Candid

Peştişorul
de aur

^w\ V
k N
> \ *ţ
S W V vA
\Him_ (7

jft s w

n W f
-%’• Vm P

ju r / J/‘ I^a^'X lv/

h /V yt
 PEŞTIŞORUL DE AUR

COLECŢIA „CANDID"
 Coperta:
VAL MUNTEANU

ISBN: S72-9217-15-X
 PEŞTIŞORUL
DE AUR

Povestiri chinezeşti repovestite de

e u f r o s in a d o r o b a n ţ u

EDITURA GARAMOND
BUCUREŞTI. (BULEVARDUL CAROL 1, NR. 68
 PEŞTIŞORUL DE AUR

T răia odată un pescar. Intr-o zi, m ergând la pescuit,

în plasa lui s-a p rin s un peştişor de aur. Când a întins
m âna să-l scoată, peştele a să rit înapoi în apă. Supărat,
pescarul s-a întors acasă, dar gândul lui era num ai la
peştişorul de aur.
în fiecare zi, când m ergea la pescuit, tot ce aştepta
să-i cadă din nou în plasă era peştişorul de aur. Au
trecu t aşa trei ani. Pescarul, to t vânzând peşte, a agonisit
ceva bani ş i şi-a deschis în târg o prăvălie, dar nu ui­
tase de peştişorul de aur.
D upă un tim p, i-a m u rit nevasta şi pescarul s-a în­
su ra t din nou cu o fem eie care avea un băiat. La în­
ceput, pescarul a îndrăgit băiatul, cu tim pul însă şi l-a
scos de la inim ă, înstrăinânriu-se tot m ai m ult de el.
Intr-o zi, băiatul i-a spus m am ei sale:
— Mamă, vreau să mă duc şi eu la pescuit.
— Eşti p rea mic p e n tru treaba asta, i-a răspuns
m am a. D ar b ăiatu l nu a ascultat, a luat plasa şi a plecat
la pescuit. D oar a aru n cat plasa în apă şi când a tras-o
afară în ea se zbătea un peştişor de auri B ăiatul l-a
scos din plasă şi a plecat acasă. P e drum se tot gândea:
să-l vândă sau să-l m ănânce? Şi din tr-o dată i s-a făcut
milă de el, s-a întors din drum şi l-a a ru n cat în apă.
C âţiva copii care-1 văzuseră, s-au dus . îndată la tatăl
băiatului şi i-au povestit întâm plarea.
A uzindu-i, acesta s-a m âniat foc la gândul că el aş­
tepta de atâ ta tim p să p rin d ă din nou peştişorul de aur
care ar fi p u tu t să-l îmbogăţească. A lu at un cuţit, l-a
căutat pe băiat şi i-a zis:

5
 — De ce i-ai dat drum ul peştişorului de aur?
De frică, băiatul n-a scos o vorbă, iar pescarul clo­
cotea de furie.
— Să ştii că p en tru m ine peştişorul de au r p reţu ­
ieşte mai m ult decât p reţu ieşti tu! Şi se pregătea să
vâre cuţitul în el.
M ama băiatului plângea şi se văicărea:
— Cum, p en tru un peşte vrei să omori copilul?
D ar degeaba. După m ulte rugăm inţi, aceasta i-a spus:
—- Dacă tot vrei să-l omori, omoară-1 la noapte, să
nu te vadă vecinii!
Şi pescarul s-a învoit.
M ama, plângând, şi-a îm brăţişat copilul, apoi i-a zis:
—■ D u-te cât mai departe, în ain te de a se lăsa în ­
tunericul! Şi i-a preg ătit lucrurile p e n tru drum , sfă-
tuindu-1: Băiete, pe drum să ai grijă cu cine te întovă­
răşeşti.
B ăiatul, fără a zice nimic, şi-a lu at bocceluţa şi a
plecat.
A treia zi, i-a ieşit în cale un băiat m ai m are cu
care s-a îm prietenit şi au po rn it m ai departe la drum .
După două zile de m ers, au ajuns în tr-u n târg. Aci
era regula ca cei care m ănâncă fără să plătească să fie
om orâţi. B ăieţilor le era tare foame, dar nu aveau nici
un ban.
— Oare putem m ânca şi noi ceva dacă nu avem
bani? a în îre b at băiatul cel mic.
— Putem , a răspuns băiatu l cel m are. D ar p en tru
asta trebuie să m uncim .
A stfel au in tra t cei doi în cârcium ă, au m âncat pe
sătu rate şi când a fost vorba să plătească au cerut să
m uncească pentru ce au m âncat. C ârcium arul nu s-a în ­
voit şi i-a p â râ t la îm părat.
îm p ăratu l a d at poruncă să-i fie înfăţişaţi legaţi fe­
deleş.
Apoi i-a întrebat:

6
 — P e n tru ee nu plătiţi m âncarea pe care aţi m ân­
cat-o?
— Nu avem nici un ban şi am cerut să m uncim p en ­
tru ce am m âncat.
— Eu am poruncit ca toţi cei care nu plătesc m ân­
carea să fie om orâţi. Spânzuraţi-i!
D ar unul dintre sfetnicii îm păratului a cerut îngă­
duinţa să-şi spună părerea.
— Aceşti doi tineri, a spus el, par voinici şi sănă­
toşi. în ălţate îm părate, toţi cei pe care i-ai trim is să-ţi
scape fiica clin ghearele m onstrului au pierit. Fiica M ă­
riei tale se află de şapte ani în stăpânirea acestui
m o n stru .'S ă -i trim item pe ei s-o scape. Şi dacă o vor
scăpa, ea să-şi aleagă pe unul dintre ei de bărbat. Dacă
nu vor reuşi, atunci să fie omorâţi!
îm p ăratu l s-a învoit şi le-a spus celor doi tineri
toată povestea răpirii fetei. Aceştia s-au legat să plece
să scape fiica îm păratului din ghearele m onstrului.
Îm păratul le-a dat săbiile lui,, doi cai din cei pe care-i
călărea el şi băieţii au pornit Ia drum .
După două zile de m ers, în faţa lor s-a arătiat un
m unte înalt. Ei au legat caii la poalele m untelui şi au
în-cput să se caţere spre vârf când, deodată, au văzut
în partea cealaltă a m untelui un palat din aur pe lângă
care curgea o apă şi peste care era un pod uriaş. Cei
doi se uitau cu uim ire când, deodată, alături de ei a
apăru t un m onstru fioros care le-a zis:
— Cine sunteţi voi şi cum de aţi îndrăznit să căl­
caţi pe aceste m eleaguri? Şi a deschis o gură cât un
sac, pregătindu-se să-i înghită.
Băieţii nu s-au speriat, ci s-au preg ătit de luptă.
R ânjind, m onstrul a m ai zis:
—■ Credeţi că o să mă sperii de voi? Nici de o sută
sau o mie ca voi nu m i-e frică! îm p ăratu l a trim is sute
şi mii de viteji în fiecare an, dar cu o singură suflare

7
le-am c u răţat carnea de pe oase şi din o-asele lor am
înălţat m untele acesta. Dacă vreau, vă înghit cât aţi
clipi!
B ăiatul cel m ic a ridicat sabia, dar m onstrul a su­
flat o dată şi sabia a zburat în văzduh. V ăzând asta,
băiatul cel m are, care era m ult mai voinic, a zis:
— Lasă-mă pe mine, frăţioare!
— Bine, vei m uri tu prim ul, a spus m onstrul râ ­
zând.
Dar băiatul îndată i-a înfipt sabia în gât şi sângele
a început să curgă gârlă.
Cei doi au om orât m onstrul şi apoi s-au dus pe m alul
apei să-şi spele săbiile. în acest tim p, din palatul de aur
a ieşit c tânără care pica de frum oasă ce era. F ata avea
în m ână u n urcior cu apă. Văzându-i pe băieţi, le-a
strigat:
— Hei, de unde veniţi, voinicilor? Oamenii obişnuiţi
nu prea ajung pe aici.
— Am .venit să scăpăm fiica îm păratului din ghea­
rele m onstrului.
— Plecaţi mai repede, nu cum va să vă vadă m on­
strul, că s-a zis cu voi. Eu sunt fiica îm păratului, dar
toţi oamenii trim işi de tatăl m eu au fost înghiţiţi d
către acesta.
Râzând, cei doi i-au răspuns:
— Dacă tu eşti prinţesa, treci m untele în partea
cealaltă, să vezi ceva!
Fata a alergat îndată într-acolo. Văzând că m onstrul
a fost răpus, a sărit în sus de bucurie, apoi le-a spus:
— M onstrul are doi feciori care sunt plecaţi d
patruzeci de zile şi în seara asta se îm plineşte sorocul
să se întoarcă.
— Nu te tem e, prinţesă, îi vom răpune şi pe ei, au ‘
răspuns băieţii.
Apoi prinţesa i-a poftit în palat, unde le-a dat cele
mai alese m âncăruri. După ce s-au ospătat, băiatul cel

8
nuc s-a aşezat de pază în faţa palatului, iar băiatul cel
m are s-a ascuns sub pod.
Nu a trecu t m u lt şi au venit feciorii m onstrului: m on­
strul alb şi m onstrul negru. Acestora le-a m irosit în ­
dată a om străin şi au început să strige:
— Cine a venit să iasă îndată la iveală!
—■ D aţi-ne înapoi prinţesa, a spus băiatul cel m are,
ieşind din ascunzătoare. Dacă nu, veţi păţi ce a p ăţit şi
tatăl vostru.
Ei nu s-au învoit şi a început o luptă care a d u rat
o zi şi o noapte şi până la urm ă m onştrii au fost răpuşi.
Apoi ,cei doi băieţi si prin ţesa au pornit-o pe d ru ­
mul de întoarcere. Şi oriunde poposeau erau prim iţi cu
m are bucurie.
V estea că m onştrii au fost răpuşi şi băieţii se întorc
cu prinţesa a ajuns la urechile îm păratului. Acesta a
poruncit ca p atru sute de ostaşi să le iasă în întâm pinare
şi să-i aducă la palat.
După şapte zile de. la întoarcere, îm păratul le-a cerut
să se înţeleagă care d intre ei se însoară cu prinţesa.
Băieţii se îndem nau unul pe altul şi, în tr-u n sfârşit,
băiatul cel m are a zis:
— însoară-te tu cu prinţesa. Eu nu pot să mă însor,
ai să vezi tu de ce. A tunci băiatul cel mic s-a învoit să
se însoare cu prinţesa şi Da spus îm păratului acest lucru.
îm p ăratu l a h o tărât să se facă nu n tă mare.
După un tim p de la nuntă, băiatul cel m are a spus:
— Frăţioare, eu treb u ie să m ă întorc acasă, iar tu,
că te-ai însurat, răm âi aici.
— Frate, eu nu vreau să mă despart de tine. Dacă
pleci tu, voi pleca şi eu.
Auzind îm păratul, Da sfătu it să răm ână amândoi. Dar
ei nu s-au învoit sub nici o formă.
Cu m are durere, îm păratul s-a despărţit de fiică şi
de ginere. Le-a preg ătit grâne, aur şi argint să le ducă cu
ei.

9
 După toate pregătirile, au plecat cu toţii la drum .
Intr-o zi, când tocm ai treceau peste o apă, băiatul cel
m are a cerut să se oprească. Apoi i-a zis băiatului mai
mic:
— Iţi mai am inteşti ce ai prins în plasă când ai
pescuit în râul acesta?
— Am prins un peştişor de aur, a răspuns băiatul.
— Şi ce ai făcut cu peştişorul de aur?
— I-am dat drum ul înapoi în apă.
— Frăţioare, eu sunt acel peştişor. Tot ce am făcut
pentru, tine a fost să-ţi răsplătesc binele pe care mi l-ai
făcut.
Apoi a sărit din nou în apă şi s-a prefăcut iarăşi în
peştişor de aur.
 PERLA STRĂLUCITOARE

îm p ă ratu l M ării de R ăsărit avea o fată neasem uit de

frum oasă şi de isteaţă. Când ea a îm plinit optsprezece ani,
îm păratul a dat sfoară în ţară că o m ărită. Au venit pe­
ţitori din toate colţurile îm părăţiei, dar fata pe toţi i-a
respins,
Pierzându-şi răbdarea, îm păratul a întrebat-o:
— Scum pa mea fiică, spune-m i, ce fel de bărb at îţi
doreşti tu?
— M ărite Doamne, a răspuns fata, nu vreau un om
bogat şi nici un dem nitar cu putere, vreau un om cinstit
şi viteaz.
îm p ăratu l a dat poruncă şi Iarăşi 'a u venit peţitori
din toate colţurile îm părăţiei, şi fata iarăşi P a respins,
până ce, într-o zi, unul d intre slujbaşii îm păratului a
spus că el cunoaşte un tân ăr cinstit şi viteaz pe care ii
cheam ă Aar. Acesta, sărac şi orfan fiind, nu se însurase
încă. T ânărul locuia îm preună cu fratele său mai m are
şi se îndeletnicea cu vânătoarea.
Auzindu-1, fata s-a bucurat şi a încuviinţat, dar îm ­
păratu l a în cru n tat din sprâncene şi a zis:
— F ată dragă, întâi că nu putem şti dacă e cu ade­
vărat cinstit şi viteaz, iar apoi, nu face parte din tagm a
noastră. Cum o să te m ăriţi cu un om de rând?
F ata n-a zis nimic, dar s-a întins pe pat şi nu s-a
mai ridicat zile în şir.
îm p ă ratu l era negru de su p ărare şi nu ştia cum s-o
mai scoată la capăt.
în acest tim p, A ar avusese un vis. Se făcea că un
bătrân cu părul alb i-a spus:

11
 „Aar, în îm p ărăţia M ării de R ăsărit se află o fată
care te aşteaptă. D u-te şi te însoară cu ea!“
De bucurie, A ar s-a trezit îndată şi i-a povestit totul
fratelui său mai m are, Ata.
—• Taci din gură, A ar, şi vezi-ţi de somn, a zis Ata.
A ar s-a culcat m ai departe, iar A ta s-a sculat tiptil
şi a plecat în taină spre îm părăţia M ării de Răsărit.
După ce s-a trezi*:, A ar a plecat şi el spre îm părăţia
M ării de R ăsărit. Ajungându-1 din urm ă pe Ata, au văzut
pe m alul unei ape o fecioară frum oasă şi am ândoi au
cerut-o de nevastă.
— Nu ştiu cui să-i răspund, a zis fata. Spuneţi voi
cine este cel mai viteaz şi mai cinstit.
Cei doi au răspuns In acelaşi glas:
— Eu sunt cel mai cinstit şi mai viteaz!
— Bine, a spus fata, dacă-i aşa, cine-m i aduce o
perlă care străluceşte noaptea, cu acela mă m ărit!
— D ar unde se află acea perlă? au în treb at iarăşi cei
doi in tr-u n glas.
— Perla Se află în îm părăţia M ării de R ăsărit.
Dar unde se afla acea îm părăţie şi cât de departe era,
nim eni nu ştia şi nim eni nu ajunsese până acolo.
A ta şi-a cum părat un cal şi a pornit pe drum ul cel
mare, iar A ar şi-a cum părat o pereche de încălţări şi a
pornit-o pe o potecă pe m alul apei.
Au m ers aşa m ulte zile şi nopţi. A ta a ajuns in tr-u n
sat unde fuseseră m ari revărsări de ape care acoperiseră
câm purile şi luaseră casele. B ătrânii şi copiii se refu-
giaseră pe m unţi, iar tinerii încercau să scape ce mai
putea fi scăpat.
T recuseră trei zile şi apele încă nu se retrăseseră iar
oamenii erau tare îngrijoraţi. B ătrânii spuneau că num ai
dacă s-ar găsi cineva să m eargă în îm p ărăţia M ării de
R ăsărit, de unde să aducă tuga de aur, ar putea să sece
cu ea apele. D ar cine să ajungă până acolo? A uzindu-i,
Ata, care-şi term inase m erindele, a strigat:

12
 — Dacă-mi pregătiţi m erinde de drum , eu mă duc
în îm părăţia Mării de R ăsărit să vă aduc tuga de aur!
Oamenii s-au bucurat, i-au pregătit m erinde şi l-au
trecut apa cu barca.
După două zile a ajuns şi Aar, care la fel îşi term i­
nase m erindele.
Văzând năpasta care căzuse pe capul oam enilor, a
sărit îndată să dea o m ână de ajutor. Apoi, când i-a
auzit pom enind de tuga de aur, le-a spus că el poate
s-o aducă.
Oam enii au răm as tare m iraţi văzând că un al doilea
flăcău pleacă spre îm părăţia M ării de R ăsărit. Au vrut
să-l treacă apele cu barca, dar Aar s-a aruncat în apă
şi a trecut-o înot.
Cei doi au ajuns în acelaşi tim p în îm părăţia M ării
de R ăsărit şi s-au înfăţişat îm păratului Dragon, spu-
nându -1 pentru ce au venit. Acesta, cu un semn, a deschis
porţile vistieriei şi le-a spus:
— Luaţi tot ce vă doreşte-inim a, dar cu o condiţie:
nimeni nu poate lua mai m ult de un singur obiect.
V istieria era plină de bogăţii care străluceau de-ţi
luau ochii.
Ata, care ţinea cu tot dinadinsul să se însoare eu
fata de pe m alul apei, a pus ochii pe cea mai m are
perlă, care lum ina încăperea întocm ai ca un felinar. A
luat perla şi a ascuns-o în traistă,
A ar a in tra t în vistierie, a văzut şi ci acele bogăţii,
dar nu s-a atins de ele. Nu s-a mai gândit decât că fă ­
găduise tuga de aur şi atunci a luat-o şi a ieşit.
îm p ăratu l i-a poftit să mai răm ână, dar ei au m ul­
ţum it de prim ire şi au plecat. A ta a încălecat pe cal
şi a pornit-o la drum , iar A ar a luct-o şi ol încet pe jos.
Ata a ajuns la satul acoperit de apă, unde oamenii
aşteptau să se întoarcă cu tuga de aur. Şi cum l-au
văzut, l-au şi întrebat, dacă a adus tuga de aur. Dar el,
din fuga calului, le-a zis:

13
 — îm p ăratu l Dragon n-a v ru t să-m i îm prum ute tuga
de aur!
După o zi, a ajuns şi Aar, care îndată i-a chem at pe
săteni şi s-au apucat de treabă. Cum a um plut o tugă
cu apă, apa care acoperise casele a şi început să se re ­
tragă; a u m plut a doua tugă şi apele oare acoperiseră
recolta s-au retras; a mai um plut-o a treia oară şi apele
s-au retras de peste tot. După ce s-au retras a p e le ,. pe
locul acela a răm as o scoică m are. Oamenii au deschis
scoica şi în ău n tru au găsit o perlă neagră pe care i-au
dăruit-o lui A ar d rep t m ulţum ire. Aceştia a băgat-o în
traistă, şi-a luat răm as-bun şi a plecat.
în tim pul acesta, A ta ajunsese de m ult la fată. A
scos perla şi s-a înfăţişat acesteia, cerând-o de soţie.
— Să aşteptăm până diseară, să vedem dacă perla
este adevărată sau falsă, i-a spus fata.
D ar după ce s-a întunecat, perla nu a aruncat nici
m ăcar o rază de lum ină. în fu riat, A ta a izbucnit în
plâns şi, de necaz, a zdrobit perla sub picioare.
După câteva zile, a ajuns şi Aar. Acesta s-a înfăţişat
sm erit în faţa fetei şi i-a zis:
— Iartă-m ă că n-am p u tu t să-ţi aduc perla care
străluceşte şi noaptea!
— Dar ce ai în traistă? l-a în treb at fata.
— Am o perlă neagră pe care am prim it-o în dar.
A scos-o şi i-a dat-o fetei, zicându-i: Chiar şi pietrele
de pe m alul apei strălucesc mai tare decât perla asta.
— Să aşteptăm până diseară, să vedem dacă perla
este adevărată sau falsă, i-a zis fata.
Cum s-a lăsat întunericul, perla a început să stră ­
lucească de-ţi lua ochii.
F ata a luat perla şi a aruncat-o în sus şi pe locul
unde a căzut a răsărit un castel de aur cum nu s-a mai
văzut.
Aşa că A ar s-a în su rat cu fata de îm părat şi au
trăit îm preună m ulte zile pline de belşug şi fericire.
 BÂIATUL DIN FARFURIA DE JAD

T răia odată un bătrân pescar iar toată averea lui era

o barcă şi o plasă de pescuit.
De dim ineaţă până seara, b ă trâ n u l pescuia în Fluviul
D ragonului, dar nu se alegea cu m are lucru.
în tr -uiă an, în luna iunie, au început să crească apele
râului, iar valurile erau cât pe ce să-i răstoarne barca.
B ătrânul s-a aşezat pe m al şi a aşteptat să se liniştească
valurile când, deodată, a văzut în m ijlocul apei un snop
de raze luminoase. „Oare ce să fie asta?“ s-a în treb at
bătrânul.
A stat toată noaptea pe m alul râului şi a p riv it cum
acele raze când străluceau de-ţi luau ochii, când nu se
mai vedeau deloc. Aşa a sta t de veghe b ă trân u l trei
nopţi şi, cum se lum ina de ziuă, razele nu se mai ve­
deau.
In cea de-a patra noapte, b ătrân u l s-a urcat în barcă
şi a început să vâslească până ce a ajuns la locul de
unde porneau razele. A jungând acolo, m are -i-a fost m i­
rarea când n-a văzut pe acel loc decât o farfu rie de
jad. A lu at farfuria şi s-a întors la mal. Uitânclu-se mai
bine, a văzut că pe fundul farfuriei erau pictaţi o pe­
reche de peştişori argintii, iar de ju r îm prejurul lor
valuri de apă şi o floare de lotus în m ijlocul căreia
stătea u n copil' de pescar. Copilul avea un m oţ negru
în vârfu l capului, căm aşă roşie şi pantaloni verzi, iar
în m âini ţinea o undiţă.
Pescarul a îndrăgit îndată copilul şi nu-şi mai lua
ochii de la el.

15
 în tr-o scară, pe când de-abia adorm ise, bătrânul pescar
a fost trezit din somn de u n zgomot. A deschis ochii şi
m are i-a fost m irarea când a văzut că farfu ria îm prăştie
iarăşi raze lum inoase. B ăiatul din farfurie a început să
crească şi a crescut, a crescut până ce a ieşit din fa r­
furie. Apoi a în v ârtit undiţa şi apele s-au rev ărsat din
farfurie, iar peştii au început să înoate. B ăiatul îi prindea
în undiţă, apoi îi arunca înapoi în apă, iar stropii - se
îm prăştiau peste tot şi se prefăceau în bobiţe de aur.
S-a jucat aşa până în zori, când şi-a lu at undiţa, s-a
urcat în m ijlocul florii de lotus, apele s-au retras şi o
dată cu zorile s-au stins şi razele.
Când s-a lum inat de ziuă, b ă trân u l a luat farfuria şi
a văzut că era plină cu bobiţe de aur. Le-a strâns, b u ­
curos că de-acum a va scăpa de griji.
Seară de seară, băiatul se juca cu peştişorii argintii,
iar a doua zi, dim ineaţa, pescarul strângea cu grijă
bobiţele de aur pe care le dădea în schim bul orezului.
Intr-o zi, b ă trân u l s-a dus cu bobiţele de aur să le
vândă la piaţă. Tocmai atunci trecea un m isionar străin
care ,s-a oprit, a luat o bobiţă de aur, s-a u ita t la ea,
apoi a întrebat:
— B ătrâne, de unde ai bobiţele astea?
Pescarul i-a povestit toată tărăşenia cu farfuria fer­
mecată.
Cine să ştie că din asta va ieşi o poveste întreagă!
A doua zi, pescarul nici n-a apucat să se aşeze la
masă că a fost ridicat de soldaţi şi dus la judecător.
— Dom nule judecător, n-am fu ra t şi nici nu am în ­
călcat legea, de ce am fost adus aici?
— Ai fost pârât, a răspuns judecătorul, de către un
m isionar străin. E adevărat că ai o farfurie de jad cu un
băiat desenat pe fundul ei?
— Am, a răspuns b ă trân u l pescar.
— E adevărat că în fiecare noapte băiatul iese din
farfurie şi se joacă cu doi peştişori de aur?

16
 — E adevărat, a răspuns bătrânul.
— Este un hoţ, a sărit m isionarul, mi-a fu ra t fa r­
furia.
— Dom nule judecător, farfuria este a mea, eu am
pescuit-o în F luviul D ragonului.
— Hoţule, dă-m i farfu ria înapoi, a strig at iarăşi m i­
sionarul. V reau farfu ria ta şi gata! şi-a dat pe faţă gândul
m isionarul, şi a început să-l îm pingă pe bătrân. Acesta
s-a îm piedicat şi a căzut, iar farfuria s-a făcut ţăndări.
A tunci, m inune mare! B ăiatul a ieşit din farfurie,
şi-a aruncat undiţa şi l-a prins de buze pc m isionar.
Apoi a aruncat undiţa în sus şi a azvârlit m isionarul
care a căzut şi a m urit.
B ăiatul l-a a ju ta t pe b ă trâ n să se ridice de jos şi
s-au întors bucuroşi acasă.

