Curs Yumeiho - Notiuni Elementare de Anatomie

s.c. HARA THERAPY s.r.l.
Braşov, str. M. Weiss nr. 19

Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
site: www.yumeiho.ro
mail: daniela@yumeiho.ro
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE, BIOFIZICĂ ŞI BIOMECANICĂ

ALE APARATULUI LOCOMOTOR
Biomecanica – este ştiinţa care se ocupă cu studiul repercursiunilor

forţelor mecanice asupra structurii funcţionale a omului în ceea ce priveşte arhitectura
oaselor, a articulaţiilor şi a muşchilor, ca factori determinanţi ai mişcării.
Aparatul specializat care efectuează mişcările corpului uman este denumit
aparat locomotor, iar funcţia complexă a acestuia se numeşte locomoţie. Locomoţia
defineşte atât mişcarea corpului în totalitatea sa cât şi a segmentelor izolate ale
corpului (la nivel de articulaţii).
Osteologia – este partea anatomiei care are ca obiect studiul oaselor.

Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare alb-gălbuie. Ansamblul lor constituie
scheletul.
Componentele scheletului sunt conţinute într-o învelitoare fibroasă
continuă, periost (la nivelul oaselor) iar la nivelul cartilajelor, pericondru.
Funcţiile oaselor:
- determină forma, dimensiunile şi proporţiile corpului şi ale diferitelor sale
segmente
- servesc ca sprijin pentru întregul corp şi pentru pentru părţile moi
- alcătuiesc cavităţi ce protejează anumite organe (ex. cutia craniană pentru creier)
- servesc ca elemente de inserţie pentru muşchi, devenind astfel pârghii pentru
locomoţie
- constituie rezerva calcică a organismului
SISTEMUL OSOS
Oasele, in ansamblu, constituie scheletul si impreuna cu articulatiile, reprezinta

elementele pasive ale aparatului locomotor care sunt puse in miscare de elementele
active, respectiv de muschi, oasele au forme si structuri variabile legate de functia si
situatia lor in corp. Dupa forma deosebim: oase lungi, scurte, plate si pneumatice.
 Oasele lungi, ca de exemplu femurul, se compun din corp (diaphysis) si cele
doua extremitati (epiphises). In interiorul diafizei se gaseste canalul medular in
care se afla maduva rosie sau galbena.
 Oasele plate, precum oasele craniului sunt formate din doua lamele de os
compact intre care se afla tesut spongios.
 Oase scurte, precum carpienele au un strat exterior de tesut cortical, iar in
interior contin tesut spongios.
 Oasele pneumatice, (maxilarul superior, etmoidul etc.) au in interiorul lor
cavitati tapetate cu mucoasa in care se gaseste aer.
Oasele sunt invelite la exterior de o membrana numita periost in care se gasesc
multiple terminatii nervoase. Vasele sangvine, impreuna cu filetele nervoase
patrund in os prin gauri nutritive (foramina nutricia).
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Scheletul este alcatuit, la adult, din 206 oase, iar daca se ia in considerare si geneza
oaselor rezulta 228 de oase (sternul format din trei piese, osul coxal la fel iar sacrul din
5 piese). Deosebim un schelet axial format de coloana vertebrala ce prezinta un canal
in care isi gaseste adapost maduva spinarii. Capatul ei cranian suporta greutatea
capului, in care se afla encefalul, si formeaza polul cranial sau superior al organismului
uman. Pe laturile sale se articuleaza cu toracele, prin cele 12 perechi de coaste, care il
structureaza impreuna cu sternul, situat ventral,pe linia mediana. In torace sunt
gazduite viscerele toracice.
De torace sunt legate membrele superioare prin mijlocirea centurii scapulare,
segmentul de radacina al acestora; iar caudal coloana vertebrala se articuleaza cu
centura pelviana, segmentul de legatura al membrelor pelviene si de sustinere a
viscerelor abdominale.
COLOANA VERTEBRALĂ
Coloana vertebrala este alcatuita din piese osoase scurte cu diametrele mai
mult sau mai putin egale, numite vertebre (vertebra=cea care se rasuceste). Coloana
vertebrala este formata dintr-un numar de 33-34 de astfel de vertebre, legate intre ele
prin articulatii, datorita carora ea constituie un intreg rezistent, dar totusi flexibil,
elastic si mobil, ingaduind trunchiului sa efectueze miscari destul de variate de
inclinare (flexiune): indarat-extensie,laterala si de rasucire verticala (torsionare).
Coloana vertebrala se imparte in 4 regiuni fiecare dintre ele fiind alcatuita dintr-un
numar fix de vertebre.
 Regiunea cervicala – 7 vertebre.
 Regiunea dorsala – 12 vertebre.
 Regiunea lombara – 5 vertebre.
 Regiunea sacrata – 5 vertebre. Acestea se sudeaza intre ele si se
mai numesc vertebre false.
 Regiunea coccigiana – 4,5 vertebre. Si acestea se sudeaza si se
mai numesc vertebre false.
Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfo-functionale legate de
indeplinirea celor doua functii importante ale coloanei vertebrale: de a suporta
greutatea capului, trunchiului si a membrelor superioarel; de a asigura o mobilitate
suficienta.
Fiecare vertebra prezinta si diferentieri morfo-functionale rezultate in urma
mecanismului de adaptare la solicitarii staticii si dinamicii bipede.
Vertebra tip (prin aceasta notiune se intelege elementul morfologic care

intruneste, in structura sa, elementele comune ale tuturor vertebrelor regionale).
Prezinta corpul vertebral mai mult sau mai putin cilindric, cu doua fete una craniala si
cealalta caudala, o circumferinta si acul vertebral alcatuit din doua lame vertebrale,
pediculii vertebrali sau radacinile vertebrale care sunt punti de legatura ale arcului
vertebral cu fata dorsala a corpului vertebral. Pediculii prezinta pe marginile lor cranial
si codal incizurile vertebrale care prin suprapunere formeaza gaurile intervertebrale sau
de conjugare prin care trec nervii spinali.
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
De pe arcul vertebral se desprind apofize articulare, cate doua craniale si

caudale si apofize musculare care sunt transverse si pleaca de pe partile centro-laterale
ale arcului vertebral, la unirea acestuia cu pediculii si apofiza spinoasa, care porneste
dorsal, median din locul de unire al celor doua lame.
Corpul vertebral, arcul vertebral si radacinile delimiteaza orificiul vertebral
sau gaura de conjugare, care gazduieste nervul rahidian cu o prelungire a durei.
Vertebre cu caracter special – puncte de reper importante în Yumeiho
1) Atlasul – întâia vertebră cervicală, C1. Nu are corp vertebral. Este format din două
mase laterale, unite printr-un arc anterior, elemente ce circumscriu gaura
vertebrală. De la masele laterale pleacă procesele transverse.
2) Axisul – a doua vertebră cervicală, C2. Modificarea priveşte numai corpul, pe faţa
superioară a corpului se găseşte o proeminenţă verticală, numită dinte (dens axis).
Faţa posterioară intră în contact cu ligamentul transversal al atlasului.
3) Verterbra proeminentă, C7 – caracterizată prin lungimea procesului spinos care

poate fi cu uşurinţă pipăită sub piele. Este un reper important în anatomia
topografică şi în medicină.
4) A saşea vertebră cervicală, C6 – tuberculul anterior al procesului transvers este

mai proeminent, cunoscut şi sub numele de Tuberculul Crassaignae sau Tuberculul
Carotidian. Se poate palma, este un reper foarte important.
5) A cincea vertebră toracică – caracterizată printr-o singură scobitură de pe corp,

destinată capului costal.
6) A 12-a vertebră toracică – caracterizată printr-o singură scobitură de pe corp,

destinată capului costal corespunzător, precum şi prin absenţa feţişoarei costale de
pe procesul transvers, deoarece T12, nu se articulează cu procesul acestei vertebre.
7) Sacrul – os median şi nepereche situat în continuarea coloanei lombare, deasupra

