ANEXA A

ELEMENTE DE ALGEBR I ANALIZ VECTORIAL

A.1. Algebr vectorial

Fie mul imea matricelor cu o coloan i 3 rânduri, pe care o not m cu E3. Sunt cunoscute
propriet ile:
A1 B1 B1 A1 A1 + B1
• Adunarea: A2 + B2 = B2 + A2 = A2 + B2 ∈ E3; (A.1)
A3 B3 B3 A3 A3 + B3
A1 0 A1 A1 − A1 0
A2 + 0 = A2 ; A2 + − A2 = 0 ;
A3 0 A3 A3 − A3 0
A1 A1αA1
• înmul irea cu un num r real: α A2 = A2 α = αA2 ∈E3; (A.2)
A3 A3 αA3
A1 B1 A1
oricare ar fi α∈R i 3
A2 , B2 ∈ E . Pentru a simplifica scrierea, not m A= A2 . Din ultima
A3 B3 A3
proprietate, rezult c mai avem:
(αβ ) A = α ( βA ) ; (α + β ) A = αA + βA ; α ( A + B) = αA + αB
Pentru c îndepline te condi iile de mai sus, spunem c este spa iu vectorial peste R, iar
elementele lui E3 sunt vectori i elementele din R sunt scalari. Se observ c propriet ile
înmul irii vectorilor cu scalari sunt valabile i când înmul irea cu scalarul se face la dreapta.
Fie vectorii liniari independen i:
1 0 0
i= 0 ; j= 1 ; k= 0
0 0 1
Se vede imediat c orice vector din E3 se poate descompune unic dup i, j i k:
A1 1 0 0
A= A2 = A1 0 + A2 1 + A3 0 = A1 i+ A2 j+ A3 k (A.3)
A3 0 0 1
Vectorii i. j i k formeaz o baz în E3.
Pe E3 putem defini produsul scalar prin rela ia:
A ⋅ B = A1 B1 + A2 B2 + A3 B3 (A.4)
Sunt evidente propriet ile:
A⋅B = B⋅A ; α ( A ⋅ B) = (αA ) ⋅ B ; A ⋅ (B + C) = A ⋅ B + A ⋅ C

217
 A ⋅ A = A 2 = A12 + A22 + A32 ≥ 0
egalitatea având loc dac i numai dac A=0. A se nume te norma (modulul) vectorului A.:
A= A12 + A22 + A32 . (A.5)
Dac produsul scalar a 2 vectori este nul, spunem c vectorii sunt ortogonali. Se observ
imediat c vectorii i, j i k sunt ortogonali i au modul unitar. Spunem c i, j i k formeaz o
baz ortonormat . Atunci, avem A ⋅ i = A1 , A ⋅ j = A2 , A ⋅ k = A3 .
Pe E3 putem defini produsul vectorial prin rela ia:
i j k
A2 A3 A3 A1 A A2
A × B = A1 A2 A3 = i +j +k 1 (A.6)
B1 B2 B3
B 2 B3
B 3 B1 B1 B2

pus sub form de determinant pentru a se re ine mai u or. Pornind de la propriet ile
determinan ilor, rezult imediat i propriet ile produsului vectorial:
A × A = 0 ; A × B = −B × A ; α ( A × B) = (αA ) × B ; A × (B + C) = A × B + A × C
Frecvent se folosesc combina ii ale produselor scalare i vectoriale. De exemplu,
produsul mixt este definit prin ( A × B) ⋅ C . inând cont de defini iile produselor scalar i
vectorial, rezult c produsul mixt poate fi pus sub forma:
C1 C 2 C 3
( A × B) ⋅ C = A1 A2 A3 (A.7)
B1 B2 B3
Propriet ile produsului mixt rezult imediat din propriet ile determinan ilor:
( A × B) ⋅ C = A ⋅ (B × C) ; A ⋅ (B × C) = −B ⋅ ( A × C) ; ( A × B) ⋅ C = (B × C) ⋅ A = (C × A ) ⋅ B
Permut rile circulare permit re inerea u oar a ultimei propriet i (Fig.A.1). Din
propriet ile de mai sus se vede imediat c dac în produsul mixt apare un vector de dou ori,
atunci produsul este nul.