2 — P d ş tiş o ru ! dc aur
 IN CĂUTAREA SOARELUI

Cu mult lirrp înainte', la poalele Muntelui Comoarei

de pe malul I.acului de Vcs! era un sat în care trăiau
doi tineri. Pe 1 ărba; îl chema Lin Chung, iar pc fem eie
Hui Niang. Eărfcaiut ara pământul, iar femeia ţesea
pânză şi amândoi erau din cale afară de fericiţi.
Intr-o dimineaţă, după răsăritul soarelui, Lin Chung
şi-a luat sapa şi a plecat la câmp, iar Hui Niang s-a
a-mza* la războiul de ţozul când, deodată, s-a iscat un
vânt puternic şi cerul s-a întunecat. De atunci nim eni
n-a mai văzut soarbe. Posta tot era întuneric şi frig,
frunzele copacilor au îngălbenit, florile s-au ofilit, câm­
purile m au mal rodit. La adăpostul întunericului, d u ­
hurile rele au ieşit din ascunzătorile lor, făcând m ult
rău. Oamenii erau ingriloraţi şi se frăm ântau în fel şi
chip me.nro să meargă spre a da - de urma soarelui.
Din m mura i un bătrân în vârstă de 180 de ani
ştia unde poate fi găsit soarele. El le-a spus că pe fundul
Mării de Răsărit trăiesc rişte monştri care nu se tem
de îvlrfiic ca de soare şi numai ei puteau să-l răpească.
Atunci Lin Chung a hotărât să plece în căutarea soa­
relui. Hui Niang i-a făcut o pereche de sandale şi o că­
maşă. apoi l-a însoţit până la poartă. Tocmai atunci un
phonix de aur s-a oprit din zbor pe umărul lui Lin
Chung. Acesta l-a mângâiat pe pene şi i-a zis:
— Phonix de aur, phonix de aur, să mergem împre­
ună în căutarea soarelui!
Şi phonixul a dat din cap în semn că se învoieşte.
Apoi a apucat-o de o mână pe Hui Niang şi i-a zis:
— Hui Niang, să ştii că nu mă voi întoarce acasă

18
fără soare. Iar dacă va fi să m or pe drum , mă voi pre­
face într-o stea oare să-i călăuzească pe cei care vor
ple< a în căutarea soarelui.
Apoi. îm preună cu phonixul de aur a purces la drum .
De atunci, în fiecare zi, Hui Niang se urca pe creasta
M untelui Comoarei şi-şi aştepta bărbatul. A aşteptat
aşa, nu se ştie câte zile, până ce, dintr-o dată. întunericul
a fost străpuns de licărirea unei s'c 'e . După puţin timp,
s-a întors si phonixul de aur care s-a lăsat la picioarele
ei. Atunci Hui Niang, înţelegând ca bărbatul ei s-a
prăpădit, a izbucnit în lacrimi şi a căzut la păm ânt.
Când s-a . trezit, copilul pe care-1 purta în pântece
se năş use; Acest copil a început să crească o dată cu
adierea vântului: cum a adiat vântul o dată. el a în ­
ceput să vorbească, cum a adiat a doua oară, el a în ­
ceput să alerge, iar la a treia adiere a crescut bărbat
în toată firea. Hui Niang era tare bucuroasă şi l-a num it
pe băiat Bao-Shu. Ea a luat băiatul şi l-a dus acasă
şi tot uitându-se la el a podidit-o plânsul. .
— De ce plângi, m am ă? a întrebat băiatul.
Atunci Hui Niang i-a povestit cum tatăl său a plecat
în căutarea soarelui şi nu s-a mai întors.
A zind-o. el a zis:
— Mamă, laisă-mă şl pe nline să plec în căutarea
soare'-.
Cu inima st rânsa de durer e. Hui Niang s-a învoit.
I-a fă:cu.t şi 1iui o pereche de sanda'e rşi o căm aşă şi l-a
însoţit şi pe el până la poartă, unde a venit iairăşi pho-
nixul de aur şi i s-a aşezat pe um ăr. Apoi, arătând
spre steaua de pe cer, i-a zis:
— După r e a m urit, tatăl tău s-a prefăcut în steaua
aceea. Dacă te vei lăsa călăuzit da ca, negreşit vei
ajunge acolo unde trebuie.
Apoi, arătând spre phonixul de aur a zis:
— Acest phonix l-a călăuzit şi pe tatăl tău. Acum
te va călăuzi şi pe tine.

19
 — Mamă, eu plec şi, oricât de m ult voi sta departe,
tu să nu fii m âhnită. Căci dacă vei fi m âhnită, puterile
in ii vor slăbi, a zis băiatul.
Auzind că Bao Shu pleacă în căutarea soarelui, tot
satul, cu mic, cu mare, a venit să-l petreacă.
f?ao Shu si-a luat răm as-bun şi a plecat îm preună
cu phonixul de aur. A m ers, a m ers, tot înainte, că­
lăuzit de steaua strălucitoare. Hainele şi încălţăm intea
i s-au făcut ferfeniţă de atâta drum . După u n tim p, a
ajuns in tr-u n sat şi oam enii de aici s-au b u cu rat tare
m u!’: auzind, că iarăşi s-a încum etat cineva să plece
după soare. Cu toţii l-au în cu ra ja t şi l-au sfătu it să
med de cu grijă şi să fie cu m are băgare de seamă. Vă-
a Ind cât de zdrenţuite-i erau hainele, fiecare sătean şi-a
rupt cârc un petic din haina lui şi au cusut p entru el
,,o haină clin o sută de petice". Bao Shu a îm brăcat
ace.,.stă haină şi îndată s-a sim ţit încălzit şi, plin de
curaj, a pornit-o iarăşi la drum .
A trecu t din nou peste m unţi şi câmpii, până ce,
i;. ir-o zi, a ajuns la rnalui unei ape atât de întinse că
nu i sc vedea m alul. Apa era învolburată şi din loc în
ăm se ridicau colţ; de stâncă m ari cât o casă.
Bao Shu s-a aruncat în apă şi a început să se lupte
cu valurile care-1 aruncau de colo-colo. Când era a-
prospe să ajungă la mal, s-a iscat un vânt rece care a
Îngheţat apa, lnghcţându-1 şi pe el îm preună cu phonixul
de aur.
D upă puţin tim p, Bao Shu, fiind îm brăcat cu haina
din ,,o sută de petice", a sim ţit cum clin nou se încăl­
zeşte şi gheaţa se topeşte în ju ru l lui. A încălzit la
pieptul lui phonixul de aur care şi-a revenit, apoi, lo-
And eu pum nul ie ju ru l lui, a spart gheaţa şi apa s-a
ridicat deasupra. Sărind de pe o bucată de gheaţă pe
A re el a ajuns la mal.
Apoi a plecat mai departe până ce a ajuns, iarăşi,
în lr-u n s.;t. Şi aici sătenii s-au bucu rat tare m ult au-
Un bătrân cu barba albă i-a spus:
— Copile, nu avem ceva mai de p re ţ să-ţi clăruim,
dar îţi vom dărui fiecare câte o m ână ele păm ânt, .'c o i
sătenii au strâns tot păm ântul înlr-o traistă pc care
i-au dat-o lui Bao Shu.
El şi-a pus traista în spinare şi a plecai mai departe,
călăuzit de steaua strălucitoare. A trecut iarăşi, peste:
m unţi şi ape până ce a ajuns la o răscruce de drum uri.
Stând la îndoială pe ce cale să apuce, a văzut o bă­
trân ă care l-a în tre b at încotro ce îndreaptă. A uzindud
că m erge' în căutarea soarelui, b ătrân a l-a sfătu it să
se Întoarcă acasă, drum ul fiind fon: io lung şi prim ej­
dios.
— Orice ar fi, nu mă în fo:c acasă fura .soare, a
spus Bao Shu.
A tunci bătrâna i-a a ră ta t pc care. drum să apuce
spre ' a ajunge la soare. Cât tim p a Vorbit Bao Shu
cu bătrâna, phonixul de aur n-a .contenit s-o lovească
cu aripile şi s-o ciuculească cu ciocul. El a socotit cu
phonixul a văzut pe cineva străin si ele aceea e asa de
furios, şi l-a alungat. Apoi a pornit-o po drum ul a ră tat
de bătrână.
N-a apucat să facă nici doi paşi că phonixul i-a zbu­
rat în faţă, oprindu-1 din drum . Bao Shu iarăşi l-a
alungat şi a pornit-o m ai d ep an a. Dar do ce mergea,
de aceea drum ul era mai pustiu. In lr-u n târziu a ajuns
în tr-u n sat unde casele erau foarte m ari, b ărb aţii foarte
graşi şi fem eile foarte slabe. A uzind că Bao Ahu a
plecat să caute soarele, s-au strâns în ju ru l iui şi au
început să sară în sus de bucurie. Apoi i-au adus m ân­
care şi băutură, şi care m ai de care îl îndem nau să se
ospăteze. Bao Shu a luat un castron cu rachiu şi când
l-a dus la gură, phonixul i-a aruncat în castron un
papuc care îndată a lu at foc. U itandu-se m ai bine,

21
Bao Shu a văzut că acel papuc era la fel cu papucii
lui şi atunci a înţeles că acela era papucul tatăiui său.
A azvârlit băutura şi îndată satul s-a făcut nevăzut,
iar .r, ju ru l lui nu se zăreau decât ochii bulbucaţi ai
unor u.onş,ri. Aceştia s-au prefăcut in m unţi colţuroşi,
clar E! o S h u a trecut şi pesl>e ei. mergând mai depar te.
D- P ' p!rărea băiaiui i. Hui ]\. a n d, r a te|3l a V.) şi
no a o . m p . dina cu cei La i ţ i Sci i ^ ni, urc.; pe r!’un e şi
J V c . -.ii pro soore-râsare.. Şi de flecare ua*. A cerU pun e.u
îâie c; p a.ra sub picioare , să se hlave şi m u rr. ' !it şi sA
radă cât mai departe. Trecuse atât am ar de vreme de
când plecase băiatul, că din pietrele strânsa de H ai
\uang se ridicase un adevărat m unte.
în tim pul acesta, Bao Shu a m ers m ai departe, până
ce a auzit, deodată, zgomot de valuri şi atunci a ştiut
că a ajuns Ia m alul M ării de R ăsărit. Dar m area era aşa
de întinsă că n-aveai cum să treci de pe un m al la
altul. Tot gândindu-se ce să facă, şi-a adus am inte de
traista cu păm ântul d ăruit de săteni. A luat traista, a
deschis o !a gură şi a aruncat păm ântul în mare.
îndată, în m are au răsă rit o m ulţim e de insuliţe.
Bucuros nevoie mare, Bao Shu a sărit în apă şi a
incepui să înoate de la o insuliţă la alta, până a ajuns
în mij ocul m ării. Aici a dat de gura unei peşteri care
strălucea de-ţi lua ochii. M onştrii încinseseră soarele în
acea peşteră.
A m ira t în peşteră şi a d a t . cu ochii de îm păratul
m onştrilor care tocmai îl aştepta. Şi a început lupta
care a ţin u t câteva zile în şir, până ce phonixul de aur,
văzând că îm păratul m onştrilor nu se dă bătut, i-a
scos un ochi, apoi pe celălalt, orbindu-1, iar acesta, ne-
m aivăzând nimic, s-a izbit cu capul de o stâncă şi a
m urit pe loc.
Bao Shu a alergat în tr-u n suflet la peşteră şi cu
ultim ele p uteri a prins în braţe soarele, s-a aruncat cu

22
el în apa şi a început să înoate spse maţ. tn tim pul
acesta soarele nu se vodea decât pe jumătr.U; din apă.
B ăiatul se străduia din răsputeri să-l ridice la s u p ra ­
faţă, dar nici vorbă! Atunci, phCnixul de aur s-a vârât
sub el şi l-a ridicat cu aripile deasupra apei. Şl cum
s-a desprins de apă, soarele s-a şi să]lat în văvduh şi
cerul s-a lum inat din nou.
De atunci soarele răsare In fiecare dum neata. Sar
oamenii se bucură de lum ina lui şi sunt fericiţi.
 FATA-LOTUS

Povestea asta nu se ştie când şi unde s-a întâm plat.

Poate că s-a întâm plat dem ult, dem ult, sau chiar în
zilele noastn?.
Era odată un flăcău arătos căruia tare-i m ai plăcea
să pescuiască. Şi în fiecare zi, când m ergea la pescuit,
dădea cu ochii de un bătrân care stătea pe m alul apei
şi m orm ăia:
— Să nu vină peştele mic, să vină peştele mare!
Şi ea un făcut, la nada lui trăgeau num ai peştii m ari.
Intr-o zi, băiatul i-a zis:
— Moşule, învaţă-m ă şi pe m ine cum faci de prinzi
num ai peşti mari!
— Mai bine vezi-ţi de drum , a răspuns bătrânul.
Ţine-o tot înainte şi vei da pe_ste ceva care m ult te va
bucura! Şi s-a făcut nevăzut.
„N egreşit b ă trân u l este un sfânt, şi-a zis băiatul. Ia
să fac precum m i-a zis, să vedem peste ce o să dau.“
Şi a pornit-o la drum .
A m ers aşa de cu zori şi până-n seară când a ajuns la
un lac acoperit cu lotuşi care străluceau în bătaia lunii.
S-a u itat un tim p la ei, când, deodată, lotuşii au
început să fream ăte. Băiatul, vrând să m eargă mai de­
parte, s-a îm piedicat şi a căzut, iar când s-a ridicat,
lotuşii i u mai erau. De ju r îm prejur se întindea o pă­
dure de •duzi, iar în m ijlocul pădurii se afla o colibă.
Uşa colibei era deschisă şi în ău n tru se vedea cum
o fecioară ţesea pânză de m ătase la lum ina opaiţului.
Fecioara era îm brăcată în tr-u n veşm ânt de m ătase şi pe
cap p u rta o cunună de lotuşi, încât ea însăşi sem ăna

24
 cu o floare de lotus. Băiatul s-a apropiat de colibă şi
a întrebat:
— Ce loc este acesta?
Fata a lăsat lucrul, s-a ridicat în picioare şi i-a răs­
puns:
— Aici se află ţinutul lotuşilor, iar eu sunt Fata-
Lotus. Dacă te simţi ostenit, intră în colibă şi te odih­
neşte!
Bucuros, băiatul a intrat în colibă, a schimbat câteva
vorbe cu fata, apoi aceasta s-a apucat iarăşi de ţesut.
După ce s-a odihnit, băiatul a plecat. A făcut câţiva
paşi, apoi s-a uitat înapoi, dar coliba şi fata se făcuseră
nevăzute..
Băiatul s-a întors acasă, dar nu-i era gândul la treabă.
După ce s-a lăsat întunericul a plecat iarăşi la lacul cu
lotuşi. Când l-a văzut, Fata-Lotus s-a bucurat tare mult
şi l-a pus să-şi scoată cămaşa, care era ruptă, ca să i-o
cârpească. După aceea, băiatul, pregătindu-se de plecare,
a zis: - 6
— Eu sunt orfan şi. singur pe lume.
Fata, ca şi când n-ar fi auzit nimic, l-a condus în
tăcere până la uşă.
Nici n-a ajuns bine băiatul acasă că s-a întors înapoi.
A ajuns la lac, a pătruns în mijlocul lotuşilor şi văzând
o floare mai mare şi mai frumoasă decât celelalte, s-a
gândit că negreşit aceea trebuie să fie Fata-Lotus. Şi
cât ai clipi din ochi, acea floare s-a prefăcut într-adevăr
în Fata-Lotus.
Băiatul a vrut să întindă mâna s-o prindă, dar fata a
sărit pe mal şi, îmbujorându-se, i-a spus:
— Tatăl meu nu se învoieşte să mă văd cu muritori.
De acum încolo nu putem să ne mai întâlnim.
Auzind-o, băiatul a izbucnit în lacrimi.
— Dar, dacă tu eşti hotărât, voi pleca cu tine până
la capătul lumii, a adăugat fata.

25
 Eu pot să trăiesc şi p e -în ă lţim ile m unţilor, şi- în
pădurile sălbatice, num ai să fiu alătu ri de tine! ;
F ata şi-a scos cununa de lotuşi de pe cap şi a suflat
asupra ei. Lotuşii şi-a u deschis petalele întocm ai ca o
um brelă şi în fiecare floare se afla câte o perlă stră-
' lucitoare. F a ta a lu a t băiatul de m ână şi ţinându-se de
um brelă s-au ridicat în în altu l cerului.
Au zburat aşa până au ajuns în tr-o vale p u s tie .' De
ju r îm p reju ru l lor nu se vedea decât iarbă uscată şi
colţi de stânci.
B ăiatul s-a în trista t tare când a văzut unde au ajuns.
-— Eu voi ţese pânză de m ătase, iar tu vei vâna şi
astfel nu vom duce lipsă nici de îm brăcăm inte, nici de
m âncare, a spus fata liniştindu-1. •
— Dar nu avem nici m ăcar o colibă unde să ne adă­
postim, s-a plâns băiatul.
:— Nu. fi necăjit p e n tru asta. Aşa cum ştiu să ţes
m ătase, tot aşa pot să-m i scot m antia de m ătase, să-m i
pun o haină de pânză şi să tai crengi din copaci. Zicând
acestea, şi-a zvârlit veşm ântul care s-a ro tit în văzduh
şi a căzut în faţa lor. Pe locul acela a răsă rit u n heleşteu
în m ijlocul căruia era o colibă de la care p o rn e a ' un
podeţ. Au u rcat pe podeţ şi au ajuns la colibă. In colibă
e ra u -d e toate: p a tu ri şi aştern u tu ri de; dorm it, m âncare
şi b ăutură, iar în tr-u n colţ, un război de ţesut:
Cei doi au tră it m ulte zile în fericire şi bună în ţe­
legere., băiatul vânând şi fata ţcsârid.
Intr-o zi b ăiatu l se pregătea să plece la vânătoare
când fata şi-a scos cununa de pe cap şi i-a spus:
—■ Ia cu tine cununa asta şi vei fi ferit de anim alele
sălbatice; dar ţine m inte, să n-o dai nim ănui, oricine ar
fi.
B ăiatul a luat cununa de lotus şi a plecat. A ajuns
la M untele de R ăsărit şi aici erau o m ulţim e de iepuri
şi păsări care nu se speriau la vederea omului. El a
vânat iepuri şi păsări şi s-a în d rep tat spre casă, când,

26
de departe, a văzut cum Fata-Lotus, îmbujorată, rupea
cu repeziciune crenguţe de brad pe care le înfigea între
stânci. Iar din aceste crenguţe creşteau duzi. Băiatul a
chemat-o în casă să se odihnească, dar ea i-a răspuns:
— Ca să putem trăi aici, trebuie să prefac această
vale într-un lac şi să plantez pe acest munte o pădure
de duzi.
A treia zi, băiatul a plecat la Muntele de Apus. Aici
erau o mulţime, de cai sălbatici şi cârduri de capre care
nu se speriau la vederea omului. A încălecat un cal
sălbatic şi a mânat o turmă de capre cu care s-a întors
acasă. '
Zi şi noapte, fără odihnă, Fata-Lotus ţesea pânză de
mătase. Băiatul o ruga să înceteze şi să se odihnească,
dar răspunsul .era: „Ca să putem trăi aid, trebuie să
prefac această vale într-un lac şi să plantez pe acest
munte o pădure de duzi“.
Au trecut aşa zile după zile şl luni după luni. De
atâta oboseală, Fata-Lotus slăbise* şi se' înnegrise.
Intr-o zi, băiatul a plecat iarăşi la vânătoare. A um­
blat de pe un munte pe altul până ce a ajuns la gura
unei peşteri. Şi-a făcut curaj şi a intrat. Şi cu cât
înainta, cu atât peştera se întuneca mai tare, iar din
când în când scăpărau nişte lumini. Apoi, deodată, i-a
ieşit în faţă un tigru care se pregătea să sară asupra
lui. Dar băiatul a întins cununa de lotuşf şi tigrul s-a
dat la o parte cuminţit. A plecat mai departe, dar iată
că: i-a ieşit în faţă un lup care, târându-şi coada, a în­
ceput să-i dea târcoale. Băiatul a întins cununa şi lupul
a luat-o la sănătoasa. A mai mers ce a mai mers, când,
deodată, peştera s-a luminat şi în faţa iui a apărut o
poartă mare. Băiatul a împins-o şi a Intrat într-o în­
căpere unde pe un kang* şedea o femeie tare frumoasă.
Ea a coborât repede de pe kang şi, zâmbitoare, l-a poftit

* kang = pod de cărămidă care se încălzeşte pe dedesubt.

27
să şadă.-Fem eia i-a pus pe m asă m âncare şi bău tu ră în '
blide de au r şi arg in t şi - l-a îndem nat să se ospăteze.
B ăiatul a m âncat din talere de argint şi a b ău t din
pocale de aur, apoi a răm as cu fem eia zile în şir. După
trei zile,- o şi uitase pe Faita-Lotus. în cea de-a p a tra
zi, fem eia i-a spus că ar pleca să-şi vadă rudele, dar
tare se mai tem e de fiarele sălbatice. F ără vorbă lungă,
tă ia tu l i-a dat cununa de lotuşi. Cum a ieşit fem eia,
s-a făcut • întuneric. El a început să pipăie, -dar pestă
tot dădea num ai de pietre, iar de afară se auzea u rle tu l
lupului: şi răg etu l tigrului. I s-a p ă ru t că pietrele -au
început să se m işte şi de team ă s-a chircit în tr-u n ooiţ.
. - Acasă, Fata-L otus îl aşteptă în g rijo rată.' După ce
a u : tre c u t tre i z ile-şi trei- nopţi, ea- a .ştiut'*- că b ărb atu l
ei s-a--lăsat - is p itit d-fe- Fem eia-Spirit; M âhnită nevoie
m are, -bei .se- .gândea să m eargă să-l ^seăpe, ^i-'îşi-^-zicea
că nu m erită. Apoi, învingându-şF m âhnirea,: s-a- ho tărât
şai plece să-l', scape. .A jungând.’ p e m unte a. văzut cum
gura peşterii era. astupată cu pietrei S-a" c ăţărat în vârfu l
m untelui şi de ac o lo . şi-a azvâr-liţ inelul, iar pe locul
unde acesta a căzut, s-a fă c u t o gaură cât o fântână.
Fata s-a aplecat peste gaură şi l-a tra s pe. b ă ia t din
peşteră. Apoi, cu durere în glas, i-a zis:
—- Două lucruri preţioase am avut: cununa de lotus,
care. m ă.■p u tea ridica în văzduh dacă o luam , în m ână
şi mă ţinea veşnic tân ără şi frum oasă dacă: o puneam
pe cap, şi inelul acesta care este u n fel de c h e ie ' ce
deschide totul. D ar nici nu. a apucat să term ine, că. s-a
iscat; un vârtej puternic. . Se întorsese Fem eia-Spirit.
Fata-L otus l-a prins pe băiat de m ână şi. au luat-o la
fugă. Dacă ar fi avut cununa, Fata-Lotus. ar fi răpus-o
îndată pe Fem eia-S pirit. D ar acum cununa de lotus’ se
afla în m âna acesteia. A lergau am ândoi de n u . atingeau
păm ântul, iar F em eia-S pirit alerga după ei şi striga:
—- Băiete, întoarce-te!
F aţa-L otuş L a şoptit băiatului::

28
 — Nu care cum va să întorci capul, că eşti pierdut.
In acest tim p, Fem eia-S pirit îi urm ărea şi zicea
m ereu:
— G ândeşte-te ce fericiţi am fost în peşteră tim p de
trei zile şi trei nopţi! G ândeşte-te ce frum oasă sunt!
Eu nu m -am u râ ţit ca Fata-Lotus!
A uzindu-i vorbele, băiatul a început să şovăie. A
în to rs capul şi F em eia-S pirit . a zvârlit îndată spre el
o b atistă care s-a p refăcut în tr-u n vârtej ce l-a atras
în peşteră.
Fata-Lotus, în d urerată, i-a strigat:
Nu că n-aş vrea, dar nu m ai am puterea să te
scap-.: __
După: câteva zile, .din peşteră au fost scoase afară
hainele şi oasele băiatului. ,Fata-L otus le-a* luat şi le-a
îngropat lângă coliba lor.
F ata-L otus ziua culegea frunze de dud şi creştea
vierm i de m ătase, iar noaptea ţesea. Lacul se acoperise
cu flori de lotuşi.
In tr-o -zi, F ata-L otus s-a d u s 'l a m &rmântul b ă rb a ­
tului ei şi m are i-a fost m irarea văzând că p e 'm o rm â n t
crescuse un copăcel. Când a atins frunzele cu mâna,,
acestea în d ată, s-au chircit şi au căzut. A tunci a înţeles
că b ărb atu lu i ei îi părea rău că nu i-a u rm a t sfatul cât
a fost în viaţă.
 CARACATIŢA

Trăia odată un băiat orfan de mamă şi de tată care

se îndeletnicea cu pescuitul. într-o zi, în plasa lui s-a
prins o caracatiţă, dar băiatul a aruncat-o înapoi în apă.
A doua zi, la fel, în plasa lui s-a prins aceeaşi caraca­
tiţă şi băiatul a aruncat-o iarăşi în apă. în fiecare zi,
în plasa lui se prindea aceeaşi caracatiţă încât băiatul,
r.eavând încotro, a luat-o, a dus-o acasă şi a pus-o în
hârdăul cu apă.
Acum, altă minune! De câte ori se întorcea acasă
găsea pe masă mâncare gata pregătită. „N-am părinţi,
n-am fraţi, nici surori, cine ar putea să pregătească mân­
carea pentru mine?“ se întreba băiatul.
într-o zi, s-a prefăcut că pleacă de acasă şi s-a
ascuns într-un colţ să vadă ce se întâmplă. După puţin
timp, caracatiţa a ieşit din hârdău şi s-a prefăcut într-o
fecioară care a început să trebâluiască prin casă. Bă­
iatul s-a repezit la ea şi a prins-o în braţe, zicându-i:
— Surioară, mărită-te cu mine!
Fecioara îndată a încuviinţat şi cei doi au devenit
soţ şi soţie. Ei erâu nespus de fericiţi, dar săraci lipiţi
pământului.
După un timp, fata i-a zis băiatului:
— Bărbate, fă o cocină pentru porci!
— Dar ce să facem cu ea când nu avem porci?
— Fâ-o şi nu mai întreba!
Apoi i-a spus să facă un grajd pentru vaci, un obor
pentru oi şi un coteţ pentru păsări. După ce le-a ter­
minat, la un semn al fetei, cocina s-a umplut de pordi,
grajdul de vaci, oborul de oi şi coteţul de păsări.

30
 In vecinătatea lor trăia un bogătaş care avea trei
fete. Văzând acesta că băiatul se îm bogăţeşte, l-a sfă­
tu it să-şi alunge nevasta zicându-i: ,,Cară-te, caracatiţă
îm puţi !â!“ Şi i-a prom is că-i va da în schim b pe una
d intre fiicele lui. A cesta s-a întors acasă şi i-a zis nevestei
precum îl învăţase bogătaşul.
—• Nu face asta, bărbate, l-a ru g at fata.
— C ară-te, caracatiţă îm puţită! a zis din nou b ăr­
batul.
Nevasta a plecat şi, după ce a m ers ju m ătate din
drum , s-a rugat iarăşi:
— Nu-m ă alunga, bărbate!
—. 'Cară-te; caracatiţă îm puţită! i-a răspuns bărbatul.
Nevasta a m ers până ce a ajuns la o apă şi iarăşi
s-a rugat de bărbat să n-o alunge, dar acesta, nici gând.
— Să nu-ţi pară rău, bărbate! a zis fem eia şi s-a scu­
fundat în apă. Dar o dată cu ea s-au făcut nevăzute şi
toate orătăniile.
Acum bărb atu l s-a dus la bogătaş,, cerându-i să-si
respecte făgăduiala, dar acesta l-a întrebat:
— Câte vaci şi câte oi ai adus? U nde-ţi sunt cire­
zile de vaci şi turm ele de oi? Şi l-a izgonit.
M âhnit nevoie m are, băiatul s-a dus pe m alul apei
şi a început să plângă.
Tocmai atunci a venit un câine şi l-a întrebat:
— De ce stai aici şi plângi?
— Nevasta m ea s-a întors în râu, iar mie îmi este
tare dor de ea. Câinele a început să latre şi a fugit.
După puţin tim p a venit o barză care l-a în treb at
acelaşi lucru. B ăiatul i-a răspuns la fel, iar barza a clăm ­
pănit a râde şi şi-a luat zborul.
A mai trecut ce a m ai trecu t şi a venit şi o broscuţă
care l-a întrebat:
— De ce stai aici şi plângi?
— N evasta m ea s-a întors în râu, iar m ie îmj este
dor de ea.