coccigelui şi înfipt ca o pană între cele două oase iliace. Pe scheletul articulat este
oblic îndreptat de sus în jos şi dinainte înapoi, astfel că baza lui formează cu ultima
vertebră lombară un unghi numit promontoriu, de mare importanţă obstetricală şi
antropologică. Extremitatea superioară este mai voluminoasă decât cea inferioară,
are forma unei piramide şi este recurbată înainte. Este format din sudarea a 5
vertebre sacrate.
- Faţa pelviană, este concavă, prezintă 4 linii transverse ce indică liniile de sudură
ale celor 5 vertebre sacrate. La extremitatea fiecărei linii există câte o gaură sacrată
anterioară prin care trec ramurile anterioare ale nervilor spinali sacraţi.
- Faţa dorsală, este convexă. Pe linia mediană prezintă creasta sacrată mediană
rezultată prin unirea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrate. Sub creasta sacrată
mediană se găseşte un orificiu în formă de “V” răsturnat; orificiul canalului sacrat
sau hiatul sacrat delimitat de două mici creste numite coarnele sacrate. Lateral de
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
creasta sacrată mediană se găseşte de fiecare parte cîte o creastă sacrată

intermediară care rezultă din sudarea proceselor articulare ale vertebrelor sacrate.
Lateral de ele există o serie de patru găuri sacrate posterioare ale nervilor sacraţi.
Vârful sacrului se articulează cu coccigele printr-o feţişoară eliptică. Canalul sacrat
străbate osul sacru, este triunghiular în partea superioară şi turtit anteroposterior în
partea inferioară.
Osul sacru al adultului prezintă, în general, diferenţe sexuale evidente: la
bărbat este mai lung, mai îngust şi mai curbat anterior decât la femeie.
8) Coccigele (coccyx) este format din sudarea a patru vertebre coccigiene. Este os
median şi nepereche. Are două feţe, o bază şi un vârf. Vârful se termină printr-un
mic tubercul.
Curburile în plan sagital, se dobândesc în cursul vieţii postnatale:

I. Curbura cervicală – cu convexitatea înainte
II. Curbura toracică – cu convexitatea înapoi
III. Curbura lombară – cu convexitatea înainte
IV. Curbura sacro-coccigiană – cu convexitatea înapoi
Curburile în plan frontal sunt mai puţin pronunţate

a) cervicală – cu convexitatea la stânga
b) toracică – cu convexitatea la dreapta
c) lombară – cu convexitatea la stânga
La stângaci curburile în plan frontal sunt îndreptate în sens invers.
Coloana vertebrală are patru feţe:

- anterioară
- posterioară
- laterală dreapta
- laterală stînga
Lungimea medie reprezintă 40% din lungimea corpului, aproximativ 73 cm la bărbat şi

63 cm la femei.
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
CENTURA PELVIANĂ – COXALUL
Coxalul este un os plan, voluminos şi neregulat, torsionat ca o elice. La

început este format din trei piese distincte, ilionul, ischionul şi pubele, care se sudează
definitiv între 12-16 ani la fete şi 13-18 ani la băieţi.
I. ILIONUL (Os iLii sau Ilium) – formează porţiunea superioară a osului şi

reprezintă mai mult de jumătatea lui. Ilionul prezintă 2 părţi: corpul şi aripa.
II. ISCHIONUL – cuprinde porţiunea posterioară şi inferioară a osului. Are un corp

şi o ramură. Corpul se continuă cu ramura ce se întinde înainte.
III. PUBELE – reprezintă porţiunea antero-inferioară a osului. Are un corp şi două

ramuri. Corpul se uneşte cu ischionul, iar la locul de unire se găseşte eminenţa
ilio-pubiană. De la corp pleacă înainte ramura superioară, coteşte în unghi ascuţit
şi continuă cu ramura inferioară sau ascendentă. Ramura inferioară a pubelui se
uneşte cu ramura ischionului, formând ramura ischio-pubiană.
Coxalul, considerat în totalitate prezintă două feţe, patru margini şi patru

unghiuri.
PELVISUL OSOS (PELVIS)
Pelvisul sau bazinul este format din cele două coxale, sacru şi coccigele.
Pelvisul osos cuprinde în interiorul său cavitatea pelviană (cavitas pelvis)
care conţine numeroase organe de mare importanţă.
Are forma unui trunchi de con, cu baza mare în sus şi cu baza mică în jos.
Baza mare a pelvisului este formată din baza sacrului, creasta iliacă, marginea
anterioară a coxalului şi marginea superioară a simfizei pubiene. Pelvisul prezintă
diferenţe sexuale, de vârstă şi individuale.
Bazinul osos serveşte pe lângă rolul de protecţie a organelor pelviene şi la
transmiterea greutăţii corpului la membrele inferioare; astfel are un rol important în
statică şi locomoţie.
Considerat în plan frontal, bazinul osos se prezintă ca o boltă care primeşte
greutate corpului şi o transmite celor două coapse. Această boltă are un vârf
reprezentat de sacru şi doi stâlpi arcade) reprezentaţi de oasele coxale.
Sacrul primeşte greutatea de la trunchi şi prin intermediul stâlpilor o
transmite la femure. Astfel greutatea corpului apăsând pe sacru, produce o tensiune în
articulaţiile sacro-iliace.
Articulaţiile: segmentele osoase care alcătuiesc scheletul bazinului se

articulează între ele astfel:
- înainte prin simfiza pubiană
- înapoi prin articulaţiile sacroiliace
- posterior mai există articulaţia sacro-coccigiană
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Simfiza pubiană are o articulaţie semimobilă. Suprafeţele articualare sunt

acoperite cu cartilaj hialin sunt unite între ele printr-un ligament interosos şi prin
ligamente periferice dispuse anterior, posterior, superior şi inferior. Aceste ligamente
realizează o adevărată capsulă fibroasă, ce înconjură articulaţia ca un manşon
transversal.
Articulaţiile sacro-iliace: sunt tot articulaţii semimobile. Feţele articulare
ale sacrului şi ale coxalului corespund exact, atât ca formă cât şi ca dimensiuni.
Mijloacele de unire care solidarizează faţetele articulare ale sacrului cu ale coxalului
sunt reprezentate de o capsulă fibroasă, întărită, anterior şi posterior de câte un
ligament. Ligamentul sacro-iliac posterior este alcătuit din patru straturi.
În afara acestor ligamente proprii articulaţiilor sacro-sciatice, care se întind
de la faţa posterioară a articulaţiilor sacro-iliace la tuberozitatea ischiatică (marele
ligament sacro-sciatic) şi la spina iliacă (micul ligament sacro-sciatic)
Un alt ligament extrinsec deosebit de puternic, ligamentul iliolombar se
întinde deasupra articulaţiei sacro-iliace şi solidarizează ultimele două vertebre
lombare la creasta iliacă.
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Vom detalia in cele ce urmeaza situaţia în care coxalul drept este dislocat.
STADIILE DISLOCARII COXALE DREPTE
Membrul inferior drept este mai scurt - centrul de greutate este cel mai adesea
situat la stanga fata de pozitia mediana, normala.
In urma suprasolicitarii articulatiei sacro-iliace stangi aceasta va ceda, in timp, suferind
si ea o dislocare. In acest caz membrele inferioare se vor egaliza treptat sub aspectul
lungimii. Centrul de greutate se va muta treptat in partea dreapta.
Articulatia sacroiliaca dreapta va ceda suplimentar, ea fiind deja afectata. Centrul
de greutate se va muta iarasi spre stanga. Acesta este stadiul tipului combinat (boli
cronice); sub aspectul simptomatologiei va prezenta o combinare a caracteristicilor
stadiilor 1 si 2.
PRIMUL STADIU AL DISLOCARII COXALE
Semne ale dislocarii coxale drepte:

Pacientul asezat in decubit ventral (culcat pe burta), osul coxal de pe partea
dreapta se prezinta mai inalt decat cel din stanga (spina iliaca posterioara dr.
mai ridicata); in decubit dorsal (culcat pe spate) spina iliaca anterioara dreapta
este mai ridicata (sau mai joasa decat cea din stg.).
In clinostatism ventral membrul inferior corespunzator coxalului dislocat se

observa a fi mai scurt, iar umarul drept va fi situat mai sus decat stangul. (Vezi
fig. B).
Obs : Termenul de “scurt” se refera la aspect si nu la o scurtare propriu-zisa a osaturii!
 Osul coxal dislocat se răsuceşte înspre înapoi, prezentandu-se mai înalt decât
stângul. Articulaţia coxofemurala din partea dreapta se răsuceşte intern din
cauza dislocării coxalului drept, in consecinta membrul inferior drept se
prezinta mai scurt decât cel stâng.
 Stând sau mergând, in conditii normale, greutatea corpului se repartizează egal

pe cele două membre inferioare; insa, in cazul dislocarii coxalului drept,
persoana tinde să-şi mute centrul de greutate spre stanga deoarece membrul
inferior drept mai scurt (functional) decât stângul, iar membrul inferior stâng
trebuie să suporte mai mult decât jumătate din greutate. In consecinta corpul
trebuie sa se încline spre dreapta. Pentru a menţine echilibrul corpului,
vertebrele toracale inferioare şi lombare se curbează spre dreapta, iar vertebrele
toracale superioare si cervicale inferioare spre stânga, capul se va înclina spre
dreapta (curburi compensatorii). Linia coxalelor devine înaltă în partea stângă
şi joasă în partea dreaptă, iar linia umerilor este similara ca in poziţia culcat
(Vezi fig. C).
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
 Daca osul coxal drept dislocat se mişcă spre înainte, stângul va arăta mai înalt
decât dreptul. Umărul drept, influenţat de curbarea spre dreapta a coloanei
vertebrale, se mişcă spre înainte iar corpul se răsuceşte spre stânga.
AL DOILEA STADIU AL DISLOCARII COXALE :
Dacă dislocarea coxalului drept rămâne necorectata timp îndelungat, putin cate
putin la nivelul piciorului stang se va instala o oboseala cronica datorată
supraîncărcării (suprasolicitarii biomecanice).
 Însa in tot acest timp, membrul inferior drept încă mai poate totusi suporta
greutatea corpului. Iar când greutatea se transmite membrului inferior drept
(pentru protejarea celuilalt), articulaţia coxală dreaptă, care deja s-a curbat
intern, se roteşte puţin cate putin spre exterior, iar membrul inferior drept
devine tot mai lung.
 Deoarece greutatea corpului se proiecteaza acum asupra membrului inferior

drept, partea superioara a coloanei vertebrale ar trebui sa se curbeze spre
stanga. Insa ea este deja curbată spre dreapta si nu se mai poate îndrepta ca şi
înainte (in conditii normale), ea poate numai să utilizeze curbura sa spre stânga
(prezenta la nivelul segmentelor superioare) pentru a menţine echilibrul
corpului.
 Iată de ce coloana vertebrala si chiar întregul corp iau forma literei "S". Pentru a
menţine echilibrul, in conditiile coloanei vertebrale superiore curbate, linia
umerilor se ridică în stânga şi coboară în dreapta. Umerii se mişcă spre înainte
şi se rotesc spre dreapta. Un astfel de corp este numit "corp de şarpe". (Vezi
fig. D).
AL TREILEA STADIU AL DISLOCARII COXALE :
 Când situaţia continua sa se inrautateasca, agravandu-se, membrul inferior drept,

care ar trebui să fie relativ mai lung decat cel stang, devine la fel de lung ca şi
stângul, în ciuda dislocării coxalului drept, când persoana este culcată ventral.
În cazurile severe membrul inferior drept devine chiar ceva mai lung decât
stângul, pentru a-l proteja de suportarea unei sarcinii prea mari, (pe care acesta
nu o mai poate suporta). Într-o situaţie şi mai gravă, se produce dislocarea
coxalului stâng care va fi evidenta deşi membrele inferioare par identice ca
lungime. Aceasta dislocare a coxalului stang, aparuta ca o necesitate
compensatorie a efectelor dislocarii coxale drepte se numaste dislocare
secundara (sau compensatorie).
 In aceasta situatie dislocarea coxala se complica; greutatea corpului va fi

proiectata alternativ asupra membrelor inferioare, de la cel drept la cel stâng şi
invers, iar coloana vertebrală va suferi curbari compensatorii suplimentare
(scolioza complexa). Articulaţiile sacroiliace se vor disloca suplimentar
(alternativ) în acest stadiu, agravand permanent tulburarile deja prezente.
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Caracteristicile combinate ale dislocării oaselor coxale (dreapta si stanga) se

numesc "tipul mixt" sau “tipul combinat”.
 Tulburarile, suferintele, aparute la nivelul coloanei vertebrale se vor manifesta

prin extindere nivelul intregului corp: la articulaţiile umerilor, coatelor,
pumnilor şi degetelor, chiar şi la coaste, iar prin intermediul a diferite
mecanisme fiziologice vor afecta si functia organelor interne favorizand sau
chia producand imbolnavirea acestora. Similar, dislocarea coxală in sine va
genera suferinte la nivelul membrelor inferioare: la articulaţiile genunchilor,
gleznelor şi degetelor, tulburari circulatorii, suferinte musculare etc. In
consecinta se poate afirma ca anomalia apărută iniţial la nivelul uneia dintre
articulatiile sacroiliace respectiv dislocarea unui os coxal va influenţa negativ,
mai devreme sau mai târziu, articulaţiile întregului corp, si prin extensie starea
generala de sanatate a omului.
Fig. A Fig. B Fig. C Fig. D
Ce fel de suferinte se pot produce datorita dislocarii coxale?
Bolile produse de dislocarea coxală, respectiv anomaliile de pozitie ale centrului de

greutate al corpului sunt foarte diverse. Studii statistice îndelungate au dus la
urmatoarele concluzii:
Tipul dislocării coxalului drept (tipul tensionării articulaţiei coxale drepte, al situarii
centrului de greutate preponderent spre stanga) - tip de afectare a sistemului nervos
vegetativ parasimpatic – tulburari functionale (cel mai adesea hipofuncţii) ale
organelor digestive, respectiv ale ficatului, vezicii biliare, stomacului, intestinelor, care
pot avea ca si consecinta urmatoarele semne clinice: slăbire accentuata (sau
incapacitatea de a creste in greutate), diaree, dureri abdominale, etc; De asemenea s-a
constatat cresterea frecventei bolilor si tulburarilor ginecologice precum si a altor
afectiuni.
Tipul dislocării coxalului stâng (tipul tensionării articulaţiei coxale stângi, al situarii
centrului de gretate preponderent spre dreapta) – tipul afectarii sistemului nervos
vegetativ simpatic – tulburari functionale (mai des hipofuncţii) ale inimii şi plămânilor,
adipozitate - obezitate, constipaţie, raceli frecvente şi altele.
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Tipul mixt - tipul dislocării coxalului drept combinat cu tipul tensionării articulaţiei
coxale stângi sau tipul suprasolicitarii articulaţiilor coxale drepte şi stângi, sau tipul
dislocării coxalului stâng combinat cu tipul tensionarii articulaţiei coxale drepte, sau
tipul tensionării articulaţiei coxale drepte şi stângi – prezinta urmatoarele simptome:
apetit selectiv, greutate corporală variabilă, constipaţie şi diaree (alternativ), in general
combinarea simptomelor corespunzatoare tipurilor (1) şi (2).
Patologia prezentata mai sus are doar scop didactic - orientativ, manifestarile fiecarui
tip de dislocare coxala fiind dependente de o multitudine de factori variabili, fapt care
nu permite o incadrare perfecta (in tipare si tabele) a tuturor manifestarilor patologice
aflate in relatie cu dislocarea coxala.
Terapia Yumeiho nu este conceputa pentru a trata anumite probleme de sanatate, strict
definite (o anumita durere, sau un anumit semn clinic), astfel suferintele sunt
categorisite in sindroame, acestea sunt anlizate si abordate etiologic (cauzal) iar
conduita terapeutica este adaptata fiecarui sindrom, tinand cont de particularitatile
fiecarui caz (pacient) in parte.
In paginile precedente am analizat efectele produse de dislocarea coxala asupra

