Sunteți pe pagina 1din 9

UVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTIMIȚANU”

CATEDRA STOMATOLOGIE ORTOPEDICĂ “ILARION POSTOLACHI”

FIȘA DE OBSERVAȚIE A PACIENTULUI


ÎN CLINICA DE STOMATOLOGIE ORTOPEDICĂ
Diagnosticul Edentație partiala clasa2 la maxila dupa Kennedy, subclasa 1, ca urmare a cariei complicate si a
paradontitei asociat cu dereglări de fonație și modificări ale aspectului estetic ,eficienta masticatorie dupa Agapov
fiind 26%
Edentație parțială clasa I la mandibulă după Kennedy, ca urmare a cariei complicate si afectiunilor paradontale ,
asociate cu dereglări de masticație, fonatie, estetice ,eficienta masticatorie dupa Agapov fiind 26%

Conducătorul grupei: Spinu V.


Student: Tirchi Dina, grupa S1605

CHIȘINĂU, 2020
DATE ADMINISTRATIVE
1. Nume, prenume, patronimic: X
2. Sex: masculin
3. Locul și data nașterii: Chișinău, 18.06.1951
4. Vârsta: 68 ani
5. Naționalitatea: Republica Moldova
6. Domiciliată: str. Miron Costin 11/3, Chișinău
7. Starea civilă: căsătorit
8. Locul de muncă: pensionar
9. Data adresării: 10.02.2020
10.Numărul fișei: 223
EXAMENUL SUBIECTIV
1.MOTIVAȚIA

Pacientul acuză lipsa dinților la maxilarul superior, cu apariția ulterioară a dereglărilor


de masticație, deglutiție și fonație. Pacientul mai prezintă schimbări al aspectului estetic.

2.ISTORICUL ACTUALEI MALADII (ANAMNESIS MORBI)

Din spusele pacientului, maladia se prezintă cu o evoluție cronică și a început din


momentul primei extracții dentare efectuate la vârsta de 27 ani (cu aproximație), ca urmare
a igienei nesatisfăcătoare și a complicației cariei. Extracțiile ulterioare s-au datorat în aceași
măsură leziunilor carioase complicate cât și maladiilor parodonțiului – parodontiei, în
particular cu evoluție cronică asociată cu mobilitatea dinților și pierderea lor într-o
consecutivitate distanțată la intervale scurte de timp.

3.ISTORICUL VIEȚII (ANAMNESIS VITAE)

Pacientul, născut la 18.06.1951 în Chișinău, în familie de 8 copii. A crescut și s-a


dezvoltat conform normelor. Condițiile de trai în copilărie au fost relativ satisfăcătoare. Are
studii incomplete terminând 7 clase. Începutul activității de muncă a fost la 22 ani
.Deprinderi dăunătoare prezintă, alcool consumă ocazional. Contact cu bolnavi cu
tuberculoză, hepatită virală, boli venerice în anamneză, neagă.
EXAMENUL OBIECTIV
1.EXAMENUL EXOBUCAL

Prin inspecția regiunii oromaxilofaciale, se înregistrează culoarea normală, roz-pală a


tegumentelor și lipsa excoriațiilor, fisurilor, eroziunilor sau oricăror manifestări inflamatorii.
Mucoasa de tranziție a buzelor se prezintă, de asemenea, fără modificări patologice vizibile.
Simetria facială este păstrată, însă este compromisă înălțimea etajului inferior al
feței. Prin urmare, crește gradul de evidențiere a plicilor nazolabiale și mentonieră, sunt
coborâte comisurile labiale, iar în arhitectonica obrajilor se evidențiază o prăbușire
moderată, compensată de stratul de țesut adipos, relativ bine dezvoltat. În urma proceselor
evolutive de atrofie a oaselor masivului facial, se atestă o deplasare moderată inferioară a
oaselor subnazale, cu coborârea vârfului nasului și adâncirea concomitentă a fosei canine,
din contul schimbărilor atrofice a osului zigomatic.
Poziția mentonului este una moderat protruzionată. Cinematica mandibulară – fără
particularități.
Palpator, nu se înregistrează senzații dolore în punctele de emergență a
terminațiunilor nervoase ale ramurilor nervului trigemen, cît și nici în zonele de proiecție a
sinusurilor paranazale. Tonicitatea musculară este evident scăzută. Palparea țesutului osos
al regiunii maxilofaciale înregistrează o reducere volumetrică a acestuia cu micșorarea
moderată în înălțime a arcadei alveolare superioare.
Examinarea palpatorie a articulației temporomandibulare nu atestă dureri, salt
articular, zgomote patologice, subluxații. Condilul articular ocupă o poziție distalizată în fosa
articulară. Excursiile acestuia în timpul mișcărilor de deschidere – închidere a mandibulei,
nu înscrie traiect “în treaptă”, iar auscultativ, atât la examenul static, cât și în timpul
ișcărilor mandibulare, zgomote patologice nu se auscultă.
Nodulii limfatici preauriculari, retroauriculari, submandibulari, submentonieri și
laterocervicali nu se palpează.
Glandele salivare sunt indolore palpator, de consistență elastică, uniformă, fără
modificări patologice vizibile.

