ADENOVIRUSURI

Adenoviridae – caractere generale

Adenovirusurile sunt virusuri nude cu diametru de 70-90 nm. Genomul lor este
ADN dublu-catenar . Capsida are o simetrie eicosaedrică
Virusuri cu replicare preferentiala in interiorul celulelor epiteliale și a țesutului
limfoid, produc citoliza in vitro a acestor celule. Determină infecții respiratorii ,
conjunctivale, digestive și urinare .Adenovirusurile pot determina infecții latente în
țesuturile limfoide, ulterior fiind reactivate.
Adenovirusurile au fost izolate pentru prima dată din culturi de celule
adenoidiene, obținute după tonsilectomie. Aceste culturi prezentau diferite efecte
citopatice : degenerare celulară, nucleu hipertrofiat, incluziuni nucleare.
Există numeroase tipuri de adenovirusuri dar doar 52 sunt patogene pentru om.
Unele adenovirusuri au potențial oncogen la animale.
Adenovirusurile sunt, de asemenea, folosite ca modele în studii de biologie
moleculară, în ceea ce privește procesele celulare virale. În timpul investigației
genomului adenovirusurilor și a expresiei genelor, au fost dezvoltate multe tehnici
utilizate ulterior pentru a examina alte virusuri/gene celulare .

Figura Adenovirusuri ( M. E. ) Sursa:

Adenovirusurile au fost descoperite accidental in perioada de dezvoltare a

utilizării culturilor celulare in diagnosticul virusologic. Culturile de celule obținute din
piese recoltate la amigdalectomii evidențiau un efect citopatic caracteristic:
degenerare celulară cu nucleii hipertrofiați conținând incluzii bazofile sau amfofile.
Replicarea in celulele epiteliale este principala caracteristica.
Latenta este o altă proprietate a adenovirusurilor care explică recrudescențele
apărute la purtatori. In general, anticorpii antiadenovirali ating o seroprevalență de
70-80 % la 9-l0 ani, dar, mai putin de 50 % din subiecti fac infectii simptomatice.
Oncogenitatea. Serotipurile 12, 18, 31 au potential oncogen inalt la hamsteri și
șobolan tineri . Studii serologice sau de biologie moleculară la bolnavi cu diferite
neoplasme nu au argumentat participarea adenovirusurilor in apariția cancerului la
om. 
 Structura adenovirusurilor
Capsida este alcătuită din 240 de capsomere hexavalente (hexoni) si 12
capsomere pentavalente (pentoni), care se continuă la exterior cu fibre ce conţin
proteine de ataşare virală.
Genomul viral include informaţia genetică pentru 11 polipeptide . Copierea ADN-ului
viral în ARN mesager are loc în nucleul celulei infectate.
Adenovirusurile determină inhibiţia sintezei proteice. Celula parazitată va deveni
rotundă.

Figura 12.2. Structura adenovirusurilor. Sursa:

Structura antigenică a adenovirusurilor

Cei 240 hexoni – contin antigene comune de grup.
Cei 12 pentoni contin antigenele (α), (β), iar fibrele contin antigenele γ, specifice de
tip; pe baza acestora sunt identificate 52 serotipuri de adenovirusuri.

De
Hexoni, asemenea,
pentoni antigenele
(α), baze fibrelor
ale pentonilor (β), sidetermina
fibre (γ) capacitatea hemaglutinanta a
adenovirusurilor.
Identificarea tipului poate fi facuta prin reactia de hemaglutinoinhibare.
Un antigen denumit T-penton tumor antigen este recunoscut de anticorpii
prezenti la animale cu  tumori  induse de adenovirusuri. Acest antigen de natură
proteică este sintetizat timpuriu în ciclul replicativ adenoviral.
 Replicarea virala
Proteinele din componența fibrelor reacționeaza cu receptorii specifici de pe
suprafata celulelor țintă, facilitând penetrarea virusului in celulă prin endocitoză.
Virusul lizeaza vezicula de endocitoză, dupa care se produce decapsidarea și
migrarea genomului viral spre nucleul celulei. Concomitent cu decapsidarea se
produce inhibarea sintezei proteice a celulei gazdă (efect citotoxic al proteinelor din
pentoni si fibre).
Replicarea ADN are loc in nucleu sub actiunea ADN-polimerazei virale. Proteinele
capsidei sunt sintetizate in citoplasmă si apoi migreaza in nucleu, unde are loc
asamblarea particulei virale. In cursul acestui proces, cantitați variabile de proteine
capsidale se acumulează intracelular sub forma de incluziuni intranucleare.
Eliberarea virionului din celulă se face prin degenerescența si liza acesteia.

