FLORI  DE PRIMAVARA

Ghiocelul  face parte din flora spontana.  Este originar din Europa si Asia,

cuprinde peste sapte specii perene, întâlnite spontan si în cultura din tara noastra.

         Ghioceii se  înmultesc vegetativ prin intermediul bulbilor.  Dupa  înflorit, când

frunzele au  început  sa se usuce, se scot bulbii, se claseaza si se lasa în repaus circa
doua luni.  Toamna se planteaza la loc definitiv,  într-un substrat bine lucrat, fertil cu
umiditate constanta.  Sunt plante care valorifica bine si  zonele
umbroase.  Se recomanda pentru decorul de primavara,  în
înfrumusetarea  spatiilor  verzi, dar si ca flori taiate. Ghiocelul este considerat  vestitorul
primaverii.

          Vioreaua face parte din flora spontana. Este originar din

Europa  si din regiunile temperate ale Asiei; cuprinde peste 90 de specii.

         Unele specii  de viorea, raspândite în Europa, sunt plante perene erbacee, cu

frunze liniare-lanciolate, lungi de 20-25 cm si late de cca 1 cm; tulpinile lor sunt de 25-
30 cm si florile în culori albastru-violaceu ti roz.  Unele înfloresc primavara, devreme ,
iar altele în mai-iunie.

         Viorelele se înmultesc vegetativ prin bulbi toamna, la interval de 3-4 ani.  Sunt

plante rustice, prefera terenuri usoare, nisipo-humoase, umede.  Se cultiva si în gradini
(borduri, pete de culoare, ronduri, platbande izolate sau în grupuri asociate cu plantele
de primavara).

          Lacramioara  este originara  din  Europa, unde se gaseste spontan

prin padurile de foioase si cuprinde o singura specie, raspândita si la noi.

         Lacramioara este o planta rustica, erbacee, cu rizomi lungi de 10-20 cm, din care
pornesc frunzele lanciolat-eliptice, colorate în verde viu. Florile mici, de culoare alb sau
roz, foarte parfumate, înserate câte 11-15 în ciorchini mici, au o tija florifera de 20-25
cm lungime. Înfloreste în aprilie si mai.
          Laleaua este originara din Asia centrala si nordul Africii; cuprinde
peste 150 de specii, numeroase soiuri si hibrizi.  A fost adusa din Europa în sec. Al XVI-
lea.  S-a extins foarte repede în toata Europa, ocupând  un loc în frunte în Olanda. În
aceasta tara, denumita si patria lalelelor, gradinarii au creat peste 50 de soiuri.

          Pasiunea pentru aceasta floare a atins cândva limitele unei manii sau tulipomanii,
cum se mai numea.  Astfel, în jurul anului 1637, pretul unui bulb a atins cifra exorbitanta
de 10 000 de florini. Fideli pâna astazi acestei flori, gradinarii  din Olanda au creat
diferite tipuri de  lalele, în stradania de a obtine o multitudine de forme si culori vegetale.

         Asa se pare ca luat nastere tulpina papagal, cu flori franjurate, care a fost

conceputa si pictata de  Piater de Ring si apoi însufletita de  Van der Sand.

         Lalele  sunt cultivate în toata lumea, inclusiv la noi ; ele nu si-au pierdut niciodata
popularitatea.

          Stânjenelul este un gen de planta erbacee perena, caracterizata

prin frunze în forma de sabie si prin flori mari, formate di sase petale violacee, albastre
sau galbene, dintre care trei externe rasfrânte si trei interne drepte. Creste spontan în
regiunile subtropicale si temperate din emisfera nordica si este cultivat ca planta
ornamentala. Rizomul de stânjenel este folosit în farmacologie si cosmetica.

Soiuri de lalele

Tulipa caufmanniana. Regel. Are bulbul colorat cafeniu, este de marime mijlocie.

Tulpina este destul de scurta, 20-25cm, cu frunze alungite, in forma de lance, de un
verde-albastrui, purtand in varf flori mari, alungite, cu diviziunile ascutite. Petalele sunt
colorate in alb crem, striate cu rosu mai ales spre varf. La baza celor trei diviziuni
externe au cate o pata galbena portocalie. Infloresc primavara timpuriu (sfarsitul lunii
martie, inceputul lunii aprilie).
 Tulpina fosteriana. G.Hoog. Are flori mari, timpurii, viu colorate in rosu portocaliu,
flori decorative pe tije rigide care apar in mijlocul unei rozete de frunze de un verde mai
inchis. Inaltimea plantei este cuprinsa intre 30-35cm.

