Matematica aplicata in economie-curs 1/12.10.

2019

Tatiana Corina Dosescu

Matematica pentru modelare economica-Vol I - editura Universitara

Matematici pentru economisti-aplicatii – editura Universitara

Complemente de algebra liniara cu aplicatii in programarea liniara.

Spatii vectoriale.

Mai intai se reaminteste notiunea de corp cu care se va lucra in continuare.

Definitie. Tripletul ordonat ( K ,+ K ,⋅K ) , unde K≠∅ , „ +K ¿¿ ” este prima operatie notata

aditiv cu + rSub { size 8{K} } : K ×K → K ,( x, y)↦ x+ K y , cdot rSub { size 8{K} este operatia a doua notata multiplicativ

cu cdot rSub { size 8{K} } :K×K→K ,(x , y )↦x⋅K y , se numeste corp daca au loc urmatoarele proprietati:

1. ∀ x , y , z ∈ K , x + K ( y + K z )=( x + K y )+ K z (asociativitatea)

2. ∃0∈ K astfel incat ∀ x ∈ K are loc: x + K 0=0 + K x =x („0” se numeste

elementul neutru fata de prima operatie)
3. ∀ x ∈ K ,∃(−x)∈ K astfel incat x + K (−x )=(−x )+ K x=0 („-x” se numeste
elementul opus al lui x)
4. ∀ x , y ∈K are loc:
x + K y= y + K x (comutativitatea)

5. ∀ x , y , z ∈ K , x⋅K ( y⋅K z )=( x⋅K y )⋅K z (asociativitatea)

6. ∃1 ∈ K astfel incat ∀ x ∈ K are loc: x⋅K 1=1⋅K x=x („1” se numeste element
neutru fata de cea de-a doua operatie)
7. ∀ x , y , z ∈ K , x⋅K ( y + K z )=x⋅K y + K x⋅K z adica operatia a doua este distributiva la
stanga fata de prima operatie
8. ∀ x , y , z ∈ K ,( x + K y )⋅K z=x⋅K z + K y⋅K z adica operatia a doua este distributiva la
dreapta fata de prima operatie
9. 0≠1 - elementul neutru fata de prima operatie este diferit de elementul neutru fata de
cea de-a doua operatie
−1 −1
10. ∀ x ∈ K , x≠0,∃ x −1 ∈ K astfel incat x⋅K x =x ⋅K x=1 („ x−1 ” se numeste
inversul lui x)

Corpul K este comutativ daca operatia a doua este si comutativa.

Exemple de corpuri:

- ( R ,+,⋅) se numeste corpul numerelor reale

- (C ,+,⋅) se numeste corpul numerelor complexe.

In continuare se defineste notiunea de spatiu vectorial: Fie V o multime nevida si un corp K, se

definesc doua operatii:

Operatie interna – notata prin „+” unde +:V ×V →V ,( x , y ) ↦ elementul x+y

Operatie externa – notata prin „ ¿ ” definita: cdot : K×V →V ,(α , x )↦α⋅x

Definitie. V se numeste spatiu vectorial peste corpul K si se scrie (V,K) daca:

1. (V,+) este grup comutativ in care elementul neutru se noteaza prin O V si se numeste vectorul
nul.
2. ∀ α ,β ∈ K si ∀ x ∈V are loc: ( α + K β )⋅x=α⋅x + β⋅x

3. ∀ α ∈ K si ∀ x , y ∈V are loc: α⋅( x + y )=αx+αy

4. ∀ α ,β ∈ K si ∀ x ∈V are loc: α⋅( β⋅x )=( α⋅K β ) x
5. ∃1 ∈ K astfel incat 1⋅x=x , ∀ x∈V

Elementele lui V se numesc vectori.

Elementele lui K se numesc scalari si ∀ x ∈V , elementul −x ∈ V se numste vectorul opus

lui x.

Operatia interna se numeste adunarea vectorilor.

Operatia externa se numeste inmultirea cu scalari a vectorilor.

Perechea (K,V) se mai numeste si spatiu liniar.

