Desenele lui Freddy

Freddy este un pui de tigru care adoră să deseneze. Are o cutie mare cu creioane
colorate şi pune pe hârtie tot ce vede în timpul plimbărilor sale prin junglă: copaci
uriaşi, elefanţi, rinoceri, maimuţe, dar şi păuni cu pene viu colorate. Într-o după-
amiază, el şi-a spus:
- Ce-ar fi să-i desenez pe fraţii mei? Cred că le-aş face o surpriză foarte plăcută. Şi,
fără să mai piardă vremea, a mers acolo unde îşi avea culcuşul fratele său mai mare.
Acesta tocmai scosese de sub nişte crengi uscate o pulpă de bivol, pusă la păstrare de
tata-tigru, şi o mânca pe furiş. Freddy a luat o culoare şi a desenat pe coala albă un
tigrişor durduliu. În burta acestuia a făcut o bucată mare de carne care deforma şi mai
mult trupul bietului animal. A arătat desenul fratelui său care a izbucnit pe dată în
hohote de râs:
-Nu te pricepi deloc! De ce ai desenat burta tigrului aşa mare? Nu înţeleg mai nimic
din mâzgăliturile tale!
- Cum nu înţelegi? a întrebat foarte sigur pe el Freddy. Tigrişorul din desenul meu
eşti chiar tu! Şi ai burta mare din cauza bucăţii de carne pe care tocmai ai înfulecat-o
pe furiş. Crezi că nu ştiu? Stai liniştit! Nu le voi spune părinţilor!
Dar nici nu era nevoie să le spună pentru că tigroaica auzise deja totul. Ea stătea
ascunsă în spatele unui copac din apropiere şi îi urmărea cu atenţie pe cei doi micuţi.
Nu a intervenit însă în discuţia lor pentru că vroia ca ei să creadă că sunt singuri. Aşa
putea să vadă de ce erau în stare atunci când ea nu se afla în preajmă. Din păcate,
doar Teddy ţinea cont de sfaturile ei. El fusese mereu un tigrişor ascultător şi
cuminte. Acum era supărat din cauză că fratele său mai mare nu îi apreciase desenul
şi-i spusese că nu se pricepe. Dar ce ştia el despre artă? Nu-l interesa decât mâncarea
şi atât. Mai bine s-ar duce să-l deseneze pe Achi, mezinul familiei. El este
întotdeauna foarte simpatic. Nu se supără când îl roagă să facă schimb de jucării,
când îi varsă, din greşeală, cana cu ceai peste pantalonaşi sau când îl trezeşte în miez
de noapte speriat din cauza urletelor necunoscute din junglă pe care le aude. Este un
frate tare de treabă care i-a făcut lui Teddy o mare surpriză când a ajuns la culcuşul
lui. Crezându-se singur, Achi se scobea cu degetele în nas. Ce urât! Doar i-a promis
mamei că n-o să mai facă asta! a gândit Teddy care a desenat pe foaia albă un tigrişor
cu o umflătură mare în nas. Sub umflătură se afla ceva ce semăna, mai degrabă, cu
trunchiul unui copac decât cu un deget. S-a gândit să-i arate desenul lui Achi.
- Ce este acesta? Un copac? Ce invenţie! Nu înţeleg mai nimic din mâzgăliturile tale!
- Dar eşti tu când te scobeai cu degetele în nas! a răspuns Freddy oarecum dezamăgit.
Din spatele copacului, tigroaica a zâmbit, dar nu a spus nimic. Ea auzise totul şi
era mândră de Freddy, care, de altfel, se întristase din cauza faptului că nici Achi nu îi
înţelegea desenul. Se gândea chiar să renunţe la marea lui pasiune şi să încerce să
facă altceva. Era foarte derutat, însă trebuia să ia o hotărâre. Ce-ar fi să-i arate
desenele mamei sale? Ea îl sprijină să le ducă pe toate la bun sfârşit şi îl încurajează
în tot ceea ce face. Atunci când greşeşte nu se fereşte să îl facă atent şi să îl corecteze.
Mereu ştie ce este mai bine pentru el. Şi, aşa stând lucrurile, Teddy a plecat să o caute
pe mama sa. A găsit-o după o liană pregătind pentru masa de seară un pui de
căprioară la grătar. De cum a zărit-o, a şi întrebat-o:
- Spune-mi, mamă, ce crezi că am desenat aici?
Tigroaica a privit primul desen şi i-a zâmbit:
- L-ai desenat pe fratele tău mai mare care înfulecă pe furiş o bucată de carne.
Întotdeauna mănâncă pe ascuns deşi ştie foarte bine nu este frumos să procedezi aşa.
În plus, dacă vrei să fii sănătos, trebuie să respecţi orele de masă.
- Dar aici, ce am desenat? a întrebat Teddy arătând al doilea desen.
- Este micuţul Achi care se scobeşte cu degetele în nas, crezând că este singur şi că
nu îl vede nimeni. L-am rugat de atâtea ori să renunţe la obiceiul acesta urât, dar se
pare că tot nu ascultă.
Pe mine cum m-ai desena, Teddy, dacă te-aş ruga să o faci? a vrut tigroaica să
afle.
- Te-aş desena ca pe o zână din poveşti care îi învaţă pe tigrişori numai lucruri bune.
Fraţii mei au greşit că nu te-au ascultat, dar să ştii că eu nu voi ieşi niciodată din
cuvântul tău. Te iubesc mai presus decât orice pe lume!
 Teddy era foarte fericit că mama lui a interpretat corect desenele. Fără să ştie, ea
îi redase încrederea în el şi în talentul său. Îl făcuse să iubescă desenul şi mai mult
decât până atunci.