Fig. A.1. Permut ri circulare

Dublul produs vectorial este definit prin A × (B × C) . Se poate demonstra c :

A × (B × C) = B( A ⋅ C) − C( A ⋅ B) ; ( A × B) × C = B( A ⋅ C) − A (C ⋅ B) (A.8)
Produs scalar de produse vectoriale este ( A × B) ⋅ (C × D) . inând cont de propriet ile
produsului mixt i dublului produs vectorial, avem:
( A × B) ⋅ (C × D) = [( A × B) × C] ⋅ D = [B( A ⋅ C) − A(B ⋅ C)] ⋅ D =
= ( A ⋅ C)(B ⋅ D) − (B ⋅ C)( A ⋅ D)
Imaginile în R3 ale vectorilor din E3
A1
Imaginea în R3 a vectorului A= A2 este s geata care are proiec iile A1, A2, A3, pe axele
A3
sistemului de coordonate carteziene (Fig.A.2).

218
 Fig. A.2. Imaginea unui
vector în R3

O astfel de s geat poate fi cea care are coada în origine i vârful în punctul de coordonate A1,
A2, A3, (Fig.A.3). Proiec ia unui punct pe axa oz, de exemplu, se ob ine prin intersec ia axei cu
planul paralel cu xoy, ce trece prin acel punct. Proiec ia unei s ge i pe axa oz, de exemplu, este
definit prin segmentul cuprins între proiec iile capetelor s ge ii, având orientarea s ge ii.
Aplicând teorema lui Pitagora în Fig.A.3, rezult c modulul unui vector (A.5) este egal chiar
cu lungimea imaginii sale. Imaginile bazei i, j, k sunt s ge i de lungime unitate, a ezate pe axele
ox, oy, oz. Numim versor vectorul de modul unitate. Imaginea unui versor indic o direc ie în
R3. Elementele bazei sunt versorii axelor de coordonate (Fig.A.4).

Fig.A.3. Imaginea unui vector printr-un vector Fig. A.4. Baza i, j, k

ce pleac din origine
Suma vectorilor asocia i unui contur închis este nul , deoarece suma proiec iilor lor pe
orice dreapt este nul (în particular, i proiec iile pe axele de coordonate). În Fig.A.5 este
ilustrat cazul a 3 vectori: A+B+C=0. Dac not m C’=-C, atunci avem:
C’=A+B (A.9)
Se observ c imaginea acestei sume (Fig.A.5) se ob ine punând s geata lui B în continuarea lui
A, iar apoi C are începutul la începutul lui A i vârful în vârful lui B. Putem folosi i regula
paralelogramului: punem s geata lui B cu începutul la începutul lui A, construim
paralelogramul αβγδ i s geata vectorului sum este diagonala paralelogramului ce pleac din
inceputul s ge ilor lui A i B. Din rela ia (A.9) rezult
B =C’−A (A.10)
Imaginea acestei diferen e este dat de s geata care are vârful în vârful desc zutului C’ i
începutul în vârful sc z torului A (Fig.A.5). Pentru suma a mai mul i vectori, punem s ge ile
vectorilor una dup alta, iar imaginea sumei este s geata care are inceputul la începutul liniei
poligonale i vârful la sfâr itul liniei poligonale (Fig.A.6).
Produsul scalar a doi vectori are urm toarele semnifica ii:
A ⋅ B = ABcosϕ = A ⋅ PrA ( B) = B ⋅ PrB ( A) (A.11)
unde ϕ este unghiul dintre imaginile vectorilor A i B (Fig. A.7).

219
 Fig. A.5. Suma vectorilor asocia i Fig. A.6. Sum a mai multor vectori
unui contur închis

Fig. A.7. Produsul scalar

Într-adev r, aplicând teorema cosinusului în triunghiul format din s ge ile celor 2 vectori
i diferen a lor C=A−B, avem:
C 2 = A 2 + B 2 − 2 ABcosϕ
inând cont de (A.5), avem:
( A1 − B1 ) 2 + ( A2 − B2 ) 2 + ( A3 − B3 ) 2 = A12 + A22 + A32 + B12 + B22 + B32 − 2 AB cos ϕ Dezvoltând i
π
f când reducerile, rezult (A.11). Dac produsul scalar este nul, atunci cosϕ=0, deci ϕ = i
2
imaginile vectorilor A i B sunt perpendiculare.
Produsul vectorial a doi vectori are i urm toarele semnifica ii:
A × B = nABsinϕ = nS AB (A.12)
unde versorul n este perpendicular pe imaginile celor 2 vectori i are orientarea definit de
regula burgiului rotit prin rota ia cea mai mic pe care o d m lui A pentru a c p ta orientarea lui
B (Fig.A.8). SAB este aria paralelogramului generat de imaginile celor doi vectori. Se spune c
n SAB este aria orientat a suprafe ei acestui paralelogram, iar n este normala la suprafa .
Pentru a dovedi rela ia (A.12), ar t m c vectorul n SAB are acelea i componente ca i vectorul
A × B . Vom lua începuturile vectorilor A i B în originea axelor (Fig. A.9).