Cazuri particulare:

1. Pentru K=R ⇒(V , R ) se numeste spatiu vectorial real

2. Pentru K=C ⇒(V , C ) se numeste spatiu vectorial complex

Exemplu: (Rn,R) este spatiu vectorial numit spatiu vectorial numeric real unde
Rn =R×R×…×R={x=( x 1 , x2 ,…, x n )T /x i ∈ R , i=1 , n}

x1

()
x2
⋮
xn
este vector coloana, iar operatia interna se defineste astfel:
 x1 y1 x1 + y 1
x
⋮
xn
() () ( )
∀ x= 2 , ∀ y =
y2
⋮
yn
x +y
⇒ x+ y= 2 1 ∈ R n
⋮
x n+ y n

Operatia externa se defineste astfel:

x1 αx 1
x
⋮
xn
()
∀ x= 2 ∈ R n , ∀ α ∈ R ⇒ α⋅x=
()αx 2
⋮
αx n
∈ Rn

Vectorul nul di n
n R se noteaza prin
()
O n = 0 ∈ Rn
⋮
0

Definitie. Fie
v 1 , v 2 ,…, v m ∈V si
α 1 , α 2 ,…, α m ∈ K

Se numeste combinatie liniara a vectorilor

v 1 , v 2 ,…,v m cu scalarii α 1 ,α 2 ,…,α m expresia
not m
α 1 v 1 + α 2 v2 +…+α m v m = ∑ α i⋅v i
i =1

3 −1

Exemplu: Fie v 1 , v 2 ∈ R3 cu
() ()
v 1 = −2 , v 2 = 0 , α 1 =2, α 2 =3
0 4

Sa se determine v=? astfel incat el sa fie combinatie liniara a vectorilor v 1,v2 cu scalarii
α 1 ,α 2 .

Rezolvare:

3 −1 6 −3 3
( ) ( )( )( ) ( )
v =α 1 v 1 +α 2 v 2 =2⋅ −2 +3⋅ 0 = −4 + 0 = −4
0 4 0 12 12

Definitie. Un sistem finit de vectori

{v 1 , v 2 ,…, v m }⊂V se numeste sistem liniar independent

(S.L.I.) daca
∀ α 1 , α 2 ,…, α m ∈ K cu proprietatea ca
α 1 v 1 + α 2 v2 +…+α m v m=O V ⇒ α 1=α 2 =…=α m=0

Exemplu. R2
 e 1= (10) , e =(01 )
2

2
Sa se arate ca {e1 , e 2 }⊂ R , este un S.L.I.

α 1 α 2 ∈ R ,O2 = 0 ∈ R2
()
Rezolvare: Fie relatia:
α 1 e1 +α 2 e2 =O2 unde 0

⇒ α1 ( 10 )+α (01 )=(00 )

2

α α
⇒ ( )+ ( 0 )=( 0 )= =( 0 )⇒ α =α =0
0 (α ) 0
1 1
1 2
0 α 2

Definitie.
{v 1 , v 2 ,…, v m }⊂V se numeste sistem liniar dependent (S.L.D.) daca
∃α 1 , α 2 ,…, α m ∈ K , nu toti nuli, astfel incat α 1 v 1 +α 2 v2 +…+α m v m=OV .

Exemplu: R2

v 1 = 2 , v 2 = −6
( ) ( )
−1 3 formeaza un sistem liniar dependent, deoarece
3⋅v 1 +v 2 =O2

Teorema 1.
{v , v ,…, v }⊂V
1 2 m este sistem liniar dependent  cel putin un vector este
combinatie liniara a celorlalti.

2. Daca
{v 1 , v 2 ,…, v m }⊂V este S.L.I. si {v 1 , v 2 ,…, v m , v m+1 }⊂V este S.L.D. atunci
v m+1 este combinatie liniara a vectorilor
v 1 , v 2 ,…,v m

Definitie. Un sistem de vectori din V este sistem de generatori pentru V daca ∀ vector din V
poate fi scris ca o combinatie liniara finita cu vectorii dati din V.