Tulipa turkestanica. Regel. Florile sunt de culoare alba, cu centrul galben, iar pe

dosul petalelor cu striuri verzi.

Tulipa Greigii. Regel. Are bulbul piriform, ascutit, de culoare castanie. Cele doua
frunze inferioare sunt late de 4-5cm, lungi de 15cm. Floarea deschisa are diametrul de
12-15cm. Este luminoasa, cu diviziunile recurbate in afara, cu cate o pata neagra la
baza. Specie rustica, se inmulteste greu prin bulbi si seminte.

Tulipa clusiana. DC. Este o specie destul de veche si creste spontan in regiunea

mediteraneana. Florile sunt mici, de culoare alba, cu partea exterioara roz sau rosie.
Inaltimea plantei nu depaseste 30cm.

Tulipa Praecox. Ten. Este originara din sudul Europei. Are bulbul ovoid ascutit,
de culoare castanie. Forma frunzelor este lata, ondulata, ascutindu-se spre varf. Au
culoarea verde palid albastruie. Tulpina are in medie 11cm inaltime, este moale si
paroasa spre varf. Florile au petalele oval ascutite, cu o lungime medie de 6cm, cu un
parfun destul de placut. Baza si varful petalelor sunt galbene, iar restul petalei este rosu
stacojiu inchis. Infloresc in luna aprilie.

Tulipa praestans. Hoog. Este o specie multi flora (are pe o tija mai mute flori).
Florile sunt mari, cu cupa larga, rosii portocalii. Inflorirea abundenta si uniforma
determina valoarea deosebita a acestei specii pentru rabate, stincarii si cultura fortate.
Se introduc in sera la 25 ianuarie. In cultura libera infloresc in jurul datei de 1 mai. Pot
atinge 25-30cm inaltime.

Cultura lalelelor in gradina

Cultura lalelelor in gradina se face pentru obtinerea de flori taiate, bulbi si

samanta.

Alegerea terenului. Cepele de lalele nu sunt pretentioase fata de conditiile de sol.

Totusi se obtin rezultate mai bune intr-un pamant bine lucrat, argilo-nisipos, bogat in
humus si cu o reactie neutra. Solurile nisipoase sau grele pot fi folosite numai in cazul in
care li se aplica, in prealabil, anumite tratamente.

Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie sa fie expuse la soare, deci bine
luminare si protejate de vanturile reci, sa aiba suprafata plana, fara adincituri in care sa
stagneze apa, fapt care ar provoca aparitia bolilor criptogamice si, in consecinta,
stricarea bulbilor.

Trebuie evitata vecinatatea constructiilor, gardurilor si a arborilor, deoarece pe

terenurile puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici. Totusi, soiurile tardive pot fi
amplseate la semiumbra unde infloresc mai indelung.

Lalelele se dezvolta foarte bine in terenurile in care apa freatica este aproape de
suprafata solului, mai ales in perioada de vegetatie, cu conditia ca orizontul superior sa
fie bine aerisit.

Pregatirea terenului in vederea plantarii are o importanta foarte mare, deoarece

de felul cum se face aceasta pregatire depinde, in mare masura, calitatea bulbilor si a
florilor.

Una dinrte cele mai importante lucrari este aratura adanca sau sapatul solului cu
cazmaua la 40-45cm. In cazul unui sol argilos va trebui imbunatatita compozitia prin
adaugarea de nisip de rau, iar in cazul solurilor nisipoase, se va adauga mranita bine
putrezita sau pamant de telina.

Lalelele nu suporta ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de plantare

deoarece aceasta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Cel mult ingrasarea se va
face cu un an inainte, la planta premregatoare sau la ogorul negru. Chiar cantitatile mici
de balegar proaspat dauneaza. Nu este indicat sa fie folositi la inmultire bulbii recoltati
de pe astfel de terenuri. In functie de sol si de posibilitatile cultivatorului se poate aplica
plantei premregatoare (de preferat o prasitoare), cu 2-3ani inainte de plantarea lalelelor
cca 150t balegar la hectar. De fapt, cele mai bune premregatoare sunt leguminoasele.
Se va evita cultivarea cartofilor, tutunului, fasolei, mazarii ca plante premregatoare,
deoarece acestea sunt, deseori atacate de virusuri fata de care si bulbii florilor sunt
sensibili.

