigic avea 2m la bază(mi-fa). Se mai folosesc şi denumirile: ionian, dorian,
frigian.

Artiştii populari erau frecvent întâlniţi în târguri unde recitau, cântau, se acompaniau la instrument.
Artistul popular era foarte apreciat, deoarece ştia să compună versuri, ştia să-şi compună muzica, făcea
scamatorii şi mergea din loc în loc.

Artiştii populari se numeau:

1. trubaduri
2. menestreli-Italia

3. jongleuri-Franţa

4. spielmani-Germania
 Muzica Gregoriană

Dezvoltarea cântului religios apusean apare în evoluţia sa puternic influenţat de muzica laică.

Spre sfârşitul secolului al VI-lea, Papa Grigore, a instaurat reforma cântărilor religioase.

Dorind muzică religioasă, Papa Grigore a adunat cântările într-o carte numită Antifonar, pentru ca
numai acele cântări să se cânte în biserică.

Aşa s-a născut cântul sau coralul gregorian, ce reprezintă o melodie omofonă, interpretată de băieţi sau
bărbaţi;iar melodia urmează fie structura versului, fie au influenţe populare şi elemente de
improvizaţie.

Ca o consecinţă a dezvoltării şcolilor de cântăreţi, apar două sau mai multe voci în cadrul coralului
gregorian.

Asfel apare alături de omofonie şi cântarea polifonică(pe mai multe voci).

Notaţia muzicală:

1. La început înălţimile erau indicate prin literele alfabetului latin.

2. Mai târziu apar neumele care erau semne grafice ce arătau mersul ascendent sau descendent al
melodiei.

3. Abia în secolul al XI-lea, în anul 1025, Guido d`Arezzo, a pus bazele notaţiei muzicale
moderne, el fiind părintele portativului muzical.

4. Neumele erau aşezate pe un portativ format la început din patru linii, fiecare neumă având
corespondent o silabă.

5. Silabele provin de la un imn închinat Sfântului Ioan Botezătorul, iar silabele vor constitui
notele: Ut-Re-Mi-Fa-Sol-La.