Fig. A.8. Produs vectorial Fig. A.9. Proiec ia în planul xoy

220
 Componenta vectorului n SAB pe versorul k este:
k⋅⋅n SAB= SAB cos(k⋅⋅n) = SAB
unde (k⋅⋅n) este unghiul dintre cei 2 versori i, ca urmare, SAB3 este aria proiec iei
paralelogramului pe planul xoy. Segmentele oa1 , oa2 , ob1 , ob2 au ca lungimi chiar proiec iile
vectorilor A i respectiv B pe axele ox, oy. Triunghiul oab are jum tate din aria SAB3. Aria
1
σ (oab) = S AB 3 a triunghiului oab se determin prin:
2
σ (oab) = σ (obb1 ) + σ (abb1 a1 ) −σ (oaa1 ) =
1 1 1
= ( A1 − B1 ) B 2 + ( A1 − B1 )( A2 + B 2 ) − A1 A2
2 2 2
1
Dup efectuarea calculelor, rezult σ (oab) = ( A1 B2 − A2 B1 ) . Deci, SAB 3 are valoarea
2
componentei pe axa 0z a produsului vectorial (A.6).
Produsul mixt a 3 vectori are valoarea volumului v al paralelipipedului cu muchiile
paralel cu vectorii. Intr-adev r:
( A × B) ⋅ C = n S AB ⋅ C = S AB C cos(Cn) = S AB ⋅ h =v
unde (Cn) este unghiul dintre n i C, iar h este în l imea paralelipipedului (Fig.A.10).

Fig. A.10. Produs mixt

A.2. Integrale pe variet i

Fie un domeniu Ω ⊂ R3 (sau R2). Numim câmp de scalari (de exemplu, un câmp de
temperaturi) o func ie T: Ω R. Dac domeniul valorilor este un spa iu vectorial, spunem c
avem un câmp de vectori (de exemplu, un câmp de viteze w : Ω R, Asem n tor, putem avea
câmp de tensori sau câmp de flori. Dac nu exist pericolul confuziei, vom nota la fel func ia cu
valoarea func iei într-un punct.

i) Integrala curbilinie de a 2-a spe

Fie un segment orientat l de lungime l i un punct care se deplaseaz de-a lungul
segmentului sub ac iunea for ei constante F. Lucrul mecanic efectuat este (A.11).
L = Prl (F ) l = F ⋅ l (A.13)
Fie acum în domeniul Ω un câmp de for e F i o curb orientat C. Dac am dori s
determin m lucrul mecanic pe care-l efectueaz un punct la deplasarea pe curba C, sub ac iunea
for ei F ce depinde de pozi ia punctului, împ r im curba în segmente arbitrar de mici ∆l k
(Fig.A.11), pe care admitem c for ele sunt constante i au valorile Fk din puncte arbitrare M k
de pe segmentele ∆l k i apoi însum m micile lucruri mecanice ∆Lk efectuate pe fiecare
segment i calculate cu rela ia (A.13):
LC = Fk ⋅ ∆l k (A.14)
k

221
 Fig. A. 11. Integral curbilinie

Rezultatul este ca atât mai bun, cu cât divizarea curbei C în segmente este mai fin .
Limita rela iei (A.12) când Max(∆l k ) → 0 , dac aceasta exist , se noteaz :
k

LC = F ⋅ dl (A.15)
C

i se nume te integrala curbilinie de a 2-a spe , a lui F pe curba orientat C. In calculele

numerice, integrala (A.15) se aproximeaz cu suma (A.14). Analitic, dac curba C este descris
de x = f (t ) , y = g (t ) , z = h(t ) , cu t ∈ [a, b] , atunci:
df dg dh
dl = i +j +k dt
dt dt dt
i:
b
df dg dh
LC = Fx ( f (t ), g (t ), h(t ) ) + Fy ( f (t ), g (t ), h(t ) ) + Fz ( f (t ), g (t ), h(t ) ) dt
a
dt dt dt
Exemple din teoria câmpului electromagnetic unde întâlnim integrala curbilinie de a 2-a
spe sunt sunt rela iile de calcul ale tensiunilor electrice i magnetice.

