Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De
Hexoni, asemenea,
pentoni antigenele
(α), baze fibrelor
ale pentonilor (β), sidetermina
fibre (γ) capacitatea hemaglutinanta a
adenovirusurilor.
Identificarea tipului poate fi facuta prin reactia de hemaglutinoinhibare.
Un antigen denumit T-penton tumor antigen este recunoscut de anticorpii
prezenti la animale cu tumori induse de adenovirusuri. Acest antigen de natură
proteică este sintetizat timpuriu în ciclul replicativ adenoviral.
Replicarea virala
Proteinele din componența fibrelor reacționeaza cu receptorii specifici de pe
suprafata celulelor țintă, facilitând penetrarea virusului in celulă prin endocitoză.
Virusul lizeaza vezicula de endocitoză, dupa care se produce decapsidarea și
migrarea genomului viral spre nucleul celulei. Concomitent cu decapsidarea se
produce inhibarea sintezei proteice a celulei gazdă (efect citotoxic al proteinelor din
pentoni si fibre).
Replicarea ADN are loc in nucleu sub actiunea ADN-polimerazei virale. Proteinele
capsidei sunt sintetizate in citoplasmă si apoi migreaza in nucleu, unde are loc
asamblarea particulei virale. In cursul acestui proces, cantitați variabile de proteine
capsidale se acumulează intracelular sub forma de incluziuni intranucleare.
Eliberarea virionului din celulă se face prin degenerescența si liza acesteia.
Epidemiologie
Adenovirusurile sunt rezistente la acţiunea detergenţilor, a uscăciunii, a
clorului în concentrații moderate, a ph acid gastric și a enzimelor gastrontestinale
(bilă, proteaze)
Transmiterea se face interuman, pe calea respiratorie ( picturi Pflugge), prin contact
direct cu obiecte contaminate, prin apa de piscină, sau pe cale fecal-orală prin maini
murdare .
Numeroase infecţii sunt asimptomatice. Adenovirusurile sunt implicate în 5-
10% din infecţiile respiratorii ale copiilor .
După vindecarea clinică, adenovirusurile pot menține infecții latente în tonsile,
vegetațiile adenoide și alte structuri limfoide , fiind ușor reactivate. Multe persoane
sunt infectate cu unul sau mai multe tipuri de adenovirus înainte de vârsta de 15 ani.
De asemenea, 50-80% din amigdalele îndepărtate chirurgical conțin un adenovirus .
în special adenovirusurile din tipurile Ad1, Ad2 and Ad5, precum și din grupul C,
persistă la nivelul tonsilelor pentru mai mulți ani. Virusurile pot fi eliminate în materiile
fecale și în urină.
Patogeneza
Adenovirusurile prezinta tropism pentru celulele epiteliale.
Dupa replicarea la nivelul porții de intrare, se produce diseminarea prin contiguitate,
apoi pe cale limfatica si sanguina (viremia) urmate de determinari in diferite organe.
Aceste diseminari viscerale sunt mai probabile in cazul pacientilor imunodeprimați.
Exista posibilitatea unor infectii latente ale țesuturilor limfoide adenoidiene,
amigdaliene, care se pot reactiva în urma apariției unor factori imunosupresori sau
infecții supraadaugate (cu alti agenti).
Sindroame clinice
A. Afectiuni respiratorii
Faringita acută febrilă : se manifestă prin febră, tuse, faringita, adenopatii cervicale.
Febra faringo-conjunctivala: asociere de faringită si conjunctivită pe fond general
febril. Se manifestă cel mai frecvent sub forma de epidemii in colectivități de copii.
Poate fi transmisa prin apă din bazinele de inot insuficient clorinate .
Boala respiratorie acută la militari. Aglomerarea, care permite expunerea repetată
la infecție, precum și exercițiile fizice intense, pot reprezenta condiții favorizante ale
unor infecții severe. Simptomele caracteristice includ febră, stare generală de rău,
durere în gât, răgușeală și tuse. Pneumonia se dezvoltă în aproximativ 10% din
cazuri.
Laringite, sindroame “pertusis-like”, cu sau fără prezența Bordetellei pertusis
B. Infecții oculare
Conjunctivite: Conjunctivita acută foliculară ( transmisa prin apa din bazinele de inot
(adenovirusuri gr.B ) inflamatie conjunctivală și palpebrală
Keratoconjunctivita epidemica – o conjunctivită agresivă, cu durere, fotofobie și
urmată de dezvoltarea de keratită superficială, opacități corneene care pot dura mai
mulți ani.
C. infecții gastro-intestinale:
Gastroenterite: episoade de diaree la copii. Serotipurile antigenice implicate sunt 40,
41 în 2/3 din cazuri Gastroenterita poate fi și un semn al unei infecții sistemice, cum
ar fi cele cauzate de Ad3 sau Ad7. Acestea pot provoca febră, manifestări
respiratorii și diaree la un copil .
D. infecții urinare
Cistita acuta hemoragica. Predomina la baieti intre 6-15 ani, fiind produsă in special
de serotipul Ad 11. Se manifestă prin disurie și hematurie
Diagnosticul de laborator:
Izolarea se face din următoarele produse patologice: exsudat faringian,
secreție conjunctivală, materii fecale , urină.
Examenul direct se realizeaza prin microscopie electronica,
imunomicroscopie electronica, imunofluorescență . Aceste procedee sunt indicate în
special in cazul tipurilor 40 si 41 care nu sunt cultivabile în culturi celulare.
Cultivarea se realizeaza in culturi de celule diploide umane, de ex. Human
embryonic lung cells (HEL) pentru cultura rapidă de o zi , în scopul detectării
adenovirusurilor în probe respiratorii și conjunctivale, diagnosticul bazându-se pe
observarea efectului citopatic : aglomerari de celule mari, rotunjite cu incluziuni
intranucleare și acidifierea concomitenta a mediului.
Identificare
Identificarea antigenelor specifice de grup ( situat la nivelul hexonului) prin
diferite metode imunologice (imunofluorescenta, reactia de fixare a complementului,
ELISA)
Identificarea tipului de adenovirus se face prin reacții de seroneutralizare, și
hemaglutinoinhibare
Antigenul HA este purtat de pentonii care au epitopi antigenici de tip specific.
Proprietățile de neutralizare sunt intrinseci atât pentru partea exterioară a hexonului,
cât și pentru fibră
Identificare cu anticorpi marcați cu fluorocrom ( RIF, IF)
TRATMENT și PROFILAXIE
Medicamentele antivirale specifice nu sunt disponibile în prezent. Profilaxia
prin vaccinuri inactivate a fost reazlizată și este utilizată în mod curent pentru recruții
militari în unele țări (de exemplu, SUA). Riscul pentru populația generală este
scăzut, astfel încât nu există indicații pentru vaccinarea generală.
Profilaxia: Spălare pe mâini de multe ori cu apă și săpun . Evitarea atingerii
ochilor, nasului sau gurii cu mâinile nespălate. Evitarea contactul apropiat cu
persoane bolnave.
Genomul Adenovirusurilor este relativ ușor de manipulat in vitro , iar genele
recombinate se exprimă în mod eficient. De aceea există studii de utilizare a
genomului adenovirusurilor ca vectori în producția de vaccinuri și terapia genică.