31
 — Nu fi îngrijorat. Dacă îmi vei da să m ănânc două
touri* de soia, te voi duce să-ţi. găseşti nevasta.
Bucuros, băiatul a făcut rost de două touri de soia şi
i-a adus broaştei să-i m ănânce.
— Când îţi vei vedea nevasta, nu care cum va să
râzi, ci să te repezi ia ea şi s-o îm brăţişezi! l-a sfătuit
broasca.
— Bine, n-am să râd, s-a învoit băiatul.
Broasca a m âncat toată soia, apoi, însetată, a băut
toată apa din râu, .de i se vedea fundul. A tunci băiatul
şi-a văzut în fundul râului nevasta cum ţesea pânză la
război şi, de bucurie, a început să râdă. O dată cu el a
început să râ d ă şi broasca şi a râs, a . râs până ce toată
apa i s-a rev ă rsat din b u rtă în ,râu şi. a acoperit iarăşi
fata.
M âhnit, băiatul a început să plângă.
— Nu fi supărat, băiete, i-a zis broasca. Mai adu-m i
două touri de soia şi voi goli iar apele din râu. D ar ţine
m inte: nu trebuie să râzi!
Broasca a m âncat soia, a băut toată apa din râu şi
băiatul şi-a văzut iarăşi nevasta. De data asta nu a mai
râs, ci s-a repezit la ea şi a îm brăţişat-o. Zâm bind,
aceasta i-a spus:
— Ai ajuns la vorba prea, bărbate!
Apoi l-a lu at pe- băiat, şi s-au în făţişat regelui d ra­
gon, ta tă l ei.
Acesta nu s-a învoit ca fiica lui să se m ărite cu un
m uritor şi l-a pus la tot felul de încercări, făgăduind
că dacă le va trece cu bine îi va' da faţa.
—■ M âine să. te ascunzi şi dacă eu te voi găsi, trebuie
să te dai b ă tu t şi să-ţi iei gândul de .l a 'f a t a mea, a
zis îm păratul;
B ăiatul i-a spus nevestei, iar aceasta; Ba liniştit:
— Nu fi îngrijorat, ne-om .descurca noi!

* 1 tou = 50 mg.

32
 A :doua zi, în ain te de a veni îm păratul, fata l-a -pre­
făcut pe băiat in tr-u n ac de cusut pe care l-a în fip t în
pânza de la războiul de ţesut. Când a venit îm păratul
a zis:
— Fată dragă, aici m iroase a om străin!
— Tată, aici . nu-i nim eni în afară, de mine, a răspuns
fata. îm p ăratu l a cău tat peste .to t, dar nu l-a- găsit.
î n , ziua urm ătoare, s-a ascuns îm păratul şi băiatul
trebuia să-l caute..
— . Negreşit, s-a prefăcut .într-un b iv o l.sălbatic, a. zis
fata. M ergi i a . cireadă şi caută-1' şi când vei vedea, cel
mai sălbatic bivol, să-1 prinzi ;de coarne,, căci acela este
tata.. B ăiatu l' sea dus. la cireada de bivoli'.-şi. a prins! de
coarne bivolul cel m ai nărăvaş. îm p ă ratu l n-a m ai avut
încotro, dar nu s-a dat?.zbătut ;şi: d-.a"tsupus. la :a? .doua
încercare.
T —r Verzi r.bucafcabasta: -de '. o g o r S ă a rz i'b u ru ie n ile de
pe ea, să ari păm ântul şi să-l sem eni în tr-o singurâczi!:
Spesuaî, ■b ăiatu l s-a 'dus • ia nevastă- şi- :f-a spus.
- - Nu fi' îngrijoraţi m âine- 'să t e duci şi să tai doi
arbuşti d in tr-u n capăt al ogorului şi doi din celălalt
capăt, • apoi spui: „A rdeţi, buruienilor!" Şi atât.
A doua zi, b ăiatu l a făcut precum i-a spus fata şi cât
ai c’ipi din ochi ogorul a fost curăţat, arat şi sem ănat.
îm p ăratu l n-a m ai avuţ. încotro, dar tot nu s-a lăsat
bătut. L-a dat un sac cu .mei,, spunându-i şă-1 semene
bob cu bob, într-o singură zi.
Necăjit,, băiatul s-a dus. din nou. la fată, iar aceasta
i-a zis:
— Nu fi îngrijorat, m âine să te duci şi să semeni
două m âini de mei în tr-u n capăt al ogorului şi două
mâini în celălalt capăt şi apoi să zici: „M eiule, sea-
m ăn ă-te!“ Şi gata.
B ăiatul a făcut întocm ai, dar îm păratul nu s-a dat
b ă tu t nici de data asta, ci l-a supus la a treia încercare:

3 — Peştişorul de aur 33
 — Acum, băiete, să strângi tot meiul pe care l-ai
semănat, într-o singură zi.
Speriat, băiatul s-a dus iarăşi la fată. Aceasta i-a
zis:
— Nu fi îngrijorat, mâine să pui doi saci într-un
capăt al ogorului şi doi în celălalt capăt şi să spui:
„Strânge-te, meiule!“ Şi gata.
Băiatul a făcut precum i-a spus fata, dar împăratul
nu s-a mulţumit nici de data asta şi i-a cerut ca a daua
zi să-i numere boabele de mei strânse de pe ogor.
Băiatul s-a dus la fată şi fata iarăşi i-a spus că nu
trebuie să zică decât: „Numără-te, meiule!*
La numărătoare au ieşit însă lipsă două boabe de
mei.
împăratul l-a întrebat pe băfat:
— Ai văzut vreo pasăre pe ogorul de mei?
— Am văzut o pereche de porumbei, a răspuns bă­
iatul.
— Ia această săgeată şi să-mi dobori cei doi porumbei!
„Dar cum poţi să dobori doi porumbei cu o singură
săgeată?® şi-a zis băiatul. Apoi s-a dus la fată şi fata
i-a spus că nu trebuie să fie îngrijorat, ci să rupă să­
geata în două şi când va vedea cei doi porumbei să
zică: „Săgeată, doboară-i!*. Băiatul aşa a făcut şi după
ce a spintecat pe cei doi porumbei a găsit în stomacul
lor cele două boabe de mei lipsă.
- De data asta, împăratul n-a mai avut la ce probe
sâ-1 supună şi s-a dat bătut. Băiatul şi fata au rămas
din nou împreună şi au trăit mulţi ani fericiţi.
 ZÂNA LOTUSULUI

T răia odată în tr-u n sătuc de m unte un tâ n ă r orfa:

de m am ă şi de tată pe care îl chema Oulan şi care se
îndeletnicea cu cultivarea lotusului.
Fie vară, fie iarnă, Oulan m uncea pe ru p te şi n i­
m eni nu-1 văzuse vreodată stând degeaba. D ar cu toată
străd u in ţa dul, era sărac lipit păm ântului.
în tr-u n an a fost secetă m are şi toate florile de lotus
s-au ofilit. De supărare, O ulan n-a dorm it o noapte în ­
treagă. S-a gândit m ult ce să facă şi apoi s-a apucat să
care apă din heleşteul de lângă coliba lui şi să ude
lotuşii. Şi a cărat apă tim p de nouăzeci de zile, după
care lotuşii au început să se învioreze. .
Dar iată că. a venit, sărbătoarea lotuşilor. în acea zi
s-a pornit d intr-o dată o ploaie. Oulan stătea în colibă
şi-şi peticea cămaşa când a .auzit un zgomot afară. A
ieşit îndată să vadă cine este şi-a dat cu ochii de o fe­
cioară frum oasă cum nu s-a m ai văzut, cate-i zâmbea.
F ata era îm brăcată în nişte pantaloni verzi de m ătase
şi o bluză roz tot din m ătase, încât sem ăna întocm ai cu
o floare de lotus.
Oulan a răm as uim it de frum useţea ei, a m ăsurat-o
din cap până în picioare şi nu şi-a mai p u tu t lua ochii
de la ea. La rân d u l ei, şi fata. îl privea zâmbind.
Oulan a întrebat-o:
— Ce-i cu tine, surioară, de ce ai venit aici în miez
de noapte?
■ AuZiridu-1, fata a-izbucnit în râs:

35
 — Vezi cum eşti, frăţioare? Mă aştepţi de atâta timp
şi acum mă întrebi de ce am venit.
Oulan s-a fâstâcit de tot şi şi-a zis: „Ciudat, n-am
văzut-o în viaţa mea şi ea-mi spune c-o aştept".
Ca şi când i-ar fi ghicit gândul, fata a zis:
— Oulan, eu sunt Zâna-Lotusului, am văzut cât de
harnic eşti şi cât eşti de singur, şi am venit să-ţi ţin
tovărăşie.
Auzind-o, de bucurie, lui Oulan i s-a tăiat graiul.
După ce şi-a mai revenit, a poftit-o pe fată să se aşeze
Ea s-a aşezat, apoi a luat cămaşa din mâna băiatului şi
s-a apucat s-o cârpească.
Afară ploua mereu, iar în casă cei doi vorbeau şi
râdeau.
— Zână surioară, aş vrea să te întreb ceva, dar să
nu te superi.
— Cum o să mă supăr, a răspuns fata, spune!
Şovăind, băiatul a zis:
— Vrei tu oare să .. .?
— Ce să fac? a întrebat fata.
. Roşind până la urechi, cu vocea pierdută, Oulan a
zis:
—■ Să te măriţi cu mine.
— Vezi cum eşti, eu te-am văzut singur şi necăjit si
am venit să-ţi ţin tovărăşie şi tu unde te gândeşti? De
acum înainte n-am să mai pot veni să te văd. Şi a vrut
să plece
Băiatul a sărit repede s-o oprească, rugând-o:
— Surioară, nu te supăra, n-o să mai amintesc nicio­
dată despre treaba asta, numai nu pleca.
— Să ştii că am glumit, Oulan. Dar dacă tu vrei să
te însori într-adevăr cu mine, trebuie să-mi făgăduieşti
an lucru.
— Făgăduiesc orice, numai să te măriţi cu mine!
— Eu sunt o floare de lotus. Dacă mâine, înainte de

36
răsă ritu l soarelui, vei ghici care su n t eu din lanul d c
lotuşi, mă voi m ărita cu tine. Şi s-a făcut nevăzută
A fară, ploaia a încetat şi au început să se reverse
zorile.
Oulan a fugit îndată la lacul cu lotuşi şi a început
să caute.
Toţi lotuşii înfloriseră şi aveau petalele perlate cu
stropi de ploaie. Băiatul a început să caute p rin tre florile
de lotus, dar toate i se păreau la fel. Spre răsărit, cerul
se înroşise, se apropia răsăritu l soarelui.
Oulan era lac de sudoare, şalele îi înţepeniseră şi
căuta m ereu, până ce a dat de o floare de lotus cu pe­
tale uscate ca şi când n-o atinseseră stropii de ploaie.
A tunci a ştiu t că aceea este fata. Cu m ultă gingăşie a
ru p t floarea şi, când dintre petalele ei a zburat o albină,
Oulan s-a speriat şi a închis ochii. Atunci, deodată, a
auzit un „Hei!* şi a deschis ochii. Dar O m âna lui nu
se mai afla floarea de lotus, ci m âna gingaşă şi albă a
Zânei Lotusului. S-au u ita t unul la 'a jtu l şi au izbucnit
in râs. M ână in m ână, plini ‘de bucurie, s-au îndreptat
spre colibă.
Apoi s-au căsătorit şi au tră it m ulţi ani fericiţi.
 tAbliţa dragonului

T răiau odată un moş şi o babă. Şi tare m ai erau ne­

căjiţi că nu aveau şi ei copii. In fiecare zi, m oşul şi
baba înălţau rugi către ceruri, până ce, într-o zi baba
a răm as grea. Dar când s-au îm plinit nouă luni, baba
nici gând să nască. A tre c u t un an, au trecu t doi, dar
baba, nimic. M oşul s-a lu at de gânduri, crezând că baba
e bolnavă. U nde s-a m ai pom enit ca cineva să nu nască
după atâ ta tim p?
în cel de-al treilea an a născut şi baba. Moşul şi
baba au fost aşa de fericiţi, că le-au dat lacrim ile. Şi
în anul în care a născut baba era o secetă cum n u se
mai văzuse. M oşul i-a pus num ele băiatului „Secetă“.
La două luni, Secetă putea să m eargă, la trei luni
putea să vorbească, la şase luni m ergea cu m am ă-sa să
adune vreascuri.
Au trecut doi ani fără să dea un strop de ploaie.
Oamenii ajunseseră să m ănânce ierburi şi scoarţă de
copac ca să nu m oară de foame.
în tr-o zi, Secetă a în trebat-o pe m am a Iui:
•— De ce nu sem ănăm orez, să avem ce m ânca?
— Băiete, dacă regele-dragon* nu ne dă ploaie, nu
putem avea nici grâu, nici orez.
— M amă, am să plec în căutarea regelui-dragon.
— B ăiete, regele-dragon trăieşte în tr-p n palat în
fundul apei. E greu să ajungi la ei.
D ar Secetă nu s-a lăsat şi a început să stea zi de zi
în apă spre a se obişnui. D upă un tim p, s-a scufundat în

* In mitologia chineză, dragonul simboliza apa şi se credea

eă trăia într-un palat pe fundul mării.

38
apă în căutarea regelui-dragon. A căutat aşa o sută de
zile, dar tot nu l-a găsit, până ce, într-o zi, cuprins de
oboseală, Secetă a adorm it. Dar cum a închis ochii, s.
făcea că a ajuns in tr-u n palat strălucitor, şi venea sp,\
ei o prinţesă nem aipom enit de frum oasă. P rinţesa avea
straie din m ărgean şi încălţări din agate şi perie na­
turale.
A ceasta s-a oprit şi cu o voce cristalină i-a zis:
— Secetă, ştiu că tu cauţi palatul regekn-dragon.
Dar p entru a ajunge acolo, trebuie mai întâi să găseşti
peştera dragonului. Cum spunea un cuvânt, din gura
prinţesei ieşea o perlă. L-a înv ăţat cu.,- să ajungă la
peşteră dragonului, apoi s-a făcut nevăzută.
B ăiatul s-a trezit şi a plecat pe drum ul a ră ta t de
prinţesă. A m ers ce a m ers, până a dat de o peşteră
m are şi întunecoasă. Secetă şi-a făcut curaj şi a intrat
în peşteră. A încăput să pipăie şi parcă nim erea cu
m âinile în cuţite, aşa de ascuţiţi erau. colţii de stâncă.
A pipăit aşa până ce a dat cu m âinile de o uşă, pe care
se aflau nişte colţi de stâncă şi mai ascuţiţi. A îm pins
uşa cu mâinile, cu picioarele, dar aceasta nici nu s-a
clm .it, iar m âinile şi picioarele i s-au zdrenţuit. Atunci
a îm pins-o cu tru p u l lui, dar tru p u l s-a făcut tot o rană.
A îm pins uşa o zi întreagă, dar ea nici vorbă să se
mişte. A mai îm pins o noapte, dar tot degeaba. D intr-o
dată a auzit o voce:
— Secetă, Secetă, dacă vrei să deschizi uşa, trebuie
să aduci tăbliţa dragonului*.
A tunci el a ieşit din peşteră, a cules nişte ierburi
de leac cu care şi-a oblojit rănile şi apoi s-a întors acasă
şi a întrebat-o pe m am a sa:
- Mamă, unde se află tăbliţa dragonului?
— Băiete, tăbliţa dragonului se af'â în tem plul m a­
homedan.

• Tăbliţă din bambus pe care era scris cuvântul „dragon" si

care se credea că are puteri miraculoase.
 Secetă a dat fuga la tem plul m ahom edan. Aici, că­
lugării tocmai se rugau să dea ploaie. T rebuia să se
roage tim p de patruzeci de zile.
Apoi, călugării, desculţi şi raşi în cap, cu m irodenii
i'umegânde în m ână şi m urm urând rugăciuni, au ieşit din
tem plu. Unul dintre ei ducea tăbliţa dragonului. Cu toţii
s - a j înd rep tat spre heleşteul D ragonului Negru. Aici,
călugărul i-a dat tăbliţa lui Secetă s-o arunce în apă,
dar cl a sărit în apă îm preună cu - tăbliţa şi s-a îndreptat
spre peştera dragonului. A jungând, a lo v it cu tăblita
în uşă, iar aceasta îndată s-a-deschis.
Secetă a in tra t in tr-u n :p a la t strălucitor, unde .a văzut
un dragon în straie negre,- dorm ind pe. un tron. Acesta
unea în gură o perlă roşie.. Secetă, aşa cum îlrînvăţase
prinţesa, .s-a apropiat, a scos. perla d in . gura dragonului
si a înghiţit-o.. ..................
D ragonul s-a trezit şi a început să. scoată flăcări pe
nas şi pe gură, strigând:
— Cine m i-a fu ra t perla?- . : .. . . .
— Eu, am înghiţit-o, a răspuns Secetă. .
Auzind, dragonul s-a înfuriat, a luat o sabie şi a zis:
— Dacă nu-m i dai peria, te voi face bucăţele!
— Ai făcut să m oară de foame atâţia oameni! Acum
ţi-a venit şi ţie rândul, a răspuns Secetă. Apoi a ridicat
:ă' I ţa şi l-a lovit pe dragon doborându-1 şi omorându-1.
Se zice că, după m oartea regelui-dragon, Secetă s-a
preTicut el însuşi în dragon şi a adus atâta ploaie, că
"ti e a .-en ii erau fericiţi. . .
 VÂNĂTORUL HALIP

T răia odată u n flăcău pe c-are-1 chema Halip. Şi

deoarece se îndeletnicea cu vânătoarea, lum ea-i zicea
H alip-vânătorul.
B ăiatul era foarte harnic şi dornic să-şi ajute semenii
şi tot vân atu l .îl îm părţea cu vecinii lui.
întmo"izr, H alip a plecat la vânătoare pe m unte. Ajuns
!a m arginea pădurii, a văzut un pui de şarpe alb dorm ind
!a um bra unui copac. Şi-a încetinit paşii şi a v ru t să-l
ocolească, dar, deodată, din în altul cerului s-a lăsat un
v u ltu r pleşuv care a prins în ghearele sale puternice
puiul de şarpe. Acesta a început să strige: „A jutor, a ju ­
tor !“ A tunci H alip şi-a încordat a-rcul şi a slobozit o
săgeată în v ultur, care îndată a dat drum ul prăzii şi
s-a făcu t nevăzut. H alip i-a zis şarpelui:
— Sărm ane puişor, du-te şi-ţi caută părinţii, iar
şarpele a dat din cap ca şi când a r fi înţeles.
A doua zi, Halip a trecu t din nou pe acolo şi m are
3-a fost m irarea când a văzut un ,cârd de şerpi în fruntea
cărora se afla puiul de şarpe. I s-a p ă ru t fparte ciudat
şi a v ru t să treacă pe lângă ei, când puiul de şarpe a
zis:
— Eu sunt puiul pe care l-ai salvat şi am venit să-ţi
arăt recunoştinţa mea. S unt fiica îm păratuiui-dragon si
părinţii m -au trim is să te duc în faţa lor spre a-ţi m ul­
ţu m i' că m i-ai scăpat viaţa. D ar ţine m inte, să nu p ri­
m eşti nim ic din ce-ţi vor da ei; să le spui că vrei num ai
piatra preţioasă pe care o ţine tatăl m eu în gură. După
ce ţi-o v a da, s-o bagi în g u ra ta şi ai să înţelegi
graiul tu tu ro r anim alelor de pe păm ânt. D ar nu trebuie

41
să spui nim ănui ce auzi tu, căci dacă vei spune, te vei
preface în stană de piatră şi vei muri.
Acestea fiind zise, au ajuns la poarta palatului. Vă-
zându-1. îrrp âratu l-d rag o n a zis:
— Vreau să-ţi m ulţum esc pentru binele ce mi l-ai
făcut. Vino cu mine în vistierie şi ce vei vrea, aceea iţi
voi da. L-a mat de m ână şi au in tra t în vistierie. Aici
se aflau toate pietrele preţioase din lume, care străluceau
dc-ţi luau ochii. Dar Halip n-a v rut nimic.
încurcat. îm păratul a zis:
— Oare nu te încântă nimic din bogăţiile pe care
V-ai văzut?
— Toate aceste bogăţii pot servi num ai ca podoabe,
iar pentru noi, vânătorii, n-au nici o trebuinţă, a ră s­
puns Halip. Dacă m arele îm părat doreşte să-m i d ă ru ­
iască vreo am intire, aş vrea să-mi dăruiască piatra pe
e o ţine în gură.
îm păratul s-a gândit ce s-a gândit, apoi, nem aiavând
încotro a scos p ;aira din gură şi i-a dăruit-o.
La plecare i-a ieşit din nou în faţă şarpele cel mic,
care a mai adăugat.
Dacă a: piatra, vei şti tot ce se întâm plă pe lume,
<;:r să nu °pui n-mânui, că altfel viata îţi va fi în
ie* io»'. Să nu uiţi asta!
.. and piatra s: înţelegând graiul anim alelor, lui
Halip îi venea m ult mai uşor să vâneze şi tot ce vâna
.-pîrţea cu ceilalţi săteni.
Asa au trecut câţiva ani, până ce, intr-o zi, când
se a 'Ia pe m unte la vânătoare, a auzit un cârd de pă­
sa ri care vorbeau între ele.
- Să plecăm cât mai repede de aici, căci m âine toţi
munţii din îm prejurim i se vor surpa şi vor da năvală
apele.
A uzindu-le, Halip s-a întors în sat şi le-a spus con-
■’atonilor:
— Să plecăm în grabă din aceste locuri, căci va fi

42
prăpăd m are, a zis el. Dar nim eni nu l-a luat în seamă,
ba unii credeau că a înnebunit.
C âţiva bătrâni au zis:
— Tu niciodată n-ai spus vorbe în vânt. Acum ne
spui că m untele se va surpa şi va veni puhoi de ape.
Spune-ne, ce tem ei ai când spui toate astea?
H alip era în m are încurcătură. Ar fi p u tu t să plece
singur, să se salveze şi să nu le spună nimic, dar a ho­
tărâ t că mai bine se preface în stană de piatră decât
să piară atâta lume. Şi atunci le-a spus cum a ajuns
el să înţeleagă graiul păsărilor şi anim alelor. D ar n-a
apucat să term ine de povestit, că s-a prefăcut într-o
stâncă.
A tunci, cu mic cu m are, sătenii au înţeles adevărul
celor spuse de H alip şi au părăsit în grabă acele locuri.
La scurt tim p după aceasta, m unţii s-au p răbuşit şi
apele au dat năvală, acoperind totul. Cât vedeai cu ochii
era num ai apă şi în m ijlocul ei se ridica stânca în care
se prefăcuse Halip.
 TREI FIRE DE PĂR DIN AUR

T răiau odată în tr-u n sat un băiat şi m am a lui. Bă­

iatul se num ea Mingzi şi era tare arătos ş i ' h a rn ic .: El
era priceput la- toate: ara păm ântul, tăia lemne, păzea
vacile, prindea peşte, aşa încât oamenii din sat se m irau
de câte ştia să facă.
Dar băiatul era tare sărac şi de-abia avea cu ce-şi
duce zilele. De mic copil crescuse îm preună cu fatar unei'
rubedenii bogate cu care se înţelegea foarte bine.
Mingzi avea o pasăre căreia, îi îm părtăşea toate n e ­
cazurile şi bucuriile şi care-i asculta de parcă înţelegea
totul. B ăiat şi pasăre erau nedespărţiţi: unde se ducea
Mingzi, acolo se ducea şi păsărică. :
Intr-o zi, când Mingzi s-a întors de la lucru, b ătrân a
lui m am ă i-a zis:
— Mingzi, în curând vei avea şaptesprezece ani, iar
eu sim t cum m ă lasă puterile. A venit tim pul să-m i
aduci noră în casă. Socotesc că cea mai p o trivită să-m i
fie noră este verişoara ta Xinuozui, cu care ai crescut
de mic copil.
Mingzi s-a ro şit tot şi a zis:
— M amă, Xinuozui e m ai bogată decât m ine şi ştii
bine că m am a ei nu se va învoi.
— Noi suntem rude şi nu m ă tem să m ă duc să
vorbesc cu ai ei, a răspuns mama. Şi a doua zi a plecat
în satul vecin, la ruda gi.
Auzind m am a fetei cele spuse de m am a lui Mingzi,
şi-a zis: „Oare nu-şi dă seam a cât este de săracă şi că
nu putem să ne înrudim ? Mai bine să m ă gândesc la un
plan, s-o fac să se lase păgubaşă.“ Şi, zâmbind, i-a
sp u s:

44
 — Suntem rude şi n u -ţi cer nici aur, nici argint,
dar vreau ca dar de nuntă trei fire de p âr din aur de
pe capul călugărului de la T em plul Soarelui-A pune.
Spune-i lui Mingzi să se ducă şi să mi le aducă, iar
dacă" nu poate, să nu- mai vorbim despre treaba asta.
- M ama s-a întors lâ Mingzi şi i-a spus condiţia pusă
de ruda ei. Auzihd-o, înfuriat, M ingzi a zis:
— M ama, nu treb u ia să te duci, acum îmi dau seama
că m ătuşa prea ne-socoteşte nişte nepricopsiţi. înadins a
pus această condiţie, - ştiind că va fi tare : greu s-o în ­
deplinesc; Şi ca să-i a ră t-d e ce sunt în stare, m ă voi
duce-' la Tem plul Soarelui-A pune.
— Mingzi^ nu te ’ m âi gândi la lucrul ■acesta. E cale
lunga ;p fh ă la te m p lu • ş f cifte ştie ce ţi se m ai poate
m târhpla "pe'‘drum.- Ş r'a p o i, ■su n t atâtea fete în sat. Am
să-ţi" peţesc- altă; fa tă . \ - - - - - • .................. ■■
‘ B ăiatul' h r a' m â i' ris nimic, iar rin , ţim pul' acesta pă-
sâficâ"ă In trat în casă, T s-â aşezat «pe um ăr şi..a început
să ciripească. El a luat-o în m ână şi’ a întrebat-o:
— Ce zici, păsărică,, să m ă duc după cele trei fire
de p ăr din aur? Dacă e bine să m ă duc, să ciripeşti de
trei ori. Şi. păsărică a ciripit de trei ori.
, — M am ă,. păsărică m ă îndeam nă să m ă duc, aşa că
rn-am h o tărât să plec. -
- Apoi a plecat s-o caute pe Xinuozui, căreia i-a spus
totul şi i-a cerut:
— Dacă ţii la m ine cu adevărat, să mâ aştepţi trei
ani. Ş i fata, cu lacrim i în-ochi, s.-a învoit.
M ama i-a p reg ă tit de-ale gurii şi a doua zi Mingzi
a lu ât păsărică şi a plecat ^pre Soare-A pune. Şi a m ers,
-a mei's aşa zi şi noapte, trecând peste m unţi şi ape,
până ee uitase şirul’- zilelor, în tr-o zi, ajungând în tr-u n
sat,- a ; cerut găzduire la un bătrân. Aici, m are i-a fost
m irarea când a văzut că oamenii lucrau păm ân tu l noaptea,
la Turninâ 'opaiţului, şi i-â zis -bătrânului:

45
 — Dar harnici mai sunt oamenii din părţile astea.!
Până şi noaptea, la lumina opaiţului, lucrează pământul.
— La noi, ziua este noapte şi noaptea este zi. Ascultă
cum cântă păsărelele, cu toate că este întuneric. Cu
câţiva ani înainte, aici a poposit o pasăre, oamenii spun
că este pasărea de aur. Pasărea s-a aşezat pe creanga
cea mai înaltă şi ziua dormea, iar seara, cum apunea
soarele, începea să cânte. Şi cânta aşa până a doua zi
în zori. Cântecul ei era din ce în ce mai frumos, iar
oamenilor le plăcea din ce în. ce mai mult să asculte, aşa
că stăteau toată noaptea să asculte şi nimeni nu se gândea
să se mai culce. Şi în felul acesta erau nevoiţi să doarmă
ziua, o dată cu pasărea. Apoi oamenii au început să se
îmbolnăvească şi câmpul să se ofilească. Şi atunci au
hotărât să facă întocmai ca pasărea, adică să doarmă
ziua şi să muncească noaptea. Am auzit că ţu mergi
spre templul Soarelui-Apune. Intreabă-1, rogu-te, pe
călugărul cu părul de aur ce să ne facem cu pasărea
asta. Mingzi s-a învoit.
în noaptea aceea n-a putut să doarmă nici el de
cântecul păsării. Şi cu toate că era rupt de oboseală,
a doua zi a pornit mai departe.
A mers iar zile în şir până ce a ajuns intr-un alt
sat. Aici a cerut găzduire la o bătrână. Bătrâna i-a dat
o ceaşcă de ceai şi când s-o ducă la gură, a venit în
zbor de afară pasărea lui, care ţinea în cioc un bob de
orez cât o alună. Băiatul s-a mirat tare, dar bătrâna
i-a spus:
— La noi, grânele cresc tare bine. Avem trei re­
colte pe an, iar bobul de orez creşte cât o alună. Dar
cine şi-ar putea închipui că, în ciuda acestui fapt, oamenii
de pe aici n-au ce mânca! A oftat şi a spus în conti­
nuare: Cu câţiva ani în urmă, dinspre mare a venit o
pereche de păsări phonix care zi de zi ne cere grăunţe
să mănânce şi mănâncă în fiecare zi câte cinci touri de
orez. Aşa că de-abia ne ajunge să le hrănim pe ele.