Plantele premregatoare trebuie sa paraseasca terenul cel mai tarziu pana la

sfarsitul lunii septembrie, inceputul lunii octombrie, pentru a nu se face plantatul tardiv.

Dupa efecuuarea plantarii, terenul se acopera cu un strat de cca 8cm turba in

stare umeda, care protejeaza bulbii contra inghetului, previne formarea crustei si reduce
cresterea buruienilor.

Cand suntem nevoiti sa facem o cultura pe un sol la care timpul nu ne-a permis
sa aplicam o gunoire plantei premregatoare, recurgem, cu cateva luni inainte de
plantarea bulbilor, la aplicarea mranitei bine putrezita. Rolul ei este de a asigura plantei,
in timpul culturii, un mediu de crestere bine structurat.

Cand solul este prea acid, inafara de ingrasamintele organice, putem folosi, cu
rezultate bune,si ingrasamintele chimice, dar cu multa prudenta in respectarea dozelor.

Amendamente

Dezinfectarea solului este faorte necesara. Se poate face cu aburi, pe cale

chimica, ca formalina sau cu preparate organo-

mercurice. Cel mai rapid si usor mijloc pentru dezinfectarea solului este, insa, folosirea
substantelor chimice ca formalina.

Plantarea lalelelor

De regula, tuberobulbii se planteaza la o adincime com de trei grosimea bulbilor,

deci in medie 12cm adincime, exceptie facind lalelele tarzii, care se pot planta pana la o
adincime de 20cm. Pe soluri le mai usoare, plantarea se face mai adanc cu 2cm fata de
solurile grele.

Operatia de plantare se face toamna, astfel ca bulbii sa aiba timp sa se

inradacineze pana la venirea gerurilor.

Prima data, se planteaza soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii si pe urma cele
tardive.

Plantatul lalelelor se executa manual.

Pentru plantarea manuala ne putem folosi de harlete sau plantatoare obisnuite

din lemn sau metal.

Ca sa putem realiza plantarea lalelelor la aceeasi adancime trasam santulete, in

care se pun cu mana ceple la distanta stabilita pe rand.

 
 Intretinerea culturii de lalelele

Lucrarile de ingrijiore incep inainte de rasarirea olantelor, odata cu formarea

crustei la suprafata solului sau aparitia buruienilor. Afanarea solului si distrugerea
buruienilor se fac de cate ori este nevoie si, mai ales dupa fiecare ploaie mai
abundenta.

Maruntirea pamantului. Se face cu multa grija, fara a se deranja sau rani planta.

Udatul, ca si combaterea crustei, se face ori de cate ori este nevoie.Cerinta cea
mai mare de apa o au lalelele in perioada cresterii frunzelor si florilor. Se poate folosi
udatul prin aspersiune.

Modul de aplicare a ingrasamintelor difera de la o faza la alta astfel : in primele

faze de crestere cand radacinile sunt putin dezvoltate, pentru a nu dauna plantei, se
aplica doze mici, administrate superficial, in jur de 4 cm. Adancime. Cand radacinile
devin mai puternice si deci planta mai dezvoltata, se pot aplica doze mai mari,
administrate intre randuri si ceva mai adanc.

Un element important in viata plantelor este fosforul, un bun regulator al

respiratiei, care favorizeaza absorbtia sarurilor minerale si are o influenta buna asupra
infloritului. Impreuna cu calciul si potasiul mareste rezistenta plantelor la boli si la
indoirea tijelor florale.

Un alt element important este potasiul care joaca un rol destul de mare in
intensificarea asimilarii de catre plante a azotului si sintezei substantelor azotoase.
Lipsa de potasiu a solului face ca plantele sa fie slab dezvoltate, sa apara pete brune
pe frunzele mai batrane, de-a lungul nervurii principale, iar in cazuri exrtreme, planta se
usuca, capatand la vraf culoarea albastra. De asemenea se observa o slaba ramificare
a plantei, infloritul intarzie si calitatea florilor scade simtitor.

Cultura lalelelor in sera

  

Pentru cultura lalelelor se poate folosi orice fel de sera care poate fi incalzita.
Rezultatele cele mai bune s-au obtinut, insa, in sere de tip inmultitor, care au instalate in
interior suficiente tevi de incalzire, atat sub parapet cat si la coama, astfel incat sa se
poata obtine o temperatura constanta corespunzatoare si pe geruri mai mari.