ii) Integrala curbilinie de prima spe

Fie un segment de lungime l dintr-o sârm cu sec iune constant i din acela i material.
Densitatea lineic (pe unitatea de lungime) de mas este γ l . Atunci, masa segmentului este:
m = lγl (A.16)
Fie acum o sârm de curb C, de-a lungul c reia densitatea lineic de mas depinde de
punct. Dac dorim s determin m masa sârmei, împ r im curba în segmente arbitrar de mici
∆l k , pe care admitem c densit ile de mas sunt constante i au valorile γ k din puncte arbitrare
M k de pe segmentele ∆l k i apoi însum m micile mase ∆mk ale fiecarui segment i calculate
cu rela ia (A.16):
mC = γ k ∆l k (A.17)
k

Rezultatul este cu atât mai bun, cu cât divizarea curbei C în segmente este mai fin .
Limita rela iei (A.17) când Max(∆l k ) → 0 , dac aceasta exist , se noteaz :
k

mC = γ ⋅ dl (A.18)
C

i se nume te integrala curbilinie de prima spe a lui γ pe curba C. În calculele numerice,

integrala (A.18) se aproximeaz cu suma (A.17). Analitic, avem:

222
 2 2 2
df dg dh
dl = + + dt
dt dt dt
i:
b 2 2 2
df dg dh
mC = γ ( f (t ), g (t ), h(t ) )
+ + dt
a
dt dt dt
Exemple din teoria câmpului electromagnetic unde întâlnim integrala curbilinie de prima
spe sunt formulele coulombiene i Biot-Savart-Laplace.

iii) Integrala de suprafa de a 2-a spe

Fie o eav de sec iune constant de arie ST i de orientare nT, prin care curge un fluid cu
viteza uniform w (Fig.A.12).

Fig.A.12. Debitul volumic

printr-o eav

Debitul volumic este dat de volumul de fluid ce trece prin sec iunea transversal în
∆v
unitatea de timp d = . Dar volumul ∆v este dat de produsul dintre aria sec iunii ST i
∆t
∆l
deplasarea ∆l pe care o face coloana de ap în timpul ∆t . Deci, d = S T = S T w . Dac
∆t
suprafa a plan nu este ortogonal pe direc ia evii i deci pe viteza w, ci are orientarea n i aria
S, atunci, în formula debitului, se înlocuieste ST cu S cosϕ , unde ϕ este unghiul dintre vitez i
normala n:
d = Swcosϕ = w ⋅ nS (A.19)
Fie acum o eav cu sec iune variabil , în care câmpul de viteze nu mai este uniform (constant)
i fie o suprafa S oarecare pe care dorim s calcul m debitul. Aproxim m suprafa a cu o
suprafa poliedral cu fe e de arii ∆S k arbitrar de mici, pe care admitem c vitezele fluidului
sunt constante i au valorile w k din puncte arbitrare M k de pe fe ele k i apoi însum m micile
debite ∆d k de pe fiecare fa i calculate cu rela ia (A.19):
dS = w k ⋅ n k ∆S k (A.20)
k

Rezultatul este cu atât mai bun, cu cât divizarea suprafe ei S este mai fin . Fie ∆ρ k cea mai
mare distan între dou puncte de pe fa a k. Limita rela iei (A.20) când Max(∆ρ k ) → 0 , dac
k

aceasta exist , se noteaz :

d S = w ⋅ ndS (A.21)
S

223
 i se nume te integrala de suprafa de a 2-a spe a lui w pe suprafa a orientat S. In calculele
numerice, integrala (A.21) se aproximeaz cu suma (A.20). Analitic, dac avem suprafa a S
descris de x = f (ξ ,η ) , y = g (ξ ,η ) , z = h(ξ ,η ) , ξ ,η ∈ = [a, b] × [c, d ] , atunci, p strând
variabilele η sau ξ constante, ob inem pe S dou familii de curbe de coordonate (Fig.A.13).

Fig. A.13. Alemente de arie pe o

suprafa

Pe fiecare familie de curbe, elementele de arc sunt:

∂f ∂g ∂h ∂f ∂g ∂h
dl ξ = i +j +k dξ i dl η = i +j +k dη
∂ξ ∂ξ ∂ξ ∂η ∂η ∂η
i, conform propriet ii produsului vectorial (A.12),

i j k
∂f ∂g ∂h
ndS = dl ξ × dlη = dξdη
∂ξ ∂ξ ∂ξ
∂f ∂g ∂h
∂η ∂η ∂η
Rezult :

