FIZIOLOGIA ANALIZATORILOR (I)

FIZIOLOGIE ANIMALĂ
Curs 3

Organismul intră în relații complexe permanente cu mediul extern și cu propriul său

mediu intern – formațiuni morfofuncționale – analizatori
Cuprinde:
Un sistem de recepție: receptori
Un segment de conducere a informației
Mai multe etape de prelucrare a informației cu localizare în centrii nervoși
encefalici.
ASPECTE GENERALE

Celule specializate atașate celulelor nervoase în detectarea unor stimuli

specifici (căldură, tact, presiune, lumină etc.) acționează ca niște “traducători
biologici”, transformând energia stimulului specific în impuls nervos care se
propagă de-a lungul fibrelor nervoase sub formă de potențial de acțiune.
FIZIOLOGIA GENERALA A RECEPTORILOR

Asigurată de specializarea receptorilor capabili să recunoască doar o anumită

categorie de stimuli:
Meconoreceptori – detectează excitanții de atingere, presiune, vibrație,
Chemoreceptori – excitanți gustativi, olfactivi
Fotoreceptori – recepționează radiația electromagnetică
Termoreceptori – recepționează modificările de temperatură
Electroreceptori – semnalizează variațiile câmpurilor electrice
CODIFICAREA CALITATII STIMULULUI

în cursul excitației receptorilor, excitația determină aparația unui potențial

local, care prin sumație duce la aparației potențialului de receptor care reproduce
stimulul.
CODIFICAREA INTENSITĂȚII STIMULULUI

Prin transmitere sinaptică are loc depolarizarea postsinaptică și în dendritele

neuronului senzitiv apare un potențial generator care codifică intensitatea prin
amplitudine.
Potențialul generator se propagă în dendrite și soma neuronului senzitiv
Sunt generate potențiale de acțiune sau influxuri nervoase senzitive

Cea mai comună – prezența de impulsuri în receptori pe toată durata acțiunii

stimulului (receptori tonici).

Receptori fazici care semnalizează începtul (ON) și sfârșitul (OFF) acțiunii

excitantului.
CODIFICAREA TEMPORALA A STIMULULUI
eceptorul este o structură excitabilă, care transformă energia stimulului în impuls
nervos, realizându-se astfel cele 5 simţuri pe care le posedă omul: simţul
olfactiv, cutanat, gustativ, vizual şi acustico-vestibular. Receptorii se împart în
două tipuri: fazici şi tonici. Receptorii fazici nu vor traduce informaţia
transmisă de stimul pe toată durata acţionării acestuia asupra organismului. De
exemplu, receptorul olfactiv:  ne „pierdem” mirosul dacă o anume substanţă
olfactivă persistă mult în jurul nostru şi, deşi nu o mai simţim, substanţa e tot
acolo. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu guma de mestecat: ea nu îşi pierde propriu-
zis gustul pe care îl avea la început, însă mugurii gustativi se obişnuiesc cu
stimulul şi noi avem impresia că a dispărut gustul. Receptorii tonici vor traduce
informaţia transmisă de stimul pe toată durata acţionării acestuia asupra
organismului. În această categorie intră receptorul vizual. Prin alte cuvinte, deşi
privim mult timp un obiect, nu vom înceta să îl vedem după o perioadă, cum se
întâmplă cu mirosul.
7

Adaptare lentă – receptorii tonici (articulari, fusurile neuromusculare,

chemoreceptorii arteriali)
Adaptare rapidă - receptorii de tact sau presiune
ADAPTAREA, ACLIMATIZAREA SI OBOSEALA RECEPTORILOR

Mecanismul nervos care recepționează informații senzitive.

Modalități:
Sensibilitatea mecanoreceptivă (tactilă, presională, vibratorie)
Sensibilitatea termoreceptivă (cald și rece)
Sensibiltiatea nociceptivă (durerea)

SOMESTEZIA

Senzațiile tactile apar numai atunci când excitantul mecanic este capabil să
producă o deformare tegumentară care excită receptorii.
Tegumentul – funcții: antiinfecțioasă, termoreglare, excreție, respiratorie,
suprafață mare receptoare.
SENSIBILITATEA TACTILA

Terminațiile nervoase libere în epiderm și derm ai tactului, presiunii și durerii.

Corpusculii Meissner – în derm (degete, buze) – sensibili la atingeri foarte fine
și de frecvență joasăs.

Discurile Merkel – stimulate la atingeri puternice și se adaptează lent și

parțial.
Corpusculii Vater-Paccini – hipoderm; mușchii, articulațiile se adaptează repede
fiind stimulați de mișcări rapide și de intensitate slabă.

EXCITANTUL – deformarea tegumentului la contactul cu factorul de mediu

Discurile Merkel în derm

Corpusculii Meissner – în tegumentul degetelor de la mână, vâful limbii și al
buzelor
Panicul nervos al foliculilor piloși
RECEPTORUL PERIFERIC:

Fascicule ascendente spinotalamice anterioare

I neuron - în ganglionul spinal;
II neuron-în cornul posterior medular;
III neuron - în talamus.

SEGMENTUL CONDUCATOR
Sensibilitatea tactilă grosieră, protopatică 

I neuron - în ganglionul spinal;

II neuron-în fasciculele Goll-Burdach
III neuron - în talamus.
Sensibilitatea tactilă fină, epicritică 

Segmentul central al analizatorului cutanat se află în girusul postcentral din

lobul parietal - aria somestezică I
SEGMENTUL CENTRAL

Excitantul: starea termică - căldură; variații de temperatură;

Receptorii:
Corpusculii Krause (rece); nu lipsesc nici la organele interne

SENSIBILITATEA TERMICA

Termoreceptorii sunt prezenți și la poikiloterme

Analizator propriu al sensibilității dureroase;

Orice “semnal” poate fi perceput ca durere;
La nivelul tegumentului – acționează stimuli mecanici, termici, electrici, chimici
La nivelul viscerelor acționează stimuli ca spasmul viscerelor, inflamații etc.
SENSIBILITATEA DUREROASA

Terminații nervoase libere amielinice în piele, cornee, tendoane, mușchi etc.

Densitatea receptorilor durerii (nociceptori) foarte mare în tegument – capacitate
mare de discriminare a localizării senzației dureroase spre deosebire de viscere
unde densitatea este mai redusă.
RECEPTORII PERIFERICI

Excitantul receptorilor sunt stimuli mecanici, termici, chimici, de intensitate

mare.
Determină apariția la nivelul țesuturilor a unor substanțe ca histamina, serotonina
– responsabile de excitația receptorilor dureroși
Nociceptorii viscerali se excită prin distensia organelor cavitare provocată de
ocluziile intestinale.

Căile spino-talamice
I neuron - în ganglionul spinal;
II neuron-în cornul posterior medular;
III neuron - în talamus

Adaptarea la durere este slabă

SEGMENTUL INTERMEDIAR

reprezentat de scoarta cerebrală (lobul parietal)

SEGMENTUL CENTRAL