Daca din diferite motive, geamurile de la sera au inghetat si zapada continua sa

se depuna, vom imprastia pe toate suprafata de sticla sare, care are un efect favorabil
asupra topirii zapezii si ghetii. Sera inmultitor mai are avantajul ca se poate incalzi si
raci repede, dupa nevoie. De asemenea distanta dintre parapet si acoperis este mica,
ceea ce permite o crestere normala a tijelor florale.

Sera este bine sa fie prevazuta cu sistem mecanic de umbrire si cu instalatie de

apa calda si rece, astfel ca udarile sa se faca la temperatura mediului. Lalelelel aduse in
sera se aseaza pe parapet. Cele care sunt dezvoltate normal, se lasa cateva zile la o
lumina difuza care se realizeaza printr-o usoara umbrire a serei, pentru ca frunzele sa
capete treptat, culoarea de verde viu deschis. Cand lastarii sunt prea scurti se
recomanda sa fie asezati cateva zile sub parapet, la intuneric, ori se acopera parapetul
sau sera cu folii de polietilena neagra. Sera se mai poate acoperi si cu rogojini, obloane
sau cand sunt cantitati mai mici de ghivece, aceste se pot acoperi cu altele, puse
invers, dupa ce li s-a astupat, mai intai, orificiul de drenaj.

Cand plantele ating inaltimea dorita si mugurele floral a iesit in intregime din bulb,
materialele folosite la umbrire se indeparteaza treptat si lalelele raman in plina lumina.
Umbrirea plantelor in aceasta perioada are drept scop sa accelereze cresterea tijei
florale, astfel incat floarea sa nu mai ramana jos, intre frunze.

Floarea mai poate ramane jos datorita unei inradacinari defectuase, fortarii
soiurilor tarzii prea devreme sau udarii plantelor cu apa rece in timpul culturii. In primele
zile, temperatura poate fi, de 13-14°C, urcadu-se treptat la 16-17°C. Daca se observa
ca lalelele nu merg destul de bine se poate ridica temperatura pana la 19°C, valoarea
maxima la care se poate ajunge.

Bolile si daunatorii lalelelor

  

Principalele boli ale lalelelor

In general bolile lalelelor sunt provocate de diferiti agenti patogeni, ca: virusi,
bacterii, ciuperci, etc.

Virozele sunt cauzate de virusuri. Boala este transmisa in mod direct prin insecte
sugatoare cum sunt: paduchii de frunza si prin cepele infectate. Preventiv se combat
insectele daunatoare si se foloseste un material sanatos pentru plantare.

Putrezirea coletelor si caderea lalelelor sun provocate de ciuperca Pythium de

barynum.

Pentru a preveni aparitia bolii trebuie sa se tina seama de urmatoarele sfaturi atat
la cultura in sera cat si la cultura in gradina :

 sa nu se cultive prea devreme in gradina

 sa nu se dea caldura pamantului ; cutiile si ghivecele se vor aseza, cel mai bine,
pe parapet sau stalaje in sera

 aerul in sera nu trebuie sa fie umed, de aceea este bine sa se aeriseasca seara,
udatul se va face numai dimineata si apoi, imediat, se va aerisi in sera

 se vor evita diferentel bruste de temperatura in sera

 distantele de plantare nu vor fi prea mici in gradina

 materialul saditor trebuie sa fie sanatos ;

 serele, ghivecele si pamantul, inainte de plantare se dezinfecteaza cu formalina

in sera.

Principalii daunatori ai lalelelor in sera si gradina

 
 Paduchii de frunze ( Aphidae) sunt printre cei mai periculosi dusmani ai lalelelor,
deoarece ataca in colonii. Apar pe lalelele in sera, cand umiditatea atmosferica este
prea scazuta sugand, in general, partile tinere si moi ale plantelor.

Paianjenul de radacina (ryzoglyphus echinopus). Atacul se recunoaste dupa

ingalbenirea brusca a frunzelor datorita distrugerii radacinilor si cepelor.

Soarecii si sobolanii sunt daunatori foarte periculosi. Primii ataca, in special

partile aeriene, iar ceilalti bulbii. Lalelele fiind preferate de acesti daunatori sunt distruse
complect.

Protejarea impotriva inghetului a lalelelor plantate in gradina in vederea scoaterii

la fortat se va face cat se poate de tarziu pentru a nu atrage soarecii cu materialul de
acoperire.