46
 Oamenii le urăsc de moarte, dar n-au cum să scape de
ele.
- — D ar nu p uteţi să puneţi nişte laţuri şi când vin
să m ănânce să le prindeţi şi să trageţi cu săgeţile în
e k ? a în tre b at Mingzi.
— Hei, crezi că nti ne-am gândit şi noi la lucrul
ăsta? D ar când vin, îm prăştie în ju ru l lor num ai raze
de au r care te orbesc, aşa că nu-i chip să le m ai ză­
reşti.
— Bine, când am să ajung la tem plul Soarelui-
A pune am să-l în treb pe călugărul cu părul din au r cum
puteţi să scăpaţi de aceste păsări.
A d o u ă 'z i, Mingzi a plecat m ai departe. Şi a m ers,
â m ers zile în şir, până a ajuns la m alul unei ape. Aici
a văzut un om cu o barcă şi l-a ^ rugat să-l treacă pe
m alul celălalt, dar acesta a dat din cap şi a a ră tat cu
degetul spre m ijlocul apei.
—- Nu se poate! Uite ce valuri sunt, barca o să fie
sigur răstu rn ată. T rebuie să aşteptăm să iasă luna şi
abia atunci putem trece. Mingzi n-a avut încotro şi a
aştep tat. - t
- Cum a răsă rit luna, apa s-a liniştit. Mingzi s-a urcat
în barcă, iar barcagiul l-a în treb at:
— Frate, încotro te duci?
•— Spre Soare-A pune, a răspuns Mingzi.
— Şi ce treabă ai tu spre Soare-A pune? .
. —" T rebuie să m ă întâlnesc cu călugărul cu p ărul de
aur şi să-i cer trei fire din p ăru l lui.
. — Şi ce să faci cu firele de aur?
— îm i trebuie ca să-m i iau nevastă.
— A tunci, rogu-te, să-l întrebi pe călugăr cum să
facem ca apele să se potolească şi în tim pul zilei.
B arcagiul l-a lăsat pe celălalt m al şi Mingzi a por­
nit-o iarăşi spre Soare-A pune. A m ers, a m ers până ce,
în sfârşit, a ajuns la T em plul Soarelui-A pune. Şi ce
m inunăţii a văzut el aici! Palate acoperite cu aur şi pietre

47
preţioase, cărări dăltuite în marmură albă, arbori cu
frunzele ca jadul verde, o pagodă de aur care dogorea
ca focul. Dar Mingzi nu avea ochi pentru toate aceste
minunăţii. S-a dus drept către poartă, unde stăteau doi
călugări de pază. Aceştia erau înalţi cât doi uriaşi, încât
Mingzi părea o păpuşă pe lângă ei.
Când l-au văzut, unul dintre călugări l-a întrebat:
— Băieţelule, ce vânt te aduce pe aici?
— Vreau să-l văd pe călugărul cu părul din aur,
a răspuns Mingzi.
— Şi de ce vrei să-l vezi? a întrebat celălalt străjer.
— Vreau să-mi dea trei fire de păr din capul lui ca
să mă pot însura, a răspuns băiatul.
— Prea bine, a răspuns călugărul, dar acum tocmai
se face citirea textelor budhiste şi nu are voie să intre
nimeni.
— Bine, am să aştept puţin, a spus Mingzi zâmbind.
— Să aştepţi puţin? Poate că nu ştii că citirea tex­
telor budhiiste ţine între trei şi cinci ani. Mai bine nu
mai aştepta şi vino peste trei ani. Şi acum pleacă!
După ce a fost izgonit de către cei doi străjeri,
Mingzi s-a aşezat sub un pom, necăjit tare. Şi se gândea
în sinea lui: „Am străbătut atât amar de drum, ca ei
să-mi spună acum să vin peste trei ani. Acest lucru nu
se poate! Trebuie să mă duc î n a p o i Ş i a început să-şi
frământe mintea cum să facă. Apoi i-a şoptit ceva pă­
sării, iar aceasta a zburat la cei doi străjeri şi a început
să ciripească, învârtindu-se în jurul lor.
— Dar frumos mai ciripeşte această păsărică, a zis
unul din călugări. Hai s-o prindem! Şi au început amân­
doi să fugă după păsărică. Aceasta ba se ridica, ba se
cobora, iar călugării năduşiseră alergând după ea. în
timpul acesta, Mingzi s-a strecurat înăuntru.
Cum a pătruns în templu, băiatul a auzit murmurul
rugăciunilor care, cu cât se apropia, cu atât era mai pu­
ternic. în templu se aflau câteva sute de călugări care

48
stăteau eu ochii închişi, cu picioarele strânse sub ei si
m urm urau tex te budhiste. C ălugărul cu părul de aur se
înălţa cu câţiva geanguri* deasupra tu tu ro r, încât părea
o pagodă uriaşă.
Mingzi s-a în d rep tat către el, a îngenuncheat şi a
strigat:
— M ărite călugăr, dă-m i, rogu-te, trei fire de păr
din capul tău, să m ă pot întoarce acasă.
Dar, călugărul, de la înălţim ea aceea, nu putea să-l
audă pe băiat şi nici să-l vadă.
A tunci băiatu l a început să se caţere întocm ai ca
o m aim uţă pe spatele lui şi s-a căţărat până ce i-a ajuns
la cap. 'Apoi a apucat cu m âna un fir de p ăr şi l-a
smuls. C ălugărul a sim ţit durerea şi a întrebat:
— Cine nu-m i dă p a c e ?
Lui Mingzi i s-a făcut inim a cât un purice.
— Sunt eu şi vin din satul cu pasărea de aur care
cântă ziua şi doarm e noaptea.
C ălugărul a zis: .
— Am să te leg fedeleş ’cu ‘firele de păr din capul
meu. Şi a continuat să m urm ure textele budhiste.
D/upă puţin tim p, Mingzi i-a mal sm uls un fir de păir.
C ălugărul a în tre b at din nou:
— Cine nu-m i dă pace?
Mingzi a răspuns iarăşi:
— S unt eu şi vin din satul în care o pereche de
păsări phonix m ănâncă toată recolta.
— Am să te leg fedeleş cu firele de pâr din capul
meu. Şi a continuat să m urm ure textele budhiste.
Mingzi a m ai sm uls şi cel de-al treilea fir şi, la în­
trebarea călugărului, n-a apucat să zică decât:
— Vin de la apa .. .
îndată, călugărul a spus:
— N eapărat am să te leg cu firele de păr din capul
meu.
* 1 geang = 3,3 m

4 — Peştişorul de aur 49
 Mingzi, speriat, a coborât îndată pe păm ânt. Apoi
a ieşit din tem plu şi a văzut cum cei doi călugări n ă­
duşeau de zor dând să prindă păsărică. A flu ierat o dată
şi păsărică a venit la el şi au părăsit tem plul îm preună.
A m ers, a m ers până ce a ajuns la m alul apei, unde
omul cu barca l-a p rim it cu m are bucurie. Mingzi a
v ârât un fir de păr din aur în apă şi acesta a crescut,
a crescut, până ce a ajuns de m ărim ea unui şarpe care
sclipea de-ţi lua ochii. Şarpele a început să înoate în sus
şi în jos până ce a dat de u n om cu coadă de peşte.
Era om ul care învolbura apele. B arcagiul a v ru t să-l
omoare, dar acesta s-a ru g at de iertare, legându-se să
nu m ai tulbure apa niciodată. Mingzi a pus o vorbă bună
şi barcagiul l-a iertat. Omul cu coada de peşte a început
să înoate zicând:
— Binefăcătorule, de vei avea vreodată nevoie de
mine, vino la m alul apei şi strigă-m ă de trei ori.
Apa s-a liniştit şi Mingzi a trecu t cu bine pe celă­
lalt mal.
A plecat m ai departe şi a m ers ce a m ers până a
ajuns la bătrână. Toţi l-au prim it plini de bucurie. A
doua zi, când cele două păsări phonix au venit să m ă­
nânce grânele, Mingzi a scos un fir de p ăr care a crescut,
a crescut şi a început să strălucească de le-a orbit pe
acestea încât au răm as nem işcate. Apoi firu l s-a încolăcit
peste picioarele lor şi n -au m ai p u tu t zbura. Toţi să­
tenii erau foarte fericiţi şi unii ziceau că păsările phonix
trebuie arse, alţii că treb u ie tăiate. D ar ele s-au rugat
de iertare, făgăduind să nu m ai m ănânce grânele. Lui
Mingzi i s-a făcut m ilă de ele şi le-a dat drum ul. Ele
au lăsat un ou şi au zis:
— Binefăcătorule, ia acest ou cu tine şi în fiecare
zi, când soarele bate în crucea amiezii, tu să spui:
„Phonix, phonix, regina păsărilor, dă-m i aur şi bo­
găţii! “ şi vei vedea.

50
 D rept m ulţum ire, sătenii i-au d ăruit lui Mingzi un
cal şi o traistă de orez, spunându-i:
— Acesta se num eşte orezul de aur şi dacă m ănânci
numai o boabă te şi saturi. Dar să nu cum va să m ănânci
mai m ult.
Mingzi a încălecat pe cal şi a plecat m ai departe.
După puţin timp, a ajuns la casa bătrânului. Aici s-a
căţărat în copacul uiide cânta pasărea de aur, ca s-o
prindă. Dar se auzea num ai viersul acesteia, pasărea
însă nu se vedea. A tunci, băiatul a luat un fir de păr
care a crescut, a crescut şi a început să sclipească de-ţi
ua ochii şi razele lui au orbit păsărică de aur, iar
firul d e 1p a rii s-a răsu cit îndată peste picioare.
Sătenii au h o tărâ t să om oare pasărea, dar ea s-a ru g at
de iertare, făgăduind să nu mai cânte noaptea.
— Voi m erge cu tine şi nu voi m ai cânta decât la
porunca ta. în fiecare zi voi m ânca trei boabe de orez
şi-ţi voi face trei ouă de aur, a spus pasărea.
La plecare, sătenii i-au d ăru it ,o cămilă. Mingzi a
încălecat pe cal, a luat traista cu orez, oul de phonix,
păsărică de aur, cămila şi a plecat m ai departe.
Când a ajuns acasă se făcuseră trei ani fără o zi.
Văzându-1, b ătrân a sa m am ă a început să plângă de b u ­
curie. Mingzi a coborât de pe cal, a legat cămila, a închis
păsărică de aur în colivie, a pus bine traista cu orez,
a ascuns oul şi i-a dat m am ei lui cele trei _fire de păr
.din aur.
A doua zi, m am a s-a grăbit să ajungă în satul vecin.
Văzând cele trei fire din aur, verişoara ei a tra s o
sperietură şi în sinea ei gândea: „Ce-mi trebuie mie
trei fire de păr din aur? Mai bine îi spuneam să aducă
un tou de perle*1. Şi, râzând, a zis:
— Verişoară, m ă învoiesc să facem nunta. D ar tu
ştii că p en tru asta m irele trebuie să-i aducă m iresei
cadouri. Spune-i lui Mingzi că în trei zile să vină cu
un tou de perle.

51
 Când s-a întors acasă şi i-a spus băiatului ce da­
ru ri de nu n tă cere viitoarea lui soacră, acesta s-a su­
părat aşa de tare, încât n -a mai p u tu t să pună nimic
în gură. Apoi şi-a am in tit de cele spuse de om ul cu
coada de peşte, s-a dus lângă o apă şi l-a strigat. A cesta
s-a în făţişat îndată, întrebând:
— B inefăcătorule, de ce m -ai chem at?
— V reau un tou de perle, poţi să m ă ajuţi?
— Binefăcătorule, ia un pieptene şi vino şi piaptă-
nă-m ă. .
Acesta a început să-i pieptene şi stropii de apă
ce se îm prăştiau din p ăru l lui se prefăceau în perle.
Aşa a strâns un tou de perle.
— B inefăcătorule, ai grijă, poţi să pui aceste perle
unde vrei tu, num ai în apă să nu le pui, p en tru că apa
o să le topească.
Şi s-a scufundat iarăşi în apă. -
A doua zi de dim ineaţă, Mingzi a lu at perlele şi a
plecat la casa m ătuşă-sii, în satul vecin. De data asta,
b ătrân a n-a mai avut ce spune aşa încât Mingzi şi
Xinuozui au făcut nuntă m are.
Soacra era tare m ulţum ită de perle şi le num ăra în
fiecare zi, până ce o dată s-a lovit de vasul cu perle
şi l-a răstu rn at. Perlele s-au m urdărit, iar b ătrân a a
luat o oală cu apă să Ie spele. D ar cum a pus perlele
în apă, acestea s-au şi topit, încât n-a m ai p u tu t să
scape decât 5—6 bucăţi.
B ătrâna n -a dorm it toată noaptea de supărare. A
doua zi, a plecat la coliba lui Mingzi, dar nici el, nici
m am a lui nu erau acasă.
V ăzând X inuozui că m am a vine în vizită, s-a bucurat
foarte m ult. D ar aceasta, cum a dat cu ochii de colivia
în care era închisă pasărea de aur, a zis:
— D ar frum oasă mai este această pasăre!
La care fata a răspuns:
— A ceasta este pasărea adusă de Mingzi. Ii dau în

52
fiecare zi câte trei boabe de orez şi-m i face trei ouă de
aur. Şi, în afară de aceasta, Mingzi a mai adus un ou
de phonix.
— X inuozui, îm prum ută-m i şi m ie p e n tru câteva zile
această pasăre, a rugat-o bătrâna.
X inuozui i-a d a t păsărică şi un pum n de orez, să
aibă cu ce-o hrăni. D ar b ătrân a lacomă nu s-a m ulţum it
cu atât şi, când fata n-a băgat de seamă, a lu at toată
traista cu orez.
Cum a ajuns acasă, a şi zis:
— Phonix, phonix, regina păsărilor, dă-m i au r şi
argint. Şi,- deodată, în faţa ei au ap ă ru t zece bucăţi
de aur şi zece de argint.
Din lăcomie, b ă trâ n a i-a dat păsării patru, apoi cinci,
apoi şase boabe şi, până la urm ă, ce s-a gândit: ,,Ia
să-i dau toate boabele din traistă să le m ănânce şi să nu
m ai aştept atâtea zile!“ Şi a început să îndoape pasărea
cu boabele de orez. Aceasta s-a s m u ls . din m âinile b ă ­
trânei şi a zb u rat afară. B ătrân a' a alergat după ea,
s-a îm piedicat de bucăţile de aur şi argint, a călcat pe
oul de phonix şi l-a spart. A tunci s-a în fu riat şi a început
să bată pasărea, care, um flată de orez, a m u rit pe loc.
B ătrâna tare s-a speriat şi n -a mai îndrăznit să se
ducă la Mingzi să-i spună toată tărăşenia. Apoi i s-a
făcut foam e şi s-a apucat să m ănânce şi ea din orezul
de aur. D upă ce a m âncat trei holuri de orez, bătrâna
a sim ţit cum se um flă şi îndată a m urit.
D upă câteva zile a venit şi Mingzi. Cum a in tra t în
casă, ce să vadă? Oul de phonix spart, pasărea de aur
m oartă, orezul de aur term in at şi soacra m oartă. Şi-a
îngropat soacra îm preună cu pasărea de aur. După un
tim p, pe m orm ântul lor a crescut un pom care făcea
flori albe ce rodeau u n fru ct galben ca aurul, de m ărim ea
unui ou de phonix şi foarte parfu m at la gust. Oamenii
au num it acest fru ct „oul de a u r“.

53
DE CE RASARE SOARELE CÂND CANTA COCOŞUL

In vrem urile străvechi, pe cer erau nouă sori. Şi

aceşti nouă sori dogoreau păm ântul ca un cuptor: pe
păm ânt nu mai răm ăsese nici un fir de iarbă, nici o pi­
cătură de apă. Atunci, oamenii s-au adunat la sfat.
U nul a zis:
— Eu socotesc că ar trebui să învelim cei nouă sori
in năfram e, să nu mai dogorească aşa de tare.
M ulţi au zis că e bine, dar unde să găseşti nişte n ă­
fram e aşa de m ari şi cum să ajungi în slăvile cerului,
să înveleşti cei nouă sori?
—■ Mai bine să ne ascundem în pivniţe, a spus altul
mai deştept, şi atunci scăpăm de dogoarea sorilor.
— Dar atunci când m ai arăm păm ântul? au zis alţii.
Când sfatul era mai aprins şi fiecare îşi dădea cu
părerea, unul a spus:
— Cel m ai n im erit ar fi să-l rugăm pe viteazul arcaş
Ibu să tragă cu arcul şi săgeata să doboare cei nouă
sori.
— Aşa-i! au strig at oam enii în tr-u n glas. Şi au trim is
soli după Ibu.
Acesta trăia într-o peşteră pe -vârful m untelui. Auzind
rugăm intea solilor, Ibu a început să râdă:
— Aceasta este o treabă grea, dar dacă oamenii o
cer, am s-o fac.
Şi-a p regătit arcul şi săgeata şi a început să tragă.
A tras opt săgeţi, şi cu fiecare săgeată, de pe cer a
căzut un soare. U ltim ul soare, speriat, a fugit şi s-a
ascuns după un m unte.

54
 Oamenii erau bucuroşi nevoie m are şi nu mai aveau
cuvinte să-l laude pe Ibu. Dar, deodată, s-a făcut în tu ­
neric şi s-a lăsat frigul. Pe oameni i-a cuprins îngri­
jorarea: fără soare, recoltele nu vor mai creşte şi nu
vor mai avea ce m ânca.
Şi s-au aşezat din nou la sfat.
U nul dintre oameni a zis:
— Num ai după ce soarele care s-a ascuns în spatele
m untelui se va urca din nou pe bolta cerului, vom fi
cu adevărat fericiţi. D ar pe cine să trim item să-l caute?
— Să trim item pasărea care are viersul cel m ai fru ­
mos, a fost de părere un om.
D ar carg pasăre are viersul cel mai frum os? Unii au
zis că m ierla, alţii ciocârlia, şi până la urm ă au ales
m ierla, care nu-şi mai încăpea în piele de bucurie că
se duce să caute soarele. P lină de îngâm fare, m ierla a
început să cânte, dar soarele nici vorbă să se arate.
A tunci au .pus ciocârlia să cânte şi aceasta, soco-
tindu-se cea mai bună cântăreaţă din lume, a dat d ru ­
m ul viersului, dar în zadar, că. soarele tot nu is-a arătat.
P ână la urm ă, oam enii s-au gândit la cocoş şi l-au
rugat pe el să cânte.
Cocoşul şi-a întins gâtul, a ridicat aripile şi a în­
ceput să cânte.
Auzindu-1, soarelui i s-a p ă ru t că viersul lui e plin
de căldură şi adevăr, cu toate că nu 'e r a nem aiauzit de
frumos. Şi, cu team ă, a ieşit încetişor de după m unte.
Cocoşul cânta m ai departe şi toate păsărelele au
început să cânte o dată cu el.
Soarele a căpătat dintr-o dată încredere şi s-a înălţat
iarăşi la cer. Şi din nou păm ântul s-a lum inat şi s-a
încălzit.
De atunci, de câte ori. cântă cocoşul, soarele răsare
pe cer.

55
 RODIA

T răiau odată doi fraţi. P ărin ţii le lăsaseră m oştenire

o colibă prăpădită, un bivol şi un tăun. Băieţii ţineau
tare m ult la bivol, care le ara păm ântul, şi-n fiecare zi
urcau pe m unte să taie iarbă proaspătă ca să-i dea să
m ănânce.
Intr-o zi, când fratele cel mic s-a întors cu un braţ
de iarbă de pe munte, fratele cel mare i-a spus:
— F răţioare, ai crescut şi te-ai făcut băiat mare.
A venit tim pul să ne despărţim şi să trăim fiecare pe
socoteala lui.
Spusele acestea i-au lu at graiul fratelui celui mic,
dar n-a avut încotro şi s-a îm păcat cu gândul.
— Frate, toată averea noastră este bivolul acesta,
a spus fratele mai m are. N eavând cum să-l îm părţim ,
să-l lăsăm să-şi aleagă singur stăpânul. Eu, ca frate mai
m are, m ă voi aşeza în faţa bivolului şi am să-l trag de
nas. Tu aşază-te în spate şi trage-1 de coadă. Să vedem
cu cine m erge.
în sinea lui, fratele cel m are nădăjduia că bivolul
va m erge cu el.
D ar fratele cel mic se gândea că bivolul i s-ar cu­
veni fratelui celui m are şi s-a lăsat păgubaş. Aşa s-a
făcut că fratele cel m are a luat bivolul, iar fratele cel
mic a răm as cu tăunul. B ăiatul şi tău n u l erau nedes­
părţiţi, până ce, într-o zi, m ergând să-l vadă pe fra ­
tele cel m are, tău n u l a fost înghiţit de un cocoş. Pe
fratele cel mic l-a podidit plânsul. Văzându-1 plângând
cu atâta am ar, soacra fratelui său l-a în treb at de ce
plânge. Auzind aceasta care-i păsul, i-a zis:

56
 — P e n tru asta îţi voi da in schim b cocoşul.
Şi ce m ândreţe de cocoş! Avea o creastă roşie ca
focul şi penele tărcate. De atunci, băiat şi cocoş au
devenit de nedespărţit.
Intr-o zi, tot cerul s-a acoperit cu nori şi a început
să ningă. După p u ţin tim p, viscolul a dărâm at co lita
băiatului., Acesta a .luat cocoşul în braţe şi a fugit să
se adăpostească în coliba de p iatră a vecinului său. Dar
nu se ştie cum s-a întâm plat, câinele vacinufiui a m âncat
cocoşul. B ăiatul a început să plângă de ţi se rupea
inima. Vecinul l-a în tre b at de ce plânge şi băiatul i-a
spus toată povestea.
— Iţi, vei .da câinele în schimb, i-a zis vecinul.
B ăiatul - s-a îm prietenit cu câinele. P rim ăvara, când
iarba a încolţit, toţi au ieşit la sem ănat, iar pe băiat l-a
apucat tristeţea. Văzându-1, câinele i-a spus:
— Nu fi su p ărat că n -are cine să-ţi are păm ântul.
Am să te aju t eu să-l ari.
Bucuros nevoie m are, băiatul l-a. m âhgâiat pe cap
şi i-a z is: . ‘'
— Dacă tu poţi să mă ajuţi, atunci m âine 6 pornim
la treabă.
A doua zi, b ăiatu l a h ră n it bine câinele şi a plecat
cu el la arat. Şi câinele a ra păm ân tu l m ai repede decât
un bivol, iar băiatul se făcuse lac de năduşeală alergând
în urm a lui.
V estea despre câinele care ară s-a răspândit peste
tot şi a auzit-o şi fratele cel m are. A lu at bivolul, s-a
dus la frate-său şi i-a propus să facă schimb. F ratele
cel mic nu s-a învoit. D ar fratele cel m are o ţin ea u n a
şi bună, încât acesta n-a m ai av u t încotro şi i-a îm p ru ­
m u tat câinele.
A doua zi, nici nu se lum inase bine de ziuă, că
fratele cel m are a plecat cu câinele la arat, cu gândul
să term ine de a rat în tr-o singură zi tot păm ântul pe
pare-1 avea. Dar câinele nu s-a m işcat din loc. F ratele
mai m are a început să-l lovească, dar cu toată bătaia
şi în ju ră tu rile câinele n-a făcut nici m ăcar un pas. F ra ­
tele cel m are a b ă tu t câinele până l-a om orât.
Auzind, fratele cel mic a început să plângă. Apoi a
făcut o groapă şi l-a îngropat, iar pe m orm ântul lui a
sădit un pom care face fru ctu l n um it rodie. F ratele cel
mic uda pom işorul în fiecare zi, îi punea îngrăşăm inte,
smulgea buruienile, culegea omizile, iar acesta creştea
ca din apă. După puţin tim p a legat rod, încărcându-se
de fructe roşii.
în tr-o zi a căzut o rodie din pom. F ratele cel mic
a luat-o în m ână şi îndată rodia a plesnit. El a lăsat-o
jos şi pe acel loc a răsă rit o casă.
Bucuros, s-a dus să-i spună m inunea fratelui cel
m are:
— F rate, m -am gândit să îm part toate rodiile celor
care nu au locuinţe, ce zici?
Auzindu-1, fratele cel m are a spus:
— De ce să îm părţi rodiile la alţii? Mai bine ne
facem noi stăpâni de case.
D ar fratele cel mic nu s-a lăsat înduplecat. Atunci,
fratele cel m are a p lăn u it altfel: în tr-o seară, a luat
un sac şi a plecat să fure rodiile. S-a u rcat în pom şi a
cules una câte una toate fructele. Şi în gândul lui se şi
vedea m are stăpân de case. A luat sacul la spinare şi a
plecat acasă. Aici a scos cea m ai m are rodie din sac,
a luat-o în m ână, aceasta a plesnit, dar din ea n-a ieşit
nici o casă, ci şi-a lu at zborul un tăun.
— Se vede treaba că n-am n im erit rodia care trebuie,
a zis fratele cel m are, ia să m ai scot una.
A scos o altă rodie, a plesnit şi aceasta şi din ea a
ieşit un cocoş care s-a repezit la el, l-a ciupit de picior
şi a zburat.
— Se vede treaba că nici de data asta n-am nim erit
rodia care trebuie, ia să mai scot una.

