Păpuşile buburuzei Lia

Lia este o buburuză veselă şi neastâmpărată. Zi de zi o vezi dansând printre

straturile de margarete în eleganta ei fustă roşie cu buline. Nu se plictiseşte niciodată,
mai ales că are foarte mulţi prieteni. Îi place să stea de vorbă cu albinele harnice care
strâng mierea din flori, să se întreacă în zbor cu bondarii, să se bronzeze la razele
aurii ale soarelui împreună cu celelalte surate. Toate astea până într-o zi când
primeşte în dar de la bunica ei două păpuşi. Una, pe nume Barbie, cu siluetă de
balerină şi cu rochie roz de voal şi alta brunetă, cu părul strâns în coadă, pe nume
Erika. Este foarte încântată de noile sale prietene. Le îndoapă cu mâncarea găsită în
frigider, le pune să bea pahare întregi cu suc de caise, care ajung mai degrabă pe
rochiţe decât în burţile lor, le obligă să se culce ori de câte ori doreşte, le plimbă după
ea prin toată casă prinzându-le de câte un picior şi ţinându-le ore întregi cu capetele
în jos. Dar cel mai grav este că atunci când se plictiseşte de ele sunt aruncate peste
tot: pe sub pat, pe sub pian, în coşul cu haine murdare de la baie… Bunica este foarte
supărată atunci când le vede zăcând rătăcite prin cine ştie ce ungher al casei. Îi face
observaţie, dar degeaba. Buburuza Lia continuă să se poarte la fel cu păpuşile ei. Asta
până într-o zi când de-abia sculată din pat ea începe să strige disperată:
- Bunico, bunico, Barbie şi Erika au plecat! Le-am căutat peste tot şi nu sunt.
- Nici eu nu le-am văzut deloc, dar am găsit pe masa din sufragerie o scrisoare.
Este pentru tine. Erika a scris-o. Haide să o citim:
Dragă Lia,
Ne pare rău că te-am făcut să ne cauţi, dar nu mai putem suporta felul în care te
porţi cu noi. Vrem să avem libertate. Ne-am săturat să facem numai ceea ce doreşti tu
şi să ne arunci fără milă atunci când te plictiseşti de noi. Poate că în altă parte vom fi
mult mai apreciate şi respectate.
Rămas bun!
Fără să mai spună ceva, buburuza Lia a izbucnit în plâns.
- Oare cum se vor descurca fără mine? Şi ce mă voi face fără ele?
 Dar tocmai în acest timp cele două păpuşi ale buburuzei Lia se distrau de
minune. Barbie se hotărâse să devină o mare balerină. Avea şi costumaţia adecvată.
Acum exersa diferite piruete complicate în timp ce Erika o aplauda încurajând-o. Se
căţăraseră cu greu pe masa din bucătărie pe care Barbie o considera scena ei. Din
când în când făceau câte o pauză ca să mănânce din plăcintele cu mere pregătite de
bunica. Şi pentru că Erikăi îi plăcea foarte mult să exploreze, cotrobăia prin toate
dulapurile din bucătărie. Într-un sertar mai mare, descoperise un polonic pentru
ciorbă, mai multe tacâmuri şi patru cuţite. Mai greu a fost pentru ea a fost când a dat
nas în nas, sub chiuvetă, cu un păianjen. Nici nu ştia cum să fugă mai repede.
Sportivă cum era, a ajuns dintr-un salt tocmai pe frigider de unde nu avea să coboare
prea curând din cauza intrusului din bucătărie. Auzise despre păianjeni că îşi prind
prada în pânza ţesută de ei şi o mănâncă. Asta îi lipsea acum… Să ajungă în burta
unui păianjen! Dar nici nu putea să stea acolo ţintuită ore întregi. Ar fi murit de
foame şi de sete şi tot o soartă rea ar fi aşteptat-o. Şi cum stătea încercând să găsească
o cale de scăpare, în bucătărie a intrat buburuza Lia. Venise să bea din frigider o cană
cu lapte rece. Purta fusta ei roşie cu buline şi era la fel de supărată ca şi azi dimineaţă.
Degeaba îi promisese mama că îi va cumpăra alte păpuşi căci ea nu le vroia decât pe
Barbie şi Erika. Dacă ar fi ştiut că acum se aflau împreună în aceeaşi încăpere, s-ar fi
bucurat foarte mult. Dar cine să îi spună? Nici una dintre ele nu se hotărâse să se
întoarcă. Nici măcar Erika. Ea o privea pe Lia de sus, de pe frigider şi se gândea dacă
nu cumva ar fi mai bine să-i ceară ajutorul. I l-ar fi dat cu plăcere pentru că, de altfel,
era o buburuză destul de săritoare. Poate că-i fusese suficientă lecţia primită. Ar fi
putut să-i mai dea o şansă. Fiecare merităm o a doua şansă. Şi nici nu gândi bine toate
astea că se trezi sărind pe masă în faţa Liei. Aceasta nu ştia ce să mai spună de
bucurie. Acelaşi lucru îl făcuse şi Barbie, la semnul Erikăi. Toate erau fericite că se
regăsiseră. Lia nu mai contenea cu scuzele şi cu părerile de rău. Ea a înţeles cât de
mult a greşit când s-a purtat urât cu păpuşile ei.