wx wy wz
∂f ∂g ∂h
dS = dξdη
∂ξ ∂ξ ∂ξ
∂f ∂g ∂h
∂η ∂η ∂η
Exemple din teoria câmpului electromagnetic unde întâlnim integrala de suprafa de a
2-a spe sunt rela iile de calcul ale fluxurilor electrice i magnetice.
iv) Integrala de suprafa de prima spe
Fie o tabl de grosime constant , omogen , de arie S i cu densitatea de suprafa a
masei γ S constant . Masa tablei este:
m =γ S S (A.22)
Fie acum o tabl de forma unei suprafe e S, în care densitatea de suprafa a masei γS
nu mai este constant i dorim s calcul m masa tablei. Aproxim m suprafa a cu o suprafa
poliedral cu fe e de arii ∆S k arbitrar de mici, pe care admitem c densit ile de suprafa ale
masei sunt constante i au valoarile γ Sk din puncte arbitrare M k de pe fe ele k i apoi însum m
micile mase ∆mk ale fiec rei fe e i calculate cu rela ia (A.22):
mS = γ Sk ∆S k (A.23)
k

224
 Rezultatul este cu atât mai bun, cu cât divizarea suprafe ei S este mai fin . Limita rela iei
(A.23) când Max( ∆ρ k ) → 0 , dac aceasta exist , se noteaz :
k

m S = γ S dS (A.24)
S

i se nume te integrala de suprafa de prima spe a lui γ S pe suprafa a S. In calculele

numerice, integrala (A.24) se aproximeaz cu suma (A.23). Analitic, în rela ia (A.24), punem:
2 2 2
∂g ∂h ∂h ∂f ∂f ∂g
∂ξ ∂ξ ∂ξ ∂ξ ∂ξ ∂ξ
dS = + + dξdη
∂g ∂h ∂h ∂f ∂f ∂g
∂η ∂η ∂η ∂η ∂η ∂η
Exemple din teoria câmpului electromagnetic unde întâlnim integrala curbilinie de prima
spe sunt formulele coulombiene i Biot-Savart-Laplace.
v) Integrala de volum
Fie un corp omogen de volum v i cu densitatea masei γ constant . Masa corpului este:
m =γ v (A.25)
Fie acum un corp neomogen ce ocup domeniul D, pentru care densitatea de mas nu
mai este constant i dorim s calcul m masa corpului. Imp r im corpul în subdomenii arbitrar
de mici, pe care admitem c densit ile de mas sunt constante i au valoarile γ k din puncte
arbitrare M k din subdomeniile k i apoi însum m micile mase ∆mk ale fiec rui subdomeniu i
calculate cu rela ia (A.25):
m = γ k ∆v k (A.26)
k

Rezultatul este cu atât mai bun, cu cât divizarea corpului în subdomenii este mai fin . Fie ∆ρ k
cea mai mare distan intre 2 puncte de pe subdomeniul k. Limita rela iei (A.26) când
Max( ∆ρ k ) → 0 , dac aceasta exist , se noteaz :
k

m = γ dv (A.27)

i se nume te integrala de volum a lui γ pe domeniul D. In calculele numerice, integrala (A.24)

se aproximeaz cu suma (A.23).
Exemple din teoria câmpului electromagnetic unde întâlnim integrala curbilinie de prima
spe sunt formulele coulombiene i Biot-Savart-Laplace.

A.3. Operatori diferen iali

In continuare, admitem pentru câmpurile scalare i vectoriale toate propriet ile

necesare efectu rii calculelor (continuitate, derivabilitate etc.)
vi) Operatorul gradient
Fie T : Ω → R un câmp de temperaturi. Ne afl m în punctul P ( x, y, z ) , unde
temperatura este T ( x, y, z ) i ne propunem s determin m direc ia în care temperatura are cea
mai rapid cre tere i care este valoarea acestei cre teri. Fie u versorul direc iei de-a lungul
c reia explor m temperatura i fie punctul Q ( x + ∆x, y + ∆y , z + ∆z ) , aflat pe aceast direc ie la
o distan ∆l de punctul P i unde temperatura este T ( x + ∆x, y + ∆y , z + ∆z ) (Fig.A.14).

225
 Fig. A.14. Direc ie de explorare

Cre terea temperaturii pe direc ia u este dat de derivata pe direc ia u, definit de:
∂T T (r p + u∆l ) − T (r p ) T ( x + ∆x, y + ∆y, z + ∆z ) + T ( x, y, z )
= lim = lim (A.28)
∂u ∆l → 0
∆l ∆l → 0
∆l
Deoarece ∆x, ∆y , ∆z sunt componentele lui u ∆l pe axele de coordonate ox, oy, oz,
avem:
∆x = i ⋅ u ∆l , ∆y = j ⋅ u ∆l , ∆z = k ⋅ u∆l
Atunci, din rela ia (A.28), rezult :
∂T ∂T ∂T ∂T ∂T ∂T ∂T
= i⋅u + j⋅u + k ⋅u = i+ j+ k ⋅u (A.29)
∂u ∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z
Deci, cre terea pe direc ia u este descris de produsul scalar dintre versorul u al direc iei
i un vector care este definit doar de câmpul de temperaturi, pe care-l numim gradient:
∂T ∂T ∂T
gradT = i+ j+ k (A.30)
∂x ∂y ∂z
Rela ia (A.29) se mai scrie:
∂T
= u ⋅ gradT (A.31)
∂u
Se observ c cea mai rapid cre tere se ob ine atunci când direc ia u este paralel cu
gradT i are valoarea gradT . Deci, gradT indic direc ia celei mai rapide cre teri a
câmpului de scalari T, precum i valoarea celei mai rapide cre teri.

