s.c. HARA THERAPY s.r.l.

Braşov, str. M. Weiss nr. 19

Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
site: www.yumeiho.ro
mail: daniela@yumeiho.ro
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE, BIOFIZICĂ ŞI BIOMECANICĂ

ALE APARATULUI LOCOMOTOR

Biomecanica – este ştiinţa care se ocupă cu studiul repercursiunilor

forţelor mecanice asupra structurii funcţionale a omului în ceea ce priveşte arhitectura
oaselor, a articulaţiilor şi a muşchilor, ca factori determinanţi ai mişcării.
Aparatul specializat care efectuează mişcările corpului uman este denumit
aparat locomotor, iar funcţia complexă a acestuia se numeşte locomoţie. Locomoţia
defineşte atât mişcarea corpului în totalitatea sa cât şi a segmentelor izolate ale
corpului (la nivel de articulaţii).

Osteologia – este partea anatomiei care are ca obiect studiul oaselor.

Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare alb-gălbuie. Ansamblul lor constituie
scheletul.
Componentele scheletului sunt conţinute într-o învelitoare fibroasă
continuă, periost (la nivelul oaselor) iar la nivelul cartilajelor, pericondru.

Funcţiile oaselor:
- determină forma, dimensiunile şi proporţiile corpului şi ale diferitelor sale
segmente
- servesc ca sprijin pentru întregul corp şi pentru pentru părţile moi
- alcătuiesc cavităţi ce protejează anumite organe (ex. cutia craniană pentru creier)
- servesc ca elemente de inserţie pentru muşchi, devenind astfel pârghii pentru
locomoţie
- constituie rezerva calcică a organismului

SISTEMUL OSOS

Oasele, in ansamblu, constituie scheletul si impreuna cu articulatiile, reprezinta

elementele pasive ale aparatului locomotor care sunt puse in miscare de elementele
active, respectiv de muschi, oasele au forme si structuri variabile legate de functia si
situatia lor in corp. Dupa forma deosebim: oase lungi, scurte, plate si pneumatice.
 Oasele lungi, ca de exemplu femurul, se compun din corp (diaphysis) si cele
doua extremitati (epiphises). In interiorul diafizei se gaseste canalul medular in
care se afla maduva rosie sau galbena.
 Oasele plate, precum oasele craniului sunt formate din doua lamele de os
compact intre care se afla tesut spongios.
 Oase scurte, precum carpienele au un strat exterior de tesut cortical, iar in
interior contin tesut spongios.
 Oasele pneumatice, (maxilarul superior, etmoidul etc.) au in interiorul lor
cavitati tapetate cu mucoasa in care se gaseste aer.
Oasele sunt invelite la exterior de o membrana numita periost in care se gasesc
multiple terminatii nervoase. Vasele sangvine, impreuna cu filetele nervoase
patrund in os prin gauri nutritive (foramina nutricia).
 s.c. HARA THERAPY s.r.l.
Braşov, str. M. Weiss nr. 19
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
site: www.yumeiho.ro
mail: daniela@yumeiho.ro
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Scheletul este alcatuit, la adult, din 206 oase, iar daca se ia in considerare si geneza
oaselor rezulta 228 de oase (sternul format din trei piese, osul coxal la fel iar sacrul din
5 piese). Deosebim un schelet axial format de coloana vertebrala ce prezinta un canal
in care isi gaseste adapost maduva spinarii. Capatul ei cranian suporta greutatea
capului, in care se afla encefalul, si formeaza polul cranial sau superior al organismului
uman. Pe laturile sale se articuleaza cu toracele, prin cele 12 perechi de coaste, care il
structureaza impreuna cu sternul, situat ventral,pe linia mediana. In torace sunt
gazduite viscerele toracice.
De torace sunt legate membrele superioare prin mijlocirea centurii scapulare,
segmentul de radacina al acestora; iar caudal coloana vertebrala se articuleaza cu
centura pelviana, segmentul de legatura al membrelor pelviene si de sustinere a
viscerelor abdominale.