2.EXAMENUL ENDOBUCAL

a) Cinematica mandibulară – fără particularități.


Excursiile mandibulare nu înscriu traiectorii în treaptă, în linie frîntă, sinuoase. Raportul
dintre buze și mobilitatea mușchiului orbicular se înscrie în limitele normei. Gradul de
deschidere a gurii se cataloghează ca normal și constituie 4 cm distanță între marginile
incizale.
b) Examenul dinților și arcadelor dentare.
Se atestă lipsa dinților 11, 12, 13, 21, 22, 25, 26, 27, 28,18 la maxilarul superior si lipsa
dintilor 34, 35, 36, 37, 38, 44, 45, 46, 47, 48.

Formula dentară:

L LL LL L L LL L L
87654321 12345678
87654321 12345678
LLLL L L L L LL

c) Examenul mucoasei bucale.


Inspecția la nivelul buzelor, apofizelor, obrajilor, bolții palatine, limbii și planșeului bucal
determină o mucoasă de culoare roz-pală, umedă, cu luciu normal. Modificări ca
hiperkeratoze, ulcere, fisuri, formațiuni tumorale nu prezintă. Rugile palatine sunt
pronunțate moderat.
La palparea fundului de sac vestibular, nu se disting puncte sau zone dureroase. Prin
asocierea palpației digitale și instrumentale se apreciază gradul de reziliență a mucoasei
bucale, în diferite zone ale ei. Astfel, conform clasificării lui Supple, fibromucoasa cîmpului
protetic maxilar se înscrie în cadrul clasei I, prezentînd o grosime și o reziliență moderată,
cu capacitatea de a amortiza șocurile rezultate în timpul masticației și de a reduce
tendințele de deplasare a protezei. Reziliența fibromucoasei se înscrie în limitele normei și
prezintă circa 1 mm (conform datelor V. Kulajenko). Sunt păstrate zonele de amortizare
conform considerentelor lui E. Gavrilov ( sistemul de tampon). Din punct de vedere al
rezilienței, stării fibromucoasei și aderenței acesteia pe apofiza alveolară, după Lejoyeux,
aparține clasei I (fibromucoasă sănătoasă, cu grosime și reziliență medii, pe întreaga
suprafață a apofizei alveolare, care ușor amortizează șocurile ce reies de la proteză și reduc
la minimum deplasările ei).
Zona pasiv mobilă a fibromucoasei constituie o lățime de circa 1,5 mm, este mobilă,
fără modificări patologice vizibile. Plicile gingivo-bucale laterale și frenurile buzelor au
culoare și consistență normală, o inserție înaltă, ce nu compromite eficiența tratamentului
protetic. Plica pterigomandibulară e moderat exprimată, la o distanță favorabilă de
apofizele alveolare. Starea papilei incisivale este satisfăcătoare, fără semne de inflamație,
hiperemie, supurații, hipertrofie. Foveele palatine sunt slab pronunțate.
Conform clasificării lui Landa, poziția vălului palatin este una orizontală, care prelungește în
același plan palatul dur. Zona Ah are o lățime de circa 3 mm cu o mucoasă rezilientă.

d) Examenul țesutului osos.