ii) Operatorul ∇
Scrierea i lucrul cu operatorii diferen iali sunt mult u urate dac se folose te operatorul:
∂ ∂ ∂
∇=i + j +k (A.32)
∂x ∂y ∂z
Operatorul ∇ este un operator de derivare, cu 3 componente care deriveaz în raport
cu cele trei variabile, deci este un vector. Este un operator liniar. Cu ajutorul acestui operator
scriem
gradT = ∇T (A.33)
Operatorul ∇ are toate propriet ile derivatelor i ale vectorilor, dar i restric iile
acestora. El trebuie s se afle întotdeauna în fa a func iei asupra c reia se aplic , iar dac dup
el apar mai multe func ii i se aplic doar asupra uneia din ele, atunci se marchez aceast
func ie. De exemplu:
grad (ϕψ ) = ∇(ϕψ ) = ∇(ϕ ψ ) + ∇(ϕ ψ ) =ψ∇ϕ + ϕ∇ψ = ψgradϕ + ϕgradψ
↑ ↑

iii) Operatorul divergen

226
 Fie câmpul de viteze al particulelor de ap , de la suprafa a apei, într-o cad în care se
afl cufundat, imediat sub nivelul apei, un du “telefon” (Fig.A.15).

Fig. A15. Debit specific

Fiecare punct din dreptul du ului constituie o surs de ap . Ne propunem s determin m

debitul cu care contribuie fiecare punct, adic debitul pe unitatea de volum sau debitul specific
într-un punct P. O problem asem n toare avem atunci când dorim s determin m “masa” într-
un punct P al unui corp. In acest caz, lu m un mic domeniu ω de volum ∆v ce con ine punctul
∆m
P i care are masa ∆m , iar apoi definim densitatea de mas prin rela ia γ = lim . La fel
∆v → 0
∆v
proced m i în cazul debitului: lu m un mic domeniu ω de volum ∆v care con ine punctul P i
are debitul ∆d = w ⋅ ndS pe suprafa a ∂ω ce-l m rgine te, iar apoi definim debitul specific
∂ω

prin rela ia:

w ⋅ ndS
∆d
d specific = lim = lim ∂ω
∆v → 0
∆v ∆v → 0 ∆v
Prin defini ie, operatorul divergen este:
w ⋅ ndS
divw = lim ∂ω (A.34)
∆v ∆v → 0

Pentru a calcula divw în coordonate carteziene, alegem domeniul ω de forma unui

paralelipiped drept cu dimensiunile 2∆x × 2∆y × 2∆y (Fig.A.16).

Fig. A.16. Calculul lui div w în

cooronate carteziene

S calcul m fluxul lui w pe fe ele S x' i S x" ortogonale pe axa ox:

w ⋅ n 'x dS + w ⋅ n "x dS ≅ wx ( x + ∆x, y, z )dS − wx ( x − ∆x, y, z )dS
S x' S x" S x' S "x

∂w x ( x, y, z )
= 4∆y∆z [wx ( x + ∆x, y , z ) − wx ( x − ∆x, y, z )] = 8∆y∆z∆x
∂x

227
ultima expresie rezultând din dezvoltare în serie Taylor. Proced m la fel pe fe ele
paralelipipedului, ortogonale cu axele oy i oz, iar apoi înlocuim în (A.34). Deoarece
∆v = 8∆x∆y∆z ob inem:
∂w x ∂w y ∂w z
divw = + +
∂x ∂y ∂z
Folosind operatorul ∇, putem scrie:
divw = ∇ ⋅ w
Utilizarea operatorului ∇ permite lucrul u or cu expresii mai complicate, în care apar
combina ii de câmpuri scalare i vectoriale. Câteva exemple:
divϕA = ∇ ⋅ ϕA = ∇ ⋅ ϕ A + ∇ ⋅ ϕ A
↑
= A ⋅ ∇ϕ + ϕ∇ ⋅ A = A ⋅ gradϕ + ϕdivA ,
↑

div( A × B) = ∇( A × B) = ∇( A× B) + ∇( A × B) = B ⋅ (∇ × A ) − A ⋅ (∇ × B) ,
↑ ↑

grad ( A ⋅ B) = ∇( A ⋅ B) = ∇( A⋅ B) + ∇( A ⋅ B) = B × (∇ × A) + (B ⋅ ∇) A +
↑ ↑

+ A × (∇ × B) + ( A ⋅ ∇)B
În ultima expresie, s-au folosit propriet ile dublului produs vectorial.