COLOANA VERTEBRALĂ

Coloana vertebrala este alcatuita din piese osoase scurte cu diametrele mai
mult sau mai putin egale, numite vertebre (vertebra=cea care se rasuceste). Coloana
vertebrala este formata dintr-un numar de 33-34 de astfel de vertebre, legate intre ele
prin articulatii, datorita carora ea constituie un intreg rezistent, dar totusi flexibil,
elastic si mobil, ingaduind trunchiului sa efectueze miscari destul de variate de
inclinare (flexiune): indarat-extensie,laterala si de rasucire verticala (torsionare).
Coloana vertebrala se imparte in 4 regiuni fiecare dintre ele fiind alcatuita dintr-un
numar fix de vertebre.
 Regiunea cervicala – 7 vertebre.
 Regiunea dorsala – 12 vertebre.
 Regiunea lombara – 5 vertebre.
 Regiunea sacrata – 5 vertebre. Acestea se sudeaza intre ele si se
mai numesc vertebre false.
 Regiunea coccigiana – 4,5 vertebre. Si acestea se sudeaza si se
mai numesc vertebre false.
Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfo-functionale legate de
indeplinirea celor doua functii importante ale coloanei vertebrale: de a suporta
greutatea capului, trunchiului si a membrelor superioarel; de a asigura o mobilitate
suficienta.
Fiecare vertebra prezinta si diferentieri morfo-functionale rezultate in urma
mecanismului de adaptare la solicitarii staticii si dinamicii bipede.

Vertebra tip (prin aceasta notiune se intelege elementul morfologic care

intruneste, in structura sa, elementele comune ale tuturor vertebrelor regionale).
Prezinta corpul vertebral mai mult sau mai putin cilindric, cu doua fete una craniala si
cealalta caudala, o circumferinta si acul vertebral alcatuit din doua lame vertebrale,
pediculii vertebrali sau radacinile vertebrale care sunt punti de legatura ale arcului
vertebral cu fata dorsala a corpului vertebral. Pediculii prezinta pe marginile lor cranial
si codal incizurile vertebrale care prin suprapunere formeaza gaurile intervertebrale sau
de conjugare prin care trec nervii spinali.
 s.c. HARA THERAPY s.r.l.
Braşov, str. M. Weiss nr. 19
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
site: www.yumeiho.ro
mail: daniela@yumeiho.ro
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

De pe arcul vertebral se desprind apofize articulare, cate doua craniale si

caudale si apofize musculare care sunt transverse si pleaca de pe partile centro-laterale
ale arcului vertebral, la unirea acestuia cu pediculii si apofiza spinoasa, care porneste
dorsal, median din locul de unire al celor doua lame.
Corpul vertebral, arcul vertebral si radacinile delimiteaza orificiul vertebral
sau gaura de conjugare, care gazduieste nervul rahidian cu o prelungire a durei.

Vertebre cu caracter special – puncte de reper importante în Yumeiho

1) Atlasul – întâia vertebră cervicală, C1. Nu are corp vertebral. Este format din două
mase laterale, unite printr-un arc anterior, elemente ce circumscriu gaura
vertebrală. De la masele laterale pleacă procesele transverse.

2) Axisul – a doua vertebră cervicală, C2. Modificarea priveşte numai corpul, pe faţa
superioară a corpului se găseşte o proeminenţă verticală, numită dinte (dens axis).
Faţa posterioară intră în contact cu ligamentul transversal al atlasului.

3) Verterbra proeminentă, C7 – caracterizată prin lungimea procesului spinos care

poate fi cu uşurinţă pipăită sub piele. Este un reper important în anatomia
topografică şi în medicină.

4) A saşea vertebră cervicală, C6 – tuberculul anterior al procesului transvers este

mai proeminent, cunoscut şi sub numele de Tuberculul Crassaignae sau Tuberculul
Carotidian. Se poate palma, este un reper foarte important.

5) A cincea vertebră toracică – caracterizată printr-o singură scobitură de pe corp,

destinată capului costal.

6) A 12-a vertebră toracică – caracterizată printr-o singură scobitură de pe corp,

destinată capului costal corespunzător, precum şi prin absenţa feţişoarei costale de
pe procesul transvers, deoarece T12, nu se articulează cu procesul acestei vertebre.

7) Sacrul – os median şi nepereche situat în continuarea coloanei lombare, deasupra

coccigelui şi înfipt ca o pană între cele două oase iliace. Pe scheletul articulat este
oblic îndreptat de sus în jos şi dinainte înapoi, astfel că baza lui formează cu ultima
vertebră lombară un unghi numit promontoriu, de mare importanţă obstetricală şi
antropologică. Extremitatea superioară este mai voluminoasă decât cea inferioară,
are forma unei piramide şi este recurbată înainte. Este format din sudarea a 5
vertebre sacrate.

