Uităm

Uitarea e un lucru omenesc –

Spun cărțile, zic vorba din popor,
În drumul meu adesea întâlnesc
Oameni care uită și timid roșesc…

Îi înțeleg pe-aceștia căci e firesc

Să uiți multe chiar fără să vrei
Dar în ce spun, cert nu greșesc
Că mulți dintre noi uităm voit, dragii mei…

Te faci că uiți doar ca să-ți fie bine,

Să te disculpi, să pari perfect naiv!
Când cei din jur se uită lung la tine –
Fără de jenă tu îi sfidezi ostentativ…

Uităm adesea lucruri nepermise,

Uităm respectul față de părinți –
În inimi pentru ei sunt legi nescrise,
Uitarea nu permite să te minți…

Uităm a dovedi respect și stimă

Față de cei care le merită vădit,
Uitându-le, n-om scoate la lumină
Că prețuim pe cei ce ne-au iubit!

Uităm valori creștine sau morale

Ori că în lume suntem trecători,
Cu anii ce-i adună, uită fiecare…
Mai și greșim, doar suntem muritori!