iv) Operatorul rotor

Fie câmpul de viteze al particulelor de ap dintr-un râu ce curge destul de repede încât s
apar vârtejuri. In dreptul unui vârtej, apa este rotit , o m sur a rota iei de-a lungul unei curbe
închise Γ fiind integrala de linie a lui w pe aceast curb (Fig.A.17):
rotat Γ = w ⋅ dl
Γ

Fig. A.17. Rota ia fluidului

Pentru a aprecia rota ia fluidului dintr-un punct P (rota ia specific ), în jurul unei direc ii
u, se alege o mic curb plan Γ de orientare u, care m rgine te o mic suprafa ce con ine
punctul P i are aria ∆S , apoi se face limita:
w ⋅ dl
Ru = lim Γ
(A.35)
∆S∆S → 0

Evident, expresia de mai sus depinde de orientarea u. Fie Rmax = Max( Ru ) i fie u max
u

direc ia pentru care se ob ine acest maxim. Prin defini ie, operatorul rotor este:
rotw = u max Rmax (A.36)
De fapt, admitem a priori c :
Ru = u max Rmax ⋅ u = u ⋅ rotw (A.37)
(condi ie suficient ), pentru a avea asigurat existen a i unicitatea valorii Rmax .

228
 Pentru a calcula rotw în coordonate carteziene, alegem o curb Γ=αβγδ de form
dreptunghiular , de orientare u, ale c rei laturi cu dimensiunile 2∆l '
×2∆l" sunt orientate pe
direc iile versorilor t’ i t” (Fig.A.18).
Avem
w ⋅ dl = w ⋅ dl + w ⋅ dl + w ⋅ dl + w ⋅ dl ≅ 2∆l 'w'
(rP − t" ∆l" ) +
Γ αβ βγ γδ δα

+ 2∆l" w" (rP + t '∆l '

) −2∆l 'w'
(rP + t" ∆l" ) − 2∆l" w" (rP − t '∆l '
) (A.38)

Fig. A.18. Calculul operatorului

rot

unde w'= t '

⋅w i w" = t"⋅w . Din rela ia (A.28), avem:
∂w'(rP }
w'(rP − t" ∆l" ) ≅ −∆l" = −∆l" t"⋅gradw'= −∆l" t"⋅∇w'= − ∆l" (t"⋅∇)(t ' ⋅w ) =
∂t"
− ∆l" (t"×t ') ⋅ (∇ × w ) − ∆l" (t '
⋅∇ )(t"⋅w ) = ∆l" u ⋅ (∇ × w ) − ∆l" (t '
⋅∇ )(t"⋅w )
Procedând la fel cu to i termenii din membrul drept al rela iei (A.38) i, înlocuind în
(A.35), rezult :
Ru = −(t"⋅∇ )(t '
⋅w ) + (t '
⋅∇ )(t"⋅w ) = 2u ⋅ (∇ × w ) − (t '⋅∇ )(t"⋅w ) + (t"⋅∇ )(t '
⋅w ) = 2u ⋅ (∇ × w ) − Ru
de unde:
Ru = u ⋅ (∇ × w )
De aici, rezult c valoarea maxim a lui Ru se ob ine atunci când u are aceea i
orientare ca i (∇ × w ) , iar valoarea maxim este ∇ × w . Deci:
i j k
∂ ∂ ∂
rotw = ∇ × w =
∂x ∂y ∂z
wx wy wz
i ipoteza (A.37) se confirm .
Cazuri particulare de câmpuri scalare i vectoriale
r
gradV (r ) = V '(r ) , unde r = i ( x − a) + j( y − b) + k ( z − c) .
r
∂V (r ) dV ∂r x−a
Într-adev r, deoarece r = ( x − a) 2 + ( y − b) 2 + ( z − c) 2 , avem = =V' i,
∂x dr ∂x r
procedând la fel cu coordonatele x i z, rezult formula dorit .
• divr = 3 .
• rotr = 0 .
• rotrf (r ) = 0 .