 Zambila (Hiacint)
Planta bulboasa, rustica, cultivata in casa ca ghiveci inflorit, rezistent iarna.
 
Origine: estul Europei, vestul Asiei.
Frunze: 15-35 cm lungime, carnoase, intregi, liniare, plane sau ca un jgheab, cu nervuri
paralele, verde-lucios.
Flori: tulpina carnoasa poarta un ciorchine de flori parfumate care atinge 20 cm lungime.
Lumina: asezati-o la 1m de o fereastra cu orientare estica sau nordica.
Pamant: pamant de gradina, nisip, mranita.
Ingrasamant: din momentul In care bobocii se deschid, saptamanal, ingrasamant lichid
universal.
Umiditatea aerului: ambianta uscata a casei ii prieste.
Udare: in cantitati mici la 3 zile, cand planta este In floare.
Transplantare: in septembrie-decembrie, puneti 5 bulbi intr-o cupa de 20 cm diametru
(putin peste suprafata substratului) sau asezati-o pe un vas plin cu apa.
Cerinte specifice: dupa plantare, puneti ghiveciul in gradina sau pe terasa, pana in
decembrie, inainte de a-I duce in interior.
Dimensiuni: 20-35 cm inaltime.
Inmultire: prin separarea bulbilor mici.
Longevitate: reinnoiti bulbii anual.
Daunatori si boli: putregaiul (la excesul de apa).
Specii si varietati: Blue Jacket, albastru-inchis, City of Harlem, galben-primula; Gipsy
Queen, portocaliu-deschis, cu reflexe de culoarea caisei; Hollyhock, cu flori duble, rosu-
profund; Jan Bos, rosu-inchis etc.
Sfat: folositi bulbi mari, pregatiti special pentru culturile de interior; inflorirea este
garantata.
Cuc-de-Africa

Planta bulboasa, rustica.

Origine: Africa de Sud.
Frunze: 3-4 panglici verzi-albastrii, marcate de purpuriu, carnoase, de 15-20 cm
lungime.
Flori: in februarie-martie, ciorchini rasfirati formati din 20 de clopotei ingusti de 3 cm
lungime, rosu-galbui, bordati cu verde.
Lumina: se dezvolta foarte bine daca beneficiaza de soare direct 4 ore pe zi. 
Pamant: pamant de gradina nisipos si turba.
Ingrasamant: in perioada de crestere puneti, la 15 zile, ingrasamant pentru bulbi cu flori.
Umiditatea aerului: apreciaza atmosfera umeda a unei verande.
Udare: o data pe saptamana, pentru a nu se putrezi bulbul. Dupa inflorire, reduceti
cantitatea de apa la jurnatate, pana cand frunzele se ingalbenesc. Nu udati bulbii pana
vara viitoare.
Transplantare: plantati, in august, 5 bulbi intr-un ghiveci de 12 cm diametru. Ingropati
bulbii pe toata inaltimea lor. Udati bine substratul. Asteptati primii lastari verzi si abia
atunci udati din nou.
Cerinte specifice: in atmosfera calda si uscata a camerei, se usuca foarte repede. Nu o
puneti intr-o incapere cu temperatura mai mare de 18°C.
Dimensiuni: 15-30 cm inaltime.
Inmultire: bulbilii prelevati de la baza bulbului principal si pusi in ghiveci, individual,
infloresc dupa 2-3 ani de cultura.
Longevitate: in general, se arunca dupa inflorire.
Daunatori si boli: intr-un sol umed, ciupercile provoaca putrezirea bulbului. 
Specii si varietati: Lachenalia tricolor este denumita L. aloides; Aurea, cu flori galben-
aur si o picatura de verde in varf.
Sfat: in timpul repausului hibernal, lasati bulbii in ghiveciul lor.

BRANDUSA DE PRIMAVARA (Crocus)

Infloreste dupa ghiocei si inainte de lalele, fiind una dintre cele mai timpurii flori de
primavara. Varietati ale brandusei infloresc inca din ianuarie.

Descrierea plantei
Brandusa de primavara rasare din bulbi mici ca toate plantele perene cu bulbi care
infloresc in lunile friguroase. Frunzele si florile brandusei apar in acelasi timp. Frunzele
sunt alungite si foarte subtiri si prezinta o dunga alba. Florile brandusei infloresc
deasupra frunzelor si prezinta o forma de cupa. In functie de variatea branduselor,
florile pot fi albe, mov, galbene, purpurii sau vargate.
Dimensiunile plantei – frunzele pana la 20 cm, iar florile pana la 10 cm.

