Sunteți pe pagina 1din 2

Seminar 10

Ne gasim pe teritoriul psihologiei unde imaginile se formeaza prin intermediul unor forme
psihologice. Imaginea insasi este un intreg ce genereaza anumite forte in raport cu acste tendinte
interioare catre echilibru, simplitate, repere anterioare ce se creaza fie din expeirentele anterioare
cu obiectele sau niste mecanisme inascute. Chiar si daca stimulul nu e destul de puternic-linia
este discntinua, imaginea este blurata, chiar si acolo noi reusim sa completam prin intemrediul
mintii noastre si sa cream un percep ce ne da acces la un sens. Intrebare asa viza acest mecanism
prin care granita se creaza la granita dintre planul psihologic si stimulul biologic.

Ceea ce e interesat e faptul caaceste imagini se bazeaza pe ce este familiar. Intrebarea lui arhain
este cum e posibila perceptia, imaginea, unde sunt rasturnate sau deformate perceptiile
obisnuite.Mintea noastra reuseste sa obtina o imagine cu adancime tocmai prin intermediul
acestor deformari. Toate completarile se fac bazandu-se pe niste strcuturi fiindca exista un
schelet perceptual si ceea ce il intereseaza e formarea acestui schelet structural si perceptiv si pe
urma disecarea unor detalii care vor sa apara. Daca fiecare imagine e intr-un fel la fel de mult
creatia mintii noastre ca si rezultanta unei shceme fiziologice inseamna ca limitele noastre
vizuale sunt si limitele psihologiei noastre . Ceea ce e in interiorul nostru este in snesul felului in
care toate imaginile noastre sunt rezultatul acelei insertii in spatii si in lume dintr-un anumit
punct de vedere care este mereu intrupat, situat.

Scheletul structural- aceasta structura psiholgicaschematica prin intermediul careia imaginile


devin un intreg. Vorbeste de concepte vizuale care sunt date si create de intelect dar se afla la
granita dintre seneisbil si ceea ce intelectul nostru ofera in spectrul formarii imaginilor.
Simplitatea nu e in lucruri ci rezultatul unei bune corespondente intre inteles si senzorial,intre
sensibil si inteligibil. Toate aceste dimensiuni sunt date ca si concepe vizuale prin intermdiul
careia lumea noastra vizuala nu este structurata. Dintre toate formele pe care mintea noastra le-ar
putea contura noi vom alege mereu froma care este cea mai simpla probabil pentru ca e un
mecanism perceptibil care ne stuctureaza lumea vizuala. Cel mai bine se observam in cazul
copiilor ce nu desemneaza ceea ce vad ci ceea ce stiu-deoarrce desenele sunt foarte naive, exista
unele concepte vizuale, ei readuc orice obiect sau fiinta la un detaliu semnificativ pentru a arata
ce reprezinta. Tot ce inseamna detaliu sau estetica gandita de adulti este cumva suplimentar
pentru gandirea unui copil. Deoarece nu opereaza cu conceptia mimeisisului de acrea realist ci
reduce la esential. Nu repsecta simetria corpului, e bidimensionala, schematism. Pentru autor
aceasta reprezentare este demenstratia ca noi ceea ce vedem si redam prin reprezentare nu este ce
avem prin intermediul simturilor ci redam o schema mintala.

Exista o interactiune intre conceptele perceptuale si cele repreznetationale. Cele din urma sunt
echivalentul in realizarea tehnica a unui concept vizual ce poate fi redata in mai multe moduri.
Ceea ce e interesant ca o mare importanta o are pentru autor conceptul intelectual ce e unoeir
deductibil si nu trebuie repezentat complet. Vorbeste si despre informatia vizuala-aceasta ar fi
mai mult decat stimulul, avem o informatie vizuala ce o primi din exterior dar acea informatie
vizuala e intotdeauna pusa in scena de catre o configuratie de stimuli, de catre o configruatie
perceptuala care se creaza.

Spatiul- exista distinctie intre spatiul fizic si cel psihologic.

Ceea ce il intereseaza pe autoreste felul cum imaginile sunt shceletul unei forte vizuale si nu o
pura fenomenologie a perceptiei noastre.

Ce se intampla la trecerea in arta de la arta din egipt pana la experiemtnele pe care le fac cubistii
sau arta abstracta. Vorbeste despre modul cum se trece de la o perspectiva bazata pe paralale de
forta la perspectiva centrata a renasterii bazata pe privirea piramidala unde privitorul este varful
piramidei si in renasterea tarzie unde nu mai exista centrul simbolic ca acelasi lucru ca intersectia
linilor de fuga. Perceptia este decentrata, se face saltul la cubisti. Nu se observa o evolutie ci o
modificare despre felu cum intitial spatiul e reprezentat in raporturile acestea ce tin de
reprezentarea bidimensionala ce devine obiectul unor experimente. Probabil ca toate acestea ne
fac sa vedem felul in care exista aceste moduri diferite de a vedea lucrurile ce nu sunt pur si
simplu rezultanta lucrurilor ci putem vedea felul in care modalitatile de reprezentare sunt in fond
diferite mecanisme de apropire si negociere a limitelor optice si psihologice.

Experienta vizuala- care pentru noi este o epxerienta psiholgica fiindca creand acele structuri
dispunem lucrurile in raporturi de tensiune, forte, distante si aceasta experiente vizuala este ntr-
un fel regizata intotdeauna de catre psihologia noastra.

La nivelul artistic, psihologic- vorbim de relatia noastra cu imaginile si cu reprezentarea, felul


cum se creaza reprezentarea . Aceste gesturi si structuri sunt ca niste schelete de forta si care
sunt ca o harta a psihologiei noastre, a lucrurilor. Ca si cand lumea este parcelata de catre
interiorul nostru- nu prin simpla proiectie a psiholgiie noastre in exterior ci prin intalnirea dintre
psihic , fiziologie si psihologie.