229
 r
Intr-adev r, inând cont de rela iile de mai sus, avem: ∇ × (rf (r )) = f∇ × r + r × f ' = 0 .
r
• grad ( A ⋅ r ) = A , unde A este un vector constant. Rezult imediat prin scrierea produsului
scalar.
• ( A ⋅ ∇)r = A . Intr-adev r, din formula dublului produs vectorial i din rela iile de mai sus,
avem: ( A ⋅ ∇)r = A × (∇ × r ) + ( A ⋅ ∇)r = A
• div ( A × r ) = 0 . Rezult prin folosirea propriet ilor produsului mixt.
• rot ( A × r ) = 2A . Într-adev r, din formula dublului produs vectorial i din rela iile de mai
sus, avem:
∇ × ( A × r ) = A (∇ ⋅ r ) − ( A ⋅ ∇ )r = 3A − A = 2 A
A.4. Rela ii integrale
vii) Formula lui Gauss
Fie Ω ⊂ R 3 un domeniu cu bordura ∂Ω. Este valabil formula
n ⋅ wdS = divw dv (A.39)
∂Ω Ω

numit formula lui Gauss. Într-adev r, împ r ind domeniul Ω în subdomenii ω k (Fig.A.19)
integrala de volum este limit a sumei (A.2.).
(divw ) k ∆v k (A.40)
k

inând cont de defini ia operatorului divergen (A.34), suma de mai sus se poate scrie sub
forma
w ⋅ n k dS (A.41)
k ∂ω k

unde ∂ω k este frontiera subdomeniului ωk .

Fig. A.19. Formula lui Gauss

În expresia de mai sus, integralele pe interfe ele dintre dou subdomenii se anuleaz
(vezi, de exemplu fa a comun subdomeniilor j i k, în Fig.A.19). R mân doar fe ele care nu
separ doua subdomenii, deci fe ele de pe frontiera ∂Ω a domeniului Ω, adic mambrul stâng al
rela iei (A.39).
În Fig. A.19 au fost desenate, pentru simplitate, subdomenii paralelipipedice, dar ele pot
avea orice form , de exemplu tetraedrale, asfel încât frontiera ∂Ω poate fi modelat oricât de
bine. Rela ia (A.39) poate avea urm toarea interpretare tehnic : debitul domeniului Ω, deci prin
frontiera sa ∂Ω, este egal cu suma debitelor specifice din domeniul Ω. Este util s facem

230
observa ia c normala din integrala de pe frontier se transform în operatorul ∇ în integrala de
volum
n ⋅ w dS = ∇ ⋅ w dv
∂Ω Ω

În ideea acestei observa ii, Formula lui Gauss poate fi generalizat în forma:
f (n, w, ϕ ,...)dS = f (∇, w , ϕ ,...) dv
∂Ω Ω

Câteva exemple
nϕdS = ∇ϕ dv = gradϕ dv
∂Ω Ω Ω

n × w dS = ∇ × w dv = rotw dv
∂Ω Ω Ω

(n ⋅ w )ϕAdS = (∇ ⋅ w )ϕA dv
∂Ω Ω

viii) Formula lui Stokes

Fie S o suprafa orientat cu bordura ∂S. Este valabil formula
w dl = rotw ⋅ ndS (A.42)
∂S S

numit formula lui Stokes. Într-adev r, aproximând suprafa a S cu o suprafa poliedral cu

fe ele σ k , de arii S k (Fig.A.20), integrala de suprafa a este limit a sumei (par.A.2.)
(rotw ) k ⋅ n k ∆S k (A.43)
k

inând cont de rela iile (A.36) i (A.34), folosite la defini ia operatorului rotor, suma de mai sus
se poate scrie sub forma
w ⋅ dl k (A.44)
k ∂σ k

unde ∂σ k este bordura fe ei σ k . În expresia de mai sus, integralele pe curbele ce separ dou
fe e se anuleaz (vezi, de exemplu comun comun fe elor j i k, in Fig.A.20).

Fig. A.20. Formula lui Stokes

R mân doar curbele ce nu separ dou fe e, deci curbele de pe bordura ∂S a suprafe ei S,

adic membrul stâng al rela iei (A.42).
În Fig.A.20 au fost desenate, pentru simplitate, subdomenii patrulatere, dar ele pot avea
orice form , de exemplu triunghiulare, asfel încât bordura ∂S poate fi modelat oricât de bine.
Rela ia (A.42) poate avea urm toarea interpretare tehnic : integrala de linie (rota ia) pe bordura
∂S, este egal cu suma rota iilor specifice de pe suprafa a S.

231