Locul in gradina
Brandusele prefera un sol bine drenat in locurile insorite ale gradinii sau la umbra
copacilor si arbustilor din gradina. Este de preferat plantarea in straturi si brazde pentru
a avea o pata de culoare in primele luni ale anului in gradina.

Cultivarea si inmultirea brandusei de primavara

Bulbii de brandusa cei mai raspanditi in comert sunt hibrizi olandezi cu flori de culoare
mov sau galben. Bulbii se planteaza toamna in gropi cu adancimi de 5-7 cm si la
distante intre plante de 5 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati
imediat pentru inmultire.

BRANDUSA DE TOAMNA (Colchicum)

Infloreste de la sfarsitul verii si in primele luni de toamna. In ciuda denumirii populare nu

se inrudeste cu Brandusa de primavara (Crocus). Este o planta otravitoare.

Descrierea plantei
Bulbii brandusii de toamna sunt mult mai mari decat in cazul Crocusului. Florile in forma
de cupa apar toamna, au culoarea lila, roz si se ofilesc inainte de venirea frigului.
Frunzele brandusei de toamna sunt verzi, lucioase si late cu dimensiuni de pana la 20
cm.

Locul in gradina
Brandusa de toamna prefera solurile bine drenate si ingrasate, in locurile insorite ale
gradinii sau in semi-umbra. Covoarele cu flori de branduse de toamna sunt neasemuite
in gradina.
Cultivarea si inmultirea brandusei de toamna
Bulbii se planteaza vara in gropi sapate la 10 cm adancime si la o distanta de 10-15 cm.
Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati imediat pentru inmultire.

 
Plantele floricole se impart in trei mari categorii:anuale,biennale si perene.1)Plante
anuale:Plantele anuale germineaza ,se dezvolta ,infloresc ,formeaza seminte si mor in
acelasian.Ele au deci o perioada de vegetatie care nu depaseste 4-7 luni,ceea ce le
permitedezvoltarea in conditiile tarii noastre in perioada primavera-vara-
toamna.Originea plantelor anuale este diversa,unele provin din regiunile reci,altele din
zoneletemperate sau subtropicale.din sudul Europei
provin:Lathyrus,Antirrhinum,Scabiosa,dinMexic –
Cosmos,Salvia,Zinnia,din America de Sud –Petunia.Australia este patria 
deorigine pentru Helipterum
si Helichrysum.S p e c i i l e   f l o r i c o l e   a n u a l e   f a c   p a r t e   d i
n   f a m i l i i   b o t a n i c e diferite:Compositae(Ageratum,Callistephus,Zinnia)Cr
uciferae(Matthiola),Caryophyllaceae(Dianthus),Labiatae(Salvia)Scrophulariaceae(Antirr
hinum)Elementele decorative sunt:forma si culoarea florilor,in unele cazuri a
frunzelor,portulsi inaltimea plantelor,epoca si durata de inflorire.Elementul principal
de décor il constituie florile care pot fi solitare(Petunia)
saud i s p u s e   i n   i n f l o r e s c e n t e   d e   f o r m e , m a r i m i   s i   c u l o r i   d i f e r i t e . P
o t   f i   i n f l o r e s c e n t e simple:calatidii(Tagetes,Zinnia),corimbe(phlox),spice  u
mbeliforme(Verbena),corimbeumbeliforme(Iberis) sau inflorescente mixte:calatidii in
corimb(Ageratum)La una si aceeasi specie se pot intalni inflorescente de forme
foarte diferite.Deexemplu la Callistephus se intalnesc inflorescente simple formate
din flori ligulate si floritubuloase,inflorescente formate numai din flori ligulate sau numai
tubuloase.Marimea florilor si inflorescentelor la plantele floricole anuale este foarte
diferita.Deexemplu la Petunia se intalnesc flori cu dimensiunea de 1 cm sau de 15-
20cmLa toate acestea se adauga o paleta larga de culori:alb la Gysophila,rosu la
Salvia,albastrula Ageratum.La unele specii se intalnesc 1-2 culori ,ca la
Calendula,Salvia sau o paletalarga de culori cala Antirrhium.Unele specii
floricole decoreaza si prin frunze care pot avea marimi,forme
si culoridiferite,cum sunt:frunze de culoare purpurie(Perilla),forma
palmate(Ricinus),frunze verzi brodate cu alb(Euphorbia marginate).Portul plantelor
anuale poate fi erect sau pendent la plantele folosite in suspensiiflorale.La
plantele anuale inaltimea este diferita,de la 10-15 cm la Lobelia la 80-100 cmla
Helianthus.Un mare avantaj al plantelor floricole anuale este epoca si perioada lunga de
infloriresi de asemenea si parfumul pe care il degaja florile.Plantele anuale se cultiva
in general in locuri insorite,pe soluri usoare,fertile ,cuumiditate
asigurata.Inmultirea lor se face in general prin
seminte.P l a n t e l e   a n u a l e   s e   f o l o s e s c   p e n t r u   d e c o r u l   d e   v a r a   a l   s p
atiilor verzi:inronduri,platbande uni sau multicolore si in alcat
u i r e a   b o r d u r i l o r , i n   g r u p u r i   p e  peluze.Pentru bordure se utilizeaza
plante decorative prin flori sau frunze,de talie mica precum
Begonia,Lobelia.Pentru ronduri se pot folosi majoritatea plantelor
anuale,planted e c o r a t i v e   p r i n   f l o r i   s a u   c e l e   d e c o r a t i v e   p r i n   f r u n z e , d a r   i n  
special cele cu inflorire  p r e l u n g i t a : P e t u n i a , S a l v i a . I n   v a s e  
s u s p e n d a t e   s e   f o l o s e c   s p e c i i   c u m   s u n t Petunia,Verbena,la
care s-au creat soiuri pendente.Majoritatea speciilor anuale se
potf o l o s i   s i   i n   d e c o r u l   b a l c o a n e l o r   s i   t e r a s e l o r , i n   g h i v e c e   s a u   j
ardinière.In decoru