Epidemiologie
Adenovirusurile sunt rezistente la acţiunea detergenţilor, a uscăciunii, a
clorului în concentrații moderate, a ph acid gastric și a enzimelor gastrontestinale
(bilă, proteaze)
Transmiterea se face interuman, pe calea respiratorie ( picturi Pflugge), prin contact
direct cu obiecte contaminate, prin apa de piscină, sau pe cale fecal-orală prin maini
murdare .
Numeroase infecţii sunt asimptomatice. Adenovirusurile sunt implicate în 5-
10% din infecţiile respiratorii ale copiilor .
După vindecarea clinică, adenovirusurile pot menține infecții latente în tonsile,
vegetațiile adenoide și alte structuri limfoide , fiind ușor reactivate. Multe persoane
sunt infectate cu unul sau mai multe tipuri de adenovirus înainte de vârsta de 15 ani.
De asemenea, 50-80% din amigdalele îndepărtate chirurgical conțin un adenovirus .
în special adenovirusurile din tipurile Ad1, Ad2 and Ad5, precum și din grupul C,
persistă la nivelul tonsilelor pentru mai mulți ani. Virusurile pot fi eliminate în materiile
fecale și în urină.

Patogeneza
Adenovirusurile prezinta tropism pentru celulele epiteliale.
Dupa replicarea la nivelul porții de intrare, se produce diseminarea prin contiguitate,
apoi pe cale limfatica si sanguina (viremia) urmate de determinari in diferite organe.
Aceste diseminari viscerale sunt mai probabile in cazul pacientilor imunodeprimați.
Exista posibilitatea unor infectii latente ale țesuturilor limfoide adenoidiene,
amigdaliene, care se pot reactiva în urma apariției unor factori imunosupresori sau
infecții supraadaugate (cu alti agenti).

Sindroame clinice
A. Afectiuni respiratorii
Faringita acută febrilă : se manifestă prin febră, tuse, faringita, adenopatii cervicale.
Febra faringo-conjunctivala: asociere de faringită si conjunctivită pe fond general
febril. Se manifestă cel mai frecvent sub forma de epidemii in colectivități de copii.
Poate fi transmisa prin apă din bazinele de inot insuficient clorinate .
Boala respiratorie acută la militari. Aglomerarea, care permite expunerea repetată
la infecție, precum și exercițiile fizice intense, pot reprezenta condiții favorizante ale
unor infecții severe. Simptomele caracteristice includ febră, stare generală de rău,
durere în gât, răgușeală și tuse. Pneumonia se dezvoltă în aproximativ 10% din
cazuri.
Laringite, sindroame “pertusis-like”, cu sau fără prezența Bordetellei pertusis

Figura 3 Conjuntivita adenovirala

B. Infecții oculare
Conjunctivite:  Conjunctivita acută foliculară ( transmisa prin apa din bazinele de inot
(adenovirusuri gr.B ) inflamatie conjunctivală și palpebrală
 Keratoconjunctivita epidemica – o conjunctivită agresivă, cu durere, fotofobie și
urmată de dezvoltarea de keratită superficială, opacități corneene care pot dura mai
mulți ani.
C. infecții gastro-intestinale:
Gastroenterite: episoade de diaree la copii. Serotipurile antigenice implicate sunt 40,
41 în 2/3 din cazuri Gastroenterita poate fi și un semn al unei infecții sistemice, cum
ar fi cele cauzate de Ad3 sau Ad7. Acestea pot provoca febră, manifestări
respiratorii și diaree la un copil .
D. infecții urinare
Cistita acuta hemoragica. Predomina la baieti intre 6-15 ani, fiind produsă in special
de serotipul Ad 11. Se manifestă prin disurie și hematurie