- Faţa pelviană, este concavă, prezintă 4 linii transverse ce indică liniile de sudură
ale celor 5 vertebre sacrate. La extremitatea fiecărei linii există câte o gaură sacrată
anterioară prin care trec ramurile anterioare ale nervilor spinali sacraţi.
- Faţa dorsală, este convexă. Pe linia mediană prezintă creasta sacrată mediană
rezultată prin unirea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrate. Sub creasta sacrată
mediană se găseşte un orificiu în formă de “V” răsturnat; orificiul canalului sacrat
sau hiatul sacrat delimitat de două mici creste numite coarnele sacrate. Lateral de
 s.c. HARA THERAPY s.r.l.
Braşov, str. M. Weiss nr. 19
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
site: www.yumeiho.ro
mail: daniela@yumeiho.ro
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

creasta sacrată mediană se găseşte de fiecare parte cîte o creastă sacrată

intermediară care rezultă din sudarea proceselor articulare ale vertebrelor sacrate.
Lateral de ele există o serie de patru găuri sacrate posterioare ale nervilor sacraţi.
Vârful sacrului se articulează cu coccigele printr-o feţişoară eliptică. Canalul sacrat
străbate osul sacru, este triunghiular în partea superioară şi turtit anteroposterior în
partea inferioară.
Osul sacru al adultului prezintă, în general, diferenţe sexuale evidente: la
bărbat este mai lung, mai îngust şi mai curbat anterior decât la femeie.

8) Coccigele (coccyx) este format din sudarea a patru vertebre coccigiene. Este os
median şi nepereche. Are două feţe, o bază şi un vârf. Vârful se termină printr-un
mic tubercul.

Curburile în plan sagital, se dobândesc în cursul vieţii postnatale:

I. Curbura cervicală – cu convexitatea înainte
II. Curbura toracică – cu convexitatea înapoi
III. Curbura lombară – cu convexitatea înainte
IV. Curbura sacro-coccigiană – cu convexitatea înapoi

Lungimea medie reprezintă 40% din lungimea corpului, aproximativ 73 cm la

bărbat şi 63 cm la femei.

TORACELE

Scheletul toracelui este format din cele 12 vertebre toracale/dorsale, de cele 12

perechi de coaste si de stern situat ventral pe linia mediana.
Sternul este un os turtit ventr-dorsal, nepereche, situat ventral si median. El
prezinta doua fete: una ventrala si cealalta dorsala, doua margini laterale, o baza sau
manubriul indreptata cranial, un corp si un varf- apendicele xsifoid
Coastele sunt arcuri osoase, care se despind de coloana vertebrala si se indreapta
inainte spre stern. Sunt in nunmar de 12 perechi.
Dupa felul comportarii lor fata de stern, coastele se impart in coaste adevarate
sau sternale care se articuleaza cu sternul prin mijlocirea unor cartilagii articulare
(preimele 7 perechi) si coaste false sau abdominale (care nu ajung pana la stern-
ultimele 5 perechi).

CRANIUL

Craniul se situeaza pe coloana cervicala cu care se articuleaza prin intermediul

articulatiei atlantooccipitale. El este alcatuit din neurocraniu si viscerocraniu. Craniul
este acoperit la exterior de pericraniu si intern de endocraniu sau duramater cerebrala.
Neurocraniul sau craniul cerebral constituie portiunea superioara si
posterioara a craniului, avand forma unei sfere neregulate sau ovoidale, in cavitatea
careia este adapostit creierul. Neurocraniul este alcatuit din 8 oase din care patru sunt
neperechi: osul frontal, etmoid, fenoid si occipital iar celelalte 4 rezulta din 2 perechi
de oase: temporale si parietale.
 s.c. HARA THERAPY s.r.l.
Braşov, str. M. Weiss nr. 19
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
site: www.yumeiho.ro
mail: daniela@yumeiho.ro
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Viscerocraniul este alcatuit din 14 oase, dintre care 6 sunt perechi si doua
neperechi situate median. Oasele nepereche sunt vomerul si mandibula. Vomerul
impreuna cu lama perpendiculara a etnoidului imparte cavitatea nazala in doua
jumatati. Mandibula formeaza impreuna cu falca inferioara si este in acelasi timp,
singurul os mobil al viscerocraniului.
Oasele pereche sunt:
 Maxilarul superior
 Zigomaticul
 Nazalul
 Lacrimalul
 Palatinul
 Cornetul inferior
Aceste oase sunt grupate si articulate intre ele prin suturi, incat dau nastere
cavitatitlor orbitare, nazale si bucala, sediu al organelor de simt si al celor care
alcatuiesc portiunea initiala a aparatului de import a materiei.