Prin inspecția și palparea apofizei alveolare superioare evidențiem înălțimea foarte
puțin redusă a acesteia din contul proceselor atrofice postextracționale. Conform clasificării
J. Pietrovski apofiza alveolară superioară este parabolică.
Conform clasificării suportului osos după Lejoyeux, la maxilă, apofiza alveolară
aparține clasei II (apofiză medie, cu versant vestibular ușor oblic, pierderea substanței
osoase prin resorbție centripetă); tuberozitățile maxilare se înscriu în cadrul clasei II
(tuberozități cu valori medii acceptabile, cu relief perceptibil, favorabile pentru stabilitatea
protezei); bolta palatină – clasa I (boltă extinsă, suprafață orizontală largă, fără torus
palatin, sutura intermaxilară insensibilă, zone Schroder puțin depresibile).
Procesele de atrofie a substanței osoase la maxilă, după Schroder se prezintă a fi de
tipul II (prezența apofizei alveolare late, semiovale, acoperită uniform de mucoasă normală,
depășind nivelul bolții palatine, cu tuberozități bine sau moderat exprimate).

În pofida proceselor atrofice , apofiza alveolară superioară își păstrează valoarea


protetică, putînd fi apreciată ca retentivă, conform considerațiunilor lui I. Rîndașu.
Conchidem un pronostic favorabil pentru fixarea, menținerea și stabilitatea viitoarei
proteze PARTIAL MOBILIZABILE la maxilă.

e) Examenul raportului ocluzal și al ocluziei.

f) Examenul articulației temporomandibulare.


Inspecția regiunii articulației determină prezența simetriei dintre ambele părți, culoarea
pielii în regiunea dată este roz – pală, consistență elastică, fără schimbări patologice vizibile.
Gradul de deschidere a gurii se cataloghează ca normal și constituie 4 cm distanță între
marginile incizale.
Cinematica mandibulei nu prezintă abateri de la normă, fără limitări sau devieri de la linia
mediană.
Palpator, intra și extraarticular, atât în moment static cât și dinamic nu se determină
puncte sau zone dolore. Nu se depistează salt articular sau subluxații. Auscultativ nu se
înregistrează crepitații, cracmente.

g) Examenul musculaturii.
La inspecție se atestă simetrie facială, lipsa evidentă a unor schimbări atrofice,
hipertrofice în țesutul muscular.
Palparea bilaterală, extra și intraorală a mușchilor mobilizatori ai mandibulei nu
atestă sensibilitate doloră, tonusul muscular fiind relativ scăzut în cazul muschilor coborîtori
și moderat crescut – la mușchii ridicători. Se observă o scurtare moderată a fascicolului
vertical al mușchiului maseter. Acestea se explică prin necesitatea mai accentuată de a
ridica mandibula și a apropia arcadele alveolare, pentru efectuarea actului de masticație.
Mușchii faciali mimici prezintă o tonicitate scăzută. Muschii limbii sânt hipertrofiați.

3.EXAMENUL PARACLINIC

Pacientul este îndreptat la controlul radiologic. Ortopantomograma ne oferă posibilitatea


studiului în ansamblu, comparativ și concomitent a rapoartelor intermaxilare, cât și
elementele articulației temporomandibulare. Concluzionăm că, țesutul osos prezintă un
grad de atrofie mediu, în cadrul arcadei alveolare superioare. Se atestă lipsa formațiunilor
tumorale, chistice, proceselor inflmatorii asociate cu fenomene de osteoliză.
Tomografia computerizată, teleradiografia, gnatodinamometria, galvanometria – nu
s-au efectuat.

4.METODE FUNCȚIONALE DE EXAMINARE

Masticațiografia, electromiografia, reografia – nu s-au efectuat.