corpului, respectiv asupra starii de sanatate a acestuia. Deoarece majoritatea
afectiunilor nu se produc ca urmare a efectelor directe produse de dislocarea coxala, ci
in urma modificarilor biomecanice si fiziologice induse de pozitia dominanta anormala
a centrului de greutate, vom analiza succint in cele ce urmeaza relatia dintre pozitia
dominanta a centrului de greutate (C. G.) al corpului si potentialul maladiv.
Vom incepe prin a aminti cateva dintre enunturile de baza in ceea ce priveste subiectul
nostru (detalii sunt prezentate in capitolul despre biomecanica aparatului locomotor):
Schimbarea pozitiei dominante a centrului de greutate al corpului influenteaza direct

aparitia bolilor.
Un bun echilibru este cel mai important factor in pastrarea sanatatii, insa nu singurul.
Centrul de greutate isi schimba in permanenta pozitia.
Cand C. G. se situeaza predominant (ca durata in timp) lateral stanga sau dreapta, cu
sau fara modificarea pozitiei sale in plan antero-posterior, il putem defini ca fiind
descentrat (transpozitionat, dislocat).
Transpozitia (descentrarea, dislocarea) centrului de greutate (C.G.) se manifesta ca
diferenta de distributie a greutatii la nivelul membrelor inferioare (m. inf.).
Gradul afectarii starii de sanatate depinde de o serie de factori determinanti cum ar fi: -
tipul constitutional al subiectului (greutatea corporala suplimentara poate grabi sau
agrava manifestarile patologice, caracteristici constitutionale ale musculaturii si ale
articulatiilor); - obisnuinte si necesitati ocupationale (sedentarism, stereotipii de
miscare ocupationale etc.); - varsta; - sexul; - traumatisme; si altele.
Gradele descentrarii (transpozitiei, dislocarii) C. G.

Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
“Situatie normala” Pentru a se putea pastra o buna stare de sanatate, greutatea

distribuita suplimentar, preponderent, pe un membru inferior nu trebuie sa fie mai
mare de 10% din jumatatea greutatii totale a corpului. (pentru facilitarea intelegerii
analizei a se vedea exemplul practic *)
“ Mare atentie, posibilitate crescuta de imbolnavire” intre 10 – 30% din ½ greutatii
totale (G.) a corpului. Procentul (gradul) nu este intotdeauna direct proportional cu
instalarea bolilor, aceasta deoarece pozitia C.G. poate oscila rapid dintr-o
predominanta in alta (stg. – dr.), mai ales in timpul miscarilor zilnice. Numai daca
procentul de greutate suplimentara pe unul din m. inf. se pastreaza suficient de mult
timp se va instala patologia (sau se va agrava cea existenta).
“Mare pericol” reprezentat de un grad mai mare de 30% din ½ din G. Peste acest
procent apar serioase imbolnaviri.
Daca se distribuie mai multa greutate pe piciorul stg. (atentie: in timpul mersului! Sau
al ortostatismului prelungit!) vom considera ca fiind o descentrare spre stanga a
centrului de greutate.
Exemplu:
Unei persoane avand 70 kg i se cantareste distributia greutatii corporale la nivelul

fiecarei talpi in parte cu balanta electronica computerizata, pe parcursul unui minut, a
trei minute si a zece minute, (obs. fiecare talpa fiind asezata pe cate un taler al
balantei!);
In conditii ideale indicatorul fiecarui taler ar trebui sa afiseze 35 kg, practic insa
aceasta se intampla extrem de rar (statistic la numai 2 persoane din o mie !). Deci in
cazul nostru se vor observa oscilatii ale centrului de greutate manifestate prin
modificari ale greutatii distribuite asupra talpilor; astfel incat daca pe parcursul
primului minut persoana s-a sprijinit preponderent pe membrul inferior stang timp de
37 secunde, cu o medie de 38 kg rezulta ca asupra acestui membru au fost distribuite
suplimentar 3 kg (38 kg masurate minus 35 kg optim-normal). Jumatatea greutatii
pacientului este 35 kg, iar 3 kg reprezinta sub 10% din aceasta, in concluzie in acest
caz nu este pericol de imbolnavire. Diferenta de greutate fiind in limite rezonabile,
normale.
Dupa trecerea a trei minute, incarcarea medie a membrului inferior stang creste de la
38 kg la 40 kg. Deci diferenta de 5 kg, fata de optim, reprezinta peste 10% din
jumatatea greutatii totale, persoana fiind incadrata ca avand riscuri de imbolnavire. La
trecerea a zece minute de analiza, se indica 42 kg, suplimentare fiind in acest caz 7 kg
(adica 20% din ½ masei corporale totale). In concluzie, aceasta persoana va fi
incadrata ca avand risc mediu de imbolnavire.
Atunci cand lipsesc mijloacele tehnice de investigare, (balanta computerizata, balanta

mecanice, etc.) analiza si categorisirea gradului de descentrare a centrului de greutate
(respectiv solicitarea diferentiata a membrelor inferioare) se poate face urmarind
anumite semne clinice. Se vor urmari: - simetria membrelor inferioare sub toate
aspectele (lungime, volum masa musculara respectiv prezenta si distributia adipozitatii,
vascularizare, etc; - teste functionale comparative ale acestora (analiza mobilitatii
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
articulatiilor, a tonusului musculaturii, etc.); - patologia prezenta precum si date despre

evolutia in timp a starii de sanatate a membrelor inferioare cat si a intregului organism
in general;
Analiza situatiei in care Centrul de Greutate este situat predominant la stanga.
Subiectul sta cu spatele la examinator. Se va observa o asimetrie de tonus si volum ale

muschilor spatelui si membrelor inferioare greutatea corporala fiind distribuita
predominant la nivelul membrului inferior stang. In aceasta situatie apare posibilitatea
crescuta de patologie (suferinta) la nivelul partii superioare drepte. Aceasta va fi foarte
tensionata din necesitatea atitudinii compensatorii a coloanei vertebrale.
La nivelul membrelor inferioare, cele mai serioase simptome se vor manifesta la

nivelul articulatiilor si muschilor piciorului de baza (de sprijin principal), in cazul
nostru stangul, din cauza prea marii greutati (incarcari). Imbolnaviri pot apare si la
nivelul piciorului drept din cauza prea marii tensionari a musculaturii soldului (vezi
capitolul despre dislocarea coxala) totusi nu la fel de serioase.
In pozitiile de repaus, culcat si sezand, imbolnavirile se produc datorita tonusului

crescut peste limitele normale la nivelul musculaturii si nu datorita greutatii excesive,
ca in timpul mersului sau al ortostatismului.
Aprecierea situarii C. G. functie de oscilatiile ponderale.
Analiza provizorie a pozitiei (situarii) C.G. : daca pacientul slabeste atunci este 70%
sansa de a avea descentrare spre stanga a C.G. Pentru cresterea in greutate se poate
incrimina in acela-si procent cauzalitatea descentrarii spre dreapta a C. G.
Perioada de timp in care pacientul castiga/pierde in greutate depinde de gradul

(procentul) descentrarii, si a mentinerii acesteia in timp.
In continuare se vor indica bolile (sindroamele) care pot apare in urma descentrarii
(dislocarii, transpozitiei) centrului de greutate spre stg. respectiv dr.
Pozitionarea dominanta spre stg. a C.G. poate genera:
slabire accentuata;
suferinta a organelor digestive cum ar fi: stomac, duoden, vezicula biliara, ficat,
intestine. Diaree frecventa.
Suferinte ginecologice: mensruatie dureroasa si/sau neregulata, sterilitate , afectiuni ale
uterului si ale organelor anexe cum ar fi: fibroame, chisturi, anexite etc.
Afectiuni ale vezicii urinare, ureterului, uretrei si rinichiului drept.
Accidente vasculare cerebrale la nivelul emisferei cerebrale drepte.
In general afectiuni ale tuturor organelor situate in partea dreapta (ochi, urechi, dinti
etc.)
Pozitionarea dominanta spre dr. a C.G. poate genera:
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Obezitate. Supraponderabilitate. Constipatie.