MEMBRELE

Scheletul membrelor superioare si inferioare se caracaterizeaza prin faptul ca este

simetric si omolog.
Simetric – deoarece gasim aceleasi oase cu aceeasi morfologie pe partea dreapta
si stanga insa nesuperpozabile.
Omolog – intrucat aceeasi dispozitie pe segmente a oaselor o intalnim si la
membrul superior si la cel inferior.
Membrele superioare au un schelet format din centura scapulara si membrul
superior propriu-zis.
1. Centura scapulara este alcatuita din clavicula si omoplat.
 Clavicula – in forma de S prezinta o extremitate interna sau sternala si
alta externa sau acromiala, cu fetele articulare respective; pe fata
inferioara in apropierea extremitatii interne este tuberozitatea costala,
iar spre extremitatea externa tuberculul conoid si linia trapezoidala.
 Scapula sau omoplatul – os plat aplicat pe fata posterioara a grilajului
costal pe care se prind muschi cu origine pe torace sau membrul
superior. Prezinta margine interna sau spinala, margine superioara sau
cervicala si margine externa sau axilara, unite prin: unghiul superior,
unghiul inferior sau varful omoplatului si unghiul extern. Fata sa
anterioara este usor excavata cu doua, trei creste oblice pentru insertia
muschiului sub-scapular, iar cea posterioara este impartita de spina
scapulei ce se termina prin acromion in fosa supraspinoasa si fosa
subspinoasa.
2. Oasele membrului propriu-zis sunt humerus, radius, ulna, carpiene,
metacarpiene si falange.
 s.c. HARA THERAPY s.r.l.
Braşov, str. M. Weiss nr. 19
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
site: www.yumeiho.ro
mail: daniela@yumeiho.ro
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Membrele inferioare au un schelet format din centura pelviana si membrul

propriu-zis.
1.Centura pelviana, bazinul osos (pelvis) este alcatuit dintr-un inel solid osos,
format posterior din osul sacru si coccis iar lateral din cele doua oase iliace sau
coxale. Osul iliac (os coxa) la randul sau este alcatuit din trei piese osoase
puternic solidarizate:
 Ilion
 Ischion
 Pubis
La unirea lor gasindu-se inspre lateral, cavitatea cotiloida sau acetabulara
(fosacetabului) inconjurata de o suprafata semilunara prin care se realizeaza distal
articulatia cu femurul. Cavitatea cotiloida prezinta scobitura ischiopubiana, ce
limiteaza gaura ischiopubiana. In acest fel se constituie bazinul osos ce sustine viscere
din care si de care se articuleaza membrele inferioare.
Ilionul formeaza aripa iliaca limitata superior prin creasta iliaca. Pe fata sa
interna se afla fosa iliaca interna si pe cea externa cele trei linii semicirculare (linea
glutea inferior, linea glutea anterior, linea glutea posterior), cu numeroase canalicule
vasculare. Aripa iliaca este separata de corpul ilionului de linia nenumita.
Ischionul este format din corp sau ramura descendenta si ramura ascendenta cu
tuberozitati, prin unirea lor se completeaza gaura ischiopubiana.
Pubisul reprezintă porţiunea antero-inferioară a osului. Are un corp şi două
ramuri. Corpul se uneşte cu ischionul, iar la locul de unire se găseşte eminenţa ilio-
pubiană. De la corp pleacă înainte ramura superioară, coteşte în unghi ascuţit şi
continuă cu ramura inferioară sau ascendentă. Ramura inferioară a pubelui se uneşte cu
ramura ischionului, formând ramura ischio-pubiană.
2. Oasele membrului propriu-zis sunt: femurul, tibia si fibula, tarsienele, tarsul
si scheletul piciorului.