DIAGNOSTICUL

Edentație partiala clasa2 la maxila dupa Kennedy, subclasa 1, ca urmare a cariei


complicate si a paradontitei asociat cu dereglări de fonație și modificări ale aspectului
estetic ,eficienta masticatorie dupa Agapov fiind 26%
Edentație parțială clasa I la mandibulă după Kennedy, ca urmare a cariei complicate,
asociate cu dereglări de masticație, fonatie, estetice ,eficienta masticatorie dupa Agapov
fiind 26%

PLANUL DE TRATAMENT

În situația clinică curentă, ca plan de tratament este indicată confecționarea PPM, la


maxilă si mandibula . Aceasta fiind alcătuită din bază , elementele de ancorare , mentinere
si stabilizare , arcadă dentară cu dinti artificiali, va oferi posibilitatea restabilirii cu precizie a
integrității anatomice și morfofuncționale a câmpului protetic. Argumentarea alegerii
acestei metode de tratament rezultă, în primul rând, prin faptul că baza acrilică a protezei
are proprietatea de a transmite uniform presiunile masticatorii asupra substratului osos,
prin intermediul fibromucoasei bucale, favorizînd astfel stoparea relativă a proceselor de
rezorbție. Culoarea acrilatului este asemănătoare cu cea a mucoasei orale, și respectiv,
urmărește principiul fizionomic.
Forma, relieful și structura țesuturilor moi și dure a câmpului protetic al maxilarului
superior se prezintă a fi retentive, susținând astfel un pronostic favorabil pentru eficacitatea
tratamentului dat.
ETAPELE CLINICO – TEHNICE LA CONFECȚIONAREA PROTEZEI TOTALE ACRILICE

Clinic: examenul clinic și complementar al pacientului; stabilirea diagnosticului și a planului


de tratament; amprentarea preliminară.

Laborator: realizarea modelului preliminar; oconfecționarea lingurii individuale.

Clinic: amprentarea funcțională.

Laborator: realizarea modelului de lucru; confecționarea șabloanelor cu borduri de ocluzie.

Clinic: determinarea relațiilor intermaxilare.

Laborator: fixarea complexului model – șablon în simulator; realizarea arcadelor dentare.

Clinic: proba machetei PPM.

Laborator: transformarea machetei în proteză; prelucrarea, șlefuirea și lustruirea protezei.

Clinic: aplicarea protezei pe câmpul protetic.

ZILNIC

10.02.2020 Examenul clinic al pacientului. Investigațiile complementare. Stabilirea


diagnosticului și planului de tratament. Alegerea lingurii standard conform dimensiunilor
câmpului protetic. Obținerea amprentei primare a câmpului protetic edentat . Scopul
amprentei anatomice este realizarea unui model de lucru, pe care ulterior, în laborator,
tehnicianul va confecționa lingura individuală.

11.02.2020 Proba lingurii individuale și obținerea amprentei funcționale, cu material alginic


și prin executarea unor probe funcționale (Herbs) . Amprenta funcțională este necesară
pentru obținerea modelului de lucru final, pe care se va confecționa șabloanele cu borduri
de ocluzie.

12.02.2020 Determinarea relațiilor intermaxilare cu ajutorul șabloanelor cu borduri de


ocluzie
13.02.2020S-a realizat proba machetei viitoarei construcții protetice. Reprezintă o etapă
clinică importantă, doarece se realizează aprecierea calității operațiunilor îndeplinite la
etapele anterioare în clinică și laborator. Inițial se examinează execuția tehnică a machetei:
control exobucal, apoi verificarea ei în cavitatea bucală. În cadrul examenului exobucal s-a
determinat calitatea machetei. Aceasta nu este traumată, iar la realizarea ei au fost
îndeplinite toate indicațiile medicului. Endobucal s-a determinat corectitudinea DVO,
montarea dinților, forma, culoarea și mărimea lor, nefiind înregistrate erori. Funcția
fizionomică și de fonație este restabilită; spațiul de inocluzie 2-3 mm.

14.02.2020 În ultima etapă clinică din procesul tratamentului protetic aplicarea si adaptarea
protezei pe cimpul protetic . În cadrul examenului exobucal a protezei se atrage atenția la
calitatea confecționării, care nu prezintă margini ascuțite, acestea sunt de o grosime
uniformă, iar suprafața mucosală a protezei corespunde reliefului câmpului protetic.
Endobucal, se determină gradul de fixare a protezei și dacă nu provoacă durere. Obținerea
unui contact interdentar maximal se efectuiază prin șlefuirea selectivă a punctelor de
contact premature aplicând între arcadele dentare hârtie de articulație. După aplicarea
protezei, pacientul se va pune la evidența medicului până la adaptarea completă a protezei.
La apariția durerii în această perioadă sunt depistate zonele concrete, iar proteza va fi
supusă corecției.