2 E={e 1 , e 2 }⊂ R2 , e 1 = 1 , e 2 = 0
() ()
Exemplu: ( R , R) si 0 1 , atunci E este sistem de
generatori pentru R2.

x1 x
= 1 + 0
x ∈ R 2 ⇒ x=
( ) ( )( )
x2 0 x2

⇒ x 1⋅ 1 + x 2⋅ 0 ⇒ x 1⋅e 1 + x 2⋅e 2
Rezolvare: Fie 0 1() ()
E = sistem de generatori pentru R2.
Definitie. Spunem ca un sistem de vectori B din V se numeste baza a spatiului vectorial (V,K),
daca:

1. B este un sistem liniar independent

2. B este un sistem de generatori pentru V

Formeaza o baza in R2 peste corpul (R2,R) deoarece R este SLI si sistem de generatori pentru R 2.

Definitie. (V,K) este un spatiu vectorial finit dimensional sau de tip finit daca are o baza finita.

Definitie. Fie (V,K) spatiu vectorial finit dimensional. Se numeste dimensiunea spatiului vectorial
si se noteaza prin dim V numarul de vectori ai unei baze.

Exemplu: (Rn,R) spatiul vectorial are dimensiunea n si se scrie dim R n=n

(R2,R) spatiul vectorial are dimensiunea 2 si se scrie R 2=2

Teorema bazei in spatiul vectorial:

(V,K), orice vector poate fi scris ca o combinatie liniara de vectorii oricarei baze a lui V si aceasta
scriere este unica.

Teorema. Fie (Rn,R) spatiu vectorial si v 1 , v 2 ,…, v m ⊂ Rm , A = matricea formata din cei m
vectori coloana.

A=
{v 1 , v 2 ,…, v m }

{v 1 , v 2 ,… , v m }⊂ Rn este SLD  rangul A < m

{v 1 , v 2 ,… , v m }⊂ Rn este SLI  rangul A = m

−1 1 3

Ex: Fie in R
3 3( ) ( ) ()
v 1 = 2 , v 2 = −2 , v 3= 1
−1 2

Se cere:

a) Sa se calculeze
v =2 v 1−v 2 −3 v 3

b) m ,n ∈ R astfel incat
mv 1 +mv 2 =2 v 3

Rezolvare: a)

−1 1 3 −2 1 9 −2−1−9 −12
( )( ) ()( )( )()(
v =2⋅ 2 − −2 −3⋅ 1 = 4 − −2 − 3 = 4−(−2 )−3 = 3
3 −1 2 6 −1 6 6−(−1)−6 1 )( )
 −1 1 3
( ) ( ) ()
m 2 +n −2 =2 1
3 −1 2
−m n 6
( )( )()
2m + −2n = 2
3m −n 4 ¿
−m+n 6
( )()
⇒ 2m−2n = 2
3m−n
⇒¿¿
4

b) ¿
⇒ S=∅⇒ ∃m , n ∈ R astfel incat mv 1 +mv 2 =2 v 3

α 4 5

2.
3

−2 ( ) ( ) ()
R , v 1 = 3 , v 2= −1 , v 3 = 1
1 0

Se cere:

3
a) Sa se determine α astfel incat {v 1 , v 2 , v 3 }⊂ R SLD
b) Pentru α determinat la a) sa se gaseasca legaturile dintre vectori

c) α=1 {v 1 , v 2 , v 3 }⊂ R3 formeaza o baza a spatiului (R3,R)

1

d) Sa se determine coordonatele vectorului

v= 4
−3() scris in baza gasita la c)

Rezolvare: a) {v 1 , v 2 , v 3 }⊂ R3 SLD  ragul A < 3 |A|=0

α 4 5 α 4 5
( )
A= 3 −1 1 ⇒det A=|A|=|3 −1 1|=−3−α
−2 1 0 −2 1 0
det A=−3−α
det A=0
⇒−3−α=0 ⇒α=−3

b) Fie
α 1 v 1 +α 2 v2 +α 3 v 3 =O3
 α 1 , α2 , α 3 ∈ R

O3 - vectorul nul din R3

−3 4 5 0
( ) ( ) ()()
α 1 3 +α 2 −1 + α 3 1 = 0
−2 1 0 0
−3 α 1 4 α 2 5 α3 0

( )( )( ) ()
3α1
−2 α 1
+ −α 2 α 3
α2
+
0
= 0
0

−3 α 1 + 4 α 2 +5 α 3 0

( )()
⇒ 3 α 1 −α 2 +α 3
−2 α 1 +α 2 +0
=0
0

¿¿ ¿
c)
¿
{v 1 , v 2 , v 3 }⊂ R3 formeaza o baza a spatiului vectorial (R3,R)

