Sunteți pe pagina 1din 3

Importanta parteneriatului gradinita-familie

Ed:Cernat Mihaela

O educatie reala,profunda se fundamenteaza in familie,iar apoi ea se


continua si desavarseste in gradinita si scoala.In primul rand ea se realizeaza prin
puterea exemplului si abia apoi prin cea a cuvantului Tot ceea ce se savarseste
sub privirea copilului are efect mai puternic decat orice fraza moralizatoare.

Prin intrarea in gradinita copilul este mutat pentru o parte a timpului intr-
un mediu fizic,social si cultural nou si isi restructureaza o parte a relatiilor cu
mediul familial.Se integreaza intr-un grup de copii,este indrumat de o educatoare
care se ocupa si de ceilalti ,nu numai de el;are un program mai bogat,dar si mai
rigid,organizat si dirijat de educatoare.Iese mult de sub tutela parintilor,i se cere
mai multa autonomie.

Procesul de socializare se petrece in stransa corelatie cu varsta si etapa de


dezvoltare in care se gaseste copilul.Educatoarea poate sa organizeze copilului
experienta de invatare in asa maniera incat sa –I faciliteze accesul in cunoastere si
sa-I amplifice capacitatile de asimilare de noi cunostinte,de formare a unor
deprinderi de munca intelectuala esentiale la adaptarea la activitatea scolara.

Prescolaritatea cuprinde cea mai importanta experienta socio-educationala


din viata unei persoane.La aceasta varsta intalnim un nivel optim al sensibilitatii si
receptivitatii copilului,al mobilitatii si flexibilitatii psihice care permite o achizitie
insemnata de potentialitati psihice umane .

Scopul principal al educatiei in perioada prescolara este integrarea copilului


in colectivul grupei in vederea pregatirii lui pentru socializare si pentru scoala.Prin
aceasta pregatire se urmareste formarea unei personalitati mature pentru
activitatea de tip scolar.Pentru intarirea relatiilor interpersonale si realizarea
sintalitatii colectivului de copii,ca grup social,meritul educatoarei va fi cu atat mai
mare cu cat va reusi sa stabileasca echilibrul si coeziunea grupei,fara a forta
lucrurile,prin empatie si professionalism.
Mediul extrascolar ofera copilului de varsta prescolara resurse inepuizabile
de cunoastere si reprezinta cadrul propice de utilizare a metodelor euristice in
vederea sustinerii invatarii active si interactive la prescolari.

Metodologia didactica de tip euristic sustine dezvoltarea unui sistem


interrelationar ce contribuie la socializarea copiilor,formarea motivatiei intriseci
pentru invatare. In urma activitatilor desfasurate am observat ca,utilizand metode
active si interactive bazate pe joc si actiunea directa cu mediul
inconjurator,prescolarii devin mai comunicativi,depasesc mai usor faza
egocentrismului,stabilesc mai usor relatii de colaborare.

Dar pentru ca tot efortul educatoarei sa fie rasplatit cu rezultate


multumitoare din partea copiilor,are nevoie de ajutorul familiei copiilor-factorilor
educationali-atat pentru a prelua si dezvolta directiile de actiune formativ-
educativa pe care le antreneaza institutional,cat si de a gasi rezolvari concrete la
necesitati de diverse categorii:financiare,practic-aplicative,organizationale ori
logistice.Toate aceste motivatii conduc catre necesitatea unui parteneriat
real,activ-participativ,captivant si motivant,cu implicare sustinuta din partea
familiei. De aceea ,in gradinita ,fiecare educatoare isi concepe un program de
parteneriat sau de consiliere si orientare a parintilor ,prin planificare,organizarea
si desfasurarea unor actiuni de implicare continua si valorificare a fiecarui
parinte,atragerea lui,in lumea minunata a gradinitei si asumarea unor
responsabilitati comune la nivelul grupei din care face parte copilul sau.

Totodata relatia gradinita-familie-societate se defineste si printr-o


comunicare indirecta,prin abordari si discutii sincere,din care sa reiasa asteptarile
acestora privitoare la actul educational,dar si a feed-back-ului. Printre activitatile
de implicare a partenerilor educationali se numara si: serbarile care au un impact
pozitiv asupra copilului,excursiile,vizite,drumetii,lectii demonstrative cu
parintii,jocuri de rol, sedinte,simpozioane,carnavale etc.iar succesul acestora
depinde in mare masura de stilul si tactul pedagogic al educatoarei,de
disponibilizarea fizica si materiala din partea colaboratorilor educationali,de
formarea unor tipare educationale bazate pe sinceritate,comunicare,implicare si
respect.Pentru a realiza o comunicare eficienta cu exteriorul(mediul
social,cultural si economic),impune si realizarea unor parteneriate prospere cu
alte gradinite.Astfel,acest fel de parteneriate educationale vin in sprijinul nu
numai al copiilor si parintilor,ci si insusi cadrului didactic si prin extindere –
societatii.Din intalnirile si actiunile comune cu alti copii,vor experimenta noi
valente ale prieteniei dintre cei mici,adoptand norme de convietuire sociala
dezirabila si adaptandu-si comportamentul propriu la cerintele grupului cu care
vin in contact,descoperind singuri o lume in care sunt si alti copii si adulti,o lume
atractiva,fascinanta a cunoasterii care te ajuta sa te definesti ca om ,te ajuta sa
evoluezi.

Daca vrem cu adevarat sa fim folositoare copiilor,sa le luminam drumul


spre implinire,atunci trebuie sa ne daruim profesiei pentru ca educatoarea este cu
adevarat”faclie care se stinge luminand”.