58
 A băgat din nou mâna în sac şi a mai scos o rodie.
Şi de data asta rodia a plesnit şi din ea a ieşit un câine
care a început să latre. Era chiar câinele pe care-1 omo­
râse fratele cel mare. Văzându-1, acesta a leşinat de
frică.
Când s-a trezit, n-a mai găsit nici o rodie.
 ERLANG PRINDE SORII

D em ult, tare dem ult, pe cer erau şapte sori: când

apunea unul, răsărea altul şi aşa m ereu, fără întrerupere,
încât pe păm ânt nu era niciodată întuneric. De dogoarea
lor, oam enii nu mai puteau nici să respire, iar dacă
puneai afară o bucată de cocă îndată se prefăcea în
pâine. Nu se ştie câtă lum e a m u rit în acele vrem uri de
arşiţă’,. Oam enii erau m âhniţi şi îngrijo raţi: „Ce ne
facem cu atâţia sori?" se întrebau ei, dar nim eni nu
ştia ce să facă.
Până ce, într-o zi, s-a ivit un flăcău negricios şi bine
legat, care avea o p u tere neobişnuită. Văzând cât de
îngrijoraţi erau oamenii, el a h o tărât să le facă de pe­
trecanie celor şapte sori. Auzind vestea, toată lum ea
a răsu flat u şurată şi oriunde se ducea flăcăul era în­
tâm pinat cu m ultă bucurie. .
La început, Erlang a prins un soare, dar neavând unde
să-l ţină, când l-a prins pe cel de al doilea, p rim u l deja
fugise; l-a prins şi pe al treilea, dar în acest tim p fu ­
gise şi cel de al doilea şi aşa m ereu, nereuşind să păs­
treze nici unul.
V ăzând că nu iese la căpătâi, s-a gândit la altă m etodă:
a luat un coş şi s-a urcat pe m unte. Cu aju to ru l coşului
a prins unul câte unul aproape toţi sorii. Şi cum p rin ­
dea unul, cum îl ascundea sub m unte. Şi uite aşa a
prins şase sori. D ar Erlang obosise de atâta alergătură
şi nu m ai ştia câţi sori prinsese şi câţi m ai răm ăseseră.
S-a aşezat pe m alul unei ape să se odihnească. A tunci
a sim ţit că-1 dor picioarele. Şi-a scos încălţările şi a văzut
că picioarele i se um pluseră de băşici. S-a u ita t în p a n ­

60
tofi şi a văzut că arau plini de pietricele. Râzând, şi-a
zis: „Vasăzică, voi m i-aţi făcut băşicile!" şi a zvârlit
pietricelele din pantofi. Pe acel loc s-a ridicat îndată un
deal.
D upă ce s-a odihnit, s-a încălţat, a lu at coşul şi a
început iarăşi să caute sorii, dar nu se mai vedea nici
unul. Când tocm ai se hotărâse să renunţe, din partea
de răsă rit a dealului s-a ridicat un soare. E rlang a luat
coşul şi s-a repezit asupra lui, strigând:
— Să vedem unde ai să mai fugi!
Speriat, soarele a fugit, ascunzându-se.
în tim pul acesta .s-au apropiat de el nişte oameni care
i-au zis: .
— Erlang, n-a răm as decât un singur soare, nu mai
căuta.
— De unde ştiţi? a în treb at el.
Un bătrân s-a apropiat de el şi i-a spus:
— Eu am văzut ultim ul soare ascuns în iarbă cum se
jeluia că i-ai prins pe cei şase fraţi ai lui.
— Dacă a răm as num ai unlil îl iert, a spus Erlang,
dar vreau să vină să stăm de vorbă.
Oam enii au cău tat soarele şi l-au adus în faţa lui
Erlang care i-a zis:
— Te iert, dar trebuie să faci ce-ţi vor spune oamenii.
Nu trebuie să te pripeşti prea tare, d ar nici să te lene­
veşti. D im ineaţa să vii dinspre răsărit, şi seara să pleci
înspre apus. Oam enii trebuie să se odihnească şi tu tre ­
buie să te odihneşti. Soarele s-a învoit cu cele spuse de
Erlang şi de atunci, pe cer nu se mai află decât un
singur soare.

61
 CUHUA, FATA DE LA PODUL INIMA CERULUI

T răiau odată un moşneag şi baba lui. Târziu, la b ă ­

trâneţe, au avut parte de un băieţel. B ăiatul a crescut
m are şi era nedespărţit de cărţi. Se închidea în casă şi
de dim ineaţa până seara tot citea. Se apropia A nul Nou
şi a venit negustorul de tablouri*. B ătrânul şi bătrâna
au h o tărât să cum pere un tablou reprezentând o fem eie
frum oasă şi l-au pus în cam era băiatului. A stfel că,
acum, băiatul privea deseori spre frum oasa din tablou
în tim p ce citea. Zilele treceap una după alta, până ce,
într-o seară, frum oasa din tablou a început să se foiască
de parcă ar fi v ru t să coboare.
— Vrei să cobori? a în tre b at băiatul. Dacă vrei, vino
jo s!
A tunci fata, dintr-o săritură, a fost jos. U itându-se
Ia ea, băiatului i se părea că visează, atât de frum oasă
era fala. Şi atunci a întrebat-o:
— Tu eşti zână sau vreun, duh?
Râzând, fata i-a răspuns:
—• Nu su n t nici zână, nici duh. S unt cea de-a şaptea
fiică a îm păratului de jad şi am venit să mă m ărit cu
tine.
— Tocmai bine, căci să ştii c ă ' m -am îndrăgostit de
tine de când te-am văzut.
Până atunci băiatul se sătu ra cu un castron de orez,
dar după această întâm plare îi cerea m am ei lui să-i
aducă tre i-p a tru castroane de orez, pretinzând că nu se
satură.

* In China este obiceiul să se cumpere tablouri de Anul Nou.

62
 Mamei i s-a p ă ru t ciudat şi în tr-o zi, după ce a adus
orezul, s-a ascuns sub fereastră. D upă p u ţin tim p i s-a
p ă ru t că cineva stătea de vorbă. S-a u ita t cu grijă şi a
văzut cum fata stătea pe pat şi vorbea cu băiatul. A
fugit repede şi i-a spus b ătrânului:
— Nu e bine, băiatul nostru ascunde în cam era lui o
femeie. Tocmai sta u la m asă şi vorbesc.
B ătrânul s-a dus şi s-a u ita t şi el şi a văzut că aşa
era. B ătrâna a dat buzna în cam eră, dar fata se făcuse
nevăzută. A tunci l-a în tre b at pe băiat:
-----Cine era adineauri cu tine?
— Ţi s-a p ă ru t, m am ă, nu era nimeni.
D upă-ce b ă trâ n u l şi b ătrân a au plecat, fata a coborât
iarăşi din tablou.
Pe la m iezul nopţii, b ătrân a i-a zis bătrân u lu i:
— Am văzut cu ochii m ei fata, dar când am in tra t
nu m ai era. Ciudat, foarte ciudat! Nu cum va o fi fata
din tablou? A tunci feciorul nostru este pierdut.
— Lasă-1 în pace! a liniştit-o bătrânul.
— Nu se poate, dacă m ai aiîd vorbind, să ştii că eu
ard tabloul.
în acest tim p, fata vorbea cu băiatul:
— M aică-ta vrea să ardă tabloul. M âine de dim ineaţă
să ştii că plec. Deja avem o sută de zile de când suntem
îm preună.
— Dacă tu pleci, eu ce să fac? a zis băiatul.
— Dacă ţii neapărat, vino să m ă cauţi!
— D ar unde să te caut?
— Locuiesc pe m untele Emei, la podul Inim a Cerului.
Lum ea-m i spune Cuhua*. Dacă m ă cauţi, s-o ţii drept
spre m iazăzi şi vei ajunge.
în ain te de a se lum ina de ziuă, fata a zis:
— Acum plec!
Şi deodată tabloul a dispărut.

Buchet de flori.
 După plecarea fetei, băiatul s-a îm bolnăvit: nu mai
voia nici să bea, nici să m ănânce. îng rijo raţi bătrânii
i-au în treb at ce are, să cheme doctorul.
— Ştiu eu ce am, nu trebuie chem at nici un doctor.
A căzut la pat şi a bolit o lună întreagă. După care
i-a spus bătrânei:
— M âine plec!
:— Cât tim p vei lipsi? a în tre b at ea cu inim a strânsă.
— Cel m ult patruzeci de zile şi cel p u ţin treizeci de
zile.
— D rum ul este foarte lung, ia cu tine un slujitor,
să-ţi fie tovarăş de drum , i-a spus bătrâna. Şi i- a .p r e ­
g ătit doi m ăgari, m erinde şi bani de drum .
B ăiatul, îm preună cu sluga, a plecat la drum.
— încotro o luăm ? a în tre b at sluga.
— O apucăm pe drum ul ăsta şi o ţinem tot. sp re
miazăzi, a răspuns băiatul.
Au m ers, au m ers până ce li s-au term in at m erindele
şi banii de drum , dar to t n -au ajuns. Când n u mai aveau
ce m ânca, băiatul a zis:
— Să vindem unul din m ăgari.
Au vândut m ăgarul, dar banii căpătaţi pe el s-au te r­
m inat repede şi ei tot nu ajunseseră.
C iudat cum ai îm bătrânit, i-a spus băiatul sluji­
torului, uitându-se m irat la el. Mie nu m i se pare că
am îm bătrânit. -
Şi iarăşi au m ers zile în şir până ce slujitorul a m u­
rit de bătrâneţe. B ăiatul l-a plâns, apoi l-a îngropat la
m arginea drum ului şi la căpătâi, a în fip t o ram u ră de
salcie, zicându-şi: „La întoarcere, chiar dacă va trebui
să cerşesc, tot îi voi duce oasele acasă".
Şi a început să se jeluiască:
— Cuhua, Cuhua, unde eşti tu oare, de nu m ai ajung
odată! M i-ai spus să m erg spre miazăzi şi de atunci tot
m erg spre miazăzi.
A vândut şi cel de-al doilea m ăgar, şi după p u ţin tim p
s-au term inat şi banii căpătaţi pe el. D ar el m ergea
înainte. A ajuns în tr-u n loc unde nu era nici ţipenie de
om. Răpus de foame, gândea: „Am u ita t şi de cât tim p
sunt pe drum uri, iar aici nici n-am de la cine să cer­
şesc. înapoi nu pot să mă mai întorc, aşa că n-am decât
să m erg tot înainte".
Şi a plecat m ai departe. D upă ce a m ai m ers o bucată
de drum , a dat de un sat la m arginea căruia era o fân ­
tână şi şi-a zis: „Azi am să cerşesc o bucată de pâine,
dar m âine ce m ă fac? Mai bine m ă arunc în fântână si
cu asta voi term ina toate chinurile".
Tocmai se pregătea să sară, când s-a apropiat de el
un b ă trâ n 'c u barba albă, care a strigat:
—, Hei, satul ăsta n -are decât o singură fântână, şi
dacă te arunci în ea, oamenii de unde- mai beau apă?
Aşa de tânăr, ce necazuri ai de vrei să te omori?
Auzindu-1,. băiatul s-a în tristat: „Nici să m or nu se
mai poate. Dacă mă arunc în fântână, mă va blestem a
tot s a tu l . . . "
B ătrânul l-a în treb at: .
— Tinere, ce necazuri ai?
— B ătrâne, chiar dacă-ţi spun, chiar dacă nu -ţi spun,
n-ai cum să mă ajuţi.
— Povesteşte-m i, totuşi, şi dacă pot să te ajut, te
ajut, dacă nu, n-ai nim ic de pierdut.
B ăiatul a povestit to tul cu de-am ănuntul, după care
bătrânul i-a zis:
— Dar nu-i o treabă aşa. de grea, cred că pot să te
ajut.
— Oare ai fost şi tu prin locurile acelea?
— Am fost, şi dacă vrei să ajungi şi tu, trebuie s-o
ţii tot spre miazăzi, aşa cum ţi-a spus fata.
Şi dintr-o dată s-a făcut nevăzut.
B ăiatul a po rn it din nou la drum . Şi a m ers, a m ers,
până ce a p ierdut iarăşi şirul zilelor, când într-o seară
a văzut în depărtare, pe un deal, o lum iniţă care când

— Peştişorul de aur 65
se aprindea, când se stingea. A juns acolo, a observat o
colibă şi, auzind m işcare în ău n tru , a zis:
— U nchiule sau m ătuşă, care veţi fi în ău n tru , nu văd
în îm prejurim i nici o altă aşezare, găzduieşte-m ă în
seara asta în coliba ta!
Din colibă i-a răspuns o voce:
— Dacă e vorba num ai de o noapte, fii binevenit!
B ăiatul a in tra t în colibă şi a întrebat:
— Ce loc este acesta?
— E m untele Emei.
— Pe m untele acesta este un pod denum it Inim a Ce­
rului?
— Este.
—- Şi acolo trăieşte o fată num ită Cuhua?
— Desigur, ne cunoaştem foarte bine. D ar ce treburi
ai tu pe acolo?
— O caut pe Cuhua. E departe până acolo?
— Dacă te grăbeşti, e aproape, dacă nu, e departe.
— Sunt în stare să m erg şi 200 de li* pe zi.
— A tunci m âine la prânz vei ajunge.
S-au aşezat la m asă, apoi băiatul s-a culcat să se
odihnească. A doua zi, în zori, a plecat la drum .
— Ia-o pe poteca din faţa colibei, i-a zis bătrâna.
După ce a m ers cam o sută de li, băiatul era răpus
de oboseală şi, cum s-a aşezat jos, a şi adorm it.
în tim pul acesta a venit un b ătrân care îm pingea o
roabă şi, văzându-1 culcat în m ijlocul drum ului, a strigat:
— D ă-te la o parte din drum !
— B ăiatul a deschis ochii şi a întrebat:
— Unde m ă aflu?
— Pe m untele Emei.
— Pe m untele Emei este un pod denum it Inim a
Cerului?
— Este.

* l li = 500 m.

66
 - Şi acolo trăieşte o fată num ită Cuhua?
— Desigur, noi ne cunoaştem foarte bine. Tocmai
mă duc acolo.
— Mai e departe până acolo?
— Peste o sută de li.
—■ Ah, nu mai pot m erge atâ ta drum . Mi s-au zdrelit
picioarele. N-ai putea să m ă laşi să mă urc în roaba ta?
— U rcă-te şi închide ochii!
A urcat şi a închis ochii, dar după puţin tim p bă­
trânul i-a spus:
— Deschide ochii că am ajuns!
A coborât din roabă şi b ătrân u l i-a arătat:
— ,Vezi poarta aceea dincolo de pod? Acolo stă Cuhua.
B ăiatul a coborât din roabă, a trecut podul şi, a ju n ­
gând în poarta casei în care' locuia Cuhua, a fost întâm ­
pinat de către aceasta cu m are bucurie. B ăiatul a rugat-o:
— Sunt m ort de foame, dă-m i ceva să m ănânc!
C uhua i-a dat o m ână de boabe de orez şi i-a zis:
— D u-te şi seam ănă boabele acestea!
B ăiatul a luat boabele, s-a dus în grădină şi le-a se­
m ănat. După aceea a in tra t în casă. D ar nici' n-a apucat
să se aşeze bine pe pat, că fata i-a zis iarăşi:
— D u-te şi pliveşte-le!
M irat nevoie m are, a ieşit din casă şi a văzut că în-
tr-adevăr orezul se făcuse tocm ai, bun de plivit. După
ce a term inat treaba, s-a întors iarăşi în casă, iar Cuhua
i-a zis:
— D u-te şi culege orezul!
Din ce în oe mai înfom etat, băiatul a ieşit din casă
şi, într-adevăr, orezul se făcuse de cules. A cules boabele
şi a in tra t iarăşi în casă, dar fata i-a zis:
D u-te şi alege-le!
B ăiatul a făcut întocm ai şi abia după aceasta Cuhua
i-a fiert orezul şi i-a dat să m ănânce.
La puţine zile au făcut nuntă şi au tră it îm preună
ani m ulţi, fericiţi.

67
 FLAUTUL DE AUR

T răia odată în tr-u n sat o fem eie cu fiica ei căreia

îi plăcea tare m u lt să poarte haine roşii şi de aceea i se
m ai spunea şi Roşioara.
în tr-o zi, când m am a şi fiica erau la câmp, s-a stâ rn it
o hulă de vânt- şi din în altu l cerului a coborât u n dragon
care a lu a t fata şi a zburat cu ea spre soare-apune.
F ata a început să plângă şi să-i strige m am ei ei:
— M amă, m am ă, ţine m inte: num ai frăţiorul m eu mă
va putea scăpa din ghearele dragonului!
M am a şi-a şters lacrim ile şi a început să se întrebe:
„Oare despre ce frăţio r o fi vorbind fa ta mea, când
eu nu o an} decât pe ea?“ Şi a plecat acasă. Pe drum ,
a văzut o tufă de căpşuni şi a luat o căpşună şi a m ân­
cat-o.
Şi cum a ajuns acasă a şi născut un băieţel care în
câteva zile s - a făcut cât un flăcău de paisprezece, cinci­
sprezece ani.
Acum m am a a înţeles spusele fetei, dar nu se îndura
să trim ită băiatul în căutarea ei.
Intr-o zi, o pasăre s-a aşezat pe acoperişul casei
lor şi a început să strige:
— Plânge sora ta şi lacrim ile ei au um plut peştera
dragonului.
Auzind, băiatul a întrebat:
— M amă, eu am vreo soră?
Plângând, m am a i-a spus:
— Intr-adevăr, băiete, tu ai o soră căreia îi plăcea
să se îm brace în roşu şi ea a fost răp ită de dragon.

68
 — Mă duc să omor dragonul, a zis b ăiatu l luând un
ciomag.
M am a n-a m ai av u t încotro şi s-a învoit, iar băiatul
a pornit la drum .
A m ers ce a m ers, până ce a în tâln it o stâncă ascu­
ţită care era aşezată în m ijlocul drum ului. Ca să m ergi
mai departe trebuia să te caţeri peste acea stâncă. Vă­
zând-o, băiatul a lu at ciom agul şi a îm pins-o. D ar m are
i-a fost m irarea când, pe locul unde fusese stânca, a
ieşit la iveală u n flaut de aur. B ăiatul a lu at flautul
şi a început să cânte, când, deodată, au început să
joace toate broaştele, râm ele şi şopârlele care fuseseră
ascunse sub piatră. Şi cu cât cânta m ai tare, cu atât
lighioanele jucau m ai tare, iar când băiatul s-a oprit
din cântat, s-au oprit şi ele din jucat.
B ăiaţul a lu a t flautul şi a plecat m al departe. Şi
a m ers până ce a ajuns la un m unte în care era o peş­
teră. în gura peşterii a văzut u n dragon lângă care se
afla o grăm adă de oase. A mai văzut, o fată îm brăcată
in. roşu care plângea de ţi' se rupea inima. A tunci bă­
iatul a înţeles că fata în roşu este sora lui. A luat fla­
u tu l şi a început să cânte. F ără să vrea, dragonul a
început să joace, zvârcolindu-se şi răsucindu-se. F ata
s-a stre c u ra t din peşteră afară. B ăiatul cânta m ai de­
parte şi cu cât cânta mai tare, cu atât, dragonul se zvâr­
colea şi se răsucea m ai repede. F ata s-a. apropiat de
băiat, iar acesta i-a făcut sem n că nu se poate opri
din cântat, că altfel dragonul i-a r m ânca pe amândoi.
Şi cânta, şi cânta din ce în ce m ai tare, ia r dragonul
se răsucea şi se zvârcolea din ce în ce m ai tare, până
ce, obosit, a început să se roage:
— F rate, opreşte-te din cân tat că n u m ai pot!
D ar băiatul nici gând să se oprească.
— O las pe sora-ta să plece, num ai opreşte-te!
D ar băiatul cânta mai departe şi se apropia din ce
în ce de un heleşteu. Şi dragonul după el, până

69
c c . . bâldâbâc, a căzut în heleşteu. Băiatul cânta, iar
dragonul se zvârcolea, chiar şi după ce căzuse în h e­
leşteu, iar apa se ridicase de câteva geanguri*. Dragonul
era m ort de obosit. A început să arunce flăcări pe och;
şi aburi pe nas şi se tot ruga:
— Frăţioare, frăţioare, ai milă şi ajută-m ă să ies din
heleşteul
— Am să te ajut, dar trebuie să-m i făgăduieşti că
nu vei mai face lucruri rele!
Dragonul a făgăduit şi băiatul s-a oprit din cântat.
Răpus de oboseală, dragonul s-a dus la fund.
Cei doi fra ţi au plecat bucuroşi. D upă ce au m ers o
bucată de drum., întorcând capul au văzut cum dragonul
ieşise la suprafaţa apei şi se pregătea să zboare spre
ei. A tunci băiatul a început sâ cânte iarăşi din flaut,
iar dragonul a început să se zvârcolească şi să se ră ­
sucească. A cântat băiatul şapte zile şi şapte nopţi până
ce dragonul, obosit paste poate, s-a scufundat şi a
m urit.
Acum, liniştiţi, frate şi soră, s-au în d rep tat spre casă,
luând cu ei pielea şi colţii dragonului. Cu pielea d ra ­
gonului şi-au acoperit casa şi din colţii acestuia au făcut
brazdă de plug. Şi acest plug ara fără să fie tras, iar
păm ântul a ra t cu el era nem aipom enit de mănos. Şi
au arat cu acest plug m ult păm ânt şi au tră it m ulţi ani
fericiţi.

* 1 geang — 3,3 m.