⇔ 1) {v 1 ,v 2 ,v 3 } SLI

2)
{v 1 ,v 2 ,v 3 } sistem de generatori pentru R3

1)
{v 1 , v 2 , v 3 }⊂ R3 SLI rangul A=3

1 4 5
(
A= 3 −1 1
−2 1 0 )
1 4 5
det A=|3 −1 1 |=−4≠0
−2 1 0
2)
{v 1 ,v 2 ,v 3 } sistem de generatori pentru R3 ⇔dim R3 = numarul vectorilor sistemului

dim R3 =3
⇒ B={v 1 , v 2 , v 3 }

α 4 5
( ) ( ) ()
v 1 = 3 , v 2= −1 , v 3= 1
−2 1 0
α=1
B={v 1 , v 2 , v 3 }
x 4 5 1 x 4y 5z 1

d)
() ( ) ()( ) ( )( )( )( )
v B = y + y −1 +z 1 = 4 ⇒ 3 x + − y + z = 4
z 1 0 −3 −2 x y 0 −3

x+4 y+5z 1

¿¿
( )( )
⇒ 3x−y+z = 4
−2x+y −3 ¿

¿
det A = -4 => sistem compatibil determinat (Cramer)
 Δx −8
x= = =2
det A −4
Δy −4
y= = =1
det A −4
Δz 4
z= = =−1
det A −4
1 4 5
Δx=|4 −1 1|=−8
−3 1 0
1 1 5
Δy=|3 4 1 |=−4
−2 −3 0
1 4 1
Δz=|3 −1 4 |=4
−2 1 −3
2
v B= 1
()
−1
Programare liniara.
Algoritmul simplex.
Pentru mai buna intelegere a acestui algoritm vom rezolva urmatoarea problema de
programare liniara (PPL)
[ max] f ( x )=3 x 1 +5 x 2 +x 3 - functia obiectiv

¿¿
Rezolvare:
1. Se aduce PPL la forma standard, in sistem sa fie egalitati:

¿¿
x4,x5 sunt variabile de compensare:
a) O restrictie de tipul ¿ se transforma intr-o ecuatie prin adunarea unei variabile de
compensare.
b) O restrictie de tipul ¿ se transforma intr-o ecuatie prin scaderea unei variabile de
compensare
1 0
2. Ne asiguram ca matricea A asociata sistemului are vectorii unitari
() ()
0 si 1 :
 a1 a 2 a3 a3 a 5

2 1 1 1 0
A= (
1 4 3 0 1 )
B={a4 , a5 }
Organizam calculele in tabel

g - coeficientii necunoscutelor din functia obiectiv

CB - se scriu coeficitii Cj corespunzatori bazei B

XB – se scriu termenii liberi ai sistemului

3. Adaugam tabelului linia elementelor

fj :
f j =C T⋅a j , j=1, n
B
f 0=C T⋅X B
B

( a b ) x =ax +by
()
y
Apoi adaugam tabelului linia diferentelor:
 Δj=¿ ¿
Putem avea una din situatiile:
a) Toate diferentele Δj sunt negative sau nule. Stop algoritm. Solutia este optima.
Aceasta este conditia de optimalitate.
b) Exista cel putin o diferenta Δj pozitiva. Solutia nu este optima. Algoritmul
continua cu intrarea in noua baza a vectorului caruia ii corespunde cea mai mare
diferenta Δj pozitiva. Aceasta este conditia de intrare in baza.

Pentru a vedea ce vector eliminam din baza vom calcula rapoartele θ a

componentelor lui XB la respectiv componentele pozitive ale vectorului ce trebuie sa
intre in noua baza.

Cel mai mic dintre aceste rapoarte θ ne arata vectorul ce trebuie eliminat, aceasta
este conditia de eliminare din baza. Elementul ce se afla la intersectia coloanei
vectorului ce intra in noua baza cu linia vectorului eliminat se numeste pivot.