Tulburari functionale si imbolnaviri ale sistemului cardio-vascular. Infarct miocardic,
cardipatii ischemice, aritmii cardiace etc.
Afectiuni ale aparatului respirator (raceli frecvente, bronsite, astm bronsic, pneumonii
etc.)
Diabet, si alte suferinte ale pancreasului.
A.V.C. la nivelul emisferei cerebrale stangi.
Afectiuni ale organelor situate in partea stanga cum ar fi: splina, ochi, ureche, dinti etc.
In general, dupa boli severe, pozitia dominanta a centrului de greutate se schimba.
Diagnosticul pozitiei dominante (dislocarii) a C.G. al corpului uman.
In primul rand (si cel mai important) se va diagnostica pozitia C.G. dupa
simptomatologie!
Intrebati cu atentie si precizie despre oscilatiile in greutate avute de pacient pe

parcursul timpului.
Controlati elasticitatea articulatiilor coxale; in 70% din cazuri este mai elastica
articulatia situata pe parte piciorului “de baza” (membrul inferior de sprijin
preponderent).
Comparati capacitatea de extensie la nivelul articulatiei genunchiului, in pozitia culcat.
In 70% din cazuri piciorul de baza este mai elastic.
Piciorul de baza este cel mai adesea mai lung. Este vorba de o diferenta aparenta de
lungime intre membrele inferioare. Aceasta diferenta se observa in consecinta situarii
mai sus a uneia dintre articulatiile coxofemurale, in consecinta dislocarii osului coxal
corespunzator.
Umarul de pe partea membrului inferior de baza este cel mai adesea mai jos.
Reactii de agravare a simptomatologie aparute pe parcursul aplicarii terapiei. Cauzele
acestora.
Uneori, starea pacientului se poate agrava pe parcursul alicarii terapiei Yumeiho,

aparand chiar simptome suplimentare. Acest fenomen se datoreaza cel mai adesea
reacţiilor organismului, aparute in consecinta corectarii pozitiei centrului de greutate,
respectiv readaptarea biomecanica si fiziologica a intregului organism. Ca si alte
potentiale cauze mai putem mentiona:
mobilizarea toxinelor din tesuturi in urma procedeelor de masaj aplicate, fapt care
genereaza o supra solicitare hepato-renala in vederea eliminarii acestora. Pacientii
acuza stare de oboseala dupa aplicarea terapiei, greturi, uneori cefalee s. a. Simptomele
dispar in cateva ore, in conditiile unei hidratari corespunzatoare. In cazul pacientilor cu
functiile hepatice si renale alterate ca urmare a unor suferinte, se recomanda evitarea
aplicarii unui masaj energic inca de la primele sedinte. Toxinele trebuie mobilizate
treptat, astfel incat sa nu supra solicite mecanismele de “purificare” a organismului.
manipularea, masajul sau pur si simplu mobilizarea unor structuri musculare si
articulare (ligamente) cu elasticitate redusa sau nula. Punerea in miscare a unei
articulatii, in limite fiziologice normale, in conditia in care aceasta nu a fost folosita
corespunzator de catre pacient timp indelungat, poate genera algii (dureri) locale sau
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
regionale. Acest fapt se datoreaza solicitarii ligamentelor, tendoanelor si muschilor

care deservesc articulatia peste limitele uzuale. Simptomele dispar dupa aplicarea a cel
mult inca 2-3 sedinte.
Asemenea reacţii sunt mai evidente si mai des intalnite la pacientii care au probleme
grave, sau care prezinta o sensibilitate (reactivitate) ridicata la anumite procedee. In
cazul celor care beneficiaza de un tratament scurt şi intermitent, reactiile aparute sunt
nesemnificative sau nule.
Reacţii apar chiar şi la oamenii sănătoşi. Ele dispar puţin câte puţin pe parcursul
tratamentului. În general, apar de 2 sau 3 ori la aceia care beneficiaza de o serie de
circa 20 de şedinţe, peste acest numar, agravarile instalandu-se numai ocazional (foarte
rar). Asemenea reacţii semnifică o bună eficienţă curativă, o reactivitate sporita a
corpului la procedeele curative aplicate, in concluzie, o vindecare (ameliorare)
apropiată.
Atentie!!! Nu trebuie confundate aceste reactii cu ineficienta terapeutica sau cu

agravarea patologiei ca urmare a aplicarii incorecte sau improprii a terapiei!
De ce se produc reacţiile la îndreptarea coxalelor? Vom explica aceasta pe modelul

dislocării şoldului drept.
In ortostatism, in cazul dislocarii coxalului drept, greutatea corpului se transfera

predominant pe membrul inferior stâng. Aplicand terapia Yumeiho, se va urmari
corectarea pozitiei coxalului si eliminarea tulburarilor aparute, respectiv echilibrarea
distributiei greutatii corporale la nivelul membrelor inferioare. Prin transferarea
greutatii suplimentare de pe membrul inferior stâng pe cel drept, tonusul muscular si
insuficienta circulaţie a sângelui în partea dreaptă superioară a corpului s-a înbunătăţit.
Deoarece greutatea transferata nu poate fi strict controlata, deseori se produce o
dislocare temporară a coxalului stâng. Fapt care este posibil si datorita tonusului
crescut al musculaturii regiunii lombare si a soldului aceasta fiind obisnuita sa
compenseze o suprasarcina in actiunea de stabilizare a coloanei lombare si a soldului.
Ca rezultat apare ridigizarea muşchilor şi a ţesuturilor conjunctive în partea stângă
superioară a corpului, care cauzează simptome în locurile mai vulnerabile ale acesteia
sau face posibila evolutia respectiv manifestarea unor simptome vechi.
Se recomanda sa nu se intrerupa aplicarea terapiei de teama acestor reactii. Ele se vor

diminua in intensitate pana la disparitia completa, putin cate putin prin aplicarea
consecventa a terapiei. Aceste reacţii sunt piatra de hotar ce indică eficienta
terapeutica, respectiv însănătoşirea. De aceea pacienţii trebuie să le accepte bucuroşi.
Este numai o înţelegere greşită aceea că pacienţii sufera o înrăutăţire a starii de
sănătate acceptând terapia Yumeiho.
Cum să vă autoexaminaţi coxalele

Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Puţini oameni au coxalele situate simetric si cu o biomecanica perfect normala. De

aceea este necesar să cunoaştem dacă oasele şoldului se dislocă sau nu, şi la ce nivel se
manifesta tulburarile.
1. Dislocarea evidentă la inspecţie.
Dislocarea, respectiv anomaliile de pozitie a oaselor coxale, mentinute suficient timp

produc modificări vizibile la nivelul intregului corp uman (asimetrii de: forma, tonus,
miscare, statica etc.)
a. Semne faciale
Corpul uman normal este simetric faţă de un plan sagital. Consecintele dislocarii
coxale sunt deseori manifestate si prin pierderea acestei simetrii. Exemple concrete ar
fi următoarele:
- un ochi este mai puţin deschis; o pleoapă are margine dublă; în timp ce cealaltă este
netedă; o sprânceană atârnă în jos; şanţul vertical
dintre sprâncene apare numai de o parte; deviaţie de sept nazal; o nară este mai mică
(lumen mai ingust); şanţul nazolabial dispare; comisurile gurii nu sunt la acelaşi nivel;
bărbia deviază; o ureche este mai joasă decat cealaltă; ridurile formate pe frunte sunt
mai evidente intr-o parte; etc.
b. Semne vizibile la corp şi la mişcările acestuia.
Nu numai faţa, ci şi alte părţi ale corpului precum şi mişcările involuntare ale acestora
evidenţiază dislocarea coxală. Se pot remarca urmatoarele aspecte: persoane avand
capul pozitionat lateral sau chiar usor rasucit, un umăr evident mai ridicat decât
celălalt, braţe diferite ca lungime, coloana vertebrala inclinata, degetele picioarelor
răsucite intern sau extern sau în formă de X, membrele inferioare diferite ca mărime
(lungime, volum, tonus, elasticitate, aspect, vascularizare etc.), nu poate dormi decat
culcat ventral (pe burtă) sau pe o parte, care merge într-un mod evident anormal,
mereu cu răni pe un membru inferior (clavus, iritatii, etc.) si altele. Femei ai caror sâni
sunt asimetrici (unul este extrem de mic), care au avut o naştere dificilă, care au
permanent suferinte genitale unilaterale, etc.
2. Cum să descoperiti dislocarea coxală după poziţii şi mişcări?
În viaţa cotidiană adesea inconştient, reflex, abordam diferite poziţii şi mişcări.

Analizând aceste poziţii şi mişcări, putem afla daca exista o anomalie de pozitie a
oaselor coxale, consecintele acestor anomalii precum si tipurile de dislocare coxală.
A. Semnele tipului de dislocare a coxalului drept:
Poziţia culcat ventral.

Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Latura dreaptă a liniei coxale este mai înaltă decât cea stângă. apăsaţi coxalele drept şi
stâng cu policele şi veţi descoperii că osul coxal drept este mai înalt decât cel stâng.
Şanţurile pielii formate de apăsare se întind în sus pe latura mâinii drepte. Deoarece
coxalul drept este mai înalt decât cel stâng, membrul inferior drept este ridicat. Ca
rezultat, membrul inferior drept apare mai scurt decât stângul, când călcâiele sunt
alăturate.
Când coxalul drept se dislocă, se roduce o insuficienţă circulatorie sangvină cronică în
jurul coxalului drept şi tensionarea, rigidizarea muşchilor din jur. Aceasta împiedică
întinderea articulaţiei coxale drepte şi ridică şoldul drept în poziţie culcat ventral.
Când persoana cu coxalul drept dislocat se află culcat ventral, membrul lui inferior
stâng se curbează inconştient, iar membrul lui inferior drept se menţine întins.
Poziţia culcat dorsal

Stând pe spate, omul cu coxalul drept dislocat adesea ia următoarele trei poziţii:
Membrul inferior stâng este aşezat peste cel drept, când acestea se încrucişează (vezi
fig.A).
Membrul inferior drept este întins şi membrul inferior stâng este curbat (vezi fig.B).
Membrul inferior stâng se răsuceşte în afară şi degetele piciorului stâng sunt aproape
de marginea patului, în timp ce cele drepte sunt mai îndepărtate (vezi fig.C).
Pozitia culcat lateral:

Membrul inferior drept este aşezat sub cel stâng, când ele se încrucişează.
Sezand pe scaun: În timpul şederii, jumătatea de sus a corpului se înclină spre dreapta,
deoarece membrul inferior drept este mai scurt decât stângul. Pentru a menţine
echilibrul părţii de sus a corpului, natural capul se înclină spre stânga.
Deoarece articulaţia coxală dreaptă se mişcă greu, gamba stângă este totdeauna
înaintea celei drepte, încrucişându-se (vezi fig.A).
Dacă intenţionat se pune gamba dreaptă înaintea celei stângi, se simte disconfort;dacă
se pune gamba stângă peste cea dreaptă, se simte o greutate şi se oboseşte uşor (vezi
fig.B). Când gambele nu sunt încrucişate gamba stângă se întinde mai tare decât cea
dreaptă (vezi fig.C).
Când gambele sunt alăturate, degetele piciorului stâng sunt înaintea degetelor
piciorului drept (vezi fig.D). Dacă femeia îşi alătură gambele, corpul său se înclină
spre stânga.
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Pozitia stand: Deoarece membrul inferior drept devine relativ mai scurt, coxalul stâng
se ridică. Linia coxalelor se ridică în partea stângă (vezi fig.A). Situaţia este opusă
aceleia din poziţia culcat ventral. Omul rugat să ia poziţia "de repaus", întotdeauna
întinde mai întâi membrul inferior stâng oblic spre înainte, lăsând greutatea corporală
pe membrul inferior drept, iar când acesta oboseşte, el alternează membrele inferioare.
Cauza este că articulaţia coxală stângă se poate uşor mişca (vezi fig.B). Când o femeie
stă în picioare, ea adesea lasă greutatea corporală pe membrul inferior drept, căruia îi
pune în faţă pe cel stâng (vezi fig.C).
Persoana care are osul coxalul drept dislocat trebuie să localizezegreutatea corporală
pe membrul inferior stâng în timpul mersului. Pentru a menţine echilibrul, coloana
vertebrală se curbează spre dreapta, iar corpul spre stânga.
Ca rezultat, umărul stâng coboară. Pentru a restabili echilibrul corpului, capul se
înclină spre dreapta. Omul cu un umăr evident coborât, a cărui coloană vertebrală este
deja serios curbată, trebuie să accepte această terapie de îndreptare a oaselor şoldului
cât mai curând posibil.
Pozitia sezand:
Japonezii stau de obicei în genunchi cu piciorul stâng peste cel drept. Cu cât mai des
stă astfel un om cu dislocare a coxalului drept, cu atât devine mai serioasă dislocarea.
Pentru a sta în genunchi pe o parte, trebuie să-şi îndrepte ambii genunchi spre stânga.
Dacă isi îndreaptă genunchii spre dreapta, nu are stabilitate şi simte un mare
disconfort. Acesta apare in consecinta creşterii gradului dislocării oaselor şoldului.
Când se stă în genunchi cu gambele încrucişate, gamba stângă este pusă intern faţă de
cea dreaptă.
Coborarea scarilor:
Când se coboară scările se roteşte gamba stângă în afară, deoarece gamba dreaptă este
mai lungă decât cea stângă.
Chiar şi în timpul mersului încet, gamba stângă se leagănă.
B. Semnele tipului de dislocare a coxalului stang sau mixt:
În stadiul iniţial, tipul de dislocare a osului şoldului stând este identic cu cel drept. Ele
sunt diferite numai ca direcţie.
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Ambele tipuri pot evolua spre tipul mixt. De aceea se poate crede că acela care nu are
caracteristici clare de tip al dislocării coxalului drept sau stâng este de tip combinat.
C. Alte semne:
Toate tipurile au în afară de semnele arătate mai sus şi alte manifestări subtile, greu de
remarcat, care sunt utile pentru stabilirea tipului:
Forma corpului şi părul:

Tipul de dislocare a coxalului drept - acela care până acum nu s-a îngrăşat şi acela care
are părul cărunt.
Tipul de dislocare a coxalului stâng - acela care întotdeauna a fost obez, încă din
copilărie şi acela cu chelie.
Tipul combinat - acela care s-a îngrăşat după ce a slăbit într-un anumit timp şi acela
care a slăbit după ce s-a îngrăşat, acela cu un păr rar şi cărunt.
Descrierea ombilicului:
Tipul de dislocare a coxalului drept - acela cu ombilicul deviind spre stânga.
Tipul de dislocare a coxalului stâng - acela cu ombilicul deviind spre dreapta.
Uzura talpilor de pantof:

Tipul de dislocare a şoldului drept - talpa stângă este mult mai uzată decât cea dreaptă
şi neegală deoarece membrul inferior drept este mai slab, iar cel stâng trebuie să ducă o
parte mare a greutăţii corpului.
Tipul de dislocare a şoldului stâng - contrar tipului de mai sus.
Tipul mixt - una din tălpi este mai uzată.
Pozitia stand pe WC:

Tipul de dislocare a şoldului drept - după aşezarea pe WC. se întinde vârful piciorului
stâng înaintea celui drept şi piciorul stâng se întoarce mai în afară decât cel drept.
Tipul mixt - semnele celor două tipuri opuse mai sus alternează.
Intinderea degetelor:
Tipul de dislocare a şoldului drept:
acela care poate opune policele mâinii stângi celorlalte degete alăturate de la aceeaşi
mână mai mult decât la mâna dreaptă (vezi fig.A)
acela care poate resfira degetele mâinii stângi mai larg decât cele de la mâna dreaptă
(vezi fig.B).
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
acela care poate face semnul "V" cu degetele mâinii stângi mai larg decât cu degetele
mâinii drepte (vezi fig.C).
Abductia halucelui:
Tipul de dislocare a şoldului drept - abducţia halucelui stâng este atât de puternică,
încât acesta se află deasupra sau dedesubtul degetului doi de la picior, deoarece corpul
se sprijină numai pe gamba stângă.
Tipul combinat - abducţia halucelui chiar mai serioasă se vesde în acelaşi timp la
piciorul drept şi cel stâng. Omul cu şolduri normale nu are această înclinare laterală,
iar dacă prezintă acest fenomen, acesta este mai puţin grav deoarece greutatea
corporală se sprijină în mod egal pe membrele inferioare. De exemplu sugarii nu
prezintă acest fenomen.
Pocnetul degetelor:
Tipul de dislocare a şoldului drept - articulaţiile degetelor de la mâna dreaptă şi picior
nu pocnesc chiar dacă sunt trase unul după altul, sau pocnesc încet, comparativ cu
acelea de la mână stângă şi piciorul stâng. La acest tip muşchii de la membrul inferior
drept sunt mai rigizi decât cei de la cel stâng, iar sângele circulă mai greu în membrul
inferior drept. Aceasta influenţează negativ şi degetele mâinilor şi picioarelor. În acest
tip greutatea corpului se mută în special pe membrul inferior stâng pentru a-l proteja pe
cel drept slăbit, cauzând lipsa de exersare a membrului inferior drept. Ca urmare,
muşchii de la membrul inferior drept devin tot mai rigizi şi sângele circulă mai greu în
membrul inferior drept. Din cauza rigidităţii sunt mai greu mobilizabile articulaţiile de
la degetele mâinii şi piciorului drept. De asemenea încărcătura exagerată pe membrul
inferior stâng conduce la încordarea braţului drept, împiedicând mobilitatea
articulaţiilor de la mâna dreaptă.
Tipul combinat - unele din articulaţiile degetelor mâinii şi picioarelor pocnesc, dar
altele nu, sau ele nu pocnesc de loc.
Aprecierea dupa simptome:

Tipul de dislocare a şoldului drept - hemicranie dreaptă, scăderea acuităţii vizuale a
ochiului drept, obstrurarea fosei nazale drepte, durere de dinţi în partea dreaptă, otita
medie dreaptă, durere în umărul drept, uşoară durere în partea dreaptă a gâtului, durere
în partea dreaptă a coloanei vertebrale, mişcarea greoaie a încheieturii mâinii drepte,
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
nevralgia intercostală dreaptă, durere în partea dreaptă a abdomenului, diaree,

dismenoree şi alte simptome apărute în partea superioară dreaptă a corpului.
Tipul de dislocare a coxalului stâng - contrar tipului de mai sus, doar diareea este
înlocuită de constipaţie.
Tipul combinat - simptomele apar în părţile dreaptă şi stângă a corpului concomitent

sau alternativ. Constipaţia şi diareea alternează.
Aprecierea prin intinderea membrelor inferioare:

Tipul de dislocare a coxalului drept - senzaţie puternică de întindere sau durere care
cuprinde muşchii coapsei si ai gambei drepte când se apleacă înainte, cu cele două
mâini tinzând să atingă degetele picioarelor, având membrele inferioare apropiate la o
latime de umăr; manifestari similare apar si atunci când şezând pe podea cu membrele
inferioare desfăcute se înclină trunchiul spre membrul inferior drept.
Tipul de dislocare a coxalului stâng - aceeaşi durere este simţită în membrul inferior
stâng.
Tipul combinat - aceeaşi durere este simţită în ambele membre inferioare.
Observatii:
Oricine poate aplica terapia de îndreptare a coxalelor prin masaj si presopunctură, dar
numai mişcările adecvate pot avea efect mulţumitor. Terapia obţine efect curativ prin
intermediul unei anumite forţe aplicate asupra corpului omenesc. Mişcările incorecte
nu numai că nu pot obţine efectul curativ, dar vor cauza probabil traumatisme
neaşteptate. De aceea, terapeutul trebuie să aibă în vedere următoarele:
Pacientul să poarte haine lejere, subţiri şi moi, să-şi scoată pantofii, ochelarii, ceasul,
bijuteriile, etc.
Terapeutul să poarte haine lejere, să aibă libertate de mişcare.
Tratamentul trebuie făcut pe o saltea, dar nu pe o pernă, pătură de lână, covor sau ceva
asemănător.
Temperatura în cameră trebuie să fie moderată.
Pacientul să se relaxeze deplin şi să-şi păstreze psihicul liniştit.
Să se pună pernă sub pieptul pacientului când acesta stă culcat ventral în timpul
tratamentului. Atingerea nemijlocită a pieptului de saltea poate cauza uşoare
traumatisme cartilajelor costale.
In timpul tratamentului pacienţilor copii, bătrâni, corpolenţi sau foarte slabi, terapeutul
trebuie să fie atent la sfera de mişcare a articulaţiilor şi să nu uzeze prea mult de forţa
sa.
Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Terapeutul trebuie să fie foarte atent şi să nu abuzeze de forţa sa în timpul

tratamentului pacientului cu o articulaţie operată a genunchiului sau a şoldului.
Pacientul să nu înceteze brusc luarea medicamentelor, ci să reducă doza puţin câte
puţin conform efectelor curative ale terapiei.
Să se înceapă terapia asupra părţii corpului pacientului uşor abordabilă şi puţin câte
puţin să se crească conţinutul terapeutic. Nu se masează partea corpului a cărei
eficienţă curativă nu este certă.
Pacientul trebuie să primească o şedinţă de tratament zilnic. Pacienţii grav bolnavi sau
puternici pot primi două şedinţe de tratament într-o zi. Pacienţii lipsiţi de timp pot
primi un tratament la două zile sau cel puţin unul pe săptămână. Pentru acela care
aplică terapia pentru a preveni boala, un tratament la 1-2 luni este suficient.
Este ideal ca tratamentul să se efectueze sistematic, după un program al terapiei de
îndreptare a coxalelor, masaj şi presopunctură. Pacientului căruia nu i se poate face un
tratament sistematic din diferite motive, chiar un tratament parţial îi poate da un efect
curativ mulţumitor. Mai ales tratamentul pentru îndreptarea oaselor poate atinge 80
din întraga eficienţă curativă.
Tratamentul multiplu nu este inutil. Cu cât mai mult este aplicat tratamentul, cu atât
mai flexibil devine corpul. În general, după 20-30 de şedinţe de tratament dintr-o serie
terapeutică deja se pot reduce simptomele. După aceea se poate defini proiectul curativ
următor in conformitate cu situaţia concretă.
Este de menţionat că nu trebuie încetat tratamentul din cauza dispariţiei simptomelor,
el trebuie continuat până când s-a normalizat complet starea pacientului. Numai
aceasta poate preveni repetarea bolii şi apariţia altei boli grave.
Elasticitatea corpului omenesc este diferită, de aceea numărul de şedinţe necesare