70
 POVESŢEA LUNII

Cu m ult tim p înainte, pe cer nu se afla decât soarele;

luna şi stelele nu existau; şi cum se înnopta, păm ântul
se acoperea de întuneric.
D ar în tr-o seară, pe neaşteptate, s-a iv it şi luna.
Şi această lună nu era nici rotundă, nici pătrată, ci
se m ă n a , m ai m ult cu o bucată de piatră ce dogorea ca
focul. D o g o area. ei a p â rjo lit în treg păm ântul, iar
oam enii nu aveau unde să se mt'4 ascundă de atâta
căldură. De aceea, nim eni nu era bucuros că se ivise
lima şi se gândeau în fel şi chip cum s-o dărâm e de pe
cer.
T răiau pe atunci doi tineri: pe b ă rb a t-îl chema Iala
şi pe fem eie Niă. Iala era ■m are m eşter în trasu l cu
arcul şi săgeata.
Intr-o zi, Niă i-a zis lui Iala:
— M iluieşte-te de atâ ta lum e care se chinuie şi do­
boară luna de pe cer!
Iala şi-a lu at arcul şi săgeata, s-a în ţep en it bine pe
picioare şi a slobozit o, săgeată. D ar să g e a ta .n -a apucat
să se ridice prea sus şi a căzut. Iala a m ai tras o să­
geată şi încă una, şi încă una, până ce a tras o sută
de săgeţi, dar lu n a nici n u s-a m işcat de pe cer. Pe
Iala l-a cuprins triste ţe a şi a oftat. D ar tocm ai atunci,
din spatele lui s-a desprins .o stâncă, întocm ai ca o uşă,
pe care a ieşit un b ătrân cu p ă ru l alb. Acesta, cum a
ieşit, a zis:
— Pe M untele de Apus se află un tigru. Pe M untele
de R ăsărit se află un cerb. C arnea de tigru şi de cerb
îti înzecesc puterile. Din coada de tigru iese o coardă
 hună, iar din coastele lui un arc. Din cornul de corb
se fac săgeţi care pot ajunge la lună.
Cum a term in at de spus acestea, bătrânul a in tra t
în m unte şi poarta s-a închis pe loc.
lai a, înţelegând spusele bătrânului, a plecat acasă să
si sfătuiască cu Niă cum să facă să prindă tigrul şi
cerbul.
—• Am mai încercat să vânez tigrul şi cerbul, dar
pielea lor era aşa de groasă, că săgeata n-a p u tu t s-o
străpungă. N e-ar trebui o plasă în care să-i prindem .
Dar de unde să facem rost de o plasă aşa de m are?
a în treb at Iala.
Niă s-a gândit oe s-a gândit, apoi a spus: ■
— P utem să îm pletim o plasă din p ăru l meu. Şi a
început să-şi sm ulgă fire de păr din cap. D ar cu cât
smulgea, cu atât p ărul creştea la loc mai lung şi mai
frumos.
Tinerii s-au apucat de îm pletit şi au îm pletit tim p
de treizeci de zile şi treizeci de nopţi o plasă m are şi
rezistentă. După ce a fost gata, au luat plasa şi au
plecat pe M untele de Apus, unde au prins tigrul, apoi
s-au dus pe M untele de R ăsărit şi au prins cerbul. T e r­
m inând de m âncat carnea tigrului şi a cerbului, Iala
a sim ţit cum i-au crescut p uterile de o mie de ori. Apoi
şi-a făcut arc din coada şi coastele tigrului, iar săgeţi
din coarnele cerbului. A luat arcul şi săgeţile şi s-a
urcat pe m unte, unde a început iarăşi să sloboadă să­
geţi în lună. D ar săgeţile lui nu făceau decât să rupă
din ea bucăţi ce se îm prăştiau în văzduh, încălzind p ă­
m ântul şi m ai tare. A slobozit iarăşi o sută de să­
geţi, d a r luna tot nu a p u tu t fi doborâtă, ci continua
să pârjolească păm ântul.
Iala şi-a luat arcul şi săgeţile, a coborât de pe m unte
şi din nou s-a sfătu it cu Niă.
— Niă, n e -a r treb u i o n ăfram ă să legăm luna în
ea, să nu m ai dogorească păm ântul.

n
 Niă tocmai broda o năfram ă: brodase pe ea un pa­
vilion, un arbore de scorţişoară galben ca aurul, o po­
iană cu o tu rm ă de oi albe şi un cârd de iepuraşi. Niă
brodase şi chipul ei, sub arborele de scorţişoară, şi
tocmai se pregătea să brodeze şi chipul luă Iala, dar
n-a m ai apucat.
I-a dat n ăfram a lui Iala, zicându-i:
;— Prinde n ăfram a în v ârfu l săgeţii şi sloboade să­
geata spre lună.
Iala a luat năfram a, s-a u rcat din nou pe m unte,
a în făşu rat săgeata în năfram ă şi a slobozit-o, învelind
luna cu ea.
Acum- luna nu m ai dogorea, ci îm prăştia raze po­
tolite de lum ină, iar oam enii erau tare m ulţum iţi.
Bucuros, Iala s-a u ita t spre lună şi a răm as în­
m ărm urit de m irare văzând pe lună arborele de scor­
ţişoară, oile, iepurii şi pe Niă care-i făcea sem n cu mâna.
în acest tim p, Niă, care se afla în poartă, s-a ridicat
în văzduh şi s-a contopit cu Niă ,cea de pe lună.
Z drobit de durere, Iala a început să plângă:
— Niă, de ce n u m -ai brodat şi pe m ine pe n ă ­
fram ă? Vino jos, Niă, vino jos!
A jungând sus pe lună, Niă era şi ea tare m âhnită
că s-a despărţit de Iala. P ăru l a început să-i crească
tot m ai repede, ia r ea a îm pletit din el o frânghie,
lăsând-o pe păm ânt. Iala s-a apucat cu m âinile de
frânghie şi Niă l-a tra s pe lună.
De atunci Iala şi Niă trăiesc îm preună pe lună; Niă
stă sub arborele de scorţişoară şi brodează, iar Iala
paşte oile şi iepuraşii în poiană. Şi acest lucru se
poate vedea în fiecare seară, când răsare luna.
 BARCA FERMECATA

W ang Xiao e ra orfan de tată şi trăia îm preună cu

m am a lui într-o colibă am ărâtă. Zi de zi, el urca m un­
tele să culeagă vreascuri, în schim bul cărora căpăta
orezul p en tru hrană. Şi p e n tru asta trebuia să treacă
peste un pod îngust de lem n, aşezat peste o apă foarte
adâncă şi repede. Pe acel pod nu putea să treacă decât
un singur om.
în tr-o zi, W ang Xiao tocm ai se întorcea de pe m unte
cu un braţ de vreascuri în spate şi, ajungând la ca­
pătul podului, a văzut cum un bătrân a căzut în apă.
Wang Xiao îndată a zvârlit vreascurile şi a sărit în
apă să-I salveze pe bătrân. Când l-a scos din apă, b ă ­
trân u l trem u ra din toate m ădularele. B ăiatul l-a în ­
trebat unde stă şi apoi l-a cărat în spate până la coliba
lui.
A jungând acolo, b ă trâ n u l a scos de sub p at o cutie
de lac negru în care se afla o bărcuţă de hârtie. I-a
dat-o băiatului, zicându-i:
— Eşti un băiat bun şi curajos şi d rept m ulţum ire
îţi dăruiesc această bărcuţă. Apoi a adăugat: Să ştii
că în cea de-a şasea lună a anului vor fi ploi m ari şi
apele vor acoperi toate locurile acestea. ' Tu să pui
bărcuţă pe apă şi să spui: „Barcă, barcă, fă-te m are!“
şi barca o să te scape pe tine şi pe m am a ta de Ia
înec. După ce vor trece apele, tu să spui iarăşi: „Barcă,
barcă, fă-te mică!'* D ar ţine m inte: Poţi lua în barcă
orice vieţuitoare, în afară de oameni.
W ang Xiao a v ru t să m ai întrebe ceva, dar b ă trâ n u l
şi coliba lui s-au făcut nevăzuţi, iar el se afla din nou

74
 singur pe pod şi în m ână ţinea cutia cu bărcuţa. Şi-a
luat vreascurile în spinare şi s-a în d rep tat spre casă.
Aici i-a povestit to tul m am ei sale, care a zis:
— Să ştii că asta este o barcă ferm ecată.
D upă ce s-au sfătu it cum s-o păstreze m ai bine,
VVang Xiao a ascuns cutia în tr-o gaură din peretele co­
libei.
In tr-o zi, în cea de-a şasea lună a anului, vrem ea
s-a întunecat, a început să tune şi să fulgere, apoi
s-au p o rn it ploile care au ţin u t zile în şir, încât totul
se acoperise de apă. A tunci W ang Xiao a pus barca pe
apă şi a făcut precum îi spusese bătrânul. M amă şi fiu
s-au urcat în barcă, au mai pus şi lucrurile din colibă
şi au început să p lu te a scă .' în d ată după aceea, apele
au şi lu at coliba. B arca p lu tea uşor pe apă când W ang
Xiao a văzut un şarpe care era cât pe ce să se înece.
A întins m âna şi l-a luat în barcă. D upă p u ţin tim p,
W ang Xiao a băgat de seam ă cum o m ulţim e de fu r­
nici se zbăteau deasupra apei, g‘ata-gata să se ducă la
fund. B ăiatul a lu at şi furnicile în barcă. A m ai p lu tit
barca ce a mai plutit, când W ang Xiao a văzut un
roi de albine cu aripile ude, gata-gata să se scufunde.
B ăiatul a lu at roiul în barcă. A m ai p lu tit barca ce
a m ai plutit, când W ang Xiao a v.ăzut cum u n om se
zbătea în m ijlocul valurilor şi striga după ajutor. W ang
Xiao n-a m ai ţin u t seam ă de sfatul b ă trâ n u lu i şi l-a
lu at şi pe acesta în barcă. D upă ce l-a u rcat în barcă
şi s-a u ita t m ai bine la el a văzut că era Zhang San,
fiul m oşierului. Cei doi băieţi s-au îm prietenit re ­
pede.
Ploaia s-a potolit şi a ieşit soarele. W ang Xiao a
tras barca la m al şi a d a t drum ul vietăţilor pe care
le scăpase de la înec.
După câteva zile, apele s-au retras şi păm ântul a
ieşit la iveală. W ang Xiao şi Zhang San au plăn u it să

75
se întoarcă la casele lor. Au strâns lucrurile din barcă
şi erau gata de plecare când Zhang San a în treb at:
— Şi cu barca ce facem?
— Aceasta este o barcă ferm ecată care se face şi
m are şi mică, a răspuns W ang Xiao. Şi apoi a zis':
„Barcă, barcă fă-te m ieă!“ Iar barca s-a făcut din nou
mică, şi W ang Xiao a băgat-o în cutie.
Cei trei s-au întors la locul unde a fost coliba lui
Wang Xiao, dar nu mai era nimic. B ăieţii au tăia t
crengi din copaci şi au făcut altă colibă pe care au aco­
perit-o cu iarbă. Acum aveau un acoperiş deasupra
capului, dar nu aveau cu ce se hrăni, Zhang San le-a
spus celor doi că ar putea dărui barca ferm ecată îm ­
păratului care le va da, în schimb, m âncare, îm bră­
căm inte şi m ulte bogăţii. W ang Xiao şi m am a lui s-au
învoit şi au h o tărât ca a doua zi Zhang San, care era
mai m are, să se ducă cu barca la îm părat. La plecare,
b ătrân a i-a zis:
— Cum ajungi la îm părat să ne dai de veste ce ai
făcut, să ştim şi noi.
— Fii fără grijă că aşa am să fac, a răspuns Zhang
San. Şi a plecat.
îm p ă ratu l s-a bucu rat tare m ult când a văzut barca
şi, în schimb, l-a făcut pe Zhang San m are dem nitar.
Acesta s-a în su ra t şi trăia din belşug, uitân d cu to tul
de W ang Xiao şi de m am a lui.
După plecarea lui Zhang San, W ang Xiao şi m am a
lui au început să num ere zilele în aşteptare. Nu aveau
ce m ânca şi se hrăneau cu ierburi şi scoarţă de copaci,
aşteptându-1 pe Zhang San să vină. Aşa au trecu t trei
luni. N em aiputând aştepta, W ang Xiao a plecat după
Zhang San. Tot drum ul a cerşit, ca să aibă ce mânca.
Şi când a ajuns la oraş, unde să-l caute pe Zhang
San? A început să întrebe în dreapta şi-n stânga, până
ce într-o zi un om i-a spus:
— Vasăzică, tu-1 cauţi pe M arele Zhang. Să ştii că

76
 în fiecare zi când pleacă la palat trece pe aici. M âine
poţi să-l vezi cu ochii tăi.
A doua zi, dim ineaţa, W ang Xiao a văzut u n convoi
în m ijlocul căruia se afla un baldachin în care stătea
tolănit Zhang San. Când l-a văzut, W ang Xiao a în ­
ceput să strige:
— F rate Zhang, frate Zhang!
—Auzindu-1, Zhang San a tras o sperietură şi a po­
runcit slujbaşilor care-1 înconjurau să-l ia la bătaie
pentru îndrăzneala lui. Aceştia l-au b ă tu t până ce W ang
Xiao n -a mai ştiu t de el. Apoi l-au dus şi l-au aruncat
pe un m aidan.
D upă. câ.tVa tim p, W ang Xiao şi-a revenit. A deschis
ochii şi. a văzut un şarpe care ţinea în gură un fir de
iarbă pe care-1 plim ba peste rănile lui şi rănile s-au
închis îndată, iar W ang Xiao se sim ţi mai în putere
decât înainte.
Şarpele i-a vorbit:
— Tu m i-ai salvat viaţa şi acum ţi-am salvat-o şi
eu p e a ta. .. * '
W ang Xiao s-a gândit că Zhang San e mai râu decât
un şarpe şi lacrim ile au început să-i curgă.
— Nu m ai plânge, flăcăule! i-a spus şarpele. R ă­
nile tale le-am tăm ăduit cu iarba ferm ecată care vin­
decă orice boală. Şi s-a făcut nevăzut, lăsând firu l de
iarbă lângă băiat.
în tre tim p, s-a dus vestea că cea mai îubită d intre
fiicele îm păratului era bolnavă: nu putea să-şi m işte
m âinile şi picioarele şi nim eni nu putea să-i găsească
leacul. îm p ă ratu l a dat sfoară în ţa ră că-i va da fata
de soţie celui care o va vindeca.
A uzind, W ang Xiao s-a dus şi el la palat şi s-a
înfăţişat îm păratului, iar când acesta l-a în treb at dacă
poate să-i vindece fata, el a răspuns că poate.
A fost dus la. fată şi W ang Xiao a scos iarba fer­
m ecată şi a plim bat-o peste fată din cap până în pi­

77
cioare. îndată, fata a p u tu t să se ridice şi să-şi m işte
mâfimile şi picioarele, de parcă nu fusese bolnavă nicio­
dată.
— Ce-mi ceri în schim b că m -ai vindecat? a în­
treb at fata.
— Nu vreau nim ic decât pe tine de soţie, a răspuns
băiatul.
Im,paratul s-a învoit şi el şi au început pregătirile
de nuntă.
Auzind Zhang San de toate pregătirile, l-a apucat
furia şi se m ira cum de nu m urise W ang Xiao după
atâta bătaie. Şi a început să plănuiască cum să-l piardă.
S-a gândit ce s-a gândit, apoi a dat poruncă slujbaşilor
să-i aducă baldachinul şi a plecat la palat. A început
să şoptească în dreapta şi-n stânga cum că W ang Xiao
este un am ărât şi nu se cade să se însoare cu fiica
îm păratului şi că îm păratul ar trebui să-l supună la
o încercare, adică să-l pună pe W ang Xiao ca într-o
ju m ătate de zi să separe săm ânţa de in de cea de grâu
dintr-o grăm adă cât toate zilele.
îm p ăratu l a crezut şi s-a învoit să-l supună pe
W ang Xiao la această încercare.
„Dar cum pot să fac acest lucru num ai într-o ju ­
m ătate de zi?" s-a în tre b at W ang Xiao. Şi s-a apucat
de ales, cu toate că ştia că nu poate term ina. D ar n-a
început bine treaba că o furnică i s-a aşezat pe um ăr,
şo p tin d u -i:
— Binefăcătorule, n u fi îngrijorat! Şi dintr-o dată
grăm ada s-a u m plut de furnici care, cât ai clipi din
ochi, au ales inul din grâu. îm p ă ratu l n-a m ai avut
nim ic de spus şi s-a învoit să-i dea fata.
Auzind, Zhang San s-a dus din nou la palat şi i-a
şoptit îm păratului alt plan: să se pregătească 54 de
baldachine în care să se aşeze 53 de fecioare care să
fie îm podobite la fel cu prinţesa şi în tr-u n baldachin
să se aşeze chiar prinţesa, iar W ang Xiao să fie pus

7B
să ghicească în care din cele 54 de baldachine este
prinţesa.
S-a p regătit totul, iar W ang Xiao a fost pus să
ghicească. W ang Xiao credea că de data aceasta este
p ierdut când, deodată, a auzit un bâzâit de albină şi o
voce i-a şoptit:
— B inefăcătorule, nu fi îngrijorat! Acolo unde vei
vedea un roi de albine, să ştii că acolo e prinţesa.
Cele 54 de baldachine s-au aşezat în şir şi apoi,
u n u l câte unul, au început să treacă p rin faţa lui W ang
Xiao. Când cel de-al 54-lea baldachin a trecut p rin faţa
lui, e ra înconjurat de albine. B ăiatul a a ră ta t spre bal­
dachin -şi, îndată din el a coborât prinţesa. îm p ă ratu l
n-a m ai avut încotro şi cei doi s-au căsătorit în aceeaşi
zi.
W ang Xiao i-a povestit prinţesei toată urzeala lui
Zhang San. A ceasta i-a ceru t îm păratului să-l răzbune
pe W ang Xiao.
îm p ă ratu l a d at ordin să i se taie capul lui Zhang
Sân.
Apoi îm p ăratu l l-a în tre b at pe W ang Xiao ce do­
reşte, iar acesta a spus că singura lui dorinţă este să
se întoarcă acasă la m am a lui.
îm p ă ratu l a încuviinţat şi W ang Xiao, îm preună cu
prinţesa şi încărcat de bogăţii, s-a întors la m am a
care-1 aştepta. Aici s-a apucat de' cultivat p ăm ântul, iar
prinţesa a devenit cel m ai de nădejde sprijin al său.
Şi au tră it toţi trei m ulţi ani fericiţi.
MICUL DRAGON GALBEN ŞI MARELE DRAGON
NEGRU

Trăia odată în tr-u n sat o fată. Intr-o zi, fata .s-a

dus la râu să spele legum ele. Tocmai atunci s-a ros­
togolit de pe m untele de lângă râu o piersică pe care
fata a luat-o şi a m âncat-o. La p uţin tim p, fata s-a
sim ţit grea. Fam ilia fetei, socotindu-se batjocorită, a
alungat-o pe aceasta de acasă.
F ata şi-a făcut o colibă la m arginea satului, unde
s-a m utat, aşteptând să nască. Când . i-a venit sorocul,
ea a dat naştere unui băieţel.
în ain te de naştere, nu se ştie de unde, a venit o
pasăre phonix care şi-a deschis aripile ca un evantai,
adăpostind coliba până ce fata a născut. După naşterea
băiatului, pasărea s-a făcut nevăzută.
Mama şi băiatul o duceau tare greu. In apropierea
colibei trăia un m oşier care avea un cal. Şi calul aceista
nu m ânca decât iarba culeasă de fată, aşa încât cei
doi trăiau din culesul ierbii. Mama, în fiecare zi, lua
băiatul şi pleca să culeagă iarbă. Punea copilul jos să
doarm ă, îl acoperea şi-şi vedea de treabă. Intr-o zi,
copilul a început să piângă şi de el s-a apropiat un
şarpe care i-a dat să sugă. Azi aşa, m âine aşa, copilul
a crescut m are, tot h rănindu-se cu lapte de şarpe. Se
făcuse de trei ani şi acum o aju ta şi el pe m am ă-sa
să culeagă iarbă.
în tim pul acesta, M arele D ragon Negru, care trăia
în fundul m ării, şi-a p ierdut căm aşa ferm ecată. A în ­
ceput s-o caute pe fundul m ării. Şi atâ ta s-a zvârcolit

00
 căutând-o, că apele m ării au crescut, revărsându-se şi
inundând păm ântul oamenilor.
Văzând cât de învolburată e m area şi cât de ne­
căjiţi sunt oamenii, băiatul a zis:
— Mamă, M arele Dragon Negru nu ne dă pace.
Lasă-m ă să mă duc eu să-l potolesc!
Auzindu-1, m am a nu s-a învoit nici în ru p tu l capului,
dar băiatul, fără a mai ţine seam a de ea, a plecat la
oraş. Aici s-a înfăţişat judelui, spunându-i că el se duce
la dragon să-l potolească.
Acesta l-a întrebat:
— Băiete, dar tu eşti un copil, cum crezi că poţi
.să-iV ii de hac D ragonului Negru?
— Pot, dar trebuie să .te învoieşti cu cele ce-ţi voi
spune: pune să pregătească două perechi de gheare de
oţel, şase cuţite, trei sute de pâiniţe din făină şi trei
sute de pâiniţe din oţel. Eu am să in tru în m are să mă
lupt cu D ragonul Negru. Când veţi vedea că apa m ării
se îngălbeneşte, să aruncaţi pâiniţele din făină, iar când
veţi vedea că apa m ării se înnegreşte, să aruncaţi pâi­
niţele de oţel.
După ce to tul a fost pregătit, băiatul şi-a pus la
m âini şi la picioare ghearele de oţel, şi-a luat cu­
ţitele şi s-a aru n cat în apă. Şi cum s-a aru n cat în apă
s-a şi prefăcut intr-un- Mic Dragon Galben care a în ­
ceput lupta cu M arele Dragon Negru. -La m arginea
mării s-a adunat puhoi de oam eni care priveau cum se
luptau cei doi dragoni.
După un tim p, D ragonului Galben i s-a făcut foame
şi alunei apa m ării s-a îngălbenit iar oamenii au aruncat
pâiniţele din făină. D ragonul G alben a m âncat, înze-
cindu-şi puterile. Când i s-a făcut foame D ragonului
Negru, apa m ării s-a înnegrit şi oamenii au aruncat
pâiniţele de oţel. Acesta le-a înghiţit şi îndată l-au
apucat durerile de burtă. Cei doi dragoni s-au lu p ta t
trei zile şi trei nopţi, dar nici unul nu se dădea bătut.

6 — Peştişorul de aur 81
Micul D ragon Galben s-a prefăcut în tr-u n şarpe şi când
M arele D ragon Negru, înnebunit de foame, căuta cu
gura deschisă ceva de m âncare, i s-a strecu rat în burtă.
Aici a început să-l înţepe cu şase cuţite. De durere,
D ragonul N egru arunca apa până în slăvile cerului.
Când n -a m ai p u tu t să rabde, s-a ru g at de D ragonul
G alben să iasă d in b u rtă, făgăduind că va pleca p e n ­
tru totdeauna din acele locuri şi-î va lăsa în pace.
— F ie-ţi m ilă, D ragonule Galben, şi ieşi din b u rta
mea! se ruga D ragonul Negru.
— Pe unde să ies? a în tre b at D ragonul Galben.
— Ieşi p rin nas, a spus D ragonul Negru.
— Nu, ar fi prea ruşinos p en tru m ine, a răspuns
D ragonul Galben.
— A tunci, ieşi p rin ureche!
— Nu, s-ar crede că te-ai scobit în ureche şi m -ai
aruncat afară.
— Atunci, ieşi p rin călcâiul meu!
— Nu, că tu m -ai strivi.
In acest timp, D ragonul Galben nu contenea să-l
înţepe cu cuţitele.
— D ragonule Galben, ieşi m ai repede afară! se ruga
D ragonul Negru. Ieşi p rin ochiul meu!
A tunci D ragonul G alben s-a învoit.
A ieşit p rin ochiul D ragonului N egru, după care
acesta a plecat în grabă din acele locuri. D ar D ragonul
G alben nu a mai p u tu t să-şi ia înfăţişarea de om nici
până astăzi.
M ama lui a venit la m alul m ării şi m are i-a fost
m irarea când în locul băiatu lu i a văzut un Mic Dragon
G alben care plutea în apa m ării.
 PEŢITO RU L REGELUI TIBETULUI

E ra odată, pe vrem ea dinastiei Tang*, un îm părat

care avea o fată frum oasă şi isteaţă cum n u s-a mai
văzut. Aceasta era vestita prinţesă W en Chen. Când a
venit vrem ea m ăritişului, îm p ăratu l a dat sfoară în
ţară şi prin ţi din toate colţurile lum ii au venit s-o pe-
ţească. A. trim is şi regele T ibetului u n peţitor, pe iscu­
situ l Lu Dungzang. Pe drum , e l s-a m ai în tâ ln it cu
încă alţi şase peţitori, dar nici unul nu era sigur că va
putea să-şi îndeplinească această m isiune.
A flând îm p ăratu l că a trim is p eţitor şi regele Ti­
betului, s-a întristat.--El ştia că T ibetul e departe şi va
fi foarte greu sâ-şi m ai vadă fiica^ după. nuntă. De aceea
nu era cu inim a împăcată- să-şi dea fata după regele
Tibetului. Dar, în acelaşi tim p, nu putea ‘ să respingă
pe faţă cererea regelui. A tunci a chem at la sfat m arii
dem nitari ca să găsească cea m ai potrivită cale spre a
respinge cererea regelui T ibetului.
D upă ce s-au sfătu it îndelung, îm păratul a dat po­
runcă să fie aduşi 500 de m ânji şi 500 de iepe. A pus
m ânjii la m ijloc şi iepele de ju r-îm p reju r, apoi a grăit
către cei şapte peţitori:
— Vă preţuiesc la fel pe toţi şapte şi sunt m âhnit
că n-am şapte fete să le peţiţi pe toate. Şi ca să fie
totul cu dreptate, care d in tre voi o va recunoaşte pe
m am a fiecărui m ânz din această cireadă, acela va câş­
tiga m âna prinţesei W en Chen p e n tru stăp ân u l lui.

* Dinastia Tang, secolele VI-IX e.n.