 
  b a l c o a n e l o r   s u n t   m u l t   f o l o s i t e   p l a n t e   a
n u a l e   g r i m p a n t e   p r e c u m Dolichos,Cobaea,Tropaeolum,Ipom
oea.Se folosec si plante anuale pentru parfumullor,precum:Reseda,Matthiola sau pentru
inflorirea bogata:Lobelia,Antirrhinum.2)Plante floricole bienaleSunt plante care,pentru
un ciclu evolutiv complet,care dureaza 8-12 luni,cuprind doi anisuccesivi.Ca si plantele
anuale ,ele infloresc si fructifica o singura data,germineaza si sedezvolta partial in
primul an,infloresc,produc seminte si mor in al doilea an.Plantele biennale tipice sunt
putine:Campanula medium,Digitalis purpurea,Lunariaannua.Plantele biennale provin din
zonele temperate ale globului,multe din ele fiindoriginare
din Europa,precum:Bellis,Cheiranthus,Myusotis,Viola.Apartin la diferitefamilii
botanice:Compositae,Violaceae,Malvaceae.Elementul decorative este reprezentat de
flori axilare cu petale inegale saufloridispuse in diferite tipuri de inflorescente:calatidii-
Bellis,cime scorpioide-Myosotissau cime corimbiforme-Dianthus barbatus,spice-
Althaea,racem-Digitalis.La aceeasispecie pot fi flori simple sau involute-
Campanula.Au o paleta mare de culori,de toatenuantele,pot fi unicolore sau
bicolore-Viola,flori maculate,striate-Dianthus
barbatus.Unalt element,inaltimea plantelor este de asemenea foarte variata si anume 1
0-15 cm-Bellis,Viola,25-30 cm-Dianthus barbatus,60-80 Campanula,pana la 2m –
AlthaeaDurata si perioada de inflorire este diferita.Unele specii care se folosesc in
decorul de primavera au inflorire timpurie:in martie-Bellis,Viola,in aprilie-
Chiranthus,alteleinfloresc in iunie-iulie –Campanula ,Digitalis,Althaea,in general durata
de inflorire estede 1-2 luni.