E. Meningite – rar, fiind produse în special de Ad3 și Ad7

F. Infectii sistemice : la pacientii imunocompromisi – pneumonii, hepatite si alte
determinari viscerale.
Infecția cu Adenovirus la pacienții imunodeprimați
Sindromul de imunodeficiență combinată severă (SCID) și alți pacienți cu
imunodepresie. - Copiii cu SCID sunt predispuși să dezvolte infecții severe
pneumonie și hepatită, cu o mortalitate ridicată.
Infecțiile renale latente sunt ocazional observate la pacienții cu SIDA și pot
adnovirusurile pot fi izolate din urină.
Adenovirusuri de grup D sunt adesea observați în materiile fecale pacienților cu
SIDA.
Transplantul de măduvă osoasă - Acești pacienți sunt vulnerabili la activarea tuturor
virusurilor ADN latente. Infecțiile cu adenovirus au fost demonstrate la 8% dintre
beneficiarii transplantului de măduvă osoasă.
Raspunsul imun:
Imunitatea umorala este reprezentata de :
- anticorpi anti-antigen comun de grup care apar la aproximativ 1 saptamana de la
debut si persista pana la 1 an;
- anticorpi anti-antigen specific de tip a caror persistenta este mai indelungata (ani
de zile).
Raspunsul imun mediat celular este foarte intens.

Diagnosticul de laborator:
Izolarea se face din următoarele produse patologice: exsudat faringian,
secreție conjunctivală, materii fecale , urină.
Examenul direct se realizeaza prin microscopie electronica,
imunomicroscopie electronica, imunofluorescență . Aceste procedee sunt indicate în
special in cazul tipurilor 40 si 41 care nu sunt cultivabile în culturi celulare.
Cultivarea se realizeaza in culturi de celule diploide umane, de ex. Human
embryonic lung cells (HEL) pentru cultura rapidă de o zi , în scopul detectării
adenovirusurilor în probe respiratorii și conjunctivale, diagnosticul bazându-se pe
observarea efectului citopatic : aglomerari de celule mari, rotunjite cu incluziuni
intranucleare și acidifierea concomitenta a mediului.

ECP ale adenovirusurilor: balonizarea și agregarea celulelor, prezența de incluziuni

intranucleare

Identificare
Identificarea antigenelor specifice de grup ( situat la nivelul hexonului) prin
diferite metode imunologice (imunofluorescenta, reactia de fixare a complementului,
ELISA)
Identificarea tipului de adenovirus se face prin reacții de seroneutralizare, și
hemaglutinoinhibare
Antigenul HA este purtat de pentonii care au epitopi antigenici de tip specific.
Proprietățile de neutralizare sunt intrinseci atât pentru partea exterioară a hexonului,
cât și pentru fibră
 Identificare cu anticorpi marcați cu fluorocrom ( RIF, IF)

Detecția Ag prin RIF – Examinarea microscopică directă a celulelor exfoliate

nu este în general concludentă. RIF este utilă mai ales în diagnosticul cistitei acute
hemoragice și mai puțin utilă în depistarea leziunilor precoce din conjunctivita cu
adenovirus.
Teste rapide imunocromatografice pentru detecția antigenelor de adenovirus în
materiile fecale

Rotavirus/ Adenovirus Combo Test Stick

Teste serologice
Reacția de fixare a complementului ( RFC) pentru anticorpi specifici anti-adenovirus
–este executată cu un amestec de antigene reprezentative pentru toate serotipurile.
Extractul se prepară din celule infectate, obținând un concentrat de hexoni liberi.
ELISA detetctează anticorpi împotriva antigenului comun.

Metode de biologie moleculară:izolatul poate fi, de asemenea, testat prin

hibridizare și secvențiere cu endonucleaze de restricție.

Reactia de Polimerizare in lant (PCR)

Reactia de Polimerizare in lant (PCR) este un test molecular care amplifică

secvente specifice de ADN adenoviral din probe clinice și apoi identifică produsele
amplificate prin electroforeza in gel. PCR este un test extrem de sensibil și specific.
Rezultatele pot fi acum obținute în termen de una-trei zile. Testarea PCR poate fi
destul de costisitoare nefiind un test de rutina.

TRATMENT și PROFILAXIE
Medicamentele antivirale specifice nu sunt disponibile în prezent. Profilaxia
prin vaccinuri inactivate a fost reazlizată și este utilizată în mod curent pentru recruții
militari în unele țări (de exemplu, SUA). Riscul pentru populația generală este
scăzut, astfel încât nu există indicații pentru vaccinarea generală.
Profilaxia: Spălare pe mâini de multe ori cu apă și săpun . Evitarea atingerii
ochilor, nasului sau gurii cu mâinile nespălate. Evitarea contactul apropiat cu
persoane bolnave.
Genomul Adenovirusurilor este relativ ușor de manipulat in vitro , iar genele
recombinate se exprimă în mod eficient. De aceea există studii de utilizare a
genomului adenovirusurilor ca vectori în producția de vaccinuri și terapia genică.