83
 Lu Dungzang i-a lăsat întâi pe ceilalţi şase sâ gă­
sească iapa şi m ânzul, d ar nici unul n-a reuşit.
I-a venit rân d u l trim isului regelui T ibetului. Tibe-
tanului, cunoscător de anim ale, nu i-a venit deloc greu
să facă treaba aceasta. A cerut, m ai întâi, să se dea
m âncare iepelor. După ce iepele s-au săturat, au început
să necheze, fiecare chem ându-şi m ânjii să-i hrănească.
In felul acesta, fiecare m ânz s-a dus lângă m am a lui.
îm p ăratu lu i i-a plăcut, dar în sinea lui tot nu putea
să se îm pace cu gândul eă-şi va trim ite fata aşa de
departe, şi a zis:
— îm i place, d ar ca să fie cu dreptate, să m ai facem
o încercare.
Şi a dat poruncă să aducă o bucată de jad verde
străpunsă cu găuri în zigzag. Apoi a spus că aceluia
care va putea să treacă un fir de aţă p rin găuri, îi va
da fata.
T rim isul regelui tib etan i-a lăsat iarăşi pe cei şase
să încerce ei m ai întâi. A ceştia s-au chinuit o zi în­
treagă, dar nici u nul nu a reuşit.
I-a venit şi trim isului regelui tibetan rândul. Acesta
a găsit o furnică, a legat firu l de aţă de picioarele ei,
a uns cu m iere celălalt capăt al jadului şi a dat d ru m u l
furnicii. Aceasta, cum a sim ţit m irosul de m iere, s-a
strecu rat cu repeziciune din tr-o gaură în alta până ce
a ajuns la m iere.
îm p ă ratu l însă nici de data asta n u s-a îm păcat cu
gândul despărţirii de prin ţesă şi l-a m ai supus la o
încercare.
— Spre a nu răm âne cu nici o bănuială, să mai
facem o încercare.
A chem at un tâm plar, i-a d at o bucată de lem n şi
l-a pus să-l lustruiască la fiecare capăt. Apoi i-a chem at
pe peţitori şi le-a spus:
— Cine d intre voi va ghici care parte a fost răd ă ­

84
cina şi care tulpina acestei bucăţi de lem n va ,lua p rin ­
ţesa.
Au încercat m ai întâi ceilalţi şase peţitori. Ei -s-au
u itat, au m ăsurat, d a r n -au p u tu t să spună care e
tulpina şi care e rădăcina.
T rim isul regelui T ibetului, om de la m unte, ştia
însă că tulpina este m ai grea d ecât rădăcina. A luat
bucata de lem n şi a pus-o pe o apă care curgea. încet,
încet, bucata de lem n a început să plutească, îndrep-
tându-se cu p artea uşoară în faţă. A stfel el i-a arătat-
îm păratului care este tulpina şi care este rădăcina.
D ar îm p ăratu l nici de data asta nu s-a ţin u t de cu­
vân t şi, a. chem at toţi dem nitarii la sfat.
Aceştia l-au îndem nat să dea o altă poruncă: 300 de
fecioare asem ănătoare cu p rin ţesa să fie îm brăcate la fel
cu aceasta, iar peţitorii să arate care d in tre ele este
prinţesa.
— Ca să fie to tu l cu d reptate, să m ai facem o în­
cercare, a g răit îm păratul.
Auzind, trim isul regelui T ibetului şi-a d at seam a că
aceasta este o probă foarte grea, m ai ales că n-o vă­
zuse niciodată pe p rin ţesă şi n u ştia cum arată. I-a
în tre b at pe cei din preajm a prinţesei cum arată, ce
obiceiuri are, dar toţi se fereau să-i spună ceva. Până
ce o femeie, care spăla rufe la curtea îm păratului, s-a
în d u rat de el şi i-a zis:
— înălţim ea ta, nu care cum va să te' iei după fru ­
m useţe. P rinţesa n u e cea m ai frum oasă, dar încă de
m ică a p rin s obiceiul să-şi ungă p ă ru l cu apă îndulcită
cu m iere. Şi acolo unde se află ea, totdeauna roiesc în
ju ru l părului său albine şi fluturi. Iar ea iubeşte foarte
m ult albinele şi niciodată nu le alungă. N-ai să găseşti
o altă prinţesă cu obiceiul acesta. Să bagi bine de seam ă
şi unde vei vedea albine şi flu tu ri, să ştii că acolo e
prinţesa.
T rim isului regelui Tibetului i s-a luat o piatră de pe

85
 inim ă. A văzut că o albină galbenă ca â u ru l se- învârtea
în ju ru l capului unei fecioare, şi aceasta n u se speria
defel. T rim isul îm p ăratu lu i a a ră ta t spre ea, spre n e ­
cazul celorlalţi peţitori care nu fuseseră în stare să
ghicească.
îm p ăratu l a căzut pe gânduri, întrebându-se cum de
putuse trim isul tibetan s-o ghicească pe prinţesă, că
doar n-o văzuse niciodată. Cum de ceilalţi p eţitori nu
putuseră nici unul s-o ghicească? D ar n-a m ai avut
încotro şi s-a învoit să-i dea fata.
T rim isul tibetan a m u lţu m it îm p ăratu lu i şi i-a zis
prinţesei:
— înălţim ea ta, acum , că pleci, îm p ăratu l va voi
să-ţi dea d aru ri şi bogăţii. Să n u prim eşti nimic, fiindcă
regele T ibetului a re tot ce-ţi doreşte inim a. Să-i ceri
îm păratului însă săm ânţa a cinci feluri de grâne, plu­
guri de fier şi m eşteri. Acestea, p e n tru noi, tibetanii,
fac m ai m ult decât orice zestre şi bogăţii.
P rinţesa l-a ascultat şi, la plecare, n-a cerut decât
săm ânţă, pluguri şi m eşteri. îm p ăratu lu i i s-a p ă ru t
tare ciudată ho tărârea prinţesei. A dat poruncă să se
încarce cinci căruţe cu săm ânţa a cinci feluri de grâne
şi zece căruţe cu pluguri. I-a mai dat câteva sute din
cei mai buni m eşteri şi şi-a luat răm as-bun.
Se zice că, după ce a ajuns prinţesa W en Chen în
Tibet, păm ântul de aici a început să rodească iar a r­
tele au înflorit ca niciodată.
 SĂRBĂTOAREA stropitului gu apă

In fiecare an, prim ăvara, are loc sărbătoarea stropi­

tului eu apă. Dacă un băiat vrea să se însoare eu o
fată şi o stropeşte cu apă, e ca şi când i-ar declara d ra­
goste.
De unde vine acest obicei?
T răia odată un rege foarte crud: dacă voia să om oare
pe cineva, îl omora; dacă voia să ia păm ântul cuiva,
îl lua, nim eni n u putea să i se îm potrivească. Aeest
îm p ărat avea p uteri nebănuite: apa nu p u tea să-l înece,
focul nu p u tea să-l ardă, nici săgeata şi nici cuţitul nu-1
pu teau răni.
îm p ă ratu l avea şase neveste, una m âi.frum oasă decât
alta, dar tot era nem ulţum it, şi şi-a m ai luat-o şi pe
cea de-a şaptea, o fată tare frum oasă.
In tr-o seară, văzând că îm p ăratu l e vesel, aceasta
l-a întrebat:
— Am auzit c ă e ş t i înzestrat cu p u teri nebănuite:
apa nu te îneacă, focul n u te arde, săgeata şi cuţitul
n u te rănesc. Oare tu nu vei m uri niciodată?
— Ehei, am şi eu p ărţile m ele slabe, a răspuns îm ­
păratul.
— Oare ce p ă rţi slabe ai putea să ai tu, care eşti
atât de puternic? l-a încercat fata.
— P ot să-ţi spun num ai ţie, a zis îm p ăratu l în
şoaptă. Eu, cel m ai tare, m ă tem să nu fiu legat de
gât cu fir de p ă r din capul m eu.
— Tu nu te tem i nici de cer, nici de păm ânt, cum *

* Sărbătoare în provincia Yunnan, la minorităţile din sudul

Chinei.

87
ai putea să te tem i de-un fir de păr? l-a mai încercat
fata.
— Să ştii că un fir de p ăr ar putea să mă piardă,
a spus îm păratul.
,,Dacă e vorba că poate fi ucis num ai cu un fir de
păr, n -ar fi rău să scap atâta lum e de cruzim ea lu i“,
şi-a zis cea de-a şaptea nevastă.
A aşteptat până ce îm păratul a adorm it, a smuls un
fir de păr din capul lui şi l-a legat în ju ru l gâtului. Şi
cum i-a legat gâtul, capul a şi sărit de la locul lui şi
s-a rostogolit pe păm ânt, de unde s-au ridicat flăcări
în care m işunau o m ulţim e de demoni. Speriată, cea
de-a şaptea nevastă a început să ţipe. Celelalte şase
neveste s-au trezit şi au venit în tr-u n suflet. Uneia
dictre neveste i-a trecu t prin gând să ridice capul de
pe jos şi atunci flăcările s-au potolit. Şi nici demonii
n a s-au mai văzut. Dar ele n-au mai îndrăznit să pună
capul pe jos. Şi atunci s-au rân d u it ca fiecare nevastă
să ţină în b raţe timip de un an capul îm păratului. După
ce trecea u n an şi altă nevastă trebuia să ia capul,
celelalte urm au să arunce apă, ca să nu m ai izbucnească
flăcările.
De atunci a răm as obiceiul ca în fiecare an să fie
sărbătoarea stropitului cu apă.
 PASAREA FERICIRII

în T ibet era pe vrem uri u n loc unde n u creştea

nici un fir de iarbă sau floare, nu curgea nici o pică­
tură de apă. Oam enii care tră iau aici nu aveau nici do
îm brăcat ca lum ea, nici de-ale gurii cât să se poată să­
tura. Nim eni nu ştia ce înseam nă fericirea pe acele
m eleaguri. ,
B ătrânii spuneau că fericirea este o pasăre frum oasă
care trăieşte departe, departe, pe crestele înzăpezite
ale m unţilor. Şi acolo unde zboară această pasăre, acolo
aduce fericirea.
în fiecare an pleca cineva în căutarea păsării feri­
cirii, dar nim eni nu se m ai întorcea. Se zicea că pa­
sărea fericirii este păzită de trei m onştri bărboşi, care
cum flu tu ra u din barbă, cum ucideau u n om.
In tr-u n an a plecat şi W ang Yia să caute pasărea
fericirii. înainte de plecare, el a fost sărb ăto rit de toţi
flăcăii şi fetele din sat.
W ang Yia s-a în d re p tat spre răsă rit şi a m ers aşa
zile în şir. Şi cu cât m ergea, cu a tâ t se apropia de m undi
acoperiţi de zăpadă, care străluceau de-ţi luau ochii. A
mers, a m ers până ce, deodată, s-a trezit cu un m onstru
în faţă.
—- Cine a îndrăznit să ca’ce pe aceste m eleaguri?
Şi ce cauţi aici? a zis uriaşul cu un glas de tunet.
— Mă num esc W ang Yia şi am venit după pasărea
fericirii.
— Ha, ha, a râs m onstrul, dar m are curaj trebuie
să ai, băiete, dacă ai îndrăznit să vii până aici! Dacă
vrei pasărea fericirii, trebuie m ai întâi s-o ucizi pe bă­

89
 trâ n a pe care ţi-o voi a ră ta eu. Dacă nu, te voi pedepsi
p u n ându-te să m ergi p rin pietriş cale de treizeci şi trei
de poşte*.
— Eu îm i iubesc m am a şi nu voi om orî niciodată
pe m am a altuia. Fă ce vrei cu mine!
M onstrul şi-a su flat în barbă şi îndată d rum ul neted
s-a um plut de pietriş colţuros şi ascuţit ca nişte săbii.
W ang Yia a m ers cale de-o poştă şi pietrişu l i-a
ru p t tălpile pantofilor; a m ers a doua p o ştă şi pietrişul
i-a ră n it picioarele; a m ers a treia poştă şi pietrişul
i-a ră n it m âinile. D ar nu se putea întoarce din drum
când ştia că cei de acasă îl aşteaptă cu pasărea fericirii.
A început să se târască de-a buşilea, d ar hainele i s-au
făcut ferfeniţă, genunchii şi coastele i s-au răn it, când,
deodată, a auzit o voce ca u n tunet.
— Dacă vrei să vezi pasărea fericirii, treb u ie să
om ori b ă trâ n u l pe care ţi-1 voi arăta eu. Dacă nu, vei
m uri de foame!
— Îmi iubesc tatăl, care este b ătrân , aşa că n u voi
omorî nici un bătrân, a răspuns W ang Yia.
M ontsrul s-a în fu riat şi şi-a su flat în barbă. Traista
cu m âncare a lui W ang Yia s-a rid icat în văzduh.
Pomii şi iarba s-au p refăcu t în deşert cât vedeai cu
ochii. Nu mai exista nici o fărâm ă de m âncare.
D ar W ang Yia continua să m eargă. A m ai m ers aşa
încă o poştă şi încă o poştă, dar foam ea îi sfârteca m ă­
runtaiele, A b ău t o gură de apă şi a plecat mai de­
parte. După ce a trecu t toate' cele treizeci şi trei de
poşte ajunsese num ai piele şi oase. D ar la capătul
acestui drum a fost întâm p in at iarăşi de un m onstru
care i-a zis:
— Cine e cel ■care nu se tem e de m oarte şi a în­
drăznit să vină pe m eleagurile acestea?

* 1 poştă = 40 km.

90
 — Eu sunt, mă num esc W ang Yia şi am venit să
caut pasărea fericirii!
— Dacă vrei să vezi pasărea fericirii, trebuie să-m i
dai în dar ochiul unei fecioare. Iar dacă nu te învoieşti,
îţi voi scoate ochiul tău.
— Fă ce vrei cu m ine, dar eu nu voi scoate ochiul
nim ănui, a răspuns W ang Yia.
A tunci m onstrul în fu ria t şi-a suflat în barbă şi ochii
lui W ang Yia au sărit de la locul lor.
El s-a gândit că aceasta este ultm a încercare şi a
pornit mai departe, pe dibuite. A ajuns la m unţii de
zăpadă şi s-a căţărat pe ei. Deodată, a auzit o voce.
—• Sărm ane copil, ai venit să m ă cauţi pe m ine?
Bucuros şi totodată în tristat, W ang Yia a răspuns:
— Da, am venit să te caut şi să-ţi spun că oamenii
de prin locurile noastre se gândesc tot tim pul la tine.
Vino cu m ine, pasăre a fericirii!
Pasărea fericirii l-a m ângâiat cu aripile pe Wang
Yia şi a început să cânte. Deodată, ochii acestuia s-au
întors la locul lor. Şi parcă erau m ai lum inoşi decât
înainte; rănile de pe corp i s-au v in d e c a t. ş i ' carnea a
crescut m ai frum oasă decât înainte. Apoi W ang Yia a
încălecat pe spatele păsării şi s-au întors în satul său
Au coborât pe creasta m untelui şi pasărea fericirii a
întrebat:
— Ce vreţi voi?
— Vrem căldură şi fericire, vrem păduri şi flori,
păm ânt bun de cultivat şi ape curgătoare.
Pasărea fericirii a strigat de trei ori. La prim ul
strigăt, au ap ăru t norii şi a început să bată un vânt
călduţ. La al doilea strigăt, pe m unte şi la poalele
m untelui au a p ă ru t o pădure, flori, şi păsări. La cel
de-al treilea strigăt, au a p ăru t câmpii m ănoase şi ape
curgătoare.
Şi de atunci, oamenii trăiesc aici în belşug şi feri­
cire.

91
 CHUNG WANG ŞI CELE NOUA ZÂNE

Era odată un băiat ce se num ea Chung W ang. El şi

m am a sa trăiau în m are sărăcie. D ar Chung W ang era
tare arătos şi de treabă şi toţi copiii îl iubeau.
Intr-o zi, Chung Wang, îm preună cu alţi băieţi, au
plecat să taie iarbă. Au tă ia t ei ce au tăiat până ce
pe băieţi i-a cuprins setea şi au plecat în căutarea unui
izvor, să bea apă. Num ai Chung W ang a răm as să taie
mai departe.
Când au venit înapoi, băieţii vorbeau între ei, ba
că să-l lege acum, ba să- aştepte până se întunecă, ba
să aştepte până se trezeşte, iar C hung W ang n u se
dum erea defel despre ce este vorba. A tunci el s-a stre ­
curat tiptil, s-a dus la izvor şi m are i-a fost m irarea când
a văzut cum pe m alul apei dprm ea un cerb de .mai
m are frum useţea. Chung W ang l-a strigat şi i-a zis:
— F ra te cerb, fugi cât mai repede, deoarece băieţii
vor să-ţi facă rău.
Cerbul a sărit în picioare şi s-a făcut nevăzut.
Când s-au dus băieţii la izvor şi n-au m ai văzut
cerbul, au băn u it că Chung W ang a fost cel care l-a
alungat. Şi i-au tras o bătaie zdravănă, că nici nu mai
putea să se mişte.
S-a lăsat întunericul şi se auzeau răgetele lupilor
şi tigrilor. Pe băia^t l-a apucat frica şi a început să
plângă. Şi când plângea el mai cu foc, a venit un tân ăr
care l-a liniştit şi l-a îndem nat să plece îm preună acasă.
Când au ajuns la coliba acestuia, Chung W ang a răm as
uim it, neştiind unde se află. D ar tânărul l-a îm biat să

92
in tre şi să nu se team ă, deoarece el este cerbul pe care
l-a scăpat, iar aceea este locuinţa lui.
Chung W ang a răm as câteva zile în coliba cerbului,
unde era tare bine îngrijit: nu lipsea carnea şi peştele
de la nici o m asă, iar ei s-au legat fraţi de cruce.
Dar, într-o zi, Chung W ang şi-a am intit de b ătrân a
lui m am ă şi a ţin u t cu tot dinadinsul să plece acasă.
La plecare, cerbul i-a dat un coş şi i-a spus:
— F rate, acest coş îţi va fi de m are folos când vei
m erge la tăiat iarbă. Dacă vreodată vei avea vreun
necaz, să strigi „F rate cerb!" şi eu voi fi lângă tine.
Cei 4oi s'-au despărţit cu lacrim i în ochi.
Chung W ang a ajuns acasă, unde şi-a relu a t vechiul
trai alături- de b ătrân a Iul mamă. Num ai când trebuia
să taiie iarbă se întâm pla un lucru ciudat: cum punea
o m ână de iarbă în coşul dat de cerb, acesta se şi um ­
plea, aşa că acum nu m ai treb u ia să taie iarbă toată
ziua şi din când în când îl căuta pe cerb şi se juca
cu el.
Când a îm plinit vârsta de optsprezece ani, m am a
lui a m urit. în trista t, s-a dus şi a cău tat cerbul. Vă-
zându-1 cât era de m âhnit, cerbul i-a zis:
— De ce eşti a tâ t de trist, frăţioare?
— Frate cerb, sunt mâhnit că bătrâna mea mamă
a murit, iar acasă nu mai am nimic de m âncare. . .
N -a apucat să term ine de spus că l-a podidit iarăşi
plânsul.
— F rate, lasă supărarea, i-a răspuns cerbul, şi mai
bine ascultă ce-ţi voi spune: m âine este ziua tatălui
celor două zâne; în noaptea asta, ele vor coborî pe pă­
m ânt să se spele în apele R âului de Apus. Tu să te
duci să pândeşti şi să furi hainele zânei care-ţi va plăcea
cel mai m ult. Să-i iei hainele şi să fugi cam o sută de
paşi de la m alul râului.
Seara, după Ge a m âncat, Chung W ang s-a dus la

93
m alul apei. Când au apărut zânele, a făcut întocmai
cum îl învăţase cerbul.
D upă ce s-au scăldat, zânele s-au apucat să se îm ­
brace. D ar una dintre zâne nu şi-a m ai găsit hainele
şi a început să plângă. In acest tim p, un tâ n ă r s-a
apropiat cântând:

Z â n ă a c e r u lu i în d e p ă r ta t,
E u h a in e le i i - a m lu a t,
Iar d e le m a i v r e i în a p o i,
T r e b u ie să m ă ie i d e b ă r b a t.

U itându-se spre partea de unde venea cântecul, zâna

a răm as uim ită de frum useţea tân ăru lu i şi, cu cât se
uita m ai m ult, cu a tâ t sim ţea că se îndrăgosteşte de
băiat. Apoi i-a răspuns şi ea cântând:

D acă m ă iu b e ş ti cu a d e v ă ra t
T e v o i lu a d e b ă r b a t.

B ăiatul i-a dat hainele şi cei doi s-au căsătorit.

D upă nouă luni, zâna a născut doi gem eni — u n băiat
şi o fată — frum oşi ca ru p ţi din soare.
Când s-a îm plinit un an de la nu n ta lor, zâna a
sădit un vrej de tugă care a crescut în tr-o singură zi
până a ajuns la cer.
Chung W ang a în trebat-o pe zână:
—• Ce ai de gând cu tuga asta?
Iar zâna a răspuns:
— Azi e ziua de naştere a tatălui m eu. Eu m ă voi
duce să-i urez la m ulţi ani şi m ă voi întoarce până
se lasă întunericul, iar tu să ai grijă de copii.
B ăiatul a crezut-o şi a lăsat-o să plece. F ata s-a
căţărat pe v rejul de tugă şi s-a în ălţa t spre cer.
A venit seara, dar zâna nu s-a întors. A trecu t şi
a doua zi, dar ea tot nu s-a întors. Cei doi copii p lân ­
geau după m am a lor de ţi se rupea inim a.

94
 B ăiatul era din ce în ce mai în g rijo rat şi s-a dus
să-l caute pe cerb. După ce a strig at de trei ori „Frate
cerb!“, acesta s-a arătat. B ăiatul i-a spus cerbului tot
oful.
— F rate, nu fi necăjit, nu zâna nu vrea să vină,
ci tată l ei, care-i u răşte pe m uritori, n-o lasă să se
mai întoarcă, i-a spus cerbul.
— Şi atunci ce-i de făcut? a în tre b at băiatu l cu ne­
răbdare. A jută-m ă, frate cerb!
— Bine, atunci ascultă: în seara asta, din cer vor
coborî nouă tigri să bea apă din Râul de Apus. Să-ţi
legi bine de cingătoare cei doi copii şi, când tigrii se
vor ridica ‘ în văzduh, tu să te prinzi de coada unuia
d in tre ,ei şi astfel vei ajunge în cer.
— Şi dacă tig ru l de care m ă voi agăţa m ă va
mânca?
— Fii fără grijă, frate, tig ru l nu te va mânca.
— Bine, şi după ce ajung în cer, unde s-o găsesc?
— Să le tragi câte o palm ă copiilor şi când ei vor
începe să plângă va veni m am a -lor. .
Când s-a întunecat, băiatu l a făcut aşa cum îl în­
văţase cerbul şi a ajuns în cer, unde s-a în tâ ln it cu
soţia lui. A ceasta s-a bucurat, dar s-a şi în trista t vă-
zându-şi bărbatul.
— T atăl m eu n u se îm pacă cu gândul că m -am m ă­
rita t cu tine şi vrea să te piardă, i-a spus zâna.
— Şi ce-i de făcut? a în tre b at băiatul. '
— N u fi îngrijorat. Să te învoieşti cu tot ce-ţi va
cere, dar să te sfătuieşti m ai întâi cu mine. Acum, hai
să luăm copiii şi să ne înfăţişăm tatălui meu.
Îm p ăratu l ar fi v ru t să-l piardă pe loc pe băiat,
dar s-a prefăcut că-i vrea binele. L-a îm biat la m ân­
care şi băutură.
D upă m asă, băiatul s-a dus la zână, iar aceasta l-a
întrebat:
— In ce odaie ţi-a spus tata să te culci?

85
 — în odaia dinspre răsărit.
— T rebuie să fii cu m are băgare de seamă. în odaia
dinspre răsărit stă sp iritu l ploşniţei care are o greutate
de 3 800 de ţinuri*. Să iei cu tine u n castron cu apă,
o bucată de carne şi acul m eu de păr. Când vei da
cu ochii de spiritul plo'şniţei, să-i spui: „De-ţi este sete,
bea apă, de-ţi este foame, m ănâncă bucata asta de
carne, iar dacă n u -ţi este nici sete, nici foame, cară-te,
că altfel te voi înţepa cu acul acesta de păr*. B ăiatul
a făcut întocm ai, iar spiritul ploşniţei a plecat.
A doua zi, tată l fetei a răm as uim it când a dat cu
ochii de băiat întreg şi nevătăm at.
In seara următoare, împăratul i-a poruncit băiatului
să doarmă în odaia de apus.
— în seara asta, pericolul e şi m ai m are, a zis
fata. în odaia de apus sade spiritul scorpionului, care
e plin de venin.
F ata i-a dat din nou castronul cu apă, bucata de
carne şi o foarfecă.
— Scorpionul n u se tem e decât de foarfecă, i-a spus
ea. Când vei vedea spiritul scorpionului, să-l întrebi
de vrea să bea ori să m ănânce, iar dacă nu, să-i arăţi
foarfecă.
La m iezul nopţii a venit spiritul scorpionului. Chung
Wang a făcut întocm ai cum îl învăţase fata. Când a
auzit scorpionul scârţâitul foarfecei, a luat-o la fugă.
A doua zi, slujitorii se pregăteau să-i strângă oasele,
dar m are le-a fost m irarea când l-au văzut întreg şi
nevătăm at.
în cea de-a tre ia seară, zâna l-a în treb at iarăşi:
— în noaptea asta unde ţi-a m ai spus să te culci?
— în noaptea asta, îm păratul m i-a poruncit să
dorm im îm preună în iatacul lui.
— A tunci e şi mai periculos, a spus zâna. în iatacul

* 1 ţin = 500 g.

96
îm păratului sunt trei gropi în care se află trei şerpi
veninoşi. După ce vei adormi, tata vrea să te arunce
în tr-u n a din gropi.
— Ce să fac ca să scap? a în treb at băiatul.
— Ia cu tine perna aceasta şi la m iezul nopţii să
cobori din pat şi să laşi perna pe pat. Şi nu care cum va
să scoţi o vorbă, orice ţi s-ar spune! Tata va lua perna,
crezând c ă . eşti tu, şi o va îm pinge în groapă. Abia
după aceea să te urci în pat şi să te culci.
La m iezul nopţii, îm păratul l-a în treb at pe băiat:
— Băiete, tu ai băut ceva în seara asta?
D ar Chung W ang n-a scos un cuvânt.
Crezân'd că acesta doarm e, îm păratul a îm pins perna
în. groapă.
— Acum să te văd eu dacă m ai poţi s-o iei pe fiica
m ea cu tine pe păm ânt, a zis îm păratul cu năduf.
A doua zi, îm păratul a încrem enit de uim ire vă-
zându-1 pe Chung Wang, care dorm ea liniştit în pat.
Şi îndată s-a gândit la a lt p l a n . de nim icire a băia­
tului.
Când s-a întâln it zâna cu băiatul, acesta era tare
am ărât.
— Acum de ce mai eşti supărat? l-a în tre b a t fata.
— Taică-tău m i-a d at coşul acesta si m i-a poruncit
ca în dim ineaţa asta să ud cu el' toate florile din gră­
dina palatului. Dacă reuşesc, tu vei m erge cu mine,
iar dacă nu reuşesc, voi pleca singur. D ar cum să iei
apă cu coşul? a în tre b at băiatul. Şi cum aş putea
reuşi eu singur să ud toate florile din grădină?
— D ar nu-i vorba de u d at florile. Tata vrea cu
tot dinadinsul să te piardă. A lături de fântână se află
p a tru dragon! din piatră şi dacă cineva m işcă apa din
fântână, dragonii capătă viaţă.
—■ A tunci ce-i de făcut?
F ata şi-a scos p atru inele de pe degete şi le-a dat
băiatului, zicându-i:

7 — Peştişorul de aur 97
 — Să pui oel-e p a tru inele pe capetele celor p a tru
dragoni. De durere, aceştia se vor ruga de tine să-i
scapi. Tu să Ie făgăduieşti, dar să le ceri în schim b să
ude ei grădina.
B ăiatul s-a dus la fântână şi a văzut cei p a tru
dragoni în ju ru l fântânii şi fiecăruia a pus câte un
inel pe cap. Aceştia, îndată, au început să se jeluiască
şi să se roage de iertare. Atunci, b ă ia tu l le-a făgă­
d u it că le scoate inelele dacă se învoiesc să ude gră­
dina palatului. Şi îndată a început o ploaie m ăru n tă
care a udat, întocm ai ca o stropitoare, toată grădina.
Cu toate că a tre c u t bine şi proba asta, îm păratul
nu se îm păca cu gândul că un m u rito r va fi b ărbatul
fiicei lui. L-a chem at pe Chung W ang şi i-a pus:
— îţi dau acest cuţit de lem n cu care să tai cei
300 de bam buşi din spatele palatului.
Chung W ang, sp eriat nevoie mare, şi-a zis: „Dacă
azi de dim ineaţă am scăpat, în seara asta nu mai am
nici o scăpare“ .
D ar fata l-a liniştit:
— Nu te teme! A tâta tim p cât mă ai pe m ine, de
nimic să n u -ţi fie frică. Dacă vei ieşi cu bine şi din
încercarea asta, vom pleca îm preună la casa noastră.
Dar să ştii că în fiecare b a m b u s. este cuibărit câte un
şarpe veninos. Şi chiar dacă o să dobori num ai unul,
tot vei m uri.
F ata i-a d at un ghem de fire de m ătase şi o 'se c e ră
de a rg in t,şi i-a spus:
■
— întâi, să legi cu firu l din ghem ul acesta v ârfu ­
rile tu tu ro r bam buşilor. în felul acesta vei lega ca­
petele şerpilor care su n t ascunşi în tulpinile lor. Abia
după aceea să începi să tai bam buşii, dar ai grijă să
nu scapi firu l din m ână.
B ăiatul a făcut întocm ai cum l-a în v ăţat zâna.
Când a văzut îm p ăratu l că Chung W ang b a înde­
p lin it şi această poruncă, l-au apucat furiile.