pentru a relaxa muşchii este diferit in functie de situatia particulara a fiecarui pacient in
parte. Prin masaj, terapeutul poate şti dacă se relaxează corpul. Muşchii extrem de
rigizi sunt greu de masat.
Când muşchii se relaxează, ei se pot presa profund numai cu policele, atunci in mod
firesc se pot creste intensitatea si aria de masaj prin presare - frământare. După
capacitatea si caracteristicile miscarii in diferite articulatii, observate pe parcursul
aplicarii terapiei, se poate aprecia nivelul de relaxarea al organismului, chiar si starea
generala de sanatate.
Când muşchii şi ţesuturile conjunctive sunt rigide, sfera de mişcare a articulaţiilor se

micşorează. Dacă nu se aude nici un clacment in timpul manipularii, se presupune fie o
incompletă relaxare a corpului, fie tehnica incorecta sau suferinte majore la nivelul
articulatiilor testate.
Trebuie să facem o apreciere sintetică conform tuturor semnelor si simptomelor

observate la pacient, si mai ales sa tinem cont de rezultatele explorarilor clinice si
functionale (biomecanice).
Punctele mentionate mai sus sunt rezumate astfel:

Tel. 0268.411 864 M. 0722/607 596
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
In rigiditate: articulaţiile nu se pot extinde şi nu se pot îndrepta nici după aplicarea

metodelor, bineînţeles nu se aude sunetul de îndreptare. Pacientul simte o durere
puternică sau nu simte nimic.
Un anumit grad de relaxare: oasele dislocate sunt puţin îndreptate, îndreptarea produce
un sunet metalic slab. Numai una sau două vertebre produc sunet. Pacientul simte
durere.
In relaxare: tratamentul de îndreptare merge perfect, articulatiile în cauza emit un sunet

clar de îndreptare. Muschii si tesuturile conjunctive sunt moi si elastice. Pacientul nu
simte durere.
În fine, pacienţii nu trebuie sa se suprasolicite fizic sau psihic, să ducă o viaţă

cumpătată si sa urmeze indicatiile medicului sau ale terapeutului. Altfel ei nu pot
obţine o eficienta curativă mulţumitoare.
Efecte cu caracter general ale terapiei Yumeiho
vă produce căldură, învigorare şi plăcere.

înlătură oboseala, dă o senzaţie de confort.
previne bolile grave.
imunizează împotriva răcelii (gripei).
înalţă corpul
înfrumuseţează chipul.
face corpul mai elastic şi învigorează mişcările.
vă face senin şi vioi.
îmbunătăţeşte funcţia sexuală.

Curs Yumeiho - Notiuni Elementare de Anatomie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Yumeiho - Notiuni Elementare de Anatomie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

s.c. HARA THERAPY s.r.l.

Braşov, str. M. Weiss nr. 19

NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE, BIOFIZICĂ ŞI BIOMECANICĂ

Biomecanica – este ştiinţa care se ocupă cu studiul repercursiunilor

Osteologia – este partea anatomiei care are ca obiect studiul oaselor.

Oasele, in ansamblu, constituie scheletul si impreuna cu articulatiile, reprezinta

Vertebra tip (prin aceasta notiune se intelege elementul morfologic care

De pe arcul vertebral se desprind apofize articulare, cate doua craniale si

Vertebre cu caracter special – puncte de reper importante în Yumeiho

3) Verterbra proeminentă, C7 – caracterizată prin lungimea procesului spinos care

4) A saşea vertebră cervicală, C6 – tuberculul anterior al procesului transvers este

5) A cincea vertebră toracică – caracterizată printr-o singură scobitură de pe corp,

6) A 12-a vertebră toracică – caracterizată printr-o singură scobitură de pe corp,

7) Sacrul – os median şi nepereche situat în continuarea coloanei lombare, deasupra

creasta sacrată mediană se găseşte de fiecare parte cîte o creastă sacrată

Curburile în plan sagital, se dobândesc în cursul vieţii postnatale:

Curburile în plan frontal sunt mai puţin pronunţate

La stângaci curburile în plan frontal sunt îndreptate în sens invers.

Coloana vertebrală are patru feţe:

Lungimea medie reprezintă 40% din lungimea corpului, aproximativ 73 cm la bărbat şi

CENTURA PELVIANĂ – COXALUL

Coxalul este un os plan, voluminos şi neregulat, torsionat ca o elice. La

I. ILIONUL (Os iLii sau Ilium) – formează porţiunea superioară a osului şi

II. ISCHIONUL – cuprinde porţiunea posterioară şi inferioară a osului. Are un corp

III. PUBELE – reprezintă porţiunea antero-inferioară a osului. Are un corp şi două

Coxalul, considerat în totalitate prezintă două feţe, patru margini şi patru

PELVISUL OSOS (PELVIS)

Articulaţiile: segmentele osoase care alcătuiesc scheletul bazinului se

Simfiza pubiană are o articulaţie semimobilă. Suprafeţele articualare sunt

STADIILE DISLOCARII COXALE DREPTE

PRIMUL STADIU AL DISLOCARII COXALE

Semne ale dislocarii coxale drepte:

In clinostatism ventral membrul inferior corespunzator coxalului dislocat se

Obs : Termenul de “scurt” se refera la aspect si nu la o scurtare propriu-zisa a osaturii!

 Stând sau mergând, in conditii normale, greutatea corpului se repartizează egal

AL DOILEA STADIU AL DISLOCARII COXALE :

 Deoarece greutatea corpului se proiecteaza acum asupra membrului inferior

AL TREILEA STADIU AL DISLOCARII COXALE :

 Când situaţia continua sa se inrautateasca, agravandu-se, membrul inferior drept,

 In aceasta situatie dislocarea coxala se complica; greutatea corpului va fi

Caracteristicile combinate ale dislocării oaselor coxale (dreapta si stanga) se

 Tulburarile, suferintele, aparute la nivelul coloanei vertebrale se vor manifesta

Fig. A Fig. B Fig. C Fig. D

Ce fel de suferinte se pot produce datorita dislocarii coxale?

Bolile produse de dislocarea coxală, respectiv anomaliile de pozitie ale centrului de

In paginile precedente am analizat efectele produse de dislocarea coxala asupra

Schimbarea pozitiei dominante a centrului de greutate al corpului influenteaza direct

Gradele descentrarii (transpozitiei, dislocarii) C. G.

“Situatie normala” Pentru a se putea pastra o buna stare de sanatate, greutatea

Unei persoane avand 70 kg i se cantareste distributia greutatii corporale la nivelul

Atunci cand lipsesc mijloacele tehnice de investigare, (balanta computerizata, balanta

articulatiilor, a tonusului musculaturii, etc.); - patologia prezenta precum si date despre

Analiza situatiei in care Centrul de Greutate este situat predominant la stanga.

Subiectul sta cu spatele la examinator. Se va observa o asimetrie de tonus si volum ale

La nivelul membrelor inferioare, cele mai serioase simptome se vor manifesta la

In pozitiile de repaus, culcat si sezand, imbolnavirile se produc datorita tonusului

Aprecierea situarii C. G. functie de oscilatiile ponderale.

Perioada de timp in care pacientul castiga/pierde in greutate depinde de gradul

Pozitionarea dominanta spre stg. a C.G. poate genera:

Obezitate. Supraponderabilitate. Constipatie.

Diagnosticul pozitiei dominante (dislocarii) a C.G. al corpului uman.

Intrebati cu atentie si precizie despre oscilatiile in greutate avute de pacient pe

Uneori, starea pacientului se poate agrava pe parcursul alicarii terapiei Yumeiho,