Plantele bienale sunt folosite ca flori taiate proasp
a t - D i a n t h u s ,Campanula,Digitalis.Majoritatea se folosesc pentru decorul de prim
avera vara 
als p a t i i l o r   v e r z i . I n   d e c o r u l   d e   p r i m a v
e r a   i n   r o n d u r i , b o r d u r e   s e folosec:

Viola,Bellis,Silene,Myosotis,Dianthus.In  decorul de vara,in partere,grupuri de 
peluze se utilizeaza Digitalis,Campanula.Se mai pot folosi in jardinière si
ghivece,pentrudecorul teraselor si balcoanelor cat si in vasele decorative
din spatiile pavate din decrulde primavera,fiind apoi inlocuite in decorul de vara cu
plantefloricole anuale.3)Plante floricole perenePlante floricole perene pot fi erbacee sau
bulboasea)plante perene erbacee-in timpul iernii isi pierd partile aeriene dar reapar
primavera.Elese perpetueaza de la un an la altul,deci nu au limita de
varsta,organele lor se reinnoiescannual.La unele din ele centrul dispare,dar
se formeaza centre de vegetatie la periferiaacestuia,de la un an la altul-
Aster,Primula.La alte plante se continua dezvoltarea si ramificarea in fiecare an.-
Cerastium,Aubrieta.S p e c i i l e   p e r e n e   e r b a c e e   f a c   p a r t e   d i n   d i f e r i
t e   f a m i l i i   b o t a n i c e : C o m p o s i t a e - Chrysanthemum,Aster,Cruciferae-
Alysum,Aubrieta,Campanulaceae-Campanula,Ranunculaceae-
Delphinium,Paeonia,Primulaceaea-Primula.Ca elemente decorative,ele decoreaza prin
flori solitare ca la Paeonia,prin inflorescntede diferite tipuri:racem cala Alyssum,calatidiu
ca la Chrysanthemum.Forma florii sau inflorescentei este foarte diferita,de exemplu la
Campanula petalelese unesc luand aspect de clopot.

 
Marimea florilor si inflorescentelor prezinta o mare diversitate.O floare poate avea dela
1 cm diametru la Aubrieta,pana la 10-15 cm diametru la Paeonia.In ceea ce priveste
culoarea ,la unele specii floricole perene avem 1-2 culori,la alteleavemtoate
culorile.In afara de flori,plantele perene pot fi decorative si prin frunze dar si prin
fructe.Plantele perene prezinta o serie de avantaje fata de plantele anuale:sunt mai
rustice ,maimari ,au un colorit mai viu si mai variat,dar o durata mai scurta de inflorire
sin u la toarefoarte bogata.Plantele perene erbacee se pot cultiva in camp,fie
pentru decorul spatiilor verzi sau pentru flori taiate.Plantele perene erbacee adesea
se folosesc pentru flori taiate proaspeteavand tulpini lungi ,aspectuase si durata mare
de pastrare in apa,dar si pentru flori uscatesi fructe.
U n e l e   s p e c i i   p e r e n e   e r b a c e e   s u n t   i n d i c
a t e   p e n t r u ronduri:Primula,Aubrieta,Cerastium,Iberis.P e n t r u r o n d u r i d e
vara sunt mai putin folosite pentru ca de obicei,nu infloresc
t o a t a vara.,dar,in schimb se folosesc la bordure permanente,deoarece
decoreaza si dup aceflorile au trecut:Alysum saxatile,Armenia maritime.Utilizarea
principala a plantelor perene erbacee este pentru platbande,care se
potamplasa de-a lungul aleilor sau la marginea unui grup de arbori,pe peluze dar si in
gradini particulare. b)plante perene bulboase.Sunt o categorie importanta de
plante perene decorative,care au particularitatea de aacumula reserve,in organe
subterane.O   m a r e   p a r t e   d i n   p l a n t e l e   b u l b o a s e   f a c e   p a r t e   d i n   f a m i
l i i l e : L i l i a c e a e - Convalaria,Tulipa,Amaryllidaceae-Polyanthes,Iridaceae-
Crocus,Iris.Ca si elemente decorative,florile sunt in general viu colorate,si au marimi
variate.Ele pot fi foarte mari la Lilium,medii la Tulipa,mici la
Muscari.P l a n t e l e   b u l b o a s e   p e r e n e   s u n t   f o l o s i t e   c a   f l o r i  
t a i a t e   a t a t   c e l e rustice(Tulipa,Narcisus,Hyacinthus),cat  si cele s
emirustice(Gladiolus,Dahlia).Secaracterizeaza prin durata mare de
p a s t r a r e . O p a r t e d i n e l e s e f o l o s e s c s i l a d e c o r u l apartamentelor,in
ghivece,au o larga folosire in spatiile verzi,in decorul parterelor
de primavera,in ronduri,bordure,platbande,etc.