98
 In acest tim p, fata i-a d a t băiatului o um brelă şi
i-a spus să plece cât m ai repede, că dacă vor veni fraţii
ei îl vor omorî.
B ăiatul a început să plângă şi i-a spus că nu pleacă
fără ea.
— G răbeşte-te, grăbeşte-te, şi nu fi în g rijorat, că
am să vin şi eu după tine. Şi ţine m inte: să nu deschizi
um brela p ân ă n u ajungi acasă, orice s-a r întâm pla.
C hung W ang a apucat cu am ândouă m âinile um ­
brela şi a p ornit-o în jos. In tim pul acesta, s-a po rn it
o ploaie cu tu n ete şi piatră, d ar el n-a deschis um brela.
Abia când a aju n s acasă a deschis um brela şi m are
i-a fost m irarea când de sub ea a u ieşit nevastă-sa
şi cei doi copii.
De atunci, au tră it fericiţi şi nim eni nu i-a mai
supărat.
 ZEIŢA CU O MIE DE OCHI ŞI O MIE DE MÂINI

îm p ăratu l Miai G iuang avea trei fete, trei mii de

galbeni, cum e o vorbă populară în China. Cele două
fete mai m ari se m ăritaseră, pe când m ezina nici gând
n-avea. Ea era prinţesa Miai Shang, căreia i se du­
sese vestea de isteaţă şi frum oasă. Avea faţa ca o lună
plină şi ochii ca nişte boabe negre de struguri, iar
lum ina lor pătrundea până în suflet.
Îm păratul şi îm părăteasa se frăm ântau tot tim pul
cum să-i găsească şi ei u n şo ţ potrivit, iar ea o ţinea
una şi bună că vrea să m eargă in luime, să-i ajute pe
cei nevoiaşi. D ar unde s-a m ai văzut ca o fiică de îm ­
p ă ra t să m eargă în lum e ca o slujnică?
În d u rerată, îm părăteasa îi spunea:
— Copilă dragă, nu te gândeşti? Dacă vei călători,
nu vei m ai p u tea să-ţi pui podoabe scum pe, nu vei mai
putea să te bucuri de belşugul vieţii de la palat.
D ar prinţesa Miai Shang răspundea:
— V iaţa trândavă şi podoabele nu-m i su n t pe plac.
Şi apoi, su n t prea tân ă ră m ă m ărit.
V ăzând îm p ăratu l că n u se poate în nici un fel s-o
înduplece, s-a în fu ria t şi a zis:
— Am să te p u n la trei încercări şi, dacă le vei
trece, vei fi liberă să faci ce vrei. P rim a: Vezi grăm ada
asta de orez am estecat cu nisip? Dacă, într-o singură
noapte, vei p u tea să alegi orezul din nisip, eşti liberă
să faci oe vrei.
îm p ă ratu l gândea că încercarea asta o va speria pe
prinţesă, dar, îm potriva aşteptărilor, aceasta a b ă tu t
din palm e şi a spus:

100
 — Bine, tată, m ă învoiesc, dar n u care. cum va să-ţi
iei cu v ân tu l înapoi!
La care îm p ă ratu l a răspuns:
—- Eu, stăp ân ito ru l acestui ţin u t? G ura m ea-i de aur
şi vorba de argint, o dată cuvântul spus, aşa răm âne!
S-a lăsat noaptea şi prin ţesa s-a apucat de treabă.
Şi cum alegea ,un bob de nisip, p e cer se stingea o
stea; cum alegea un bob de orez, pe păm ânt se stingea
o lum ină. A ales, a ales până după m iezul nopţii, dar
grăm ada n u scădea deloc şi pe p rin ţesă a podidit-o
plânsul. Şi p lân su l ei ,s-a auzit p ân ă în ceruri, m işcând
inim a B ătrânului Luceafăr. A cesta şi-a suflecat m âne­
cile, a .chem at tre i m ii trei sute treizeci şi trei de pă­
sări, care au zbu rat în d ată în a ju to ru l prinţesei şi până
la ziuă au ales două grăm ezi: u n a de nisip şi alta de
orez.
A doua zi în zori, văzând îm p ă ratu l cele două g ră­
mezi, a tras o spaim ă şi a zis iarăşi:
— P rim a încercare n u se socoteşte, a doua încer­
care v a h otărî: Dacă în tr-o singură noapte vei putea
să m acini toată grăm ada de orez, atunci îţi voi da
voie să pleci de acasă. G ândea că de data asta o va
sp eria de-a binelea p e prinţesă.
D ar aceasta, ridicând din sprâncene, i-a spus:
— Dar, tată, n u cum va să-ţi iei vorba înapoi!
— Eu, stăp ân ito ru l acestui ţin u t? G ura m ea-i de '
aur, ia r vorba d e argint, o dată cuvântul1 spus, aşa
răm âne!
Cum s-a lăsat noaptea, p rin ţesa s-a apucat de în­
v â rtit roata de p ia tră a m orii. A în v â rtit o dată roata
şi pe cer s-a stins o stea; a m ai în v â rtit o dată şi pe
păm ân t s-a stins o lum ină. A în v ârtit, a în v ârtit, până
ce a tre c u t de m iezul nopţii, când pica jos de oboseală.
V ăzând că n -a re nici u n spor, prin ţesa a izbucnit în
plâns. P lânsul ei a m işcat inim a D uhului P ăm ântului,
care a trim is sp iritele în tu n ericu lu i să m acine orezul.

101
Roata m orii a început să se învârtească de parcă era
ferm ecată şi, înainte de a cânta cocoşii de ziuă, tot orezul
a fost m ăcinat.
A doua zi de dim ineaţă, văzând îm p ăratu l că şi cea
de-a doua încercare a fost trecută, s-a m irat tare şi a
zis iarăşi:
— Nu se socoteşte nici cea de-a doua încercare,
a treia încercare va fi hotărâtoare. Dacă în tr-o singură
noapte vei face să înflorească toate florile din grădina
palatului, îţi voi da d rum ul să pleci un d e vrei tu!
De data aceasta, îm p ăratu l era sigur că prin ţesa nu
se va descurca. D ar prinţesa Miai Shang i-a spus:
— M ărite tată, n u cum va s ă r ţ l iei vorba înapoi!
La care îm p ă ratu l a. răspuns:
— Eu, stăp ân ito ru l acestui ţinut? G ura m ea-i de
apr, vorba de argint. Cum. ai. p u tea să pui la îndoială
cuvântul m eu?
Cum s-a înserat, prin ţesa Miai- Shang s-a apuoat
de udat. Şi cum uda o floare, pe cer se stingea o stea,
cum mai. u d a una, pe p ă m â n t se mai; stingea o lum ină.
A- udat, a u d a t până- ce a tre c u t de m iezul nopţii, dar
în grădină n u înflorise nici. m ăcar o floare. De-abia
se m ai ţinea pe picioare de obosită; şi. a podidit-o iarăşi
plânsul.
P lân su l ei a înm uiat inim a Duhului' F lorilor celor
patru, anotim puri, care, auzindu-1, a .adunat la sfa t b u ­
jorii, narcisele, zam bilele şi trandafirii, si le-a d at dez­
legare să înflorească. Şi, deodată, grădina s-a um p lu t
de fiori de toate culorile: roşii, galbene, violete, albe.
A doua zi de dim ineaţă, îm p ăratu l n-a m ai avut ce
zice. I-a d at prinţesei o colivie cu o pasăre şi i-â
spus:
— Fiica mea, trebuie să fii tare obosită după atâta
m uncă. Ia m ai t$ine colivia asta, du-te şi te joacă şi
lasă alte gânduri deoparte.

102
 P rinţesa Miai Shang, care era foarte isteaţă, a gân­
dit: „Oare tatăl m eu urm ăreşte să mă ţină, întocmai
ca pe pasărea asta, închisă pe veci în colivie?! . .
La curtea palatului trăia atunci un slujitor, care
se bucura de încrederea deplină a îm păratului.
Acesta, într-o zi, i-a zis îm păratului:
— M ărite îm părate, de u n tim p încoace prinţesa nu
prea arată Line, nu cum va o fi b â n tu ită iar de vreun
gând rău?
Auzind, îm păratul a dat ordin ca prinţesa Miai Shang
să fie dusă dezbrăcată în P alatu l de Gheaţă, spre a-i
înfrânge încăpăţânarea. După p u ţin tim p, prinţesa a
început .şa. trem u re şi de frig şi de supărare şi tare ar
mai fi- v ru t să aibă o pereche de aripi să zboare cât
m ai departe.
M ama şi cele două surori s-au ru g at îndelung de
ea să-şi schim be gândul, dar nim eni n-a p u tu t s-o în ­
duplece.
Mil.OiStivindu-se, îm p ă ratu l C erului a trim is D u­
hul V ântului care, coborând, p'e păm ânt, a sm uls-o
pe prinţesă din P alatu l de G heaţă şi, cât ai clipi din
ochi, a dus-o la 'zeci de m ii de li depărtare. Când s-a
trezit, prinţesa M iai Shang se afla înitr-un pavilion cu
olane verzi, sclipitoare, p e a cărui poartă scria: „Tem ­
plul Vrăbiei A lbe“. P rin ţesa a b ă tu t în poartă, a cerut
găzduire şi a ru g at să fie p rim ită di'ept novice.
în acest tem plu trăiau cinci su te d e -fe te . Cum a
văzut-o, după ce a iscodit-o de unde vine şi ce-i cu
ea, stareţa i-a zis:
— Eşti fiică de îm p ărat şi nu avem curajul să te
op L-im; totodată, eşti m lădiţă de aur cu frunze de jad,
şi atunci cum am putea să te supunem obiceiurilor
noastre?
P rinţesa Miai Shang a căzut în genunchi şi, cu ochii
în lacrim i, şi-a descărcat sufletul:
— Surioarelor, oare când bate v â n tu l cel puternic,

103
se tem e el că vor cădea florile şi vo r fi sm ulse rădăcinile
pom ilor? Cine se tem e d e g reu tăţi nu va face m are
lucru în viaţă. Inim a m ea este h o tărâ tă şi nim ic nn
mă va îm piedica să fac cum doresc.
Văzând ele cât de h o tărâtă esite p rin ţesa Miai Shang,
au oprit-o acolo, unde ea a în v ă ţa t sim plitatea vieţii
şi m odestia. După u n tim p, a aflat îm p ă ratu l de u rm a
fetei şi, d rep t pedeapsă, a poruncit ca aceasta să fie
pusă în fiecare zi să m ătu re curtea tem plului, să în ­
vârtă la roata de m ăcinat orez, să care apă şi să spargă
lem ne. Şi cu toate că celelalte călugăriţe o deplângeau,
nici una nu îndrăznea s-o ajute.
Aşa au tre c u t câteva ierni.. îm părăteasa-m am ă n a
mai p u tea de dorul prinţesei şi nici m âncarea, nici
băutura n u-i m ai tihneau. In tr-o zi, când, m âhnită, îm ­
părăteasa se odihnea, a auzit o p asăre care cânta la
geam : „Vai ce chinuită este prinţesa Miai Shang!“ Apoi,
pasărea şi-a lu at zborul.
îm părăteasa a să rit din p a t şi a deschis fereastra,
d a r nici urm ă de pasăre. D ar nu s-a aşezat biine, că
pasărea a ven it dih nou la geam şi a încep u t să cânte
în acelaşi fel. în d u re rată , îm părăteasa a alergat în tr-u n
su flet la îm părat şi s-a ru g at de iertare p e n tru fată.
Dar, în loc să-i asculte durerea, acesta a d a t ordin să
fie ars „Tem plul V răbiei Albe** până la tem elii.
Şi au v e n it la tem plu 3 000 de ostaşi care au dat
foc şi vâlvătăile au cuprins totul', iar tem plul s-a p re ­
făcut în tr-o m are de flăcări. Cele cinci su te de fete,
neavând cum să scape, au ars' de vii şi vaietele lor
cu trem u rau cerul şi păm ântul,
în acea zi, auzind îm p ă ra tu l de J a d plânsete şi
vaiete, a d at poruncă gărzii lui să coboare p e păm ânt.
Ei au scos-o pe prin ţesă d in mijlocul' flăcărilor şi au
aşezat-o încetişor pe o cărare de m unte.
A doua zi, când s-a trezit, prin ţesa a p o rn it la drum .
A ajuns la M untele Fangling, unde se afla P eştera

104
Florii de Piersic, în care tră ia p vulpe. S-a aşezat pe
o stâncă şi, în acest tim p, vulpea a sim ţit o apăsare a tâ t
de puternică, în câ t a început să scrâşnească din dinţi.
Apoi a aju n s la Stânca B aishang şi, cum a p u s piciorul
pe stâncă, i-a răm as acolb urm a. P rin ţesa ,voia cu tot
dinadinsul să găsească locul cel m ai p o triv it din lume.
A um blat aşa în n eştire pe cărări şerpuitoare de m unte
şi, de-i e ra foame, m ânca poam e sălbatice, de-i era
sete, bea apă de izvor, iar noaptea se adăpostea în peş­
teri. A nim alele sălbatice u rlau , şerpii m işunau peste tot.
Stâncile, asem eni colţilor de lu p îi făcuseră ferfeniţă
în c ă lţă rile . frpm os brodate, ram u rile copacilor îi zdren-
ţu ise ră Veşmintele.
După' n u se ştie câte zile, p rin ţesa a ajuns la poalele
M untelui Canyen, unde a răm as u im ită de lim pezim ea
izvoarelor, de prospeţim ea aerului şi de v erd eaţa plină
de rouă a pajiştilor. T otul sem ăna cu o oglindă ferm e-
oată. A tunci şi-a d o rit să poată zbura pe creasta m un­
telui, dar M untele C anyen e p lin . de văgăuni şi stânci
colţuroase. De oboseală* p rin ţesă de-abia îşi m ai mişca
picioarele, care erau to t o rană. S -a aşezat p e o stâncă
şi a început să plângă, gândindu-se la cele cinci su te de
fete care pieriseră în flăcări, la nem ilosul ei tată, la
buna sa m am ă, la cele două surori. Şi lacrim ile nu mai
conteneau.
Lacrim ile ei au m işcat D uhul M untelui. El s-a sfă­
tu it cu D uhul P ăm ân tu lu i şi au h o tă râ t s-o pu n ă la
încercare. în tâ i au trim is u n sp irit p refăcu t în tr-u n
păstor frum os şi tâ n ă r, care s-o am ăgească. Acesta i-a
ieşit în cale şi a spus:
— F ată frum oasă, eşti ta re obosită, vino la m ine
în colibă, să te odihneşti puţin!
P rin ţe sa, care într-ad|evâr e ra obosită frâ n tă, n u
l-a respins şi a p lecat cu el, in trâ n d în tr-o colibă din
apropiere. T ân ăru l i-a d at să m ănânce o p iersică fe r­
m ecată. D upă ce a m âncat-o, ochii prinţesei au început

105
 să strălucească de parcă e ra u două izvoare, iar faţa i
s-a făcut roză ca o floare de piersic. U im it de fru m u ­
seţea ei, tân ă ru l i-a spus:
— Intr-o noapte, am visat că o fată frum oasă voia
să se m ărite cu m ine. Şi acea fată sem ăna cu tine ca
două picături de apă. Ca s-o găsesc pe acea fată, m-am
făcut păstor şi am câutat-o m ulte zile, şi iată că, în
sfârşit, am găsit-o.
P rinţesa Miai Shang, ca şi când n -a r fi auzit, a dat
din cap, şi-a luat răm as-bun şi a plecat. Cum a ieşit
pe poartă a întors capul, dar nici păstorul, nici coliba
nu mai erau, iar în locul lor se înălţa un piersic.
A tunci D uhul M untelui a trim is un tigru fioros
S-o sperie. Acesta s-a aşezat de-a latul cărării şi a în ­
ceput să dea din coada-i ca un bici de oţel, iar ochii-i'
Sticleau ca şi când ar fi fost gata sâ se repeadă asupra
prăzii. P rinţesa şi-a făcut socoteala că tot va trebui să
m oară, şi nici n u s-a ascuns, nici n-a îriceput să ţipe,
ci s-a în d rep tat spre tigru, spunându-i:
— F rate tigru, noi doi nu avem de ce să ne în v ră j­
bim; poteca fiind a tâ t de îngustă, înghite-m ă şi se va
face loc.
Tigrul a făcut ochii m ari, s-a u ita t la prinţesă şi
apoi a scu tu rat din cap. Bucuroasă, ea a adăugat:
— F rate tigru, p ot să urc dealul călare pe spinarea
ta?
Tigrul a dat din cap şi a venit alătu ri de prinţesă,
culcându-se la păm ânt.
D uhul M untelui a pus în spatele tigrului o şa de
aur, frâie de m ătase şi un clopot ferm ecat la gât, iar
prinţesa a încălecat. F lu tu rii i-au adus flori, păsările
au început să ciripească în ju r. La porunca îm p ăratu lu i
de Ja d a venit în întâm pinarea prinţesei şi B ătrânul
Luceafăr, călare pe u n nor. Acesta a suflat o dată
d easupra prinţesei, şi tig ru l s-a în ălţa t în văzduh , ca o

106
 flacără, iar î n u rm a lui s-a auzit m ult tim p clinchetul
clopoţelului.
Aşa a ajuns p rin ţesa Miai Shang în vârfu l M untelui
C anyen călare pe tigru, prefăcându-se în m ilostiva zeiţă
Kuangyng.
în tre tim p, sufletele celor cinci sute de fete care
arseseră în „Tem plul V răbiei Albe" s-au dus la îm ­
p ă ra tu l C erului să se plângă. A cesta a dat fiecăreia câte
un ac de au r şi le-a p o ru n cit să le înfigă în spatele
îm p ăratu lu i Miai Giuang.
A stfel că, după u n tim p, pe spatele îm păratului a
crescut un neg cât un ou, care-1 durea aşa de tare, încât
acesta .nu m ai p u tea să-şi vadă de tre b u rile îm părăţiei.
A tunci a d a t poruncă să se caute u n vraci care, dacă-1
va lecui, să fie rid ic at la rangul de m are dem nitar.
P rinţesa M iai Shang, care ,se prefăcuse în zeitate
pe M untele Canyen, auzind de boala p ărin telu i ei şi
gândind’ că îm părăţia este în pericol, s-a în fă ţişa t la
curtea îm p ăratu lu i ca o fată oarecare,' venită să-l v in­
dece. , ■ •:
I-a d at to t fe lu l de leacuri, apoi a adăugat:
— Cei m ai greu şi m ai g reu de găsit este leacul
je r tfe i
La care îm p ă ratu l a înfrebaţ:
— Ce înseam nă asta?.
— A ceasta înseam nă jertfire a m âinilor şi ochilor
propriilor copii.
Auzind, îm p ăratu l s-a în tristat, d ar s-a gândit că
se poate trăi şi fără m âini şi ochi. A dat poruncă să
vină cele două fiice, să se sfătuiască cu ele. Acestea,
cum au auzit despre ce este vorba, le-a podidit plânsul
şi nici u n a nu s-a h o tărâ t să facă acest sacrificiu. Atunci,
îm păratul şi-a am intit de fiica lui m ezină, care ple­
case în lume, şi lacrim ile au început să-l curgă şi­
roaie.

107
 F ata însă l-a liniştit, spunându-i:
— M ăria ta, n u te m ai în trista şi n u m ai plânge.
Cea d e-a treia fiică a ta n -a m urit. Ea s-a p refăcu t
în zeiţă şi se află pe M untele Canyen.
Şi deodată s-a făcut nevăzută.
A uzind îm p ăratu l acestea, a dat poruncă la doi dem ­
n ita ri îm părăteşti să se ducă la M untele Canyen. A ceştia
au plecat îndată, dar când au ajuns acolo, neştiind unde
ş-o caute, au început s-o strige. A u strig at în d reap ta
şi-n stânga, d ar nim eni n u le-a răspuns.
Auzindu-1, D uhul P ăm ân tu lu i a dus strig ătu l lor
până la urechile zeiţei, apoi s-a întors şi i-a călăuzit
pe cei doi p ân ă în faţa acesteia. Cum au văzut-o, dem ­
n ita rii au căzut în genunchi, rugând-o să se m ilosti-
veaScă şi să îndeplinească d o rin ţa tată lu i ei. P rin ţesa
M iai Shang a lu at îndată sabia d e ja d şi şi-a retezat o
m ână, apoi şi-a scos u n ochi, a pus to tu l pe o tav ă şi
a dat-o celor doi dem n itari care s-a u în to rs la palat.
■Când a văzut îm p ă ratu l ochiul şi m âna fiicei sale,
s-a sp eriat aşa de tare, că l-a u tre c u t to ate năduşelile.
D ar după p u ţin tim p a sim ţit că negul din spinare se
face din ce în ce m ai m ic şi, p â n ă la urm ă, a dispărut
cu totul.
A tunci a ră să rit luna şi, atingând c u razele ei
ochiul şi m ân a zeiţei, acestea s-a u p refă c u t în două
vrăbii albe care şi-au lu a t zborul.
Inim a îm p ăratu lu i e ra plină de recunoştinţă p e n tru
cea de-a tre ia fiică a sa, care se jertfise p e n tru el.
P e n tru sacrificiul ei, D uhul P ăm ân tu lu i i-a d at denu­
m irea de Z eiţa M ilei cu o m ie de m âini şi o m ie de
ochi, zeiţă care alină to ate d u rerile şi triste ţile păm ân­
tenilor.
Şi aşa i-a răm as num ele p â n ă în zilele noastre.

108
 CUM ŞI-A PIERDUT XINDIAN CAPUL

T răia odată un uriaş care se num ea X indian. Acesta

avea o voinţă nem aiîntâlnită şi un curaj nem aipom enit.
Cu scutul în tr-o m ână şi securea în alta, plin de b ă r­
băţie, el s-a av ân tat în zările cerului, chemându-1 la
Suptă pe îm păratul de aici. îm p ă ratu l Cerului, mânios
că cineva ,a îndrăznit să-l în fru n te, a pus m âna pe sabia
de jad' ferm ecată şi a p o rn it la luptă cu X indian. S-au
luptat ei zile în şir, de cu zori şi p ân ă-n seară, dar nici
unul nu s-a lăsat răpus. P ână la urm ă, îm p ă ratu l Ce­
rului şi-a încordat toate pu terile şi, d intr-o lovitură, a
retezat capul lui X indian, care a căzut izbindu-se de
păm ânt cu un zgomot ca de tunet. •
X indian şi-a pip ăit gâtul şi, ‘când a sim ţit că nu m ai
are cap, s-a speriat foarte tare, a m u ta t securea în m âna
dreaptă şi cu m âna stângă a început să pipăie în cău­
tarea capului. A pipăit p ăm ântul, m unţii, pădurile şi
dealurile, şi, ce atingea el cu m âna, se prefăcea în p raf
şi pulbere.
T em ându-se că X indian îşi va găsi capul, îl va pune
pe um eri şi va începe iarăşi lupta, îm p ă ratu l C erului
şi-a lu at din nou sabia de jad ferm ecată şi, d in tr-o lo­
vitură, a despicat m untele în două. Capul lui X indian
s-o rostogolit în despicătură, iar m untele s-a închis la
loc.
X indian, care-şi căuta m ai departe capul, a auzit
zgomotul şi pe loc s-a op rit din căutare. Şi cum stătea
aplecat, sem ăna cu un m u n te care se afla acolo de m ii
de ani. A tunci a ş tiu t că n u -şi va m ai găsi niciodată
capul care fusese în gropat în inim a m untelui. D uşm anul
său de ‘m oarte stătea sem eţ în faţa lui, ca un învin­
gător.
Dar, oare, era Ximdian învins? Nu, nu era învins şi
nici nu se socotea astfel!
Ş i-a în d re p ta t tru p u l şi, cu scutul în tr-o m ână şi
securea în alta, a început să lovească în stânga şi în
dreapta, ca şi când şi-a r fi văzut duşm anul.
îm păratul' C erului se întorsese însă de m u lt în p a ­
latele sale din cer, d ar X indian continua să se lupte şi
poate se m ai luptă şi astăzi.
 CUPRINS

Peştişorul de a u r .................................................... 5
Perla s t r ă l u c i t o a r e .....................................................................11
B ăiatul din farfu ria de j a d .............................................. 15
In căutarea s o a r e l u i ............................................................. 18
F a t a - L o t u s ............................................ 24
C aracatiţa ■ . • . . .............................................30
Zâna ' L o t u s u l u i .................................................................... 35
Tăbliţa d r a g o n u l u i .................................................................... 38
V ânătorul H âlip . . . • ................................................41
Trei fire de p ăr din aur ................................................ 44
De ce răsare soarele când cântă cocoşul .' . . 54
R o d i a ...........................................................................................56
Erlang prinde sorii . . . . . . . . 60
Cuhua, fata de la podul Inim a C eţului • . . 62
F lautul de aur . . .. . . . . 68
Povestea lum ii . . . . . . . ■. . 71
Barca f e r m e c a t ă .................................................................... 74
Micul D ragon Galben şi M arele Dragon Negru . . 80
P e ţito ru l regelui T i b e t u l u i .............................................. 83
S ărbătoarea stropitului cu a p ă .......................................87
Pasărea fericirii . . . . . . . . . 89
C hung W ang şi cele nouă z â n e .......................................97
ÎZeiţa cu o m ie de ochi şio m ie de m âini . • . . .100
C um şi-a p ierd u t X indian c a p u l .....................................109

111
 Redaetor: IOANA POD AR U
Tehnoredactor: MARCEL DÂNESCU

Format: 16/70X100. Hârtie: Ediţii: 50 g/m 2

Tiparul executat La Imprimeria „ARDEALUL" Cluj

Comanda nr. 60173
ELdul 21 Decembrie Nr. 146
România