Transportul reprezintă o latură a activității economice a societății omenești, organizată în

scopul învingerii distanțelor. Prin activitatea de transport se realizează deplasarea în spațiu

a bunurilor sau a oamenilor în vederea satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale
societății omenești.
Transportul este strâns legat de societatea omenească și a apărut o dată cu aceasta. Omul
primitiv se deplasa dintr-un loc în altul în căutarea de hrană și protecție împotriva
vicisitudinilor naturii. Limitele fizice ale organismului uman în privința distanțelor ce puteau fi
parcurse pe jos și a cantității de bunuri materiale ce puteau fi transportate, au determinat, în
timp, descoperirea unei game variate de mijloace ajutătoare numite astăzi „căi și mijloace
de transport”. Acestea au cunoscut o permanentă dezvoltare cantitativă, calitativă și
structurală, în pas cu dezvoltarea producției, a științei și tehnicii, contribuind nemijlocit la
dezvoltarea forțelor de producție, la creșterea economică pe plan mondial.
Transportul nu este un scop în sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini de scopuri
practice. Validarea oricărei mișcări în spațiu a bunurilor și persoanelor depinde exclusiv de
scopul urmărit, de efectele economico-sociale ce urmează a fi obținute. Omul primitiv nu se
deplasa și nu căra cu sine cele necesare fără un scop anume, iar viața modernă de astăzi
ne oferă nenumărate motivații cu privire la deplasarea în timp și spațiu a oamenilor și a
mărfurilor.
Transportul influențează toate laturile vieții economico-sociale, iar dezvoltarea ordonată și
armonioasă a acestora în pas cu cerințele reproducției lărgite constituie un obiectiv
important al politicii economice a statului.
Transportul rutier în continuă dezvoltare , este și va fi forța motrică a întregii economii.
Transportul,în zilele noastre, a devenit un element indispensabil vieții, întrucât oferă
membrilor societății posibilități de deplasare, comunicare, de percepere și asimilare, a cât
mai mult, din ce oferă civilizația. Civilizația modernă, caracterizată printr-un ritm intens de
dezvoltare în cele mai diverse domenii, printr-un schimb masiv de valori materiale și
spirituale, reclamă o continuă deplasare de bunuri, o permanentă deplasare a oamenilor
dintr-un loc în altul.
Globalizarea lumii economice presupune deplasarea mărfurilor și a oamenilor în cantități
cât mai mari și la cele mai scăzute costuri. Relația dintre globalizare și volumul
transporturilor este complexă datorită multitudinilor de cauze. Creșterea continuă a
producției, mai mult timp liber pentru populație, noile tehnologii și creșterea numărului de
agenții de turism sunt numai câteva exemple ale tendințelor care vor influența viitorul
dezvoltării sectorului de transport în special transportul rutier. Globalizarea serviciilor de
transport, în special a transportului rutier de marfă presupune asamblarea într-un lanț
logistic a unor operatori de transport diverși, care nu știu unii de alții, dar concură la o
prestație unică, în beneficiul aceluiaș client. La baza oricărei colaborări, și în consecință, a
globalizării, stau, bineînțeles, considerentele financiare.
Globalizarea transportului rutier, presupune, posibilitatea operatorului de transport rutier, de
a desfășura activitatea în orice colț al rețelei globale, fără nici o restricție de ordin legislativ,
politic , din partea statului, acolo unde ,“transportatorul” dorește să opereze.
Totodată ,globalizarea transportului rutier dă posibilitatea producătorilor de mărfuri și
opțiunea de a folosi acel “transportator global”, care corespunde cerințelor lor, indiferent de
locul unde se află.
Globalizarea se referă la aria largă și sporită a piețelor internaționale, la schimbările
preferințelor consumatorilor și schimbările activităților industriale din lumea întreagă. De
remarcat este faptul că transportatorii formează astăzi o piață globală. Ei cunosc
terminologia: globalizare, privatizare, liberalizare, flexibilitate etc. Totodată economia
transporturilor-intrată de puțin timp în zona de interes major-reprezintă o disciplină nouă.
Transporturile în esența lor au devenit plurimodale, internaționale, mondiale. După
producția agricolă, în stadiul de dezvoltare socială, ele constituie o necesitate vitală. Acest
sector reprezintă un mediu viu, în permanentă evoluție, în care se confruntă, uneori prea
accentuat interese opuse.
Prin caracteristicile sale și în contextul politicii generale, transporturile din România au fost
concepute să rezolve necesitățile interne de deplasare în teritoriu a mărfurilor și populației,
de preluare a mărfurilor românești de export-import și asigurarea tranzitului de mărfuri pe
teritoriul țării. Activitatea de transport îndeplinește pe plan național importante funcții
economice, sociale și politice, participând alături de alte imputuri la desfășurarea proceselor
de producție materială și de prestare de servicii, constituind un stimulent pentru creșterea
economică prin deplasarea eficientă a produselor și călătorilor.
Lucrarea de față își propune să realizeze o incursiune în mult controversatul și discutatul
fenomen al globalizării, precum și rolul pe care fenomenul globalizării îl are asupra
economiei, implicit asupra activității de transport rutier, în special a transportului rutier de
marfă internațional.
Mult mediatizatul și discutatul fenomen al globalizării și-a făcut apariția și în cadrul
transporturilor, el reprezentând transformarea piețelor naționale într-o „piață” liberă fără
frontiere, atât din punct de vedere al consumului ,producției de bunuri, dar și din punct de
vedere al expedițiilor și explorării de noi regiuni și continente. Activitatea de transport rutier
din România va trebui să se adapteze tendinței generale, ceea ce presupune ca firmele să
își dezvolte capacitatea de a oferi clienților servicii de aceeași calitate, indiferent de locul
unde acționează. România nu poate și nu va rămâne indiferentă la schimbările ce au loc pe
plan internațional, cel puțin pentru faptul că momentul aderării la UE se apropie, iar
transporturile și logistica sunt printre primele sectoare în care se fac resimțite influențele
globalizării.